Plantarea pomilor fructiferi - Altoirea pomilor fructiferi prin oculatie

Plantarea pomilor fructiferi

Plantarea pomilor fructiferi Plantatiile pomicole reprezinta lucrari de investitii pe o durata destul de mare (15-60 ani, uneori chiar mai mult) de aceea pentru reusita lor sunt necesare studii temeinice din punct de vedere al alegerii locului, al sortimentului de specii, soiuri si portaltoi, dar si studii social economice de marketing. In prez

https://www.agroinfo.ro/referate/doc/plantarea _pomilor_fructiferi.doc.zip

. Tratamente de iarna in livezi Tratamente de iarna in livezi Emil DRAGANESCU Elena DUMA Pomii si arbustii fructuferi au un numar mare de boli si daunatori intrucat sunt plante perene si policarpice care cresc si rodesc pe acelasi spatiu un numar mare de ani. Acest lucru determina pastrarea unei rezerve mari de surse de infectie care mai apoi se multiplica inca din prime https://www.agroinfo.ro/referate/doc/tratament e_de_iarna_in_livezi.doc.zip

. Operatiunile in verde la pomii fructiferi Operatiunile in verde la pomii fructiferi

In conceptia multor 'pomicultori' exista ideea ca taierile la pomi se fac numai in perioada de repaus relativ, adica toamna, de la caderea frunzelor si pana la

https://www.agroinfo.ro/referate/doc/operatiun ile_in_verde_la_pomii_fructiferi.doc.zip

. Altoirea cu mugure dormind Altoirea cu mugure dormind Eugen MIHUT Dintre metodele de inmultire a pomilor fructiferi, altoirea cu mugure dormind da rezultatele cele mai bune si mai sigure. Din multitudinea de metode de altoire, altoirea cu mugure dormind este cea mai utilizata, atat la scara industriala, cat si in gradinile familiale. Este utilizata in pepiniera (campul I) si la realt

https://www.agroinfo.ro/referate/doc/altoirea_ cu_mugure_dormind.doc.zip

. Ce trebuie sa stim despre recoltarea fructelor Ce trebuie sa stim despre recoltarea fructelor? Emil DRAGANESCU Adriana ARSENIE Recoltarea fructelor reprezinta o operatiune de baza din lantul de lucrari care fac posibila valorificarea productiei pomicole, in ultima instanta incasarea sumelor de bani cuvenite si deci a unui bilant profitabil. Recoltarea neglijenta, transportul si depozita

https://www.agroinfo.ro/referate/doc/ce_trebui e_sa_stim_despre_recoltarea_fructelor.doc.zip

. Lucrari de ingrijire in livezi LUCRARI DE INGRIJIRE IN LIVEZI Emil DRAGANESCU Aurelia BLIDARIU Plantatiile de pomi necesita in perioada actuala o serie de lucrari deosebit de importante pentru productia anului in curs cat si pentru diferentierea mugurilor de rod pentru recolta anului 2006. In aceasta primavara lucrarile de ingrijire au un specific aparte din cauza exces

https://www.agroinfo.ro/referate/doc/lucrari_d e_ingrijire_in_livezi.doc.zip

. Masuri de intarziere a infloririi pomilor in conditiile anului 2005 Masuri de intarziere a infloririi pomilor in conditiile anului 2005 Emil DRAGANESCU Isabela Ildiko SZNYI In decursul unui an, pomii si arbustii fructiferi trec prin doua stari: . starea de vegetatie care incepe de la umflarea vizibila a mugurilor si pana la caderea frunzelor; . starea de repaus relativ cand functiile fiziolo

https://www.agroinfo.ro/referate/doc/masuri_de _intarziere_a_infloririi_pomilor_in_conditiil e_anului_2005.doc.zip

. Refacerea potentialului de rodire la livezile de piersic in decln Refacerea potentialului de rodire la livezile de piersic in declin Eugen MIHUT Dintre toate speciile, piersicul are tendinta cea mai pronuntata de a intra in declin datorita degarnisirii ramurilor de schelet de la baza. Aceasta particularitate se datoreaza in principal faptului ca piersicul creste deosebit de viguros spre varfuri, si in al do

https://www.agroinfo.ro/referate/doc/refacerea _potentialului_de_rodire_la_livezile_de_piers ic_in_declin.doc.zip

Plantarea pomilor

Alegerea terenului
Pomii fructiferi se pot planta pana la altitudinea de 1.500 m, unde se adapteaza bine arbustii fructiferi.
Pentru o plantare reusita terenul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

sa fie plan sau sa aiba o panta usoara de pana la 10%;

terenurile cu pante de peste 10% si pana la 15% nu sunt recomandate pentru cais, piersic si nectarin;

solurile usoare, nisipo-lutoase si luto-nisipoase sunt favorabile pentru cultura capsunului;

solurile lutoase si luto-argiloase nu sunt favorabile pentru cultura pomilor;

cele mai bune soluri sunt cernoziomurile, bogate in humus, solurile brun-roscate de padure;

solul trebuie sa corespunda cerintelor argofitotehnice ale speciei ce urmeaza a fi plantata;

pe solurile mai putin fertile, se recomanda utilzarea unei culturi premergatoare (lucerna) care fertilizeaza natural terenul;

sa fie permeabile, pentru a se evita baltirea apei;

panza de apa freatica trebuie sa se afle la peste 2-3 m adancime;

se vor evita terenurile puternic inierbate;

reactia solului este de preferat sa fie neutra, slab acida sau slab alcalina, cu pH-ul cuprins intre 5-8;

terenurile vor fi expuse la soare, orientarea preferata a randurilor fiind N- S; se vor evita expozitiile nordice;

nu se recomanda plantarea in vaile inguste, cu curenti de aer, precum si zonele cu frecvente ingheturi tarzii de primavara;

sursele permanente de apa pentru udarea pomilor si pentru tratamente fitosanitare sa nu fie poluate;

in zonele cu frecventa mare a vanturilor sunt obligatorii perdelele de protectie cu arbori inalti (stejar, frasin, artar, salcam) sau chiar cu alun.

Zonarea speciilor pomicole

zonarea se va face in functie de pretentiile fiecarei specii si chiar a soiurilor fata de lumina si caldura, precum si de rezistenta la geruri, oscilatii de temperatura si alte accidente climatice;

specile: mar, par, gutui, prun, cires, visin, se pot cultiva in zona dealurilor subcarpatice;

in zonele calde de campie, se vor planta mai ales: cais, piersic, nectarin, migdal, fara a exclude celelalte specii;

in zonele inalte si reci se pot cultiva doar arbustii fructiferi;

desi in cadrul tuturor speciilor s-au creat soiuri autocompatibile, se recomanda folosirea a cel putin 2-3 soiuri, pentru o mai buna polenizare;

este recomandat ca soiurile sa fie amplasate in functie de epoca de coacere, astfel incat sa fie usurate tratamentele fitosanitare, irigarea si recoltarea.

Epoca de plantare

optima este plantarea in toamna, incepand cu 15 octombrie si pana la venirea primului inghet; exista avantajul ca prinderea este sigura, deoarece exista in sol umiditate suficienta; in perioada de iarna ranile de pe radacini au timp suficent sa se cicatrizeze, emitand noi perisori absorbanti, care permit reluarea vegetatiei primavara timpuriu; pomii plantati in aceasta perioada se vor proteja in mod obligatoriu de rozatoare;

plantarea de primavara este recomandata a se efectua inainte de umflarea mugurilor, prinderea fiind conditionata de udarile repetate, ce devin absolut obligatorii in perioada de seceta;

se mai pot planta pomi si in 'ferestrele iernii', cu conditia ca temperaturile din timpul plantarii sa nu scada sub 0C.

Procurarea materialului saditor

este indicat ca materialul saditor sa fie procurat din toamna, din pepiniere consacrate, recunoscute oficial si controlate, care garanteaza autenticitatea, calitatea si sanatatea pomului;

pomii cumparati se vor transporta direct in gospodarie, mentinand radacinile protejate de contactul cu aerul, de caldura sau curent, pentru a nu se deshidrata; in functie de data cand are loc plantatul, pomii se pot tine in beciuri, cu umiditate corectata prin udarea radacinilor;

pentru pastrarea un timp mai indelungat, pomii se vor stratifica in santuri sau gropi adanci de 30-40 cm, cu latimea de 30-50 cm, facute la adapostul cladirilor, in scopul protectiei pomilor;

materialul saditor se va aseza in picioare, in legaturi, cu eticheta, si se va acoperi pe radacini si pe 20-30 cm din tulpina cu nisip sau pamant bine maruntit;

se mai pot pastra pomii in spatii cu atmosfera controlata, plantati individual in containere sau pungi de plastic cu amestec de pamant;

Cum trebuie sa arate un pom corespunzator pentru plantare

sa aiba 1-2 ani, si o inaltime de peste Im;

radacinile principale sa fie sanatoase, de peste 20-30 cm, iar in cazul pomilor altoiti pe portaltoi vegetativi sa fie cu un smoc de radacini subtiri;tulpina si radacina nu trebuie sa fie deshidratate sau cu rani;la pomii de 2-3 ani, coroana trebuie sa fie deja formata.

Plantarea capsunului

Operatiunea de plantare a capsunului este diferita in functie de sistemul de cultura: cultura libera, direct in camp sau cultura protejata, in solarii sau sera.
Indiferent de sistemul de cultura, materialul saditor comporta doua operatii premergatoare lucrarii - fasonarea si mocirlirea stolonilor.
Fasonarea consta in indepartarea resturilor de filamente, frunze uscate si reducerea aparatului foliar la 1-2 frunzulite.

Mocirlirea se realizeaza prin introducerea sistemului radicular intr-un amestec de consistenta smantanii realizat din pamant (de preferinta galben), balegar proaspat de bovina si apa.

Plantarea capsunului in cultura neprotejata
Epoca de plantare se realizeaza toamna intre 10 septembrie si 15 octombrie, primavara in perioada martie - aprilie sau vara in perioada iunie-iulie.
Lucrarile se realizeaza manual sau mecanizat (in situatia plantarii pe suprafete mari).

Plantarea manuala implica trei operatiuni:

executia gropii cu plantatorul sau cu sapa la 10-15 cm adancime;

introducerea stolonilor in gropi;

strangerea pamantului pe langa radacini, astfel incat acestea sa faca masa cu solul.

Plantarea mecanica se realizeaza cu ajutorul masinilor de plantat rasaduri de legume care se adapteaza la sistemul de plantare al stolonilor de capsuni.

Principalele conditii pentru reusita culturii sunt: pozitia radacinilor care trebuie sa fie perfect verticala si dreapta in gropi;coletul stolonilor sa fie la nivelul solului;mugurele central sa fie deasupra solului;solul sa fie bine tasat prin calcare in jurul plantelor, astfel ca, la prinderea usoara de frunze, plantele sa opuna rezistenta;irigarea culturii.

Sistemele de plantare folosite sunt: in randuri simple, cu distanta intre randuri de 60-100 cm, in functie de sistemul de intretinere a solului (manual sau mecanizat) si 20-25 cm intre plante pe rand pe teren nemodelat;

in benzi, pe teren modelat, in biloane de 2 sau 4 randuri. Distantele de plantare sunt de 35 cm intre randurile din banda, 85-95 cm intre benzi si 20-25 cm intre plante pe rand.

Plantarea capsunului in cultura protejata
Modalitatea de plantare este aceeasi ca la plantarea in cultura libera. Schema de plantare este in benzi de 2-5 randuri pe teren modelat, in biloane, sau plan cu distanta intre benzi de 85-95 cm, intre randuri pe banda de 35 cm, iar intre plante pe rand de 20-25 cm.

Epoca de plantare
infiintarea culturii in solarii si tunele se poate face in perioada 1-15 iunie, dar aceasta lucrare implica folosirea la plantare a stolonilor refrigerati care dau rezultate mult mai bune la prindere (90-91%), fata de stolonii proveniti direct din stoloniera (60-75%).

Plantarea in sera se realizeaza cu stoloni fortificati in camp, ce se pastreaza in celule frigorifice pana la plantare.

Cultura se poate realiza direct pe sol sistem clasic sau pe verticala. Epoca de plantare este in ultima decada a lunii noiembrie.

Cultura la sol se face pe teren plan sau modelat in biloane, in benzi de 2-4 randuri, cu distanta intre benzi de 70 cm, intre randuri de 40 cm si intre plante pe rand de 20-25 cm. Tehnica plantarii este aceeasi ca la cultura neprotejata.

Plantarea coacazului

Epoca de plantare

toamna dupa caderea frunzelor, in octombrie - noiembrie;

primavara inainte de pornirea in vegetatie, dupa dezghetul solului.

Terenul folosit la infiintarea plantatiei trebuie sa fie fara exces de umiditate, cu sol argilo-lutos, reavan, cu fertilitate ridicata.

Distante de plantare

Pentru plantatiile comerciale unde lucrarile de intretinere se executa mecanizat, distanta intre randuri poate fi de 2,8-3 m, iar intre plante pe rand de 1-1,2 m.

Pentru plantatiile cu suprafete mici, din incinta locuintelor sau institutiilor, distantele pot fi de minim 1,2 m intre randuri si 0,8 m intre plante pe rand.

Plantarea

Plantarea se face in gropi sau rigole. Gropile se realizeaza manual, dupa pichetarea terenului, sau mecanizat, la dimensiunile de 45/45/30 cm. Deschiderea rigolelor se realizeaza cu un plug special la adancimea de 32-35 cm. inainte de plantarea materialului saditor se executa o fertilizare la groapa sau pe rigola folosind 5-6 kg gunoi de grajd bine fermentat, 30-40g superfosfat, 20-25g sulfat de potasiu si 15-20g azotat de amoniu.

Materialul saditor ce urmeaza a fi plantat se fasoneaza astfel: se indeparteaza prin taiere radacinile vatamate sau rupte, se scurteaza butasul la 3-4 muguri lungime, dupa care se mocirleste intr-un amestec consistent compus din pamant galben, balegar proaspat de bovina si apa.

Butasii astfel pregatiti se aseaza in gropi sau rigole cu radacinile rasfirate si cu varful catre pichet. Se adauga pamant si se taseaza bine in jurul plantei, dupa care se executa o copca in care se toarna 5-8 1 de apa. Dupa infiltrarea apei in sol, se executa un musuroi pana la mugurele terminal. Partea care se afla deasupra solului si care se musuroieste, trebuie sa aiba 2-3 muguri pe lungimea butasului.

Plantarea zmeurului

Epoca de plantare

toamna dupa caderea frunzelor;

primavara dupa dezghet, inainte de pornirea in vegetatie.

Cultura se preteaza la orice tip de sol, dar recolte maxime se obtin pe soluri fertile, calde si reavene.

Plantarea

Plantarea se face in gropi cu dimensiunile de 40/40/40 cm sau daca solul nu este arat de 60/60/40 cm, si in santuri executate cu plugul la 30/32 cm adancime.
Distanta pe rand intre plante este de 40-50 cm, iar intre randuri, in functie de sistemul de conducere:

cultura in benzi cu spalieri - 2,5-3 m;

cultura sub forma de gard fructifer - 2,5-3 m;

cultura sub forma de evantai - 1,5-2,5 m, iar distanta pe rand 1-l,2 m;

cultura pe araci -1,2 m.

Tehnica plantarii este asemanatoare cu cea a coacazului.

Plantarea murului

Epoca de plantare

primavara dupa ce a trecut pericolul de inghet, datorita sensibilitatii acestei specii la temperaturile scazute.

Plantarea

Plantarea se face in gropi de 40/40/40 cm sau de 60/60/40 cm, daca terenul este nearat.
Pregatirea materialului si tehnica de plantare este similara cu cea a coacazului si zmeurului.

Distanta de plantare

Distantele de plantare sunt de 2,5 - 3 m intre randuri si de 1,5-2 m intre plante pe rand, aceasta fiind diferita in functie de modul de executie al lucrarilor de intretinere a culturii (manual sau mecanizat) si de sistemul de conducere a ramurilor.

lantarea propriu-zisa.

Altoirea pomilor fructiferi prin oculatie

Altoirea prin oculatie este o metoda foarte veche de altoire si continua sa fie cea mai des folosita. Desi exista cateva variante de apicare a acestei metode, principiul este acelasi: sub o deschidere practicata in scoarta portaltoiului se amplaseaza un fragment din scoarta altoiului care contine un mugure al acestuia. Cele mai cunoscute metode de oculatie sunt: oculatia in ochi dormind, oculatia in ochi crescand, oculatia inelara, oculatia cu placa intermediara.

Oculatia in ochi dormind

O conditie importanta in vedereaaplicarii oculatiei este desprinderea cu usurinta a scoartei port-altoiului. Pentru aceasta, perioada optima este situata in lunile iulie-august. Nu trebuie sa se inteleaga ca in restul anului este imposibil sa poata fi dezlipita scoarta de pe lemn. Sunt destule cazuri in care oculatia se practica la inceputul primaverii, cu altoi recoltati atunci si cu un oarecare procent de reusita. Iulie-august este, insa, perioada optima cand desprinderea scoartei de lemn are loc cu raniri minime ale tesutului de cambiu. In general, in pepiniere se altoiesc in luna iulie- prunul, piersicul, parul, gutuiul si cateva soiuri de mar. In august, sunt altoiti marul, ciresul si visinul.

Pe portaltoi se alege locul de practicare a inciziei in forma de T. Acesta se va afla intr-o zona de scoarta neteda, situata la 10-15 cm de la sol in cazul portaloilor obtinuti vegetativ si la 6-7 cm de la sol in cazul celor obtinuti generativ. Este preferabil ca altoiul sa fie aplicat spre directia din care sufla vatul predominant. Se va curata scoarta de pamant cu ajutorul unei carpe uscate si se va practica incizia in forma de T doar din doua taieri consecutive: prima, orizontala, va avea lungimea de aproximativ 1 cm, iar cea de-a doua, verticala, lunga de 3 cm. nu se va dezlipi inca scoarta pe cele doua laturi ale taieturii verticale. Se va urmari doar taierea scoartei, nu si patrunderea in tesutul lemnos. Din recipientul de pastrare se scoate primul fragment de lastar-altoi care, obligatoriu, a fost deja fasonat in momentul recoltarii: frunzele indepartate, lasand doar 1 cm de petiol, verful nelignificat si baza indepartata. Intru-cat dintr-un lastar fasonat pot fi preluate atatea fragmente-altoi cati muguri contine, se recomanda inceperea cu primul mugure de la varf. Se prinde cu mana stanga ramura-altoi, astfel incat varful acesteia sa iasa din palma, in interior, 3-4 cm. patru degete ale mainii drepte vor apuca manerul briceagului iar degetul mare va sprijini ramura la iesirea acesteia dinpalma stanga. Preferabil, dintr-o singura miscare se va detasa mugurele altoi.

Conditiile obligatorii pe care trebuie sa le indeplineasca un mugure altoi apt de a fi folosit sunt urmatoarele:

- taietura in scoarta nu trebuie sa atinga nucleul mugurelui (radacina acestuia inspre interior);

- scutisorul cu mugurele altoi trebuie sa contina tesut de cambiu pe o suprafata cat mai mare;

- nu trebuie antrenat decat foarte putin tesut lemnos.

Daca la examinare rezulta ca taietura a fost prea superficiala si ca a fost atins nucleul mugurelui, se renunta la utilizarea acelui scutisor cu mugurele altoi. Daca se constata ca a fost antrenat prea mult lemn,acesta va fi indepartat cu grija si, in functie de reusita, scutisorul se va utiliza sau nu.

Atunci cand se considera ca scutisorul cu mugurele altoi este apt pentru a fi aplicat pe portaltoi se trece la dezlipirea scoartei in zona inciziei in forma de T.

Pentru aceasta se foloseste varful lamei briceaguluide altoit si numai in caz de desprindere cevca mai anevoiasa se va utiliza spatula aflata pe partea opusa a varfului lamei. Baza scutisorului (mugurele orientat in sus) se introduce in partea superioara a deschiderii in T si se apasa usor scutisorul in jos fara a atinge mugurele. Cand acesta nu mai inainteaza, nu se va mai insista prin fortare. Daca, in final, o parte a portiunii de scoarta a ramas deasupra taierii orizontale a inciziei T, atunci scutisorul va fi scurtat astfel incat sa patrunda perfect in interior.

Operatia urmatoare consta in legarea zonei de altoire cu rafie sau benzi speciale de altoit. Legarea incepe de la partea superioara si va ocoli foarte atent mugurele.

Rezultatele concludente ale operatiei de altoire pot fi oferite cam dupa 3 saptamani. Starea petiolului frunzi aflate pe scutisor este foarte concludenta: daca petiolul a cazut singur sau daca se desprinde la cea mai usoara atingere, sunt semne ca altoiul s-a prins. Daca, dimpotriva, petiolul est euscat dar se edsprinde greu de scutisor care, la randul lui, are un aspect uscat, prinderea este putin probabila.

Altoirea in ochi crescand

Se executa intocami ca si altoirea in ochi dormind dar este aplicata la inceputul lunii mai, folosind ramuri recoltate inca in toamna. Scutisorul se introduce sub scoarta direct de pe lama briceagului fara al atinge cu mana.

Oculatia inelara

Comparativ cu alti pomi fructiferi, scoarta de nuc est emai groasa, distanta de la stratul tesutului de cambiu fiind seminifcativ mai mare. Preintr-o taiere limitata in lungime la aproximativ 30 mm a scutisorului-altoi nu se va putea reusi prinderea decat a unei suprafete mici de tesut cambial. Acesta este motivu pentru care, in acest caz, se practica o fereastra dreptunghiulara in scoarta portaloiului iar pe ramura de altoi se preia un ffragment de scoarta de aceleasi dimensiuni cu care se astupa fereastra portaltoiului.

Oculatia inelara se aplica pe trunchi la diverse inaltimi dar si pe ramificatiile principale alecoroanei. In acest din urma caz, pe o ramificatie pot fi plantati chiar mai multi altoi, pornind de la o distanta de aprox. 40 cm de la punctul de ramificare din tulpina. Altoirea se poate face si din lemn de mai multi ani.

Oculatia cu placa intermediara

Exista situatii cand un anumit port-altoi cunoscut ca fiind compatibil cu o anumita specie respinge totusi unul sau mai multe soiuri apartinand speciei respective si le tolereaza pe celelalte. In aceste situatii se poate face o altoire intermediara, dar procedeul necesita timp. In loc sa se execute o altoire intermediara si sa se astepte pana cand altoiul creste suficient pentru a fi el insusi altoit, se intercaleaza o placuta preluata de pe lastratul intermediar si se amplaseaza intre altoi si portaltoi.

In despicatura T se introduce, mai intai, placa intermediara, iar peste ea, placa altoi pana la jumatate. In continuare, cele doua palci se imping impreuna in pozitie definitiva. Legarea se face ca in cazul oculatiei clasice.

Altoirea Chip

Aceasta metoda de altoire este, intr-un fel, un hibrid intre altoirea prin oculatie si cea copulativa.

Altoirea prin oculatie presupune utilizarea unui fragment de scoarta care contine un singur mugure altoi si nu trebuie sa contina tesut lemnos. Altoirea Chip foloseste tot un fragment de ramura cu un tesut mugure, dar acest altoi poate contine si o anumita cantitate de tesut lemnos.

Metoda Chip se poate aplica iarna, primavara dar si vara. Dupa ce loculd e altoire a fost ales pe trunchi la inlatime de 10-15 cm fata de sol se degajeaza zona de posibilii lastari si se curata locul cu o carpa. Prima taietura se aplica portaltoiului transversal pe ax, sub un unghi de apoximativ 20 de grade cu orizontala. Aceasta taietura va avea o profunzime de cel putin 3 mm. Se muta lama briceagului deasupra acestei taieturi cu 3-4 cm. se practica o taiere pierduta condusa in asa fel incat finalul ei sa intalneasca capatul interior al primei taieturi. Fragmentul detasat cu aceste doua taieturi nu se poate utiliza, deci se arunca in final. De pe ramura altoi va trebui sa fie detasat un fragment identic ca marime cu cel detasat de pe portaltoi dar care trebuie sa contina un mugure dispus la jumatate din inaltimea penei altoiului. Pentru aceasta va putea fi folosit fragmentul detasat de pe portaltoi facand masuratorile si insemnarile necesare. Se mai pot face si retusuri, dar important este ca, in final, altoiul trebuie sa se imbine perfect in sectiunea portaltoiului. Se leaga cu banda de polietilena, pornind de la partea superioara si se ocoleste cu grija mugurele. Atunci cand altoirea se face primaara, se recomanda protejarea zonei ranite. Bandajul se va indeparta dupa aprox. 5 saptamani.

Taierile de corectare la pomii fructiferi

Prezentul articol se doreste a fi util persoanelor care beneficiaza de anumite suprafate plantate cu pomi fructiferi plantatii intensive, dar mai les detinatorilor de suprafate sau pomi razleti care nu au fost intretinuti corespunzator. Aceste taieri se aplica pomilor care au coroane prea dese, din cauza faptului ca nu au fost taiate deloc, ori au fost taiate gresit. In alte cazuri, pomii au coroane prea dese, din cauza scurtarilor prea severe efectuate in perioada de tinerete asupra axului si asupra tuturor ramurilor de schelet. Din cauza coroanei prea dese, organele vegetative i de rod din interiorul acesteia nu pot fi illuminate suficient si, ca urmare, pomii nu-si pot pune in valoare intregul potential de rodire, iar o are parte din fructe cad sau raman necolorate potrivit soiului. Aceste situatii pot fi remediate prin aplicarea taierilor de corectare. Aceste aieri se efectueaza in a doua jumatate a iernii; dupa trecerea gerurilor mari, pana la sfarsitul lunii martie; ele trebuie terminate insa inaintea umflarii mugurilor. In regiunile cu ierni mai blande, mai ales in gospodariile care au suprafete mai mari cu astfel de pomi, taierile pot fi fectuate toata iarna, in zilele in care se poate lucra in livada. n practica se pot intalni mai multe cazuri in ceea ce priveste coroana, forma ei i modul cum sunt inserate ramurile pe schelet.

a) Coroana cu ax - la care sarpantele sunt asezate in etaje; in cazul in care acestea sunt prea apropiate unele de altele pe ax sau intre etaje au crescut o serie de ramuri puternice, in acest caz, se va face taierea astfel incat coroana sa capete forma de piramida etajata rarita. Se procedeaza astfel: la baza coroanei pe ax se aleg 3-4 sarpante (ramuri de ordinul I) sanatoase, viguroase, uniform ase'zate in jurul axului si bine ramificate. Restul ramurilor de schelet, care pornesc din aceeasi zona, se suprima daca nu epasesc diametrul de 5-6 cm la speciile prun, cais, visin si de 7-8 cm la mar si par. Sarpantele care depasesc dimensiunile aratate nu se mai suprima; in acest caz, rarirea se face prin rarirea subsarpantelor si a ramurilor de ordinul III, care sunt mai subtiri. Cele 3-4 ramuri retinute or constitui primul etaj al coroanei. La distanta de trei sarpante puternice, uniform repartizate si viguroase. Acestea vor forma etajul II al coroanei. Celelalte sarpante de prisos se inlatura prin taiere la inel dupa principiul aplicat la etajul I. Ramurile de schelet existente pe ax intre cele doua etaje se suprima daca depasesc diametrul de 2 cm. In felul acesta se delimiteaza clar cele doua etaje. Daca pomul are etaje prea apropiate (uneori 40-45 cm) se scoate un etaj intreg pentru a face lumina in coroana; de la caz la caz, lucrarea poate fi esalonata pe doi ani pentru a nu provoca prea multe rani deodata. Ramurile mai subtiri de 2 cm aflate intre cele doua etaje alese nu se mai suprima, ci se scurteaza in vederea garnisirii lor cu ramuri roditoare. Dupa rarirea sarpantelor se trece la rarirea subsarpantelor (a ramurilor de ordinul II). Pentru aceasta se ia fiecare sarpanta din etajul I si, incepand de la baza spre varful ei, de o parte si de alta se aleg cele mai viguroase si sanatoase subsarpante plasate la distante de 50-70 cm una de alta (dupa sistemul bilateral altern). Daca ramura principala este degarnisita, iar intr-un loc are 2 subsarpante apropiate una de alta (asezate aproape opus), se retin amandoua pentru a nu produce goluri prea mari in coroana pomului. Restul de subsarpante, in special cele cu crestere catre interior, care se incruciseaza sau sunt paralele, se suprima ori se scurteaza cu scopul de a se garnisi cu ramuri de semischelet de rod. In acelasi mod se procedeaza si la subsarpantele din etajul II. Cu aceasta ocazie, trebuie rarite si ramurile de ordinul III aflate pe sarpantele retinute, daca bineinteles sunt prea dese. In urma acestor operat ii, coroana pomului rarit se lumineaza, insa uneori subsarpantele ramase pot fi diferite ca vigoare, incat este nevoie sa se faca echilibrarea lor. In acest scop, se fac taierea de echilibrare in plan orizontal si subordonarea in plan vertical astfel: _ se scurteaza prelungirile sarpantelor din etajul I la nivelul sarpantei cu crestere medie; _ varfurile subsarpantelor se subordoneaza apoi cu 10-15 cm fata de nivelul ramurii principale; _ varfurile sarpantelor din etajul II se scurteaza cu 20-25 cm mai sus decat prelungirile etajului I;

_ varful axului (sageata) se scurteaza cu 20-25 cm deasupra nivelului de taiere a ramurilor din etajul I; _ daca pomul este inalt se poate taia complet axul pomului, retezandu-l imediat deasupra etajului II al coroanei; _ in cuprinsul fiecarei ramuri principale, daca este cazul, se

face o taiere de subordonare a ramurilor de ordinele II si III.

b) Coroana fara ax, cu mai multe sarpante care au punctele de insertie apropiate. In aceasta situatie, coroana trebuie sa capete o forma de vas (cu centrul deschis). Dintre sarpantele existente se aleg si se retin 3-4 sarpante, cu punctele de insertie cat se poate mai departate, iar restul se suprima la inel. In cazuri exceptionale, cand diametrul sarpantelor care trebuie suprimate este prea mare, se pot retine pana la cinci sarpante. Cu aceasta ocazie, se suprima si ramurile care cresc vertical in centrul coroanei, spre a favoriza accesul luminii in toate organele

vegetative si de rod din interiorul coroanei. In cadrul fiecarei ramuri principale se fac rariri dupa principiile aratate in cazurile de mai sus,

retinand subsarpante la 50-70 cm una de alta, dupa sistemul bilateralaltern. Trebuie acordata o atentie speciala suprimarii ramurilor de

schelet. Acestea vor fi retezate cu ferestraul de la baza, fara a lasa cioturi, iar ranile trebuie netezite cu un cosor bine ascutit si unse cu

mastic sau cu vopsea de ulei. Ing. Emil Chesches

Reusita plantarilor de primavara este conditionata de executarea cat mai timpurie a lucrarii si de pregatirea terenului din toamna. Plantarea pomilor primavara se realizeaza cat mai devreme posibil, imediat dupa dezghetarea si zvantarea solului, inainte de pornirea pomilor in

vegetatie, cand solul are o umiditate ridicata.

In teren desfundat, gropile se fac cu putin timp inainte de plantare sau chiar in ziua plantarii pentru a nu pierde umezeala acumulata in sol cu dimensiunile stabilite in asa fel incat sa incapa cat mai bine sistemul radicular (50 cm x 40 cm x 30 cm). Pe terenurile unde nu s-a aplicat fertilizarea cu ingrasaminte organice pe toata suprafata se va administra la fiecare groapa 15-20 kg gunoi de grajd bine fermentat. Dimensiunea gropilor va fi de 50 cm x 50 cm x 40 cm. Pe terenurile intelenite, daca gropile nu s-au facut din toamna se fac primavara devreme cu urmatoarele dimensiuni 1x1x0 m.

Fasonarea radacinilor: de regula, trebuie intervenit cat mai putin asupra radacinilor. Scurtarea se face cu un foarfece (briceag) bine ascutit, taieturile executanduse perpendicular pe axa radacinii.

Cum se procedeaza: se elimina radacinile rupte, ranite sau mucegaite. Radacinile principale se lasa cat mai lungi. Radacinile secundare se scurteaza cu 1/3 din lungime, iar cele subtiri cu 1-2 cm sau raman intacte. Dupa fasonare, pomii se mocirlesc.

Mocirlirea radacinilor consta in introducerea acestora intr-un amestec de apa, pamant galben si balegar proaspat de vita (3 parti

Taierile de intinerire la pomi

Epuizarea biologica a unui pom se petrece odata cu inaintarea in varsta si datorita altor factori asupra carora omul nu poate interveni, sau asupra carora a intervenit neprofesional. Astfel un pom care a rodit excesiv, timp de mai multi ani la rand va fi 'epuizat din punct de vedere vegetal'. Fructele raman mici, mladitele cresc mai putin si apare alternanta ca masura de protectie.

In astfel de situatii se impun taierile de intinerire care, in functie de severitatea lor, pot atrage scaderea productiei pe o perioada scurta, dar asigura o dezvoltare normala si revenirea productiei dupa un timp nu foarte lung. Aceste taieri pot deveni necesare chiar la un pom de 5-6 ani a carei crestere a fost lasata la voia intamplarii astfel incat o reglare a producerii de mladite noi impune acest gen de taiere la pomii mai batrani.

Chiar si atunci cand coroanele s-au inaltat excesiv sau atunci cand ramificatiile de la baza coroanei au tendinta de desfrunzire ori cand gerul, furtuna, animalele au pricinuit stricaciuni crengilor, severitatea taierilor care se impun le pot cataloga drept taieri de intretinere.

Nu exista specii sau soiuri de pomi fructiferi la care tairle de intretinere sa fie contraindicate.

Taierile de intinerire se executa iarna sau la sfarsitul iernii. In cazul ciresului, visinului si piersicului, taierile de intretinere pot fi facute dupa recoltare, deoarece pentru aceste specii mai sensibile, inchiderea ranilor inainte de venirea iernii reprezinta un avantaj. Daca grindina si furtuna produc stricaciuni mari in timpul verii se recomanda taierile de intinerire aplicate imediat in lemnul de mai multi ani de la inel sau alegerea altor crengi mai putin afectate pe post de ax.

Intinerirea coroanelor ingrijite
In cazurile in care coroanele au fost formate piramidal, taierea de intinerire se efectueaza foarte usor. Acelasi lucru se poate spune si despre celelalte tipuri de coroane.

Exista doua metode de intinerire: devierea axului principal si a axelor ramificatiilor principale pe ramuri mai tinere (se taie lemnul mai vechi sau foarte vechi) si metoda clasica.

1. Metoda prin deviere: nu provoaca o reactie puternica a mladitelor tinere si se aplica mai cu seama la pomii fructiferi  care fac fructe cu samburi, pentru ca metoda clasica nu este sigura in acest caz. Metoda consta in limitarea in inaltime a coroanei; prin taierea cu fierastraul va fi indepartata cam 1/3 din volumul coroanei. Dupa alegerea unui punct de taiere pe ax, in lemn de mai multi ani, deasupra unei ramuri laterale mai tinere, se va imagina un unghi de 120 grade cu varful in punctul de taiere. Acolo unde laturile unghiului intersecteaza ramificatiile laterale se vor practica taierile (ceva mai sus sau mai jos, acolo unde exista o ramificatie laterala care sa preia axul ramificatiei).

2. Metoda clasica se foloseste mai mult in cazul pomilor fructiferi care fac fructe cu seminte. Cam 1/3 din lungimea ramificatiilor principale vor fi indepartate prin taiere cu fierastraul in unghi drept. Ramificatiile laterale aflate sub taietura se suprima prin taiere de la inel pe o lungime de aproximativ 25 cm.

In cadrul taierilor de intinerire nu ne vom limita doar la ramurile de schelet. In cazul samantoaselor se poate taia oriunde este necesar, deci si pe ramificatii pentru ca astfel vor fi activate rezervele de muguri dorminzi si adventivi.

Intinerirea coroanelor care nu au fost niciodata taiate, care se numesc si 'coroane naturale' trebuie precedata de o serie de taieri de iluminare. Pentru asta se aleg 3-4 ramificatii principale dezvoltate aproximativ la fel si ancorate bine pe ax. Toate celelalte ramificatii vor fi suprimate prin taiere de la inel ori li se va schimba functia prin deviere pe ramuri fructifere. Odata ce aceste interventii au fost finalizate se pot incepe taierile de intinerire dupa una dintre metodele descrise mai sus. In ambele cazuri se va urmari intinerirea lemnului de fructificare. Ranile provocate in urma acestor taieri importante vor fi protejate cu chituri sau masticuri speciale pentru acest scop.

Articole