Domeniile si formele cooperarii politienesti internationale

Domeniile si formele cooperarii politienesti internationale

1.- Domeniile cooperarii politienesti internationale

Domeniile cooperarii intre politiile nationale ale statelor sunt date de principalele forme ale criminalitatii internationale, de evolutia acesteia in timp si de eforturile intreprinse pentru contracararea ei.

In acest context cooperarea internationala intre state se realizeaza in principal in urmatoarele domenii:

infractiunile internationale

terorismul international

pirateria sau brigandajul maritim si aerian

sclavajul si traficul cu sclavi

traficul de persoane

traficul ilicit de stupefiante

crima organizata

falsificarea de moneda si traficul international de moneda falsa

criminalitatea transfrontaliera

extradarea infractorilor internationali.

1.1.- Infractiunile internationale

Infractiunile internationale sunt fapte ce aduc atingere dreptului international si constau din actiuni sau inactiuni ilicite ale unui stat sau ale unei persoane in relatiile sale cu alt stat sau alta persoana.

Elementul esential al infractiunii internationale il constituie pericolul pe care il prezinta pentru pacea si securitatea internationala ceea ce in mod obligatoriu atrage sanctiuni penale.

Potrivit reglementarilor de drept international, infractiunile internationale se impart in doua categorii:

infractiuni savarsite de persoane fizice in numele unui organ al statului. Din aceasta categorie fac parte crimele contra pacii si securitatii internationale, crimele de razboi si crimele contra umanitatii;

infractiuni comise de persoane particulare in nume propriu, din care fac parte terorismul, pirateria, sclavajul si traficul cu operele de arta, de masini, traficul cu sclavi, falsificarea de moneda etc.[1] Persoanele particulare devin subiecte ale infractiunii daca actiunile lor ilicite contravin normelor de drept international.

Persoanele particulare devin subiecte ale infractiunii din cea de a doua categorie daca actiunile lor ilicite contravin normelor de drept international.

1.2.- Terorismul international constituie o infractiune sui-generis, adica un tip special de activitate criminala, caracterizata printr-un element de extraneitate. Pregatirea si executarea acestei infractiuni, subiectele ei pasive si active, mobilul, mijloacele de infaptuire utilizate de autor, intereseaza mai multe state.

Terorismul este o forma de manifestare a violentei, un fenomen care presupune folosirea deliberata si sistematica a unor mijloace de natura sa provoace teroarea. Termenul de terorism provine din latinescul "terror - terroris" care inseamna frica, spaima, teroare provocate prin acte de violenta publica. Terorismul reprezinta un complex de activitati infractionale savarsite cu violenta, care au drept scop atingerea unor scopuri politice, materiale sau religioase.[2]

Cercetarile in domeniu au scos in evidenta ca terorismul are ca motivatie intriseca, interpretarea subiectiva a realitatii, care difera de perceptiile guvernelor si societatilor cu care se confrunta teroristii sau care reprezinta motivul frustrarilor.[3] La baza emergentei oricarui act terorist sta sistemul de convingeri format din imagini, simboluri si mituri dominante, de perceptii si interpretari eronate care determina trecerea de la nemultuimire la frustrare la actiuni violente si sperante de schimbare a statutului real, dar neconform al societatii atacate.

Cu privire la conceptul de terorism exista directii si controverse, cei mai multi analisti considera ca orice act de violenta poate fi inclus in aceasta denumire de turism, pe cand altii considera ca intr-un act revolutionar nu poate fi vorba de terorism. Una din definitiile avansate de analisti considera ca: "Din punct de vedere sociologic, teroarea este reprezentata de o persoana, un lucru sau o actiune care provoaca o frica ori o suferinta intensa cu scopul de a intimida sau produce panica, actionand ca o arma sau strategie politica. Din punct de vedere politic, scopul terorismului este acela de a intimida si dezorganiza guvernul prin frica si astfel sa produca schimbari politice."

Un alt analist apreciaza ca "terorismul este cea mai imorala forma de vigilenta organizata".

Dincolo de controversele privind definirea si modurile diferite de abordare, terorismul are o puternica motivatie subiectiva in care se regasesc factori sociali, politici si religiosi. Convingerile politice si religioase se asociaza anumitor structuri de personalitate. Dupa F.Hacker - in lucrarea sa sugestiv intitulata "Boala psihica si politica" - teroristii pot fi clasificati in: nebuni, infractori si beligerenati. Aceasta clasificare are la baza motivatiile psihologice ale teroristilor si pe aceasta cale implicarea lor in acte violente. Nebunii care recurg la actiuni teroriste au propria lor motivatie determinata de refulari, neimpliniri etc. Infractorii participa la actele de terorism in cunostinta de cauza, in mod deliberat, pe cand beligerantii urmaresc obtinerea puterii si a prestigiului, netinand cont de mijloacele utilizate pentru atingerea scopurilor. In viziunea multor teorii, teroristii au o personalitate particulara si trasaturi bine conturate, ei atribuindu-si roluri privind justitia sociala si au varsta, de regula, cuprinsa intre 22 - 25 de ani.

Terorismul constituie o grava infractiune internationala indreptata impotriva vietii si integritatii corporale a sefilor de state sau a altor demnitari, a membrilor familiilor acestora, contra unor persoane, grupuri oficiale sau neoficiale, institutii de stat sau publice.

Actele de terorism international sunt adesea pregatite intr-un alt teritoriu decat acela unde infractiunea trebuie sa fie executata sau sa-si produca efectele.

In anumite cazuri activitatile criminale intreprinse in vederea savarsirii actelor de terorism se prelungesc pe teritoriul mai multor tari, fapt ce imprima infractiunii respective un caracter international.

In materialitatea sa, terorismul pastreaza insusirile oricarui act de teroare, vatamari grave contra persoanei, sechestrari de persoane, omoruri, violente, distrugeri, degradari si acte de diversiune etc. savarsite cu intentia crearii unei stari de pericol, de teama, de panica in randul populatiei (distrugerea cailor de comunicatie, otravirea cursurilor de apa, explozii, propagarea de epidemii, atentate cu bomba etc.).

Actul de violenta poate fi indreptat impotriva unei singure persoane, cu un anumit rol in colectivitate in scopul de a produce efecte de intimidare in colectivitatea respectiva[5].

In general se poate aprecia ca sfera terorismului international exclude actiunile ce privesc doar problemele interne ale statelor.

Actele de terorism comise intr-o anumita tara, cu originea si efectele in cadrul frontierelor respective, au caracter de terorism national intern, si sunt reprimate cu propriile posibilitati ale tarii respective.

Politiile din tarile occidentale coopereaza intre ele, in afara Interpolului si pentru reprimarea acestui gen de terorism national.

Cand actele de terorism lezeaza relatiile interstatale, ele capata caracterul de infractiune internationala, intrucat pune in pericol interesele mai multor tari si chiar sa pericliteze pacea si securitatea omenirii. Ca atare un act de terorism, pentru a putea fi calificat drept "terorism international" trebuie sa contina un element de extraneitate: in cauza trebuie sa fie direct sau indirect o alta tara decat cea in care, ori impotriva careia s-a comis actul respectiv.

O prima incercare de definire a terorismului gasim in "Conventia pentru prevenirea si reprimarea terorismului" adoptata la Geneva in 1937 la a carei elaborare si-a adus o contributie importanta profesorul si juristul roman Vespasian Pella.[6]

Prin aceasta conventie se stabileste ca sunt considerate acte de terorism international:

atentatele impotriva vietii si sanatatii sefilor de state si a persoanelor ce ocupa functii de stat;

actele diversioniste indreptate impotriva bunurilor de stat sau publice;

faptele care pun in pericol mai multe vieti omenesti;

confectionarea, pastrarea sau aprovizionarea cu arme si alte mijloace teroriste;

falsificarea, introducerea si cedarea de pasapoarte false si alte asemenea documente in scop terorist;

pregatirea de acte teroriste, instigarea la terorism si ajutarea sub orice forma a teroristilor.

Cu toate ca, intr-o anumita masura terorismul si-a schimbat de-a lungul timpului strategiile si mijloacele de actiune, principalul sau obiectiv a ramas acelasi, respectiv influentarea deciziilor politice ale guvernelor prin utilizarea sistematica si persistenta a violentei si a amenintarii cu violenta.[7]

Valul terorismului in perioada moderna a fost declansat cu primele deturnari de aeronave in anii 1961, continuand cu rapirea si sechestrarea unor personalitati ce detineau functii importante in stat, si a continuat cu alte acte de violenta care s-a numit uneori razboi de guerila, iar alte ori terorism.[8]

Actuala faza de recrudescenta a terorismului international care a cuprins numeroase state atat din Europa cat si de pe celelalte continente pun in pericol nu numai tarile respective dar atenteaza la securitatea mondiala. Inca nu s-au stins ecourile atentatelor teroriste din Statele Unite, initiate de reteaua terorista "Al Qeda" condusa de temutul lider Osama Bin Laden si lumea s-a confruntat cu un nou atentat terorist produs la Moskova, care a avut ca urmare moartea a sute de persoane.

Sesizand enorma publicitate pe care le-o asigura capturarile de aeronave, atentatele cu bombe, rapirile de persoane etc., gruparile si organizatiile teroriste au inceput sa foloseasca tot mai multe cai si mijloace .

Avand in vedere compozitia lor, organizatiile teroriste pot fi impartite in doua categorii distincte:[9]

a.- Organizatii teroriste nationale, ai caror membri apartin unei singure natiuni, indiferent daca sfera de actiune teritoriala se limiteaza numai la tara respectiva ori depaseste granitele acesteia;

b.- Organizatii teroriste internationale, in componenta carora intra elemente teroriste de diferite nationalitati.

In cazul terorismului international savarsirea si efectele actelor teroriste se prelungesc pe teritoriul mai multor state.

Actele teroriste savarsite sub aceasta forma imbraca obligatoriu elemente de extraneitate cu caracter international, in ceea ce priveste autorii, victimele, locul comiterii sau pregatirii actiunii, locul de refugiu al autorilor sau complicilor, natura intereselor lezate si consecintele actului in sine.

c.- Terorismul transnational este o noua forma intalnita in literatura de specialitate, dar care aproape se confunda cu terorismul international, deoarece deosebirea consta in faptul ca autorii actelor teroriste sunt autonomi fata de orice stat.

Dupa principalele cauze care il genereaza terorismul se imparte in:[10]

a.- Terorismul rasist care a aparut in SUA la jumatatea secolului 19 si care era reprezentat de organizatia "Ku-Klux-Klan" care desi a fost interzisa in 1960, continua sa existe in clandestinitate, iar actiunile teroriste creeaza un sentiment de teama in comunitatile negrilor de pe intreg teritoriul SUA.

De asemenea terorismul rasist provocat de politica de apartheid a guvernului sudafrican, care a provocat valuri de teroare in randul luptatorilor pentru eliberarea nationala.

b.- Terorismul extremist - nationalist, anarhist care in general isi limiteaza aria in interiorul unei singure tari. Manifestarile de violenta sunt consecinta conceptiilor anarhiste, nationaliste sau extremiste. Semnificative sunt actiunile organizatiilor teroriste palestiniene (Septembrie Negru, Jezbolah, El Fatah), ale organizatiei teroriste armene ASALA (Armata secreta pentru eliberarea Armeniei), in Italia (Brigazile rosii, Desteptarea dreptei italiene, Ordinea noua, Avangarda nationala, Prima linie etc.), de asemenea Armata Rosie japoneza, Armata rosie germana, grupurile Tupamaros si Monteneros din America Latina si altele.

c.- Organizatii teroriste separatiste si de eliberare nationala. In Spania, actele teroriste desfasurate de organizatia paramilitara Basca ETA (Tara Basca Libera), in Irlanda, activitatile teroriste desfasurate de IRA (Armata Republicana Irlandeza) in Franta (Frontul de eliberare a Corsicii si Frontul de eliberare a provinciei Bretagne) Kurzii din Turcia etc.

d.- Terorismul de nuanta fundamentalist-religioasa. Desi pare nefiresc, totusi terorismul a devenit un mijloc si o metoda de actiune chiar si pentru grupari si organizatii care se pretind a avea un caracter religios. Specialistii in domeniu vorbesc tot mai mult despre raspandirea fundamentalismului islamic in lume. Data fiind periculozitatea actuala a fanatismului religios musulman si sporirea actelor teroriste comise de organizatiile extremiste de nuanta islamica, statele lumii si chiar unele tari arabe sunt preocupate de combaterea acestui flagel.

Din punctul de vedere al tacticii folosite de organizatiile teroriste se remarca doua tipuri de operatiuni:

actiuni in care teroristii isi iau masuri pentru a scapa cu viata dupa consumarea atentatului, prin luarea de ostatici, deturnarea de aeronave, operatiuni insotite de parasirea teritoriului in care au actionat.

Pentru executarea acestor activitati teroristii folosesc astazi echipamente moderne (bombe cu explozie intarziata, gaze toxice, explozivi, trimiteri postale explozive sau cu substante toxice etc.).

misiunile sinucigase ori kamikadze, cum s-a intamplat in cazul atentatului terorist din America la World Trade Center din 2001 sau cel de la teatrul mare din Moskova din 2002.

Statele lumii au luat masuri pentru combaterea actelor de terorism infiintand in cadrul ONU la 18 decembrie 1972 Comitetul Special pentru Terorismul International, care are ca sarcina principala studierea cauzelor acestui fenomen si recomandarea masurilor practice pentru reprimarea actelor de violenta si teroare.

1.3.- Crima organizata

In doctrina Interpolului prin crima organizata se intelege ansamblul activitatilor criminale desfasurate de grupuri de infractori structurate implicate in activitati ilicite (jocuri de noroc clandestine, prostitutie, trafic de stupefiante, trafic de droguri, falsul de moneda etc.) care isi investesc profiturile astfel obtinute in actiuni ilegale.[11]

Intr-un sens mai larg, prin crima organizata se inteleg activitatile desfasurate de infractori profesionisti (pe o perioada de timp mai lunga sau mai scurta) caracterizate printr-o anumita organizare intr-o specialitate criminala.

Premeditata si conceputa pana in cele mai mici detalii in ceea ce priveste rolul si modul de actiune al celor care o infaptuiesc, crima organizata se deosebeste fundamental de actiunile unor indivizi care, ocazional se asociaza pentru a comite anumite infractiuni.

Formele concrete de manifestare ale crimei organizate difera de la o tara la alta, dar exista si grupari criminale ale caror actiuni afecteaza concomitent mai multe tari.

Exista numeroase genuri de infractiuni ce pot imbraca aspecte specifice crimei organizate ca de exemplu: furturile, hold-up-urile (spargeri la banci cu mana inarmata), furturile de autoturisme si traficul cu acestea, furturile de opere de arta si bunuri din patrimoniul national (tablouri, obiecte de arta, cultura, istorice etc.), escrocheriile (bancare, negocierea de cecuri de calatorie furate, false, folosirea unor firme fictive, evaziuni fiscale etc.), prostitutia si traficul cu fiinte umane, proxenetismul, traficul de droguri, contrabanda (trafic de devize liber convertibile, traficul de aur si pietre pretioase etc.).

In contextul transformarilor geopolitice, economice si sociale cu care se confrunta in prezent comunitatea internationala, formele criminalitatii organizate au capatat noi valente extinzandu-si aria de cuprindere si sfera de activitate la cote alarmante.[12]

Crima organizata constituie o problema sociala complexa ale carei modalitati de manifestare, repercusiune si moduri de solutionare intereseaza atat factorii institutionali de control cat si opinia publica, ea devenind un fenomen deosebit de grav si periculos ce are consecinte distinctive si destabilizatoare asupra structurii institutiilor unui stat democratic, si un impact devastator ce pune in pericol nu doar stabilitatea economico-sociala a statelor ci chiar securitatea si pacea natiunilor.

Prin activitatea lor, organizatiile criminale transnationale ameninta suveranitatea si autoritatea statelor, valorile democratice si institutiile publice, economiile nationale si procesele de democratizare din tarile recent eliberate de sub regimurile totalitare. Aceste organizatii criminale sunt flexibile, sofisticate si usor adaptabile, actionand dupa strategia companiilor multinationale, extinzandu-si permanent aliantele si acordurile in scopul obtinerii si asigurarii unei mai bune protectii fata de autoritatile nationale pentru diminuarea riscurilor si deschiderea de noi canale pentru activitatile lor ilegale.[14]

In Italia, dupa cum apreciaza oficialitatile, crima organizata a capatat proportiile unei adevarate industrii ilicite.

a.- Mafia italiana, este o organizatie a crimei si violentei, cu ramificatii dintre cele mai nebanuite. Pentru obtinerea profiturilor ei fabuloase sunt folosite mijloacele cele mai violente, traficul de influenta, coruptia si amenintarea.

Dupa unii cercetatori numele acestei organizatii criminale vine de la cuvantul arab "mu afah" care inseamna protejarea celor slabi. Altii, considera ca aceasta denumire provine de la cuvantul "maffia" care inseamna "saracie".

Conform unei alte opinii, Mafia ar reprezenta o organizatie secreta constituita in anul 1800, cand regele Neapolului Ferdinand al IV-lea, refugiat in Sicilia, a creat o politie paralela pentru a contracara un eventual plan de debarcare francez.

Termenul de Mafia ar fi constituit strigatul sau de arme: "Morte alla Francia - Italia anela" ("Moarte Frantei striga Italia").

Pentru a rezista invadatorilor francezi sicilienii au constituit o organizatie secreta armata care apara comunitatea, pedepsea pe talhari si raufacatori, ignorand legea straina. Cu timpul aceasta organizatie secreta a evoluat negativ degenerand in criminalitate si violenta.

Primul nucleu al structurii este "familia". Uniunea mai multor familii puternice este numita "Cosche". Mai multe "cosche" cu acelasi profil formeaza o alianta numita "consorteria", iar toate consorteriile din Sicilia formeaza "Societa Onorata" (onorata societate) adica Mafia.

Mafia este apreciata drept cea mai puternica organizatie criminala, nu numai datorita numarului mare de membrii (mai multe mii) ci mai ales datorita structurii si capacitatii sale de organizare operationala, in ciuda retelei sale complexe. In ultimele decenii Mafia s-a instalat nu numai in Sicilia, dar si la Roma, Torino.

Centrul italian de studii sociale (CENSIS) aprecia ca beneficiul anual al Mafiei italiene se ridica la circa 9 milioane dolari.

Unitatea de actiune si buna organizare structurala a Mafiei nu exclud o autonomie relativa a fiecarei familii in ceea ce priveste problemele locale si mici lupte fratricite, mai ales pentru obtinerea conducerii acesteia.

Mafia italiana are si alte ramificatii in trei regiuni din sudul Italiei (Campania, Sicilia si Calabria).

Camorra, instalata in provincia Campania si Neapole desemneaza societatea secreta a raufacatorilor napolitani. Este compusa dintr-o serie de organizatii locale, aflate adesea in conflict. Camorra s-a consacrat mai ales traficului de narcotice, in special cocaina.

Degradarea vietii sociale, fuziunea intre crima organizata si puterea locala, somajul in randul tineretului, determina o crestere constanta a criminalitatii caracterizata adesea prin violenta si chiar ferocitate.

N'dragheta, este principala organizatie criminala din Calabria, alta regiune din sudul Italiei, in care conditiile subdezvoltairii economice sunt chiar mai pronuntate decat in Campania.

Ca si Camorra, N'dragheta dispune de o structura organizatorica orizontala, compusa din clanuri numite "Cosche" sau "ndrine" ai caror membrii sunt recrutati pe baza legaturilor familiale. Din acest motiv rivalitatile si conflictele dintre clanuri se mentin pe parcursul multor ani si chiar generatii (Vendetta).

N'dragheta este specializata in rapiri de persoane urmate de rascumpararea ostaticilor. De regula rapirile au loc in afara teritoriului in care s-a stabilit organizatia criminala, fiind preferate zonele din centrul si nordul Italiei, mai bogate, care ofera libertate de miscare si canale de spalare a banilor murdari.

La baza activitatii criminale a celor trei organizatii mafiote stau aceleasi actiuni criminale: santaj, prostitutie, droguri, contrabanda cu tigari, actiuni conduse cu ajutorul bombelor, incendiilor, atentatelor, omorurilor si amenintarilor de tot felul.

Grupurile de infractori apartinand Mafiei, Camorrei si N'draghetei si-au intensificat actiunile ilicite orientandu-le in special pe traficul de droguri, santaj, traficul de arme si munitii, rapiri de persoane, trafic de influenta, contrabanda, proxenetism, prostitutie, jaf cu mana inarmata, traficul cu autoturisme furate.

Indiferent de structuri si caracteristici specifice, cele trei organizatii pot fi considerate organizatii mafiote intrucat metodele folosite pentru atingerea scopurilor (recurgerea la violenta si intimidare pentru impunerea legii tacerii - omerta) sunt de tip mafiot.[15]

b.- Crima organizata in SUA

Originile crimei organizate americane se regasesc in prima jumatate a secolului al XIX-lea, in randul familiilor de emigranti irlandezi. Acestia constituiau cea mai saraca patura a populatiei, fara drepturi politice, obiect al unei permanente discriminari. In conceptia lor, supravietuirea depindea de forta si de decizia de a o utiliza. Folosind-o, au descoperit ca banii pot fi obtinuti cu usurinta din escrocarea patronilor de case de toleranta ori de jocuri de noroc, precum si din alte afaceri ilicite. Au obtinut si mai multi bani cand si-au dat seama ca politicienii corupti si oamenii de afaceri verosi au nevoie de protectia lor.

Bandelor irlandeze le-au urmat cele formate din imigranti evrei din tarile est-europene.

Incepand cu 1860, pe coasta de vest a imigrat un numar mare de chinezi angajati mai ales la constructia de drumuri si cai ferate. Specialisti in arte martiale, ei au constituit organizatii criminale numite "tong" care operau in zonele China Town din San Francisco, Los Angeles, si mai apoi la New York, avand ca domenii preferate jocurile de noroc, bordelurile, salile de dans, vanzarea de narcotice. Vestigii ale vechilor "Triade", familiile "tong" aveau o structura ierarhica foarte specializata incluzand razboinici profesionisti, asasini, colectori, paznici, rapitori etc. Violenta lor era nemasurata si oarecum protejata datorita izolarii culturale traditionale a asiaticilor.

Istoria crimei organizate in America este istoria imigrantilor, saraciei, discriminarii, coruptiei si degradarii. Totodata, ea este istoria succesului si respectabilitatii obtinute pe cai ilicite.

Italo-americanii si crima organizata[16]

Intre 1820 si 1930 au sosit in SUA aprox. 4,7 milioane italieni. Peste 2 milioane au sosit intre 1900 si 1910, provenind mai ales din sudul Italiei si din Sicilia.

Saraci si analfabeti, necalificati, o parte s-au intors in Italia, dar multi au ramas pe coasta de est, alcatuind "Mica Italie" in ghetourile urbane, mai ales la New York City. Initial, crimele italienilor se indreptau impotriva conationalilor: estorcari de fonduri, vendete, rapiri de mirese. Prin forta si profitand de slabiciunea politiei, unii dintre ei au ajuns bogati si puternici, continuand sa-si extinda activitatile ilicite si sa angajeze in acest scop tot mai multi oameni. In timp, organizatiile criminale italiene au refacut pe teritoriul american, structurile din tara de origine, impunand de-a lungul anilor un control aproape absolut asupra jocurilor de noroc ilicite, prostitutiei, traficului de droguri etc.

"Mana Neagra" (The Black Hand; La Mano Nera)

Este semnalata in premiera, in legatura cu uciderea unui ofiter de politie la 20 oct. 1890, la New Orleans. Sute de italieni au fost arestati ca suspecti, dar eliberati din lipsa de probe. Zvonurile despre mituirea justitiei si intimidarea martorilor au circulat cu rapiditate starnind mania populatiei si ostilitatea fata de Mafie considerata a fi responsabila de asasinat. Din considerente de mandrie nationala pentru a obtine bunavointa americanilor, comunitatile italiene au negat cu inversunare existenta Mafiei.

In realitate "Mana Neagra" reprezinta o operatiune mafiota de estorcare de fonduri prin scrisori de amenintare semnate anonim "La Mano Nera". Astfel, a fost lansat conceptul de "Organizatie a Mainii Negre" speculat in mass-media.

Uniunea Siciliana (L'Unione Siciliana)

A aparut la sfarsitul secolului al XIX-lea la New York ca o societate fraternala avand ca scop promovarea intereselor legitime ale imigrantilor sicilieni. Uniunea a furnizat membrilor sai asigurari pe viata si ajutoare sociale suplimentare si a actionat energic pentru eradicarea crimei in cadrul comunitatilor siciliene din America.

Dupa anul 1900, ca urmare a imigrarii masive din Italia, au aparut numeroase filiale ale Uniunii Siciliene, in toate zonele colonizate de sicilieni. Spre exemplu, in anul 1920, Uniunea avea peste 40 mii membri numai in zona Chicago.

O data cu introducerea prohibitiei alcoolului, respectabilitatea Uniunii a decazut. Aceasta a fost infiltrata de gangsteri, care au pervertit telurile asociatiei, respectiv au primit in randurile si in conducerea sa vechi membri ai Mafiei, care au facut presiuni pentru impunerea traditiilor culturale ale "Onorabilei Societati" siciliene.

Cosa Nostra (Sindicatul crimei)

Prin contrast cu prima generatie de imigranti italieni, a doua generatie - cea nascuta pe pamant american - s-a dovedit a fi mult mai adaptata noilor conditii socio-culturale si economice. Tinerii italieni au utilizat activitatea infractionala ca o modalitate rapida de a castiga bani si succes. Actiunile lor au inclus estorcari de tip "Mana Neagra", furturi, jafuri, precum si furnizarea de bunuri si servicii ilegale. Indiferent de provincia lor de origine, italienii si-au unit eforturile pentru profit si ajutor reciproc, adeseori coordonandu-si actiunile cu cele ale bandelor de evrei si irlandezi.

Problemele nu au intarziat sa apara: batranii mafioti, pe de o parte, si tinerii gangsteri italieni, pe de alta parte, au inceput sa polarizeze in functie de propria lor ideologie. A rezultat, astfel, asa-numitul razboi Castellmmarese, intre anii 1930 si 1931, care s-a soldat cu eliminarea sau lipsirea de putere a batranilor mafioti. Totodata, s-a initiat o actiune de organizare si coordonare a eforturilor gangsterilor italieni, care a avut ca rezultat aparitia unei noi entitati numita "La Cosa Nostra". Aceasta uneste "familiile" si le coordoneaza actiunile prin intermediul unui consiliu, care analizeaza si supervizeaza orientarea generala si principalele planuri de perspectiva ale "corpurilor" reunite. Doua caracteristici importante ale Cosa Nostra seamana cu cele ale vechii Mafii siciliene: codul tacerii si structura ierarhica.

Cu toate acestea, Mafia si Cosa Nostra sunt diferite. Cosa Nostra a abolit functia de "boss al bosilor" si se impune mai degraba prin inteligenta decat prin teroare. Astazi, Cosa Nostra si Mafia continua sa opereze, dar pe alte continente. Ele raman diferite prin structura, mod de actiune si tipul de conducere.

Problema crimei organizate in America este o problema complexa, caracteristica ce deriva din dimensiunea si diversitatea spatiului social, economic si cultural american, precum si din posibilitatile limitate de documentare. Lumea subterana a crimei organizate americane nu apartine exclusiv italienilor, irlandezilor si evreilor. Aici se interfereaza, ca intr-o alianta poliglota, "triadele" chineze, "yacuza" japoneza, latino-americanii si negrii, precum si toate celelalte natii, care au aptitudinea si hotararea de a trai periculos, dar bine, pe seama Statelor Unite si a intregii lumi.

Autoritatile americane s-au preocupat de combaterea Mafiei. De-a lungul deceniilor, impotriva bandelor mafiote au fost luate masuri atat pe plan legislativ cat si politienesc. In 1963, o comisie de ancheta senatoriala a stabilit in mod cert, ca sub numele de "Cosa Nostra" se ascunde o organizatie criminala de tip mafiot, divizata in "familii" functionand mai ales in Detroit, Philadelphia, Chicago, Buffalo, Boston, Cleveland, Pittsburg, Dallas, Los Angeles si Baltimore.

c.- Mafia chineza (Triadele chinezesti), constituie o alta forma de crima organizata originara din Extremul Orient, dar cu o activitate sustinuta si in Europa. Triadele au aparut in China secolului XVII, ca organizatii secrete, extinzandu-si aria de actiune in tot Extremul Orient. Denumirea vine de la cifra magica "trei", care evoca cele trei elemente: "cerul, pamantul si omul". Triada are drept simbol un triunghi echilateral ale carui laturi simbolizeaza cele trei elemente de baza.

Fondate initial din ratiuni politice, de adeptii revenirii sa putere a dinastiei imperiale Ming si inlaturarea dinastiei Quing, triadele au degenerat, cu timpul, devenind adevarate bande de criminali. Cele mai importante baze ale triadelor sunt in Hong Kong si Taiwan.

Activitatile principale ale mafiei chineze vizeaza traficul de droguri, jocurile de noroc, proxenetismul, dar si traficul de adolescenti si comertul de organe umane destinate transplantului.

Una din armele utilizate de triade pentru a castiga bani este teroarea, prezenta nu numai in conflictele dintre bandele rivale dar si pentru supunerea celor care nu platesc de buna voie "taxele" impuse pentru asigurarea "protectiei" (proprietarii bunurilor, restaurantelor, caselor pentru jocuri de noroc etc.).

Principalul centru operational al triadelor este situat in Hong Kong, unde exista circa 40 de organizatii cu peste 80 000 de membri. Intre aceste grupari mafiote exista o lupta acerba, permanenta, in special pentru monopolizarea traficului de heroina adusa in Olanda din celebrul "triunghi de aur" (zona situata la frontierele dintre Tailanda, Birmania si Laos).

"Triada - mafia care se misca in tacere"[17] a aparut de ani buni, in multe state din Europa, mai ales in randul comunitatilor de imigranti chinezi. Marile orase au devenit treptat atat centre de tranzit cat si destinatie finala pentru un intens trafic de stupefiante si clandestini.

Tehnica cuceririi teritoriului experimentata de chinezi in multe tari europene dar si in SUA - presupune implicarea in toate activitatile economice ale unui cartier si "expulzarea" treptata a rezidentilor. Zona se transforma intr-o enclava, asa numitul "China Town" practic impenetrabila de catre fortele de ordine.

Traficul de clandestini nu este o activitate mai putin importanta decat cel cu droguri sau alte infractiuni, mai ales ca mafia chineza obtine castiguri exorbitante din aceasta activitate (5 000 - 15 000 euro pentru fiecare clandestin).

d.- Mafia japoneza (yakuza), care constituie tot o forma a crimei organizate ce actioneaza in Japonia dar si in alte tari. Principalele activitati criminale se refera la traficul de droguri, violenta, prostitutia si proxenetismul, jocuri de noroc ilegale, taxe de protectie percepute de la proprietarii magazinelor comerciale, barurilor, cazinourilor etc.

e.- Crima organizata de sorginte europeana[18]

In Germania, crima organizata avand legatura directa cu infractorii germani sau independent de acestia, actionand grupuri de infractori de origine asiatica, italiana si est-europeana, care au comis peste 500 000 infractiuni producand pagube de peste 3 milioane de marci. Grupurile de infractori compuse din japonezi, chinezi, malaezieni, rusi si italieni apartinand Mafiei si Camorrei, sunt implicate in traficul de droguri, furt cu mana armata, trafic de moneda, carti de credit si pasapoarte false, ori falsificate, trafic cu autovehicule furate si rapiri de persoane in scop de rascumparare. In legatura cu grupurile de infractori din Europa de Est, care actioneaza pe teritoriul Germaniei, se detin date verificate ca ele sunt formate in principal din rusi si polonezi, care comit infractiuni de frauda, fals, trafic de arme si autoturisme furate, trafic de droguri, trafic de fiinte umane, de substante radioactive etc.

Franta

In aceasta tara actioneaza grupari ale crimei organizate apartinand Mafiei italiene, Camorei si N'draghetei, care in general se ocupa cu traficul de droguri, contrabanda, traficul de arme si munitii, traficul de autoturisme furate, escrocherii, furtul de obiecte de arta, omorurile calificate, traficul de valuta si carti de credit false.

Referitor la organizatiile criminale de origine asiatica, ele comit pe teritoriul Frantei infractiuni privind falsificarea cartilor de credit, extorcari de fonduri, sechestrari de persoane, imigrari ilegale si prostitutie.

Bulgaria

Politia bulgara detine informatii privind existenta unor grupari infractionale de cetateni straini, bine organizate si specializate in jocuri de noroc, prostitutie, trafic de valuta, trafic de arme si munitii, trafic de droguri. In falsificarea pasapoartelor sunt implicati in special tigani autohtoni si cetateni sarbi din Kossovo sau Macedonia. De asemenea la Sofia au fost semnalate grupuri de ucigasi platiti constituite, de regula, din cetateni de origine turca, kurda sau araba. O prezenta deosebit de activa in aceasta tara o are mafia rusa, care controleaza sute de localuri de noapte unde lucreaza pretinse dansatoare din fosta Uniune Sovietica, in general prostituate.

Ucraina

In Ucraina fenomenul crimei organizate este reprezentat de doua grupari mafiote importante:

Gruparea "Cerepa" creata in urma cu 8 ani la Kiev, condusa de Igor Tkacenko, alias "Cerep" (craniu, teasta) si este compusa din circa 100 de persoane (tineri intre 20-25 ani, boxeri, luptatori).

Dupa un inceput pe plan local gruparea si-a creat structuri in Ucraina, in randul reprezentantilor crimei organizate. Ca activitati infractionale se numara: santajul, traficul de droguri, prostitutia, executiile la comanda etc. In prezent aceasta grupare si-a creat structuri oficiale, sub forma unor firme comerciale si de productie, atat la Kiev cat si la Budapesta.

Mafia caucaziana organizata pe principii deosebit de dure "de fratie" in "familie". La baza activitatilor se afla ca si in Italia, legea tacerii "omerta". Se apreciaza ca prin intermediul ei se desfasoara cea mai mare parte a traficului de droguri in Ucraina.

f.- Crima organizata in Federatia Rusa

Un raport din anul 1991 al Ministerului de Interne din fosta URSS estima ca in tara opereaza aprox. 3 500 - 4 000 de bande organizate. Structura acestor bande este sensibil apropiata de cea a grupurilor similare din SUA si Italia, avand in compunere subgrupuri cu mai multe sute de membri fiecare. Prejudiciul cauzat de activitatile lor infractionale a fost estimat la peste 8 miliarde de ruble, in anul 1990, dar se apreciaza ca in economia "subterana" se manipuleaza peste 150 miliarde ruble pe an. Bandele isi obtin castigurile dintr-o arie infractionala vasta: afaceri veroase, escrocherii, furturi simple, furturi cu violenta si mana armata, trafic de droguri, de arme, contrabanda, proxenetism, jocuri de noroc, piata neagra, delicte economice si fraude financiar-bancare.

Spre deosebire de organizatiile italiene sau americane, mafia rusa nu dispune de o "cupola" sau o "comisie" care sa coordoneze actiunile ilicite, ori sa reglementeze diferendele pe cale amiabila. De aceea, cu anumita frecventa se declanseaza infruntari armate intre bandele rivale, privind actiunile sau zonele de interes comun, dar afacerile continua sa prospere.

Paralel cu dezvoltarea formelor traditionale de crima organizata, apar permanent noi forme de activitati infractionale. Profitand de vidul juridic, traficantii "economiei din umbra" castiga sume imense si, implantandu-se pe piata nationala, folosesc fraudulos resursele economice, capacitatile industriale si manipuleaza o importanta parte a bugetului national.

Politia rusa defineste crima organizata ca fiind un grup stabil, ierarhizat si organizat intr-o structura cu cel putin doua niveluri (conducere si executie), format in scopul comiterii unor infractiuni specializate, care se sustrag legii si se protejeaza prin coruptie.

Legislatia penala rusa nu da o definitie precisa crimei organizate. Apartenenta, chiar declarata, la o organizatie criminala, nu declanseaza urmarirea in justitie, desi membrii gruparii pot fi urmariti individual, pentru participare la actiuni criminale. Pluralitatea de infractori este considerata, totusi o circumstanta agravanta.

Este evidenta capacitatea extraordinara a gruparilor si organizatiilor criminale de a identifica si exploata cu rapiditate noi domenii care le ofera posibilitati de a obtine profituri uriase (traficul ilegal de imigranti, obtinerea de fonduri si subventii de la stat, trafic de droguri, trafic cu organe umane, infractiuni informatice etc.).[19]

Exista si o abordare specifica politicii pentru criminalitatea organizata. Astfel, institutiile de politie F.B.I., OIPC Interpol, B.K.A. (Politia Judiciara Germana) au dezvoltat o abordare pragmatica a acestui fenomen, incercand sa-l descrie prin repertorii de indicatori din care principalii sunt urmatorii:[20]

a.- Moduri de planificare si de pregatire a actelor criminale (de exemplu pregatirea riguroasa si sistematica, o foarte buna adaptare la pietele ilicite si licite, investitii importante).

b.- Moduri de executie a actelor criminale (ex. realizarea foarte profesionala, utilizarea de cunostinte si tehnici evoluate, folosirea de specialisti si repartizarea sarcinilor).

c.- Moduri de utilizare a produselor rezultate din savarsirea infractiunilor (orientarea spre o rentabilitate ridicata, masuri de reciclare sau de spalare a banilor proveniti din infractiuni si reinjectarea lor in economia legala, legaturi si ramificatii intre actele criminale si autori).

d.- Tipuri de relatii interne intre autorii actelor criminale organizate (observare reciproca, compartimentare, conspirativitate, nume de acoperire, limbaj codificat).

e.- Structura grupurilor sau organizatiilor criminale (ierarhica, cu raporturi de autoritate si dependenta, complexe).

f.- Moduri de asistenta pentru membrii grupului criminal (ajutor pentru a fugi, recurgerea la avocati sau consilieri juridici experimentati, oferirea si plata unor cautiuni mari, amenintare, intimidare, disparitia martorilor cheie, asistenta in timpul detentiei si trafic de influenta).

g.- Strategii de monopolizare:

- controlul pietelor (cazinouri, droguri, prostitutie etc.);

- participari la societati aflate in dificultate;

- actiuni ale racketilor (extorcari de fonduri) sau "cumpararea protectiei".

In viziunea Comitetului European pentru probleme criminale, crima organizata include atat o lume subterana cat si o lume vizibila, care evolueaza sub o fatada de legalitate mai ales in cadrul institutiilor financiare sau de afaceri. Din acest punct de vedere liderii sai opereaza ca intreprinzatori ai crimei organizate, iar organizatiile criminale ca intreprinderi ale crimei, trebuie facuta o distinctie intre cele doua tipuri de piete ale criminalitatii organizate:

criminalitatea organizata de afaceri;

traficurile organizate de bunuri prohibite sau furate.[21]

g.- Crima organizata in economia mondiala

Economia subterana

Comunitatea internationala a fost pusa in fata unei economii "subterane" de mare anvergura, caracterizata prin infiltrarea pietelor financiar-bancare de catre structurile crimei organizate in incercarea acestora de a prelua controlul asupra unor importante sectoare economice interne si internationale.

Procesul este vast, bazat pe tranzactii financiare globale in continua crestere. Pietele financiare internationale cuprind zilnic tranzactii financiare in valoare de peste 170 miliarde dolari, din care numai o mica parte par a fi operatiuni de comert ilicit. Restul se bazeaza pe capital speculativ lichid sau semilichid, investit pe termene scurte si care, de regula, garanteaza anonimatul investitorilor.

Cresterea unei imense mase monetare speculative este favorizata de o multitudine de factori, intre care mentionam:

transnationalizarea celor mai mari banci si societati de holding;

eliminarea restrictiilor si controlului asupra investitiilor straine;

impactul tehnologiei electronice de transmitere a informatiilor privind pietele financiare.

Complexitatea si amploarea acestui fenomen sunt de natura sa descurajeze orice incercare de control statal si creeaza conditii de camuflare a banilor proveniti din afaceri ilicite.

Dintre pietele ilicite care produc imense sume de bani "murdari" evidentiem piata drogurilor si armelor.

Alte surse importante de venituri ilicite pentru crima organizata il constituie traficul cu obiecte de patrimoniu cultural, rapirile de persoane, prostitutia si proxenetismul, camata si, nu in ultimul rand, evaziunea fiscala in domeniile in care ea actioneaza legal, ca proprietara sau principala actionara in societati comerciale profitabile.

In ultimele decenii a reaparut pirateria, mai ales in marile asiatice.

Datorita elementelor de noutate vom acorda atentie fenomenului de spalare a banilor.

"Spalarea banilor"

Producand sume uriase de bani, procesele si activitatile ilicite au trebuit interferate si chiar integrate in cadrul general al finantei internationale contemporane.

Inevitabil, orice actiune ilicita de anvergura, care isi propune castiguri maxime si continuitate in operatiunile intreprinse, va atinge punctul critic in momentul in care se va incerca integrarea acesteia in circuitul financiar-bancar. De aici rezulta interesul deosebit pe care crima organizata il manifesta pentru a-si asigura controlul asupra institutiilor financiar-bancare, mai ales la nivelul de decizie al acestora.

Spalarea banilor este o expresie de origine americana, care desemneaza reinvestirea in afaceri ilicite a banilor obtinuti in afaceri ilicite, utilizand, in acest scop, circuite financiar interne si internationale complicate.

Fenomenul "spalarii" banilor a aparut ca o consecinta logica a existentei unei criminalitati orientate spre profit, caracterizata printr-un anumit nivel de sofisticare, existenta, in principal, in societatile dezvoltate economic si dotate cu sisteme financiar-bancare evoluate.

Complexitatea acestui fenomen este de natura sa descurajeze orice incercare de control statal si creeaza conditii de camuflare a banilor proveniti din operatii ilicite.

Tehnicile utilizate pentru spalarea banilor sunt de o mare diversitate si este de presupus ca multe dintre ele sunt necunoscute specialistilor din organele de control financiar si antiinfractional.

In mod esential, tehnica de baza cuprinde trei etape succesive:

-Infiintarea unor conturi colectoare in care se efectueaza depozite bancare ce urmeaza a fi transferate. Aceste conturi au rolul de paravan si, de regula, ele sunt infiintate pe numele unor societati comerciale fictive, motiv pentru care sunt dificil de identificat.

-In a doua, sumele din conturile colectoare sunt virate in conturi din tari straine, printr-un numar de operatii a caror complexitate are drept scop sa impiedice identificarea sursei reale a banilor. Pentru realizarea cu succes a acestei etape, sunt preferate doua tipuri de tari:

cele care garanteaza secretul bancar si fac din aceasta o politica de stat (ex. Elvetia, Liechtenstein etc.);

cele aflate in dificultate economica si care fac eforturi pentru atragerea capitalului strain (ex. tarile lumii a treia si in curs de dezvoltare).

-A treia vizeaza investirea in afaceri ilicite a capitalului transferat si returnarea beneficiilor care, de aceasta data, au aspect "curat", ceea ce justifica intregul complex operational.

Desi mai putin relevante, amintim si unele tehnici secundare de spalare a banilor.

-Dubla facturare, conform careia, o firma cumpara la preturi supraevaluate bunuri sau servicii ale unei alte firme, instalata intr-o tara terta, de preferinta un refugiu fiscal. Acest sistem permite scoaterea din tara a unui surplus de capital, de regula, firma refugiu este o firma ecran apartinand aceluiasi trust.

-Specula imobiliara simulata consta in obtinerea unui bun imobiliar prin subevaluarea valorii sale si revanzarea acestuia dupa unele "imbunatatiri", la adevarata sa valoare. De exemplu, o persoana cumpara o proprietate care valoreaza 10 milioane dolari la pretul oficial de 5 milioane dolari, celelalte milioane de dolari fiind platite la "intelegere", in numerar. Ulterior, acelasi imobil este revandut de noul proprietar la valoarea sa reala.

-Castigul dirijat, in cazinouri legal infiintate. Sistemul utilizat are la baza faptul ca jetoanele pentru jocurile de noroc pot fi cumparate, nelimitat, cu bani lichizi, in timp ce castigurile realizate pot fi transferate, la cerere, direct in cont, provenienta lor fiind astfel justificata. Posesorii capitalurilor "murdare", lichide, profita de aceasta stare de fapt pentru a organiza un adevarat circuit al legalizarii propriilor fonduri. Totusi, aceasta tehnica nu permite reciclarea unor sume foarte mari de bani.

Din analiza fenomenului "spalarii" banilor rezulta ca, indiferent de natura infractionala a sursei de provenienta, banii "murdari" circula in toata lumea prin aceleasi canale geografice si institutionale deschise crimei organizate. Este evidenta existenta unor teritorii privilegiate in acest univers financiar, unde pot fi efectuate tranzactii imense, fara nici o posibilitate de control. Cateva dintre cele mai importante baze se afla la intersectia principalelor centre comerciale ilegale si anume: Panama, Insulele Bahamas, Singapore, Hong-Kong, Elvetia si Liechtenstein.

Amploarea si impactul deosebit al acestui fenomen au provocat ingrijorarea unor foruri statale si suprastatale, intre care ONU, Consiliul Europei, OIPC-INTERPOL si altele, care si-au manifestat interesul pentru elaborarea instrumentelor juridice necesare contracararii lui.

Astfel, Conventia de la Viena din 1988 care a intrat in vigoare in 1990 vizeaza conferirea caracterului penal activitatilor de spalare a banilor proveniti din traficul de droguri, precum si facilitarea cooperarii politienesti internationale, deoarece extradarea este foarte dificila in acest domeniu datorita dublei incriminari. La randul sau Consiliul Europei a adoptat in 1991 o Conventie in baza careia se faciliteaza urmaririle judiciare fata de beneficiarii actiunilor ilicite. Conventia contine si o prevedere conform careia "secretul bancar nu trebuie sa fie un obstacol" in calea cooperarii vamale si politienesti intre statele membre.

Prin aderare la aceasta conventie statele se obliga sa furnizeze datele necesare asupra bunurilor sau sumelor suspecte ca ar proveni din actiuni ilicite.

In acelasi scop a fost constituit Grupul de Actiune Financiara a celor 7 tari puternic industrializate (Financial Task Force - G.7) care in urma cercetarilor intreprinse a difuzat un numar de 40 recomandari vizand prevenirea si controlul "spalarii banilor".

Spalarea banilor este deja incriminata in legislatiile din Franta, Australia, Canada, Italia, Marea Britanie, Luxemburg si SUA, fiind pedepsita in cele mai multe cazuri cu inchisoare pana la 20 de ani, confiscarea averii dobandita ilicit si interzicerea unor drepturi.

1.4.- Traficul ilicit de droguri

Productia si traficul ilicit de droguri precum si consumul lor abuziv, constituie in prezent un flagel cu care se confrunta numeroase tari de pe toate continentele. Romania nu a cunoscut acest fenomen grav al consumului de droguri, dar la ora actuala este si ea afectata de operatiunile de tranzit a acestor droguri spre alte tari. Ultimele evolutii ale situatiei europene, dezmembrarea marelui imperiu de la Rasarit, convulsiile din fosta Iugoslavie au creat o noua ruta a drogului din Africa, Asia si Extremul Orient catre Europa Occidentala: prin Romania care a devenit placa turnanta a traficului international de droguri. Este cert ca itinerariul balcanic al stupefiantelor are drept cap de pod tara noastra si Bulgaria, ca prima tara cu tranzit prin Turcia. Datorita pericolului pe care drogurile il prezinta pentru specia umana, atat doctrina cat si practica judiciara a statelor reclama pregnant luarea unor masuri eficiente de prevenire si reprimare.

Drogul este o substanta halucinogena preparata mai ales din plante, dar si prin procese chimice, care deviaza gandirea si comportamentul, provocand stari euforice sau somn cu vise asemanatoare celor cauzate de alcool. Aceste substante creeaza dependenta daca sunt consumate regulat. Toxicomanii simt nevoia sa creasca treptat doza de drog, pentru a obtine acelasi efect. In final se ajunge la leziuni ireversibile ale creierului, boli psihice grave si deces.

In sensul dat de conventiile internationale, prin droguri se inteleg pe de o parte stupefiantele supuse controlului international prin Conventia Unica asupra stupefiantelor, adoptata sub egida ONU in 1961, iar pe de alta parte substantele psihotrope al caror control este reglementat prin Conventia din 1971.

Conventia Unica asupra stupefiantelor din 1961 stabileste toate categoriile de stupefiante si derivatele acestora care sunt supuse interdictiei si controlului international, cu exceptia cantitatilor necesare exclusiv pentru cercetari medicale si stiintifice, inclusiv incercarile clinice cu acestea, care, insa, trebuie sa se faca sub controlul statului.

Statele contractante au obligatia sa reprime faptele ilicite comise pe plan national cat si prin cooperare intre ele sau cu organisme internationale.

Potrivit prevederilor Conventiei din 1961 si sub rezerva dispozitiilor constitutionale ale fiecarui stat contractant, exista obligatia adoptarii masurilor penale necesare pentru ca productia, fabricatia, extractia, prepararea, cultural, detinerea, oferirea, punerea in vanzare, mijlocirea, expedierea, transportul, importul si exportul stupefiantelor care nu sunt conforme cu dispozitiile conventiei sa fie incriminate ca infractiuni grave si pedepsite adecvat.

La 20 decembrie 1988 a fost adoptata Conventia de la Viena impotriva traficului de stupefiante, care a intrat in vigoare in 1990 care confera caracter penal activitatilor de spalare a banilor proveniti din traficul de droguri si faciliteaza cooperarea judiciara intre statele semnatare, pentru armonizarea legislatiilor penale in acest domeniu.

In acest sens, in Romania a fost elaborata Legea nr. 143/2000 care reglementeaza infractiunile privind traficul si consumul ilicit de droguri, inasprind si pedepsele acestor fapte. Prin aceasta reglementare s-a dat o noua clasificare drogurilor in care sunt incluse -si drogurile de mare risc, drogurile de risc si precursorii.

Incercand sa facem o clasificare a drogurilor ele pot fi impartite astfel:

a.- Dupa modul de obtinere drogurile pot fi:

naturale (opiumul, morfina, cocaina, canabisul, mescalina si psilocina)

semi-sintetice (heroina, LSD-ul)

sintetice (amfetaminele, mialginul, dipidolorul, metadona)

b.- Dupa modul de actiune asupra sistemului nervos central pot fi clasificate in:

stimulante (cocaina, frunzele de coca si amfetaminele) care provoaca dupa administrare o stare de excitare mintala si musculara)

depresive (calmantele, analgezicele, sedativele, tranchilizantele adica opiul si alcaloizii sai, unele substante de sinteza cum este morfina si heroina)

perturbatoare (canabisul, LSD-ul, mescalina si psilocina)

c.- Dupa efectul actiunii lor asupra unui consumator:

stupefiante (morfina, cocaina)

halucinogene (canabisul, opiul, cocaina, LSD).

In functie de doza administrata, un drog de abuz poate actiona in prima faza ca stupefiant si apoi ca halucinogen.

Halucinogenele deformeaza senzatiile si perceptiile celui care le utilizeaza, afectand perceptia vizuala, genereaza iluzii senzoriale, aparand dificultati in a distinge realul de imaginar. Luate in doze mari produc halucinatii, fiind percepute sunete si imagini care nu exista in realitate, sentimente de depersonalizare etc.

Narcoticele produc insensibilitate la durere (analgezice) si elimina anxietatea, emotia. Cei care le utilizeaza devin euforici, relaxati si lipsiti de teama. Morfina ca derivat al opiului este utilizata, in mod legal, in medicina pentru eliminarea durerii in cazul unor boli incurabile (cancer). Heroina este produsa din morfina si este de 25 de ori mai puternica. Cei care o folosesc devin foarte repede dependenti de acest drog, iar lipsa lui determina iritabilitate, depresie nervoasa, dureri abdominale etc.

Barbituricile sunt droguri sedativ-hipnotice care determina relaxarea sistemului nervos central, producand somnolenta. Supradozele de barbiturice provoaca moartea.

Printre principalele droguri care sunt si cele mai cautate pe piata consumatorilor se numara:[23]

opiumul, este sucul coagulat al capsulei de mac opiaceu (care nu a ajuns la maturitate)

canabisul (canepa indiana) se foloseste sub diferite forme: ca drog, se fumeaza, se amesteca cu bauturi

cocaina (crakul) frunzele de coca, provin din arbustul ce creste in vestul Americii de Sud

heroina, se obtine din mac, extras prin incizii din care se realizeaza initial opiumul brut, iar dupa prelucrare cu praf fin se consuma diluata sau injectabila

hasisul se obtine dintr-o planta ce creste in Orientul Mijlociu si se consuma sub forma de tigari

marijuana, este un produs sintetic al plantei canabis, consumata sub forma de tigari, in bauturi, sucuri, cafea

LSD-ul, este un drog semi sintetic cu proprietati halucinogene, se obtine din tertratul de ergotomina, se livreaza sub forma de tablete sau injectabil

Ecstasy, drog de sinteza sub forma de pastile, derivat al amfetaminei

Mescalina (capsule ale cactusului Peyotl) este un derivat al feniletilaminei.

Infractiunile in materie de stupefiante, fie ca sunt comise de co-nationali sau de straini vor fi urmarite de statul pe teritoriul caruia se afla autorul, daca extradarea nu este acceptata.

1.5.- Sclavajul si traficul de sclavi

Fenomenul sclaviei constituie unul din cele mai inumane acte cunoscute de omenire. Comertul cu sclavi a fost practicat in trecut doar si in epoca moderna sub forma muncii fortate.

Aceasta infractiune internationala a fost definita pentru prima data in Declaratia de la Viena din 1815.

La 21 septembrie 1922 Liga Natiunilor a hotarat ca problema sclaviei sa fie inscrisa pe ordinea de zi a celei de a patra sesiuni.

La 25 septembrie 1926 Adunarea Ligii Natiunilor a adoptat Conventia cu privire la sclavie in care se preciza doar ca statele semnatare vor continua inlaturarea progresiva a sclaviei, fara sa o interzica expres.

ONU a convocat la Geneva in 1956 Conferinta pentru lupta contra sclavajului. In acelasi an a fost adoptata Conventia la care este parte si Romania, prin care sclavia, traficul cu sclavi, institutiile si practicile similare sclaviei au fost desfiintate. Ca parte la aceasta Conventie Romania a incriminat infractiunea in art. 190 Cod penal.

1.6.- Pirateria (sau brigandajul maritim ori aerian)

Este o infractiune, de regula, cu caracter international, care a capatat in ultimii ani o deosebita amploare pe aproape toate meridianele globului. Aceasta infractiune prezinta un pericol grav pentru comunitatea internationala si indiferent de scopul urmarit, care de multe ori este deghizat sub masca unor considerente politice, ea este combatuta si incriminata de toate statele.

Pirateria, ca infractiune internationala, consta in acte de violenta, cu caracter ilicit, comise pe mare ori in aer, fie cu scopul de a prada, captura sau scufunda navele atacate ori de a deturna, captura sau dobori aeronavele, in scopul realizarii, in acest mod, a unor interese politice sau economice.

Tinta a atacurilor teroriste tind sa devina in egala masura aeronavele aflate la sol, instalatiile aeroportuare si pasagerii aflati in aerogari, precum si navele aflate in port sau instalatiile portuare.[24]

Pirateria constituie o grava crima de drept international intrucat prezinta pericol pentru viata calatorilor si siguranta circulatiei navelor si aeronavelor, fiind de natura a crea tensiune si incordare in relatiile dintre state.

Dreptul international face distinctie intre pirati si corsari. In trecut exista obisnuinta ca statele sa autorizeze unele persoane particulare de a-si inarma vasele in scopul folosirii lor impotriva inamicului pe mare. Echipajele acestor vase (corsarii) intrucat aveau statut de beligeranti, se bucurau de tratamentul prizonierilor de razboi. Intrucat aceasta institutie a devenit perimata, ea a fost abolita prin Declaratia de la Paris din 16 aprilie 1956, insa actiunile de acest gen au continuat inca o perioada de timp.

Subiect al crimei de piraterie poate fi o persoana particulara sau un grup de persoane care actioneaza pe cont propriu, ori echipaje ale unor nave care intreprind actiunea prin tolerare sau cu consimtamantul statului caruia ii apartin.[25]

Pirateria, ca infractiune de drept international, a fost incriminata prin Tratatul de la Nyon din 1937 semnat si de Romania.

La 14 septembrie 1963 s-a incheiat la Tokyo, Conventia referitoare la infractiuni si alte fapte comise la bordul aeronavelor, ratificata si de tara noastra in 1973. Prevederile acestei Conventii se aplica infractiunilor care pun in pericol securitatea aeronavei, a persoanelor si bunurilor aflate la bord, sau ordinea si disciplina la bordul aeronavei.

In doctrina s-a afirmat opinia conform careia trebuie calificate drept acte de piraterie si atacurile savarsite pe tarm de catre echipajele unor vase venite dinspre largul marii, insa nu toti autorii de drept international, includ astfel de fapte in conceptul de piraterie.[26]

O aeronava se considera in zbor din momentul in care este folosita forta motrica pentru decolare si pana cand aterizarea a luat sfarsit.

Infractiunile comise la bordul unei aeronave inmatriculata intr-un alt stat contractant sunt considerate motive de extradare. Obligatiile de extradare se stabilesc prin conventii bilaterale.

Statele care sunt parte la Conventie trebuie sa asigure retinerea infractorilor si sa efectueze o ancheta preliminara instiintand statul de inmatriculare al aeronavei sau alt stat interesat despre concluziile cercetarii si daca intentioneaza sa-si exercite competenta de jurisdictie. Romania a incriminat aceasta infractiune in art. 212 si 226 din Cod penal.

1.7.- Falsificarea de bancnote si traficul cu bancnote false

Constituie infractiune internationala deoarece afecteaza relatiile comerciale si raporturile de schimb intre state. Falsul de bancnote consta in confectionarea de monede sau bilete de banca false, ori in alterarea calitatii valorilor monetare.

In continutul acestei infractiuni intra si raspandirea de bancnote false, ori pregatirea instrumentelor si aparaturii necesare operatiunilor de falsificare. Aceasta infractiune este incriminata in toate legislatiile penale nationale drept o infractiune foarte grava, fiind periculoasa pentru economia fiecarui stat.

Facand parte din grupul faptelor incriminate sub denumirea generica de "infractiuni de fals", falsificarea de monede constituie o categorie bine individualizata si particularizata atat sub aspectul structurii si continutului juridic, cat si a modalitatilor faptice de comitere.

In cadrul Secretariatului General INTERPOL exista un compartiment specializat in afacerile criminale de fals de moneda si contrafaceri. Cooperarea politieneasca intre statele membre realizandu-se prin punerea la dispozitie a urmatoarelor categorii de informatii:

informatii privind toate biletele de banca si monedele metalice autentice, avand curs legal in lume;

informatii cu titlu preventiv asupra tuturor tipurilor de contrafaceri susceptibile a circula in orice tara;

informatii cu caracter preventiv privind falsificatorii si grupurile organizate de plasatori, susceptibile a pune in circulatie noile tipuri de contrafaceri.

Ingrijorate de marea cantitate de bancnote false puse in circulatie, autoritatile multor state au cautat sa emita noi bilete de banca, cu calitati superioare, care sa nu poata permite falsificarea.

1.8. Traficul de persoane

A devenit o forma tot mai evidenta de manifestare a criminalitatii organizate atat in tara noastra cat si in alte tari din Europa si Sud-Estul Europei, mai ales in urma schimbarilor social-politice si economice din ultimii ani. Fiind vorba de un fenomen ce se desfasoara in spatii social-geografice intense, care depasesc barierele statale, suscita interesul autoritatilor competente din majoritatea statelor lumii. Trebuie facuta distinctie intre traficul cu fiinte umane si contrabanda cu oameni.

Traficul cu fiinte umane se deosebeste de contrabanda cu oameni deoarece intentia traficantului este de a exploata victima dupa intrarea ilegala in tara, pe o perioada indelungata printr-o relatie coercitiva si exploatatoare, pe cata vreme, in majoritatea cazurilor, la contrabanda cu oameni, relatia dintre contrabandist si victima se incheie odata cu intrarea ilegala in tara. De asemenea, in cazul contrabandei nu exista nici un element coercitiv sau de inselaciune in legatura cu scopul ilegal al relatiei lor cu infractorul contrabandist. Aceste persoane nu sunt abuzate sexual, nu sunt lipsite de libertate sau sa li se ingradeasca libertatea de miscare si nu sunt exploatate timp indelungat in cadrul industriei sexuale sau pe piata neagra a muncii ori a altor activitati ilegale, cum se intampla in cazul traficului de persoane.[27] Traficul de persoane fiind un fenomen complex trebuie privit din trei perspective:

a.- O perspectiva juridica, care vizeaza drepturile omului, asociaza traficul de persoane cu regimul sclaviei, al muncii fortate, dar si cu fenomene de violenta, abuz de incredere, agresiune fizica si psihica asupra victimei. Traficul de persoane incalca principiile fundamentale ale drepturilor omului cum sunt: demnitatea umana, libertatea persoanei, libertatea de miscare, dreptul la integritate corporala, si dreptul la viata privata;

b.- Dintr-o perspectiva economica, se poate vorbi de interese financiare oculte si piete subterane de fiinte umane, in cadrul careia victima este transferata in marfa;

c.- Din perspectiva sociologica trebuie luati in calcul factorii asociati fenomenului migratiei internationale ce capata conotatii noi, in contextul globalizarii si al unificarii europene.

Traficul de persoane a fost definit in limbajul Natiunilor Unite prin expresia "forme contemporane de sclavie", materializate sub aspecte mai rafinate decat in societatea sclavagista.

Factorii determinanti ai traficului de persoane:

a.- factori negativi (saracia, somajul, gradul redus de educatie scolara si profesionala, discriminarea femeilor si violenta);

b.- factori "de atractie" (speranta unui loc de munca si a unui salariu mai bun. In catul prostituatelor speranta vietii occidentale, accesul la facilitatile vietii occidentale ca mediu opulent, cererea de forta de munca ieftina etc.).

Traficul de persoane nu implica numai victime de sex feminin, folosite exclusiv in industria sexului ci si de sex masculin care sunt obligati sa efectueze munca fortata in diverse domenii din industrie, constructii, agricultura, hoteluri, restaurante etc.

Masurile legislative de combatere a fenomenului

La nivel international legislatia a fost armonizata in conformitate cu prevederile Conventiei Natiunilor Unite adoptata in anul 2000 impotriva criminalitatii organizate transfrontaliere. Aditional la aceasta Conventie, ONU a adoptat "Protocolul referitor la prevenirea, reprimarea si pedepsirea traficului de persoane, mai ales femei si copii". Conform acestui protocol "trafic de persoane" inseamna "recrutarea, transportul, transferul, adapostirea sau primirea de persoane prin amenintare, prin recurgerea la forta ori alte forme de constrangere, prin rapire, frauda, inselaciune, abuz de autoritate, ori prin oferirea sau acceptarea de plati ori alte avantaje pentru a obtine consimtamantul unei persoane avand autoritate asupra alteia in scopul exploatarii".

In Romania Legea nr. 678/2001 actualizata prin OUG nr.143/2002 aprobata prin Legea nr. 45/2003, modificata prin OUG din 2005, reglementeaza prevenirea si combaterea traficului de persoane precum si protectia si asistenta acordata victimelor unui astfel de trafic, care constituie o violare a drepturilor persoanei, o atingere a demnitatii si integritatii acesteia.

1.9.- Traficul cu arme, munitii, materiale explozive si radioactive

Dezvoltarea pietei globale a drogurilor s-a facut paralel cu cea a traficului ilegal de arme, munitii, materiale explozive si uneori radioactive, puse la dispozitia guvernelor, miscarilor de rezistenta, formatiunilor de guerila si trupelor de mercenari si organizatiilor teroriste de catre comercianti, oameni de afaceri si serviciile secrete, care obtin profituri considerabile in urma acestor tranzactii. Fenomenul cunoaste evolutii spectaculoase in ultimul deceniu. Astfel, traficul ilegal de armament si munitie a crescut in intensitate, aducand beneficii uriase exportatorilor, atunci cand partile aflate in conflict sunt supuse embargoului.

1.10.- Furturile de autoturisme si traficul cu acestea, constituie o infractiune care in ultima perioada de timp a luat amploare dand multa bataie de cap autoritatilor politienesti, de frontiera si vamale, datorita ingeniozitatii de care dau dovada bandele de infractori internationali specializati si foarte bine organizati. Cele mai multe masini furate sunt modele de mare cilindree din marcile Mercedes, Porsche, BMW,Fiat, Jaguar, Opel Vectra, Ford etc. Traficul cu autovehicule furate este realizat de bande de infractori compuse din "specialisti" in furtul de masini, in falsificarea documentelor de inmatriculare, si permise de conducere, mecanici auto care executa transformarile necesare trecerii frontierei si controlului vamal, din indivizi insarcinati sa transporte masinile la destinatie.

Caracterul international al traficului de masini furate impune o stransa cooperare intre autoritatile politienesti din statele interesate, schimburi rapide si complexe de informatii cu privire la autori, vehiculele furate si modurile de operare folosite.

1.11.- Furturile de opere de arta si bunuri din patrimoniul cultural-national, cunosc de asemenea o amploare deosebita, fiind vizate numeroase muzee, galerii de arta, colectii particulare, biserici, ori santiere arheologice. Daunele produse patrimoniilor culturale nationale sunt inestimabile. Obiectele care trezesc interesul hotilor, fie ei specialisti in materie sau diletanti, sunt foarte diverse (tablouri, bijuterii, manuscrise, sclupturi, monede, obiecte de mobilier, obiecte de cult bisericesc, portelanuri, bibelouri, obiecte arheologice etc.). Modurile de operare sunt cele caracteristice tuturor furturilor. Uneori furturile sunt comise cu scopul de a obtine o rascumparare in schimbul restituirii operei de arta sau bunului respectiv. Alte ori aceste furturi de opere de arta se fac la comanda la cererea unor colectionari particulari.

In fata recrudescentei acestor furturi in multe tari au fost create servicii speciale ce au ca sarcina prevenirea si reprimarea lor.

Un rol important in prevenirea furturilor de opere de arta, il joaca cunoasterea exacta a caracteristicilor obiectelor ce fac parte din patrimoniul cultural-national al fiecarei tari. In acest sens majoritatea statelor folosesc calculatoarele pentru crearea bazei de date cu aceste caracteristici si tinerea unei evidente mereu actualizate, a hotilor, tainuitorilor si traficantilor de opere de arta si dupa modul de operare folosit.

Pe plan international, in afara de difuzarile curente privind operele si obiectele de arta furate date in urmarire, in cadrul Secretariatului General Interpol exista o grupa specializata care tine la zi un fisier al obiectelor de arta furate, care permite, in caz de nevoie, la cererea oricarui Birou Central National, sa se stabileasca provenienta si originea unui obiect suspect descoperit undeva pe glob.[29]

De asemenea OIPC Interpol coopereaza si cu UNESCO pentru aplicarea in practica a Conventiei din 1970 cu privire la masurile de interzicere si impiedicare a importului, exportului si transferului ilicit de bunuri culturale.

1.12.- Prostitutia si proxenetismul (traficul cu carne vie constituie doua domenii ale criminalitatii internationale aflate in atentia Interpolului, deoarece in ultimul deceniu dupa deschiderea frontierelor a capatat o amploare deosebita.

OIPC - Interpol a initiat masuri pentru contracararea activitatii unor infractori specializat in proxenetismul international, care, pentru a eluda prevederile legale ce reprima traficul cu carne vie, folosesc diverse metode pentru camuflarea activitatii lor delictuoase. Una dintre acestea este practica "turneelor artistice". Prin anunturi publicitare strecurate in cotidiene de mare tiraj sau reviste de moda, proxenetii recruteaza tinere calificate ca dansatoare, artiste etc., oferindu-le un contract imbietor in strainatate cu anumite "clauze speciale", dezvaluite doar la destinatie, unde tinerele cazute in plasa traficantilor ajung sa practice prostitutia.

1.13.- Contrabanda este mai ales de competenta organelor vamale si de frontiera, dar anumite categorii de trafic, organizate de grupuri de infractori internationali ce dispun de mijloace financiare importante si au legaturi in numeroase tari, impun cooperarea politieneasca internationala, intrucat contrabanda nu poate reusi decat datorita unor infractiuni conexe: falsul de documente, identitati false, declaratii false. Asa este cazul traficului de devize care prejudiciaza mecanismele monetare internationale pe care tarile cauta sa le asigure in acest domeniu, sau traficul cu bijuterii din aur, ori cel de diamante si alte pietre pretioase.[30]

1.14.- Criminalitatea transfrontaliera

Procesul de tranzitie de la economiile centralizate la economiile de piata, extinderea principiilor democratice, cooperarea intre state si integrarea in structurile europene si euro-atlantice au fost destul de anevoioase. Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, accederea in spatiul Schengen si stabilirea frontierelor U.E. pe actuala configuratie frontaliera a tarii noastre pe portiunile Nord, Est si litoralul Marii Negre, constituie pasi importanti in procesul de dezvoltare economico-sociala atat a continentului european cat si al Romaniei.

Fiind o "poarta" spre Europa, Romania, prin pozitia ei geopolitica si geostrategica, resimte la frontierele sale presiunile criminalitatii organizate transfrontaliere. Dintre acestea se pot enumera:

- migratia in cele doua forme de manifestare imigratia si emigratia;

- traficul de droguri si traficul de persoane;

- traficul de armament, munitii, materii explozive si radioactive;

- contrabanda de bunuri si produse (bunuri din patrimoniul national, bunuri contrafacute, produse cu regim special, tigari, bauturi alcoolice, produse petroliere si derivate, medicamente, bunuri de larg consum etc.);

- traficul cu autoturisme de lux;

- traficul cu moneda falsa;

- alte operatiuni ilegale cu produse interzise a fi introduse in tara sau produse de tranzit (deseuri si reziduuri radioactive, toxice, specii protejate de flora si fauna, vestigii arheologice si istorice, roci rare, vanatul si pescuitul ilegal etc.).

Analistii in domeniu apreciaza ca Romania tinde sa devina o tara tinta pentru imigratia ilegala, traficul de droguri, de armament si munitie, de masini de lux, care si-au gasit deja un domeniu fertil in mediile infractoare autohtone.

Tendinta in domeniul criminalitatii transfrontaliere este de crestere a numarului si gravitatii tentativelor si infractiunilor de acest gen, de perfectionare a metodelor si formelor de disimulare a fraudei, a traficului ilicit si contrabandei, cu materiale si substante care nu pot fi detectate cu aparatura clasica din dotare si cu caini special dresati, intrucat noile tehnologii folosite la fabricarea drogurilor sintetice, a explozivilor plastici sau a unor materiale periculoase, a unor periculoase, a unor bunuri contrafacute nu permit detectarea acestora cu mijloacele clasice.[31]

Odata cu aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, este de asteptat sa creasca fluxul de imigranti, fie pentru a se stabili pe teritoriul tarii noastre, fie pentru a o tranzita spre tari din Vestul Europei.

Pentru prevenirea si combaterea criminalitatii transfrontaliere, Romania a adoptat Legea nr. 208 din 31 decembrie 1999, privind ratificarea Acordului de cooperare pentru prevenirea si combaterea infractionalitatii transfrontaliere, semnat la Bucuresti in 26 mai 1999.

In sensul acestui Acord sintagma "autoritati cu atributii in aplicarea legii privind infractionalitatea transfrontaliera si vamala", defineste autoritatile nationale competente desemnate de parti[32], desemnare ce va fi confirmata de Serviciul SECI (Centrul Regional al Initiativei de Cooperare in Sud-Estul Europei pentru combaterea infractionalitatii transfrontaliere). Centrul SECI a fost creat prin OUG nr. 201/15 noiembrie 2000 si are sediul in Bucuresti.

Sintagma "Infractionalitate transfrontaliera" defineste toate incalcarile sau tentativele de incalcare a legislatiilor si reglementarilor nationale in scopul organizarii, dirijarii, sprijinirii sau facilitarii activitatilor infractionale internationale.[33]

Referitor la formele asistentei speciale intre partile semnatare ale Acordului, Legea nr. 208/1999 stabileste ca la cerere sau din proprie initiativa o parte poate oferi asistenta sub forma de informatii cu privire la:

- metode si tehnici de examinare a pasagerilor si marfurilor;

- aplicarea cu succes a mijloacelor si tehnicii de lupta impotriva fraudelor;

- actiuni ce pot fi folosite impotriva fraudelor;

- noi metode folosite in comiterea infractiunilor transfrontaliere.

1.15.- Extradarea infractorilor

Extradarea este o procedura juridica internationala prin intermediul careia un stat pe teritoriul caruia s-a refugiat un infractor, il preda statului ce il urmareste, pentru a fi judecat, ori pentru a executa o condamnare privativa de libertate pronuntata impotriva sa.

O alta definitie data in literatura de specialitate arata ca "Extradarea este un act de reciproca asistenta juridica prin care un stat, pe teritoriul caruia s-a refugiat un infractor sau un condamnat, il preda la cerere statului in drept a-l supune la executarea pedepsei".[34]

Dupa o definitie mai recenta adoptata la cel al X-lea Congres al Asociatiei Internationale de Drept Penal "extradarea este un act de asistenta judiciara interstatala, in materie penala, care urmareste transferul unui individ urmarit sau condamnat penal, din domeniul suveranitatii judiciare a unui stat in domeniul suveranitatii judiciare a celuilalt stat".

Deci extradarea este un atribut suveran al statului care poate admite sau refuza predarea unui infractor aflat pe teritoriul sau.

Extradarea este totdeauna un act bilateral, statul care cere extradarea numindu-se stat solicitant, iar statul caruia i se cere remiterea infractorului sau condamnatului stat solicitat. [35]

Extradarea poate fi ceruta fie de statul al carui cetatean este infractorul, fie de statul pe teritoriul caruia s-a comis infractiunea ori de catre statul lezat prin comiterea faptei.

In exercitarea drepturilor sale suverane statul (ca subiect de drept international) este cel care hotaraste carei tari ii acorda preferinta, cand infractorul este cerut simultan de mai multe state. De obicei este preferat statul pe teritoriul caruia s-a comis infractiunea.

Izvoarele juridice ale extradarii se gasesc in Conventiile incheiate intre state, in regimul regulilor de reciprocitate si in sfarsit in legile interne ale statelor.

In tara noastra extradarea este reglementata de Legea nr.4/1971 ale carei dispozitii se aplica numai in masura in care nu au existat conventii sau declaratii de reciprocitate.

Toate masurile luate in legatura cu extradarea tin, din punct de vedere juridic, de competenta guvernelor si autoritatilor judecatoresti nationale, insa politia are un rol important in faza initiala a acestei proceduri. Nu de putine ori arestarea unui infractor urmarit reprezinta rezultatul unei anchete politienesti desfasurate in mai multe tari.

Regimul juridic roman al extradarii consfinteste sistemul mixt recunoscand institutiei respective un caracter atat politic cat si jurisdictional. Acest sistem prezinta avantajul pe de o parte de a asigura dreptul persoanei a carei extradare se cere de a se apara in fata organelor judecatoresti impotriva unei solicitari de extradare neintemeiate, iar pe de alta parte de a lasa la aprecierea guvernului oportunitatea admiterii extradarii. Conform Constitutiei din 1991 revizuita in 2003 , cetatenii romani nu pot fi expulzati sau extradati din Romania.[36]

Prin derogare de la prevederile art. 19 alin.1 cetatenii romani pot fi extradati in baza Conventiilor internationale la care Romania este parte, in conditiile legii si pe baza de reciprocitate.

Cetatenii straini si apatrizii pot di extradati numai in baza unei conventii internationale sau in conditii de reciprocitate. Expulzarea sau extradarea se hotaraste de justitie.[37]

Conditiile extradarii:

- sa existe un acord in acest sens incheiat intre cele doua state;

- sa existe garantia ca cel extradat nu va fi supus in tara sa, in care a savarsit o infractiune, la pedeapsa capitala, la tortura, tratamente crude, inumane sau degradante;

- sa existe o cerere de extradare aprobata de ministrul de externe.

2.- Formele cooperarii politienesti internationale

Existenta cooperarii politienesti este dictata in multe cazuri de continutul unor tratate, conventii, pacte sau acorduri incheiate ori ratificate intre doua sau mai multe tari, sau unele intelegeri si protocoale incheiate din proprie initiativa, care presupun executarea unor activitati de natura politieneasca.

Indiferent de actul care genereaza cooperarea, aceasta poate fi clasificata astfel:

Dupa numarul partilor contractante exista 2 forme:

a.       cooperare bilaterala intre doua state

b.      cooperare multilaterala intre mai multe state

In functie de interesele regionale si de pozitia geografica a statelor contractante exista:

a.       cooperare regionala (exemplu intre tarile balcanice sau cele ale Americii Latine)

b.       cooperare continentala (la nivelul Europei, Asiei etc.)

c.       cooperare universala (OIPC - INTERPOL).

Dupa continutul actului incheiat exista:

a.       cooperare simpla, cand actul incheiat intre state contine doar unul sau doua obiective

b.      cooperare multipla, cand actul incheiat intre state cuprinde mai multe obiective urmarite.

Cercetatorii Centrului de Studii a Ordinii Publice din Marea Britanie au stabilit o alta tipologie privind formele de cooperare politieneasca astfel:

a.        cooperare macro - care priveste si pune in discutie probleme constitutionale si de ordine legislativ

b.       cooperare medie - care se refera la structurile, procedurile si practica politieneasca

c.        cooperare micro - privitoare la prevenirea si represiunea unor infractiuni specifice.

Deci cooperarea politieneasca este o activitate care se desfasoara intr-un cadru bine stabilit, cu respectarea unor norme de drept intern si international.

In legislatia romana cadrul juridic al cooperarii este asigurat de Legea nr.4/1991 privind incheierea si ratificarea tratatelor, care stabileste competentele privind incheierea unor acte de colaborare internationala si procedura legala ce trebuie urmarita pentru a conferi forta juridica necesara realizarii lor. In baza acestei legi in ultimii 3 ani Ministerul Internelor si Reformei Administrative a incheiat peste 20 documente de cooperare (intelegeri, Protocoale, Conventii, Program cu ministerele similare din alte state).