STRESUL PSIHIC. CADRU CONCEPTUAL - DISTRES SI EUSTRES

STRESUL PSIHIC. CADRU CONCEPTUAL.

Definitii:

Selye- a introdus conceptul de stres ca fiind o reactie generala nespecifica a organismului la actiunea externa a unor factori agenti stresori de natura variata.

A.von Eiff- stresul este o reactie psiho-fizica a oragnismului generata de agenti stresori ce actioneaza pe calea organelor de simt asupra creierului punandu-se in miscare datorita legaturilor cortico-limbice cu hipotalamusul- un sir intreg de reactii neuro-vegetative si endocrine, cu rasunet asupra intregului organism.

Derevenco-stresul este dezechilibrul biologic, psihic si comportamental dintre cerintele mediului si dintre resursele reale ale omului de a face fata acestor cerinte si situatii conflictuale.

Stresul psihic este un stres general declansat de agenti stresori psihic care pot fi negativi (distres) si pozitivi (eustres).

Lazarus si Folkman- stresul ca efort cognitiv si comportamental cu exprimare afectiva pregnanta de a reduce, stapanii sau tolera solicitarile externe sau interne care depasesc resursele personale.

M. Golu- stare de tensiune, incordare, disconfort, determinata de agenti afectogeni cu semnificatie negativa (sau pozitiva) de fustrare sau reprimare a unor motivatii de dificultatea sau imposibilitatea rezolvarii unor probleme.

Completarea lui Iamandescu: includerea in randul situatiilor generatoare de stres a suprasolicitarii cognitive, afective si volitionale, unii agenti fizici, chimici si biologici toti acesti stimuli non-psihologici producand un stres psihic secundar.

In majoritatea definitiilor se omite includerea eustresului ca fiind un concept similar din punct de vedere al intensitatii starilor afective a reactiilor psihosomatice aparute, inclusiv implicatiile sale in patologia acuta.

In general se intelege prin stres psihic ceea ce numim stres psihic primar, in cazul stresului psihic secundar care este tot o reactie de stres psihic dar care survine in continuarea stresului primar declansat de agenti stresori nepsihogeni.

Exemplu: stresul psihic secundar reprezentat de boala- simptomele psihice sau somatice genereaza stres psihic secundar nou cauzat de disconfortul psihic si somatic.

Reactia de stres se manifesta prin manifestari psihice si tulburari functionale (psihosomatice).

Iamandescu:

Stresul psihic reprezinta un sindrom constituit de exacerbarea dincolo de nivelul unor simple ajustari homeostatice, a unor reactii psihice si a corelatelor lor somatice in legatura cu excitatia externa sau interna exercitata de o configuratie de factori declansatori ce actioneaza intens, surprinzator, brusc si persistent si avand un caracter simbolic de amenintare alteori un rol extrem de favorabil pentru subiect. Alteori agentii stresori reprezinta excitanti psihici cu rezonanta afectiva majora sau surse de suprasolicitare a proceselor cognitive si volitionale.

DISTRES SI EUSTRES.

Distresul.

desemneaza stresurile care au potential nociv pentru organism

hormoni eliberati in cursul distresului noradrenalina si adrenalina, cortizolul

Termeni prezenti in diferite definitii ale stresului psihoc codificati (Lazarus):

amenintare-anticiparea unui pericol

frustrare-cand un obstacol se interpune in realizarea unui scop

conflict- infruntare a 2 sau mai multe solicitari cu motivatii opuse

rezolvarea unor probleme    dificile sau imposibile

suprasolicitarea peste limitele capacitatii intelectuale

remanenta unor stari afective negative

situatii de solicitare aspirationala

Distresul apare cand exista un dezechilibru intre solicitarile obiective asupra organismului si posibilitatile pe care subiectul considera ca le are spre a le face fata.

Eustresul:

stare de stres, validata printr-o reactie insotitoare moderata catecolaminica si cortizolica alaturi si de multe reactii fiziologice

diferenta fata de distres este fundamentala atat din punct de vedere al agentilor stresori (stimuli cu semnificatie benefica pentru individ) si al consecintelor sale pentru organism care sunt favorabile

totusi si in cazul eustresului pot aparea tulburari grave (cardiaci-visul)

in cazul eustresului are loc cresterea secretiei de andrenalina si endorfinele cerebrale ca neurohormoni modelatori ai placerii

eustresul nu trebuie confundat cu orice emotie placuta, el este generat de stari psihice cu tonalitate afectiva pozitiva puternic exprimata (extaz) si mai ales cu durata prelungita (ore)

exemple de eustres: revederea unei persoane dragi, reusita la un examen, starile de excitatie sexuala, meciurile de fotbal, dansul, etc.

eustresul este un prieten util pentru concentrarea numeroaselor si variatelor tentative antistres spontane sau psihoterapeutice

Delavrancea incadreaza in eustres acele situatii capabile sa genereze o activare psihoendocrina moderata, exemplificand cu un efort fizic de intensitate medie ori o activitate profesionala ergonomic organizata

Eustresul fiind un stres psihic pozitiv are cel mai adesea in componenta sa si elementele unui stres fizic

Eustresul este prin excelenta un stres acut dar constituie un fundal afectiv cu rol favorabil asupra individului in plan psihic si somatic

DIAGNOSTICUL STARII DE STRES.

In fata stresurilor individul poseda aptitudini pentru a le face fata: efortul de a se stapani in cursul unei stari conflictuale acute, reprimarea unei replici agresive sau din contra: strigate, gesturi agresive sau se produce blocarea conflictului in interior care reprezinta o amplificare a stresului initial si are si rol patogen.

In diagnosticul stresului se utilizeaza o serie de markeri clinici si de laborator care studiaza dependenta stresului psihic de o serie de variabile experimentale.

Markerii stresului psihic:

Mimica: crispata-vesela-ras; anxioasa-triumfatoare; depresiva-extaz.

Tensiune musculara: hipertanie (incordare); hipoatonie; tremuraturi, nesiguranta miscarii.

Comportament:

a)      activ: euforie, excitatie, furie, agitatie motorie, inhibitie sexuala, hohote de ras, extaz, dans, strigate de bucurie, excitatie sexuala.

b)      Pasiv: blocaj (groaza), vertij, ameteli, mut de fericire.

c)      Paradoxal: a) +b)

Modificari cardio-respiratorii:

a)      frecventa respiratiei (hiperventilatie , apnee) si dispnee

b)      puls: tahicardie, brahicardie, extrasistolie

c)      TA: cresteri, coplas (lesin)

d)      Manifestari circulatorii: extremitati reci, palide, eritem emotional

Aparat digestiv: secretie salivara, greturi, varsaturi, diaree, balonare.

Modificari uro-genitale: mictiuni imperioase, excitatie/inhibitie sexuala.

Sistem nervos: cefalee, ameteli, insomnie.

Constante umorale in SP:

Hormonii de stres: catecolaminele, cortizolul, alti hormoni, endorfinele.

Glicemia.

Acizii grasi liberi, colesterol.

Galvanometria cutanata (reflexul psiho-galvanic).

EMG + EEG

Timpi de reactie

Indicatori psihofiziologici in SP:

Frecventa cardiaca+ tensiune arteriala

ECG- tulburari de ritm

Aparatul respirator: frecventa respiratiei, gazometria

Se utilizeaza termenul de diagnostic pentru ansamblul elementelor de recunoastere a stresului. Se utilizeaza termenul de simptoame pentru manifestarile predominant exterioare ale SP.

Modificari psihice prezente in cursul SP acut- distres si eustres

Cognitive:

Distres: scaderea atentiei, memoriei si randamentului intelectual; blocaj ideational, scaderea imaginatiei, creatiei, neincredere in sine, lipsa de speranta, nejutorare, supraaprecierea dificultatilor.

Eustres: scaderea concentrarii, scaderea vigilentei, incredere excesiva in sine si in ceilalti, subestimarea dificultatilor.

Afective:

Distres: iritabilitate, revolta, manie, furie; rusine, jena; neliniste inexplicabila, panica; tema, frica, fobie; nerabdare, agasare, enervare; apatie, plictiseala, astenie; tristete, scaderea bucuriei de viata, sentimentul inutilitatii, insomnie psihogena, nehotarare/incapatanare; scaderea vointei/efort de vointa.

Eustres: satisfactie, amuzament; triumf, castig; mandrie, revelatie, excitatie senzoriala sau intelectuala, bucurie, frenezie, excitatie sexuala, extaz.

Modificari comportamentale in cazul distresului psihic:

Excese referitoare la consum: cafea, alcool, dulciuri, tranchilizante, droguri. Control scazut asupra vietii personale: aspect neglijent, intarzieri la serviciu, nerespecarea angajamentelor.

Probleme cu legislatia : datorii, amenzi, iesiri violente, furt.

Inchidere, izolare, refuzul muncii.

Atitudini excesive si contrastante fata de boala: refuzul recunoasterii si acceptarii situatiei de bolnav vs. preocupare excesiva fata de posibilitatea bolii.

Simptome psihice si fizice (somatice) in SP cronic:

Tulburari de concentrare, atentie, memorie= scaderea randamentului intelectual.

Epuizare fizica si psihica, imbolnaviri frecvente.

Tulburari functionale psihice (insomnie, hiperfagie) tranzit (constipatie/diaree), tulburari de dinamica sexuala.

Aceste corelate somatice ale proceselor psihice solicita anumite organe si aparate cu disfunctii latente ori deja manifeste.

MECANISME DE COPING.

Lazarus si Launier: copingul este o serie de strategii constiente de ajustare elaborate de individ pentru a face tolerabila tensiunea interioara (SP) indusa de o situatie potrivnica.

Suls si Fletcher descopera trei tipuri de coping:

Coping centrat pe o problema (coping vigilent). In cazurile SP generate de situatii reversibile apare. Cuprinde evaluarea in plan mental a unor posibilitati avute la indemana. Subiectul: evoca experienta anterioara, conteaza pe suportul social, solicita informatii si va cauta mijloace, elaboreaza un plan de actiune.

Coping centrat pe emotii (coping evitant). Este generat de situatii fara iesire, are rol pozitiv cand are o durata rezonabila. Evita confruntarea cu gravitatea situatiei. Subiectul    abandoneaza tentativele de rezolvare a problemei si adopta unele strategii defensive: negare, resemnare, fatalism, agresivitate.

Rezolvarea problemei: consta in reducerea diferentei intre gradul de amenintare si propiile resurse, fapt ce ajuta la perceperea situatiei ca fiind mai tolerabila.

Smith 1993, 4 tipuri de emotii negative cu 4 tupuri de semnificatii nocive:

suparare (rezultat al pierderii stimei de sine si sociale)-invinuirea celuilalt

vinovatie (incalcarea normelor morale)-autoinvinuire

frica/anxietate-pericol/amenintare

tristete-pierdere ireversibila, neajutorare legata de greutati sau pierderi.

PRICIPII DE CONDUITA ANTISTRES LA NIVEL INDIVIDUAL SI COLECTIV.

Remediile impotriva stresului trebuie sa vizeze cei doi poli ai fiintei umane: psihic si somatic. Sanatatea psihica si somatica sunt interconditionate, ambele fiind supuse stresului adica sumei dintre actiunile nocive ale distresului si cele benefice ale eustresului.Astfel vom distinge:

a)      Conditii antidistres:

limitarea/inlaturarea consecintelor (distresul s-a produs);evitarea lui

provocarea de distresuri controlate (un fel de calire)

Antrenamentul fata de distres:

joggingul incarca bateriile cognitive, afective si rationale pentru o zi

ascensiuni montane

satisfacerea stagiului militar

educatia estetica a tinerilor- contactul cu o capodopera sadeste in sufletul tinerilor o rezistenta morala care le va fi de folos in cursul unor evenimente similare din cursul propiei vieti

B) Conduite proeustres:

cultivarea eustresului-conditiile active incununate de eustres

procurarea de eustresuri- colectionarea de placeri/ stimulente in doze rezonabile

Conduitele proeustres si cele anti-distres pornesc de la o baza biopsihosociala a individului care ii asigura acestuia o serie de disponibilitati care pot fi inascute (trasaturile imunogene de personalitate) sau dobandite (experienta dominarii unor situatii adesea soldata cu cresterea increderii in resursele persoanale).

Conduitele proeustres sustin demersurile constiente ale individului de asi pastra energia distres care este consumata pe parcursul vietii iar odata cu consumarea ei ajunge la moarte biologica.

C) Conduite sanogenetice

Daca zestrea biologica si psihica a unui individ este transmisa ereditar si mai ales cand individul este constient si are o dorinta puternica de autoperfectionare apare necesara achizitionarea unor deprinderi sanogenice si a unor baze spirituale cum ar fi: aspiratii realiste, asigurarea nevoilor psihologice fundamentale.

Deprinderi zilnice: igiena bucala, mic dejun, activiate fizica, somn suficient.

Dieta: trei mese principale (mic dejun plus doua gustari), de preferat alimente vegetale, bogate in fibra, carne alba, limitare la grasimi animale, dulciuri, conservanti; alimentele sa fie proaspete sau fierte, nu prajite sau congelate; apa si lichidele sa fie suficiente pe tot parcursul zilei ( dimineata si intre mese).

Conduite preventive fata de accidente: purtarea centurii de siguranta, conducerea fara viteza si fara consum de alcool, fara expuneri prelungie neprotejate la soare; folosirea prezervativului, evitarea contactelor cu bolile infectioase severe, evitarea sarcinilor nedorite.

Evitarea unor excese de: alcool, medicamente, alimente, nopti nedormite, munca prelungita la domiciliu.

Examene medicale periodice de: stomatologie, ginecologie, urologie, controlul tensiunii arteriale.

Autoexaminarea: greutatii, sanilor, testiculelor.

Interdictia totala: tutun, droguri, antibiotice sau psihotropice, utilizarea obiectelor de igiena personala ale altei prsoane.

D) Conduite vizand cresterea eficientei filtrelor antistres.

Vizeaza modelarea sistemelor de convingeri si combaterea unor modalitati de coping nocive pentru individ.

Modelarea de autoreglare cognitiva la stres, Adriana Baban:

propune explicarea aparitiei si gestiunii stresului prin strategii de coping dependente de modul in care persoana foloseste informatiile (schema cognitiva)

schema cognitiva este dependenta de sistemul de convingeri ale individului si este implicata in evaluarea situatiilor de viata ca fiind mai putin amenintatoare

persoanele cu gandire pozitiva vor tinde sa    adopte forme de coping preventiv si activ ce le permit meninerea distresului la un nivel redus

autoinvocarea repetata a unor realizari obtinute in diverse domenii costituie un element generator al increderii si stimei fata de sine, lucru pozitiv.

Indivizii anxiosi pot fi modelati prin modelarea pozitiva a convingerilor lor

Optimizarea strategiilor de coping:

-strategiile de coping (iesire din impas) depind de dotarea ereditara a individului ca si de cea achizitionala si de natura situatiei stresante

-doua tipuri fundamentale de coping: centrarea pe emotie sau centrarea pe situatie

-conduitele de coping pot fi selectionate voluntar sau cu ajutorul psihologului.

E) Convietuirea cu stresul

Omul modern sufera de oboseala cronica, simte nevoia unor vacante. Incarcatura excesiva de responsabilitati duc la un stres manifestat prin: insomnie, anxietate, astenie, sindromul de oboseala si apoi o boala serioasa. Prea putin stres dauneaza la fel ca prea mult stres. Resursele interioare individuale face ca stresul sa lucreze pentru noi sau impotriva noastra. Stresul poate mobiliza rezervele de energie necasare pentru a depasi crizele.

Aceeasi conditie de stres se poate infrunta agresiv sau pacifist. Trebuie sa invatam sa traim cu stresul care adesea este inevitabil. Secretul rezida in a transforma stresul    in energie invingatoare. Este bine sa invatam sa ne ascultam propiul corp si sa ni-l facem prieten. Pentru a combate stresul trebuie sa ne cunoastem mai bine pe noi insine.

In cazul medicilor importanta este capacitatea de a sti sa asculti pacientii inlaturand astfel stresul emotiv. Deseori ne lipseste capacitatea pentru a ne autoregla pentru a fi activi.

Prin reevaluarea si reinserarea realitatii corporale a pacientului se ajunge la distragerea tensiunii nefunctionale, de a stimula in mod alternativ si ritmic cele trei componente ale dispozitivelor de comanda, de energie si de materie. Exista doua situatii fiziologice care nu sunt patologice daca se rezolva adecvat: senzatia de oboseala si reducerea resurselor energetice. Somnul este foarte important pentru aspectele psihosomatice, la fel ca si miscarea prin care se invata comportamente care fac eficace repausul si somnul. Ritmul somn-veghe este o exigenta fundamentala.

VULNERABILITATE PSIHICA LA STRES;

S-a dovedit faptul ca in bolile psihosomatice exista o serie de trasaturi de personalitate permisive fata de stresul psihic. Totusi nu se poate vorbi de profiluri psihosomatice propii fiecarei boli psihosomatice. Exista insa un profil de bolnav psihosomatic:

la nivelul personalitatii se realizeaza impactul factorului stresant psihic cu accent pe rolul traumelor minime dar cu actiune indelungata, sau pe situatiile fara iesire

un rol important in receptionarea intensitatii si duratei stresului psihic il joaca mecanismele de ajustare (coping) cat si tipul locului de control

vulnerabilitatea la stres este constituita de un pattern dinamic, de interactiune a trasaturilor stabile de personalitate care sunt solicitate ca parti componente ale unui comportament stereotip (tipul A)

vulnerabilitatea psihica la stres apare ca un element favorizant pentru bolile psihice dar si pentru cele psihosomatice in cadrul carora ea se asociaza cu o vulnerabilitate de organ

in bolile psihosomatice aparute ca urmare a unui stres psihic mai exista un agent al stresului psihic: tulburarile psihosomatice inerente oricarei boli psihosomatice, dar amplificate si ele de un tip de personalitate cu o vulnerabilitate crescuta in sfera afectiv-emotionala

actualmente tipul de personalitate nu mai reprezinta decat o componenta intr-un complex de factori nespecifici care moduleaza raspunsul individual al organismului la agenti etiologici. Acest complex multifactorial include trasaturi de personalitate formate pe o matrice constitutionala si dobandite in cursul experientei (biografia) individului, si manifeste in planul insertiei si interactiunilor sale cu reteaua sociala ca si al situatiilor concrete

evenimentele cu rol stresor pot juca un rol declansator psihogen in patologia clinica.

Concluzia: diferitele tipuri de personalitate pot sa conlucreze intr-un tip general, caracterizat printr-o vulnerabilitate fata de stres.

Tipuri comportamnetale (A si C) relationate cu stresul psihic.

Vulnerabilitatea fata de stres poate fi intalnita atat la indivizii cu trasturi de personalitate accentuate dincolo de limitele adaptabilitatii sociale normale dar si la indivizi cu diferite tipuri de personalitate neaccentuate dar inclinati catre un comportament generator de stres psihic.

Tipul A de comportament

comportament prezent la indivizi cu diferite tipuri de personalitate unificati prin posesia unor insusiri comportamentale asemanatoare fata de realizarea unei sarcini si de raportare la cei din jur

este dominat de simtul urgentei si cel al competitiei; este prezent la cei cu veleitati de sef

prezinta un tip ideal pentru creearea de catre insusi individul apartenent a unor premise pentru colectionarea facila a numeroase si variate stresuri psihice, prin aceasta el devine un factor important de risc pentru o serie larga de boli (cardiovasculare si cronice degenerative).

Factori componenti ai tipului psihocomportamental A

A- ambitie maxima; nevoia de timp

S- neliniste, nerabdare

H (este nucleul toxic egal sindromului AHA-ostilitate,agresivitate, iritabilitate plus presiunea timpului)- competivitatea, ostilitate-cognitiva    (ganduri dusmanoase, dispret, suparare) si comportamentala (verbala sau fizica).

J- implicarea profesionala majora (workaholic); modul de implinire a sarcinilor.

Tipul C:

tipul represiv deschis pe baza dimensiunii reprimare/vigilenta

este caracterizat prin: mecanisme de aparare puternice dar si incapacitate de verbalizare si de recunoastere a emotiilor; un complex de reactii negative secundare: autoapreciere, sentimente de neputinta si de pierdere a controlului.

Se fac relatii intre acest tip comportamental si cancerul de san, disfunctii ale sistemului imunitar, infectii cronice.

Trasaturi disimogene de personalitate.

Firea anxioasa:

prezinta stare de neliniste, tema, char frica nemotivata de existenta unui pericol real

stil perceptiv vigilent-evitant

angoasa este o stare afectiva cu continut somatic intens exprimat (dificultatea de a respira) concomitent cu o mare tristete

anxietatea este un prim stadiu al angoasei sau o angoasa fara manifestari neuro-vegetative

anxietatea are diferite consecinte somatice :dispnea (hiperventilatie), hipersudoratia, tremorul si insomnia

exista o anxietate normala si una patologica sau nevrotica, ultima fiind caracterizata printr-o hiperreactie a unui subiect fata de o cauza presupusa

exista si o anxietate reactiva care este o anxietate intensa, disproportionata si motivata de o cauza justificata

anxietatea de caracter- dimensiune a personalitatii unui subiect inclinat in mod obisnuit spre anxietate

Personalitatea depresiva:

insoteste unele boli si joaca rol etiologic in unele boli (cancer) prin efectul imunosupresiv asupra celulelor

la omul bolnav starea de depresie este tradusa prin senzatii de neputinta, de pierdere a energiei vitale, sentimente de autorepros, culpabilitate si desconsiderarea propiei valori

corelatele somatice ale depresiei sunt: scaderea apetitului, scaderea in greutate, insomnia, hipersomnia, pierderea energiei (oboseala la trezire) prezenta a numeroase si variate forme de dureri

depresia mascata are o multitudine de simptome fizice ce pot constitui masca unei depresii pe care pacientul o ascunde

depresia poate atinge maximul prin inclinatia spre suicid a subiectului

Nevrozismul- include anxietatea, ostilitate, izolare, impulsivitate, culpabilitate, sensibilitate; este asociat cu boli somatice.

FACTORI MODELATORI CU ROL DE TAMPON AI IMPACTULUI AGENTILOR STRESORI.

Rahne si Arthur au descoperit trei filtre principale pentru    atenuarea impactului negativ al agentilor stresori:

perceperea agentului stresor si evaluarea sa; experiente similare anterioare si date ale personalitatii

suportul social si credinta intr-un ideal: mecansisme de aparare inconstienta (negarea, represia); eforturi constiente referitoare la- planificarea actiunii si solicitarea de informatii noi si tehnici de relaxare plus medicamente plus distractii plus exercitiu fizic

Trasaturi imunogene si disimogene ale personalitatii:

Imunogene: autoeficacitate, robustete, locul de control intern, optimismul, humorul, coerenta.

Disimunogene:

-depresia- tip de personalitate (distimica) sau dobandita (sindrom)

-pesimism

-anxietate-personalitatea anxioasa, sindrom anxios

-neuriticism: instabilitate emotionala, ostilitate, culbabilizare, amplificare, anxietate, depresie.

Trasaturi imunogene: sunt un grup de trasaturi cognitive-atitudinale reflectand o atitudine generala fata de viata a individului si fiind corelate cu tonusul functional al sistemului imun.

Optimismul actioneaza in doua directii: minimalizarea gravitatii si supraestimarii propiilor resurse de a le face fata; umorul reduce impactul evenimentelor stresante si are valoare pentru longevitate.

Rezistenta, robustetea- este aptitudinea individului de a fi neobosit implicandu-se in activitati cu curiozitate, gust pentru risc si schimbare. Are trei componente: controlul perceput al evenimentelor, sfidarea dificultatilor si implicarea

Locul de control intern: asumarea responsabilitatii pentru ceea ce i se intampla, se bazeaza pe sine.

Autoeficacitatea: subiectul crede ca stresul poate fi modificat, atenuat si preintampinat (controlul intern al stresului). Subiectul crede ca poate stapani sau limita actiunea nociva

Humorul: atitudinea de a    vedea ceva comic in situatii este considerata o trasatura imunogena cu rol in longevitate. Efectul umorului este visul, zambetul. Rasul are efect antistres dar si efecte de crestere a functiilor cognitive si afective.

Baza psihofiziologica a trasaturilor imunogene

reactivitatea cordio-vasculara moderata

nivel ridicat al limfocitelor si al catecolaminelor

Watson si Penebaker- trasaturi implicate in patogeneza sau sanogeneza:

-afectivitate negativa- depresie, anxietate, nevrozism

-afectivitate pozitiva-optimism, umor, vitalitate, control intern, stima de sine

Starea de anxietate moderata:

- anxietatea este considerata atunci cand survine intr-un grad moderat ca avand rolul de tampon in fata agentilor stresori

-anxietatea excesiva are un rol dezorganizator al comportamentului si constituie o sursa a unui exces de hormoni de distres.

Moderatori psihosociali: suportul social:

-suportul social este ansamblul relatiilor interpersonale ale unui individ care ii procura acestuia suport emotional, suport material, suport informational si stima celor din jur.