Creierul si invatarea implicita

Cercetari relativ recente din cadrul psihilogiei si neurologiei au scos in evidenta importanta activitatii de invatare asupra creierului,asupra sistemului nervos.Pana nu demult se stia ca, creierul nu produce neuroni, ca la sfarsitul anilor '90 aceasta teorie sa fie infirmata pe baza cercetarilor din biologia moleculara si a cercetarilor asupra celulelor.S-a descoperit ca   sistemul nervos si creierul genereaza noi celule ca rezultat al invatarii sau al unor experiente repetate, tema plasticitatii creierului a redevenit in centrul preocuparilor din neurologie (H.van Praag, G.Kempermann si F.H.Gage, 1999,p.270).

R.Davidson(2000) crede ca prin aceste descoperiri si prin " plasticitatea neurala - abilitatea creierului de a se organiza pe masura ce se acumuleaza experienta - psihologia se va reorganiza in urmatorii ani"(2003, p.289).Prin activitatea de invatare se pot modifica trasaturile temperamentale si implicit au loc modificari de durata la nivelul creirului.Pe baza terapiei cognitive, subiectii sunt invatati sa se gandeasca diferit la evenimentele traumatologice din viata lor. Se stie ca actul de invatare din punct de vedere neurologica depinde in special de doua instante :hipocampul - locul in care are loc emgramarea,memorizarea - si nucleul amigdalian, asociat ca sediul al emotiilor, al afectivitatii cu elementele sale de semnificatie.Cand un obiect care ne provoaca o emotie imediat sunt reactivate este reactivat odata cu o serie de amintiri.Cand realizam un act cognitiv, de exemplu cand avem o perceptie vizuala, perceptia respectiva nu consta doar in existenta unei imagini pe retina.Exista multe alte zone din creier care se activeaza in acest moment.Fr.Varella a elaborat un model al perceptiei si al procesarii informatiei in actul de invatare.Astfel, la vederea unui obiect, in primele 180 milisec.mintea subiectului intra in actiune.Actul recunoasterii se petrece abia de la 180-360 milisec.dupa infatisarea imaginii, cam la finalul primei treimi de secunda.In urmatoarea sesime de secunda, creierul persoanei se odihneste dupa acel act de recunoastere.Miscarea, se petrece in urmatoarea sesime de secunda.Intreaga secventa se incheie inainte sa se scurga trei sferturi de secunda (Emotiile distructive, p.487).In actul de recunostere   fiecare neuron incearca sa-si caute aliati ca sa formeze grupuri de sincronizari , aliati din toatele locatiile creierului.Deci de la actul perceptiei la actul miscarii(kinestezic) sunt patru etape :

-prezentarea imaginii(0-180 milisecunde) ;

-recunoasteresa(180-360 milisecunde) ;

-sincronizarea si desincronizarea(360-540 milisecunde) ;

-reactia motorie(540-720 milisecunde) ;

Trecerea de la o actiune la alta presupune o dezactivare dinamica a creierului,  se formeaza o ruptura  intre diferitele momente ale activitatii creierului in activitatea de invatare.Benjamin Libet de la Univ.California a descoperit ca, activitatea electrica a cortexului motor se declaseaza cam cu un sfert de secunda inainte ca persoana respectiva sa fie constienta de intentia sa de a-si misca degetul.Si mai trece inca un sfert de secunda de la constientizarea intentiei la miscarea propriu-zisa. R. Davidson a desoperit ca  in primele 70-100 milisecunde, oamenii reactioneaza extrem de asemanator. Diferentele dintre indivizi in ceea ce priveste activitatea cerebrala incep sa se produca dupa 100 milisecunde (p.495).O parte din informatii sunt selectate spre constientizare dupa un tipar format, iar o alta cantitate de informatii achizitionata incidental, inconstient, actiune incadrata in tipul de invatare implicita.

Seger(1994) intr-un articol publicat in Psychology Bulletin intitulat  Implicit learning  considera ca invatarea implicita raspunde la patru criterii :

- informatia invatarea ca achizitionare sub forma implicita nu este accesibila constiintei

- subiectul nu poate verbaliza sau constientiza ceea ce a invatat ;

- informatiile achizitionate este foarte complexa si nu se reduce la simple asocieri ;

- invatarea implicita presupune o procesare cognitiva sub forma incidentala si experentiala ; Reber(1997) considera ca  invatarea implicita este un proces de invatare inconstient prin care dobandim cunostinte sau reguli abstracte .Revenind la articolul lui Sager(1994), invatarea implicita este definita ca   un proces prin care achizitionam informatii complexe intr-o maniera incidentala iar aceste informatii nu pot fi constientizate si verbalizate .Dan David(2002) considera ca  abordarea mecanismelor invatarii implicite arata ca sistemul cognitiv uman dispune de un mecanism inconstient de achizitii a informatiilor care are urmatoarele atribute :

- informatia se achizitioneaza inconstient ;

- informatia achizitionata inconstient functioneaza doar inconstient ;

- functionarea inconstienta a informatiei achizitionate inconstient nu poate fi controlata voluntar si constient ;

Invatarea ca activitate neurofiziologica comporta un mecanism complex cu o dualitate simultana, acest fapt fiind relevat de cercetarile lui LeDoux(2000) privind arhitectura creierului.

Cercetarile sale au aratat ca  semnalele senzoriale de la ochi sau de la urechi merg mai intai la creier, la talamus si apoi - printro unica sinapsa - la nucleul amigdalian ;un alt doilea semnal de la talamus este indreptat spre neocortex - aceea parte a creierului care gandeste.Aceste ingrengaturi ii permit nucleului amigdalian sa inceapa sa realizeze inaintea neocortexului, care organizeaza informatiile ce trec prin mai multe niveluri de circuite ale creirului (p.33).Semnalele sunt triate dupa semnificatia lor in primele 360 milisec, creierul recunoaste obiectul si cortexul incepe sa proceseze si sa reactioneze la stimuli.Nucleul amigdalian, sediul emotiilor, receptioneaza semnalele de natura afectiva si contextuala, le scaneaza pe bucati si distinge problemele cu care se confrunta subiectul.Deci pe termen langa o invatare cognitiva putem avea si o invatare emotionala si mai ales ca  din punct de vedere anatomic, sistemul emotional poate actiona independent de neocortex .Autorul francez releva importanta hipocampului care  poate recunoaste un chip, ca fiind cel al unei verisoare, de exemplu.Dar nucleul amigdalian este cel care va adauga si ideea ca, de fapt, nu ne place persoana respectiva (p.36).Cand se activeaza o informatie asociata cu o emotie, in cateva miimi de secunda lobii prefrontali analizeaza proportia riscuri/avantaje si, dintre miliarde de reactii posibile, este aleasa cea mai buna(p.42).Neurologii folosesc termenul de  memorie functionala  pentru capacitatea atentiei care retine in minte faptele esentiale pentru a rezolva o anumita problema, responsabila pentru activitatea de invatare.

IV Biopsihoritmologia si cresterea performantei invatarii

Se afirma in general ca eficienta invatarii depinde si de frecventa proprie a bioritmurilor.Cele mai importante dintre aceste bioritmuri sunt:ritmul individual,ritmul colectiv,tempoul,bioritm,experienta timpului propriu,etc.Ideea de baza de la care se porneste este aceea ca daca intreaga materie vie are o anumita ritmicitate(cuantica,atomica,moleculara,celulara,tisulara,organica,sistemica) atunci,cu necesitate si lumea omului, a elevului, cu atat mai mult se supune acestei legitati, numita cronobiologie(P.Fraisse,1980).

Conceptul care are o mare raspandire este mai ales cel al ritmului sau al ciclurilor de baza ale rimurilor.I.Neacsu(1991) a realizat un inventar si o clasificare a categoriilor de ritmuri :

fizice, psihice,inlelectuale si astrale ;

- circadian(24 ore) si sezonier ;

- tempo de viata, tempo de invatare,tempo mental(J.Mishima) ;

- fizic, biologic si psihosocial(P.P.Neveanu) ;

- fizic,emotional,intelectual)G.Thomson) ;

- individual, de grup;

Ritmul propriu de activitate, inclusiv de invatare,se afla in relatii stranse cu bioritmul, intre ele stabilindu-se raporturi de interconditionare.Esenta materiala a bioritmurilor o constituie proprietatea organismelor de a masura timpul si de a-si sincroniza viteza,intensitatea si sensul proceselor fiziologice si de biochimism in raport cu alte particularitati ale timpului.Procesualitatea bioritmica are la baza si un program genetic.Biopsihoritmurile umane se intalnesc in diferite componente ale personalitatii.Avem ritmuri specifice in  diviziunea celulara, in secretii endocrine, in varianta somn-veghe, in acuitatea vizuala,in capacitatea de concentrare a atentiei, in forta fizica,in randamentul intelectual, in dispozitiile afective si chiar in potentialele creatoare (P.Fraisse,p.247).

Teoriile referitoare la bioritmicitatea activitatii de invatare :

- Teoria lui Jiro Mishima.Cercetatorul japonez a identificat urmatoarele ritmuri(tempoul) :a) tempoul individual, ierarhizat in cadrul principalelor manifestari comportamentale la nivelul a trei dimensiuni fundamentale :tempoul de viata(TV), tempoul de invatare(TI) si tempoul mental(TM).

- tempoul de invatare(TV), masurat si interpretat prin indicatori cum sunt viteza, intensitatea, oscilatia si durata comportamentelor de zi cu zi ale unui subiect, el este considerat drept rezultat al personalitatii subiectului,formulat de-a lungul intregii filo- si ontogenezei si a carui specificitate este data de intalnirea unica a circustantelor biosociale cu tendinte biologice innascute.el se apropie de ceea ce numim tempoului personal, fiind destul de greu de masurat ;

-tempoul de invatare sau intelectual(TI) se dobandeste in urma interactiunii subiectului cu legitatile mediului extern, masurat si evaluat cu aceiasi parametrii - viteza, intensitate,oscilatie, durata - si care poate disparea ca element controlabil daca nu este intarit prin exercitiu, prin repetare.Este construit pe mecanismele tempoului de viata ;

-tempoul menta(TM) el este considerat ca una din formele superioare ale dezvoltarii comportamentului inteligent, el fiind intalnit in situatii optionale sau de decizie - dorinte,expectante, aspiratii precum si unele forme de comportament volitional.

Ierarhia acestor tempouri in structura psihica poate fi urmatoarea ;tempoul de invatare la nivelul 1,sau al constiintei ;tempoul mental la nivelul 2 cu caracter intermediar ;tempoul de viata la nivelul 3, sau al preconstientului ;

Mishima a formulat un enunt legic :TM este potential pentru TV ;iar TV este potential pentru TI ;Identificarea tempoului de viata cu ritmul biologic al subiectului, tempoul intelectual cu ritmul scolar,vom ajunge la o serie de variante si raporturi specifice unei situatii de invatare.

bioritmul individual al elevului, evaluat pri indicatori ca viteza, intensitatea, oscilatia, si durata influienteaza intregul proces de invatare, deoarece se instituie ca support si conditie interioara a similarilor, achizitiilor si a structurarii psihice la nivelul personalitatii.

Ritmul scolar, educational, poate fi educat, dirijat,mentinut de factorii si autoritatile educationale(parintii si profesorii).Ritmul scolar are ca support bioritmul, dar se formeaza uneori ca un fel de contrabioritm, infrangand dorintele balantei homeostazice cu rol de automentineresi autoreglaj.Principalele tipuri de interactiune sunt :

a) ritm scolar/de invatare este in consonanta sau urmeaza ritmului biologic, ceea ce face ca performantele invatarii sa fie pozitive ;

b) ritmul scolar urmeaza ritmul natural bilogic, dar performantele sunt slabe, nesemnificative

c) ritmul de invatare se opune/este"in contra" ritmului biologic, performantele fiind bune;

d) ritmul de invatare este "in contra" ritmului biologic, performantele fiind slabe;

-Teoria lui J.Thomazi.Teoria pleaca de la ideea ca educatia moderna nu poate fi detasata de suportul sau natural biologic.Ritmurile psihobiologice sunt utile pentru a proiecta activitatea de invatare.Ritmul scolar are ca fundament ritmul biologic.Dupa parerea cercetatorului francez, ritmurile care influienteaza cel mai mult performantele de invatare sunt cele circadiene(24 ore) bazate pe alternanta zi/noapte.Desincronizarile dintre ritmicitatea bilogica si cea scolara au efecte negative asupra persormantelor invatarii.Aici putem aminti:modificari sensibile de normalitate pentru proceselr fiziologice(temperatura,puls, respiratie,presiune sistolica si diastolica) stari de anxietate, deficiente de concentrare, modificari ale pragurilor sensibilitatii, s.a.;Este recomandat ca in timpul scolaritatii sa nu se schimbe des raporturile dintre ritmurile normale si cel artificiale.Efectele acestor desicronizari sunt :aparitia oboselii,stari de sensibilitate crescuta, stess.Mai mult, se poate forma un ciclu circadian anormal, rezultat al manifestarii unui tip de rezintenta minima, in care organismul reactioneaza si mai putin adecvat alternantei zi/noapte si munca/ odihna.(J.Thomaza,p.189).

-Teoria lui G. Thommen.Teoria propusa de Thommen(1976) cuprinde urmatoarea clasificare :

- Ritmul fizic sau al activismului de 23 zile ;

- Ritmul sensibilitatii(al afectivitatii) de 28 zile ;

- Ritmul intelectual de 33de zile ;

- Ritmul fizic sau al activismului isi are originea in celulele sau fibrele nervoase.Fluctuatiile lui afecteaza puterea fizica, rezistenta, energia psihica si fizica.In prima jumatate a perioadei (11 zile si jumatate) are un caracter ascendent sau de descarcare.Subiectul se simte mai puternic, cu o mare vitalitate cu performante mari.A doua jumatate a ritmului este destinata reancarcarii si se caracterizeaza prin oboseala,prin slabirea performantelor fizice.Punctele de maxim sunt date de prima zi si de perioada intai.Punctele de minim sau critice sunt situate in a 12- a zi si in primele zile din a doua perioada.

Ritmul sensibilitatii(afectivitatii) de 28 zile este specific laturii psihoafective. Prima perioada de 14 zile este pozitiva, de descarcare, subiectul se afla in buna dispozitie, este optimist, are disponibilitati relationale si creative, stari afective tonice.A doua perioada (intervalul dintre ziua a 15-a si a 28 -a) este de incarcare si recuperare, subiectul fiind putin disponibil, irascibil,tonus scazut.Punctul de maxim - ziua 1 ; punctul de minim - ziua a 15) ;

Ritmul intelectual, de 33 zile isi are originea in celulele sistemului nervos central. Prima perioada de 14 zile este pozitiva, si se caracterizeaza printro mare receptivitate a subiectilor la asimilarea de noi cunostinte, gandirea este mai activa,acuratetea ideilor mai evidenta, capacitatea de memorare crescuta, reactivitate mentala prompta,disponibilitati pentru studiu mai mari.A doua jumatate se caracterizeaza printro redusa capacitate cognitiva, slaba capacitate mnezica, slaba capacitate de imaginare sau concentrare.

Cele mai mari performante ale invatarii daca este sa le raportam la bioritmurile personale se obtin in ritmul circadian, endogen,de obicei in timpul zile , pe cand in timpul noptii performantele sunt mai scazute ;ele urmeaza intr-o regula generala curba temperaturii corpului uman(minima intre orele 3-6 si cu scaderi accentuate dupa ora 21).In timpul zilei s-a constat ca doua intervale in care capacitatile se afla in zona de maxim a curbei :primul intre orele 9 -11, cel de-al doilea intre 17-20, iar cele mai scazute performante se gasesc intre orele 3-4 si 13-15.

Cunoasterea bioritmurilor nu suplineste si nici nu se substituie activitatilor specifice de invatare, ea aduce doar un spor de autocunoastere, marind posibilitatile de realizare a performantelor