DOCUMENTE CONTABILE

DOCUMENTE CONTABILE

1. Definitia si clasificarea documentelor contabile

Documentele contabile reprezinta purtatorii de informatii. Ele stau la baza realizarii urmatoarelor operatii necesare in procesul contabil:

consemnarea informatiilor;

inregistrarea in contabilitate;

prelucrarea informatiilor;

circulatia datelor;

centralizarea (sistematizarea);

pastrarea (stocarea) informatiilor.

Clasificarea documentelor se poate face dupa diferite criterii.

I. Dupa modul in care ele se intocmesc si sunt utilizate in procesul de evidenta:

documente primare;

documente centralizatoare.

II. Din punct de vedere al reglementarii continutului si circulatiei:

documente tipizate, atat in ceea ce priveste forma documentului (gruparea si asezarea informatiilor) - tabelar sau matriceal, cat si in ceea ce priveste dimensiunile si formatul formularului;

documente netipizate

De asemenea, se disting documente cu regim special si documente fara regim special.

III. In functie de rolul in cadrul sistemului informational decizional, documentele utilizate in contabilitate pot fi grupate astfel:

documente justificative;

documente de evidenta contabila;

documente de sinteza si raportare contabila.

Cu ajutorul documentelor justificative se realizeaza consemnarea datelor care atesta operatiile economice si financiare privind existenta si miscarea patrimoniului. Ele asigura datele de intrare in sistemul informational contabil.

Legea contabilitatii nr. 82/1991, la art. 6-(1), prevede ca orice operatiune economico-financiara se consemneaza in momentul efectuarii ei intr-un document care sta la baza inregistrarilor in contabilitate, dobandind calitate de document justificativ.

Documentele justificative sunt documente primare care probeaza legal o operatiune si stau la baza inregistrarilor in contabilitate.

Prin documente de evidenta contabila se intelege acele documente cu ajutorul carora se realizeaza inregistrarea si stocarea datelor in structura si formele specifice sistemului de conturi contabile.

Documentele de sinteza si raportare servesc pentru centralizarea, analiza si transmiterea datelor contabile.

Din punct de vedere al locului intocmirii, distingem documente interne si documente externe (intreprinderii).

Documentele justificative indeplinesc mai multe functii:

1. Prin datele continute, ele fac dovada realitatii si exactitatii faptelor si proceselor consemnate, constituind, totodata, izvorul informatiilor contabile, statistice si operative.

2. Ca baza a inregistrarii in contabilitate, documentele justificative au o influenta importanta asupra organizarii contabilitatii si operativitatii obtinerii informatiilor contabile.

Ele pot fi folosite si pentru celelalte forme de evidenta, permitand, pe de o parte, stabilirea unor legaturi sistematice intre acestea, iar pe de alta, evitarea paralelismului in munca de evidenta.

3. Documentele de evidenta reprezinta un instrument de justificare gestionara privind integritatea patrimoniului.

Ele indeplinesc functii in exercitarea controlului economic si financiar, servind ca mijloc pentru descoperirea cheltuielilor fara o baza legala, a lipsurilor si sustragerilor din gestiune, a abaterilor de la disciplina economico-financiara.

5. Trasaturile lor de acte justificative confera documentelor de evidenta calitatea de forta probanta in justitie.

In marea lor majoritate, documentele de evidenta consemneaza raporturi juridice intre intreprinderi, iar in cazuri de lipsuri in gestiune, fraude etc., ele servesc ca baza in cercetarile penale si in practica judiciara.

Normele privind aplicarea Legii contabilitatii prevad ca registrul-jurnal, registrul-inventar si Cartea mare, impreuna cu documentele justificative, precum si bilantul contabil, intocmite dupa normele stabilite, constituie documentele contabile oficiale pentru exercitarea controlului asupra operatiilor patrimoniale efectuate si pot fi admise ca proba in justitie.

Potrivit Legii contabilitatii, o caracteristica esentiala a documentelor justificative consta in aceea ca ele angajeaza raspunderea persoanelor care le-au intocmit (emis), a celor care au facut controlul financiar preventiv, a celor care au aprobat efectuarea operatiilor pe care le contin, precum si a celor care le inregistreaza in contabilitate, dupa caz.

2. Continutul documentelor justificative. Reguli de intocmire si utilizare a documentelor

Realizarea rolului si functiilor pe care le indeplinesc documentele justificative in contabilitate se afla in stransa legatura cu continutul lor, cu calitatea si modul de intocmire.

Continutul documentelor de evidenta variaza in functie de caracterul operatiilor economice consemnate.

Indiferent de specific, documentele justificative cuprind, de regula, urmatoarele elemente principale:

denumirea documentului;

denumirea si sediul unitatii patrimoniale care intocmeste documentul;

numarul si data intocmirii;

mentionarea partilor care participa la efectuarea operatiei patrimoniale (cand este cazul);

continutul operatiei patrimoniale, iar atunci cand este necesar si temeiul legal al efectuarii ei;

datele cantitative si valorice referitoare la operatia efectuata;

numele si prenumele, precum si semnatura persoanelor care le-au intocmit, vizat si aprobat, dupa caz;

alte elemente care pot contribui la caracterizarea cat mai exacta a operatiunii la care se refera documentul.

Toate documentele justificative in care sunt consemnate operatiuni economico-financiare supuse inregistrarii in contabilitate (facturi, avize de expeditie, chitante etc.) si care circula pe teritoriul Romaniei se intocmesc obligatoriu in limba romana si in moneda nationala.

Inscrierea datelor in documente justificative si in registrele contabile se face manual sau cu mijloace tehnice moderne, astfel incat acestea sa fie cat mai lizibile.

O importanta deosebita o are respectarea regulilor de completare, verificare is utilizare a documentelor justificative.

In documente nu sunt admise stersaturi sau alte asemenea procedee, si nici lasarea de spatii libere intre operatiunile inscrise in aceste documente. Erorile se corecteaza prin taierea cu o linie a textului sau a cifrei gresite, pentru a putea fi citite, iar deasupra lor se scrie textul sau cifra corecta. Nu sunt admise corecturi in documentele pe baza carora se primeste, se elibereaza sau se justifica numerarul, precum si in alte documente pentru care indicatiile de completare prevad asemenea restrictii. In cazul unor erori, documentele respective (chitanta, dispozitie de plata, cec) se anuleaza si raman in carnetele respective fara a fi detasate.

La corectarea documentelor care consemneaza operatiile de predare-primire a unor valori materiale este necesara confirmarea prin semnatura a predatorului si primitorului.

Inregistrarea in conturi a operatiilor economice trebuie sa fie precedata de verificarea documentelor justificative; ea priveste atat forma documentelor (respectarea formularelor si a regulilor de completare), cat si fondul: legalitatea, oportunitatea si economicitatea operatiunilor.

Normele in vigoare arata ca "inscrisurile care stau la baza inregistrarilor in contabilitate pot dobandi calitatea de document justificativ numai in cazurile in care furnizeaza toate informatiile prevazute in normele legale in vigoare".

In cazul in care prelucrarea documentelor justificative se face de catre unitatile prestatoare de servicii de informatica, in relatiile dintre aceste unitati si cele beneficiare este necesar ca, pentru asigurarea inregistrarilor in contabilitate, sa se respecte regulile prevazute.

O importanta deosebita o prezinta gestiunea documentelor de contabilitate, prin care se intelege circulatia acestora in cadrul unitatii, clasarea si arhivarea documentelor.

Normele metodologice pentru intocmirea si utilizarea formularelor comune prevad ca, pentru asigurarea circulatiei rationale si unitare a documentelor justificative, precum si pentru tinerea la zi a contabilitatii, se recomanda ca directorul financiar-contabil, contabilul-sef sau o alta persoana imputernicita sa intocmeasca graficul de circulatie a documentelor justificative, care se aproba de administrator, ordonatorul de credite sau persoana care are obligatia gestionarii patrimoniului.

Clasarea si arhivarea documentelor se fac folosind mai multe criterii: natura operatiei economice; criteriul cronologic; criteriul alfabetic si criteriul geografic.

Pastrarea documentelor in timpul anului de gestiune se face in arhiva curenta organizata in sectoarele si serviciile financiar-contabile ale agentilor economici respectivi. Dupa expirarea anului de gestiune, documentele se predau de fiecare serviciu si compartiment pentru pastrarea la arhiva generala a intreprinderii.

3. Inregistrarile in contabilitate. Ciclul operatiilor contabile

Intreprinderile trebuie sa tina contabilitatea la zi, inregistrand documentele justificative la termenele prevazute in indicatiile privitoare la formele si metodele de contabilitate. Inregistrarile se fac document cu document sau pe baza unui document centralizator.

In vederea inregistrarii in contabilitate a operatiilor economice si financiare consemnate in documentele justificative, se face contarea acestora, prin indicarea pe documente a simbolurilor conturilor sintetice si analitice debitoare si creditoare,potrivit instructiunilor de aplicare a planurilor de conturi elaborate de Ministerul Finantelor Publice.

Inregistrarile in contabilitate se fac:

a) cronologic, prin respectarea succesiunii documentelor dupa date de intocmire sau de intrare a acestora in unitatea economica.

Inregistrarea cronologica, in practica, se face cu ajutorul documentului de contabilitate denumit registrul-jurnal;

b) sistematic, in conturi sintetice si analitice, in conformitate cu regulile stabilite pentru fiecare forma de inregistrare in parte.

Inregistrarea sistematica a operatiunilor pe conturi distincte se face cu ajutorul registrului Cartea mare.

Inregistrarile in contabilitate se fac prin articole contabile simple (un singur cont debitor si un singur cont creditor) sau compuse (un cont debitor si mai multe conturi creditoare sau invers).

Inregistrarile cronologice si sistematice se fac pe formulare (fise, situatii, tabulograme sau jurnale) in conformitate cu forma de inregistrare contabila adoptata.

Corectarea erorilor de inregistrare in contabilitate se realizeaza astfel:

a) in cazul erorilor descoperite in text, corectarea se face prin taierea cu o linie (cu cerneala) a textului gresit si inscrierea, deasupra acestuia, a textului corect;

b) in cazul erorilor privind contarea operatiilor respective se foloseste formula contabila de stornare.

Ciclul contabil reprezinta ansamblul lucrarilor si al operatiunilor prin care se realizeaza consemnarea, inregistrarea si generalizarea informatiilor contabile.

1. In toate cazurile ciclul contabil incepe cu deschiderea conturilor, operatiune prin care se preiau ca solduri initiale existentele de activ si de pasiv, si anume:

- la inceputul anului de gestiune soldurile se preiau din bilantul anului expirat;

- in cursul anului, se preiau din balanta de verificare sau direct din registrele deschise pentru fiecare cont.

La inceputul anului financiar, aceasta operatiune se poate realiza si prin formule contabile care utilizeaza contul de ordine si de evidenta "Bilant de deschidere", dupa cum urmeaza:

1) % = Bilant de deschidere

conturile de activ

2) Bilant de deschidere = %

conturile de pasiv

2. Operatiunile economice sunt consemnate, pe masura producerii, in documentele justificative.

3. Operatiunile justificative sunt preluate si inregistrate - prin formula contabila - in conturi.

Pe baza datelor oglindite in conturi - in alternanta cu evaluarea si calculatia, uneori si cu inventarierea (de ex. la productia neterminata) - se determina costurile de productie, veniturile si rezultatele financiare.

5. Periodic se verifica exactitatea, precum si realitatea datelor:

balanta de verificare;

inventarierea.

6. Sintetizarea datelor prin intocmirea bilantului contabil.

Pentru aceasta se stabilesc soldurile finale (la sfarsitul perioadei de gestiune) - prin balanta de verificare - si se calculeaza indicatorii economico-financiari care sunt inscrisi intr-o anexa la bilant.

Toate aceste etape, prin care se formeaza ciclul contabil de consemnare si prelucrare a datelor, se sprijina si se realizeaza pe baza metodei contabilitatii si a registrelor.

Registrele contabile

Registrele contabile reprezinta, alaturi de bilant si contul de profit si pierdere, principalele documente pe care le produce contabilitatea.

Registrele contabile sunt documente specifice cu ajutorul carora se realizeaza inregistrarea operatiilor economice si financiare in conturi si furnizarea pe aceasta baza de informatii privind situatia si miscarea patrimoniului.

Teoria si practica au generat o diversitate de forme ale continutului registrelor. In raport cu forma de prezentare, registrele contabile se diferentiaza in registre legate (sub forma de caiet), registre sub forma de fise (foi volante) si registre sub forma de situatii (o varianta a fiselor).

Registrele contabile pot fi clasificate pe baza mai multor criterii:

Din punct de vedere al modului de inregistrare a operatiilor economice in sistemul de conturi, distingem:

registre pentru evidenta cronologica;

registre pentru evidenta sistematica;

registre pentru realizarea combinata a celor doua forme de evidenta;

registre pentru inventarierea patrimoniului.

Legea contabilitatii, republicata, prevede ca principalele registre care se folosesc in contabilitate sunt: registrul-jurnal (cod 14-1-1), Cartea mare (cod 14-1-3) si registrul inventar (cod 14-1-2). Asociatiile familiale si persoanele fizice autorizate sa desfasoare activitati independente inregistreaza operatiunile patrimoniale cu ajutorul registrului de incasari si plati (cod 14-1-1/a).

Registrul-jurnal se intocmeste, ca si Cartea mare, de catre regiile autonome, societatile comerciale, institutiile publice, unitatile cooperatiste, asociatiile si celelalte persoane juridice, intr-un singur exemplar. El serveste: a) ca document obligatoriu de inregistrare cronologica a miscarii patrimoniului unitatii si 2) ca mijloc de proba in litigii.

Registrul-jurnal se intocmeste zilnic sau lunar, dupa caz, si poate fi reprezentat sub forma unui registru general si sub forma unor registre-jurnal auxiliare.

Operatiile economice patrimoniale sunt inregistrate in registrul-jurnal prin respectarea succesiunii documentelor justificative dupa data de intocmire sau de intrare a acestora in unitate. Operatiile de aceeasi natura privind acelasi loc de activitate pot fi recapitulate intr-un document centralizator, care sta la baza inregistrarii in registrul-jurnal.

Inregistrarea operatiunilor patrimoniale in registrul-jurnal cuprinde date cu privire la felul, numarul si data documentului justificativ, sumele partiale si totale, explicatiile si conturile debitoare si creditoare corespunzatoare operatiunilor efectuate.

Forma actuala a acestui registru se prezinta in felul urmator:

.....

(unitatea)

Registru-jurnal

Nr.pagina

Principalele registre-jurnal auxiliare care pot fi utilizate sunt cele privind aprovizionarea, vanzarile, trezoreria, operatiile diverse, in functie de necesitatile unitatii patrimoniale.

Periodic, de regula lunar, totalurile jurnalelor auxiliare se centralizeaza in registrul jurnal general.

Inregistrarile in contabilitate se pot face si pe baza de note de contabilitate, in cazul operatiunilor pentru care nu se intocmesc documente justificative, ca de exemplu stornarile, repartizarea profitului realizat s.a.

Registrul-jurnal de incasari si plati serveste ca: 1) document de inregistrare operativa a incasarilor si platilor, pe baza actelor justificative si 2) ca baza de stabilire a situatiei financiare a agentului economic respectiv; 3) mijloc de proba in litigii.

El se intocmeste intr-un singur exemplar, de catre agentii economici, persoane fizice (meseriasi etc.) si asociatiile familiale. Inregistrarile se efectueaza zilnic, pe baza actelor justificative, distinct, pe fiecare operatie in parte.

Forma de prezentare a registrului este urmatoarea:

Registrul-jurnal de incasari si plati

In registrul de incasari si plati se inregistreaza nu numai operatiunile in numerar, ci si cele facute prin contul de decontare de la banca. In acest fel, la incasari se trec incasarile de orice fel, de vanzari, imprumuturi, credite, dobanzi incasate, creante incasate etc., iar la plati se inregistreaza sumele platite pentru marfuri cumparate, impozite, taxe, asigurari sociale etc.

Registrul "Cartea mare" este un document obligatoriu in care se inscriu lunar, direct sau prin regrupare, pe conturi corespunzatoare, inregistrarile efectuate in jurnal, stabilindu-se situatia fiecarui cont, respectiv soldul initial, rulajele debitoare, rulajele creditoare si soldurile finale.

In forma sa generala, acest registru indeplineste urmatoarele functii:

- stabilirea rulajelor lunare si a soldurilor pe conturi sintetice, la unitatile care aplica forma de inregistrare "pe jurnale";

- verificarea inregistrarilor contabile efectuate;

- elaborarea balantei de verificare;

- furnizarea de date pentru efectuarea analizei activitatii economice si financiare a unitatii.

Cartea mare se intocmeste la sfarsitul lunii, astfel:

- rulajul creditor se reporteaza din jurnalul contului respectiv, intr-o singura suma, fara desfasurarea pe conturi corespondente;

- sumele cu care a fost debitat contul respectiv in diverse jurnale se reporteaza din acele jurnale, obtinandu-se defalcarea rulajului pe conturi corespunzatoare;

- soldul debitor sau creditor al fiecarui cont se stabileste in functie de rulajele debitoare ale contului respectiv, tinandu-se seama de soldul de la inceputul anului (care se inscrie pe randul destinat in acest scop).

Registrul Cartea mare nu circula, fiind document de inregistrare contabila.

Cartea mare-sah se intocmeste la unitatile care utilizeaza forma de inregistrare contabila denumita "maestru sah", indeplinind urmatoarele functii:

- tinerea contabilitatii sintetice a operatiilor economice si financiare la unitatile care utilizeaza forma "maestru sah";

serveste la intocmirea balantei de verificare a conturilor sintetice.

(unitatea)

Cartea Mare

Acest registru se intocmeste, de asemenea, intr-un singur exemplar, lunar, separat pentru debitul si separat pentru creditul fiecarui cont sintetic, deschizandu-se dupa necesitati, pe masura inregistrarii operatiilor.

5. Regimul juridic al registrelor si altor documente de contabilitate in Romania

In baza Legii contabilitatii nr. 82/1991, republicata, registrele de contabilitate se utilizeaza in stricta concordanta cu destinatia lor si se prezinta in mod ordonat si completat, astfel incat sa permita, in orice moment, identificarea si controlul operatiunilor patrimoniale efectuate.

Persoanele fizice si juridice care utilizeaza sisteme automate de prelucrare adatelor au obligatia sa asigure respectarea normelor contabile, stocarea, pastrarea sub forma suportilor tehnici si controlul datelor inregistrate in contabilitate. Unitatile de informatica poarta raspunderea prelucrarii cu exactitate a informatiilor din documente, iar beneficiarii raspund pentru exactitatea si realitatea datelor pe care le transmit pentru prelucrare.

Registrele de contabilitate, precum si documentele justificative care stau la baza inregistrarilor in contabilitate se pastreaza in arhiva intreprinderilor si firmelor timp de zece ani, cu incepere de la data incheierii exercitiului in cursul caruia au fost intocmite: situatiile financiare anuale si statele de salarii se pastreaza 50 de ani.

Registrele de contabilitate, precum si documentele justificative se pastreaza in arhiva, de regula in forma lor originala, grupate in functie de natura operatiilor si in ordine cronologica, in cadrul exercitiului financiar la care se refera.

Registrul-jurnal si registrul-inventar au regim de inregistrare la organele fiscale teritoriale inainte de a fi utilizate. Ele se numeroteaza, se snuruiesc si se parafeaza inainte de depunerea la organele fiscale si, conduse (tinute) corect, ele pot fi admise ca proba in litigiile unitatilor patrimoniale, in caz de faliment, precum si in orice alte situatii.

O parte din documentele contabile intra in categoria celor cu regim special, care se intocmesc si se utilizeaza potrivit unor dispozitii legale cu precizari exprese privind continutul si mai ales modul de tiparire, circulatie si pastrare. In afara de registrele contabile intra in aceasta categorie documentele utilizate pentru operatiuni economico-financiare care afecteaza patrimoniul unitatilor (incasari si plati, primire-eliberare de valori) sau care au caracter fiscal.

Raspunderea pentru organizarea evidentei formularelor fiscale o poarta administratorii unitatilor patrimoniale, ordonatorii de credite sau alte persoane care au obligatia gestionarii patrimoniului.

Formularele fiscale numerotate pierdute sau sustrase se declara nule in Monitorul Oficial al Romaniei dupa sesizarea organelor in drept.

In caz de incetare a activitatii unei unitati patrimoniale, bilantul contabil, precum si registrele si celelalte documente contabile se predau la arhivele statului, in conformitate cu prevederile Legii fondului arhivistic national al Romaniei, daca legea nu dispune altfel.

Potrivit art. 36 din Legea contabilitatii, in caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente contabile, trebuie luate masuri de reconstituire a acestora in termen de maximum 30 de zile de la constatare, cu respectarea normelor stabilite in acest scop.

6. Organizarea si conducerea contabilitatii in Romania

Baza reglementarilor referitoare la organizarea si tinerea contabilitatii o reprezinta prevederile Legii contabilitatii nr. 82/1991, modificata, completata si republicata. Articolul 1 prevede ca societatile comerciale, societatile/companiile nationale, regiile autonome, institutele nationale de cercetare-dezvoltare, societatile cooperatiste si celelalte persoane juridice cu scop lucrativ au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiara, potrivit prezentei legi si contabilitatea de gestiune, adaptata la specificul activitatii.

Aceste prevederi se aplica si institutiilor publice, asociatiilor si celorlalte persoane juridice cu si fara scop lucrativ, precum si persoanelor fizice autorizate sa desfasoare activitati independente.

Persoanele prevazute in art. 1 au obligatia sa conduca contabilitatea in partida dubla si sa intocmeasca situatii financiare anuale. Categoriile de persoane fizice si juridice care pot tine contabilitatea in partida simpla, precum si sistemul de raportare al acestora se stabilesc prin ordin al ministrului finantelor publice.

Contabilitatea ca activitate specializata in masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, precum si a rezultatelor obtinute din activitatea persoanelor juridice si fizice, trebuie sa asigure inregistrarea cronologica si sistemica, prelucrarea, publicarea si pastrarea informatiilor cu privire la pozitia financiara, performanta financiara si fluxurile de trezorerie, atat pentru cerintele interne ale acestora, cat si in relatiile cu investitorii prezenti si potentiali, creditorii financiari si comerciali, clientii, institutiile publice si alti utilizatori.

Contabilitatea se tine in limba romana si moneda nationala. Operatiunile efectuate in valuta vor fi reflectate/inregistrate in contabilitate atat in moneda nationala, cat si in valuta, potrivit reglementarilor elaborate in acest sens.

Raspunderea pentru organizarea si tinerea contabilitatii revine administratorului, ordonatorului de credit sau altei persoane care are obligatia gestionarii patrimoniului.

In concordanta cu normele legale actuale, regiile autonome, societatile comerciale, institutiile publice, unitatile cooperatiste si celelalte persoane juridice opereaza si tin contabilitatea de regula in compartimente distincte, conduse de catre directorul economic, contabilul-sef sau alta persoana imputernicita sa indeplineasca aceasta functie. Aceste persoane trebuie sa posede studii economice superioare si raspund impreuna cu personalul din subordine de organizarea si conducerea contabilitatii, in conditiile legii.

Contabilitatea poate fi organizata si condusa si pe baza de contracte de prestari de servicii si de persoane juridice autorizate sau de persoane fizice care au calitatea de expert contabil, respectiv contabil autorizat care raspund potrivit legii.

Legea contabilitatii prevede ca, pentru persoanele juridice la care contabilitatea nu este organizata in compartimente distincte si care nu au personal calificat incadrat, sau contracte de prestari de servicii in domeniul contabilitatii incheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate, Ministerul Finantelor Publice stabileste, in functie de evolutia inflatiei si de dezvoltarea profesiei, limite valorice privind nivelul cifrei de afaceri de la care exista obligatia de a incheia contracte pentru intocmirea situatiilor financiare anuale, numai de catre persoane fizice sau juridice calificate, autorizate.

Institutiile publice la care contabilitatea nu este organizata in compartimente distincte sau care nu au personal incadrat cu contract individual de munca, potrivit legii, pot incheia contracte de prestari de servicii, pentru conducerea contabilitatii si intocmirea situatiilor trimestriale si anuale, cu societati comerciale de expertiza contabila sau cu persoane fizice autorizate. Incheierea acestor contracte se face cu respectarea reglementarilor privind achizitiile publice de bunuri si servicii, plata serviciilor respective facandu-se din fonduri publice cu aceasta destinatie.

Reglementarile contabile actuale prevad ca persoanele care raspund de organizarea i conducerea contabilitatii trebuie sa asigure conditiile necesare pentru intocmirea documentelor justificative privind operatiunile economice, conducerea corecta si la zi a contabilitatii, organizarea si efectuare inventarierii elementelor de activ si de pasiv, precum si valorificarea rezultatelor acesteia; respectarea regulilor de intocmire a situatiilor financiare anuale, depunerea in termen a acestora la organele in drept si publicarea lor; pastrarea documentelor justificative, a registrelor si situatiilor financiare anuale, organizarea unei contabilitati de gestiune adaptate la specificul persoanei juridice.

7. Contraventii si infractiuni in domeniul contabilitatii

In conformitate cu Legea nr. 82/1991, republicata, constituie contraventie la prevederile acestei legi urmatoarele fapte, daca nu sunt savarsite in astfel de conditii incat, potrivit legii, sa fie considerate infractiuni:

1. detinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar sau alte drepturi si obligatii, precum si efectuarea de operatiuni economice, fara ca acestea sa fie inregistrate in contabilitate;

2. nerespectarea reglementarilor emise de Ministerul Finantelor Publice cu privire la:

utilizarea si tinerea registrelor de contabilitate;

intocmirea si utilizarea documentelor justificative si contabile pentru toate operatiunile efectuate, inregistrarea in contabilitate a acestora in perioada la care se refera, pastrarea si arhivare acestora, precum si reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse;

inventarierea patrimoniului;

intocmirea si auditarea situatiilor financiare anuale;

intocmirea si depunerea raportarilor periodice stabilite de Ministerul Finantelor;

depunerea declaratiei din care sa rezulte ca persoanele juridice si fizice obligate a tine contabilitate proprie nu au desfasurat activitate in perioada de raportare respectiva.

3. prezentarea unor bilanturi contabile si raportari contabile periodice care contin date eronate sau necorelate.

Amenzile contraventionale se suporta de persoanele vinovate.

Efectuarea de inregistrari inexacte, precum si omisiunea cu stiinta a inregistrarilor in contabilitate avand drept consecinta denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare si elementelor patrimoniale ce se reflecta in bilantul contabil constituie infractiunea de fals intelectual si se pedepseste conform legii (art. 40 din Legea nr. 82/1991, coroborat cu art. 289 din Codul comercial).

Teme pentru dezbatere:

Continutul si functiile documentelor justificative.

Etapele si particularitatile inregistrarilor in contabilitate.

Continutul principalelor categorii de registre contabile.

Caracterizati regimul juridic al documentelor contabile.

Bibliografie

Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata.

Ordonanta nr. 70 din 13 august 2004 pentru modificarea si completarea Legii contabilitatii

Gh. Cretoiu, I. Bucur - Contabilitate, Ed. C. H. Beck, 2006, cap. V.