Sistemul Monetar International. Fondul Monetar International

Expertii americani si englezi au initiat convorbiri despre viitoarea ordine monetara postbelica inca din anul 1943, care au stat la baza discutiilor preliminare ale Conferintei convocata la initiativa SUA la Bretton Woods (in statul american New Hampshire), la 1 iulie 1944, la care au participat delegati din 44 de state.

La Conferinta de la Bretton Woods s-a convenit instituirea unui ansamblu de norme de conduita monetara si s-au pus bazele unui cadru institutional de sprijinire si supraveghere a aplicarii acestora - Fondul Monetar International ( F.M.I. ). Creat intr-o epoca extrem de complexa, F.M.I a cunoscut perioade foarte contradictorii de evolutie ( atat prin volumul activitatii cat si prin natura reformelor adoptate ). Treptat, s-a ajuns ca activitatea F.M.I. sa se adapteze din ce in ce mai bine la nevoile statelor membre si la schimbarile produse in economia mondiala.

Principiile care stau la baza acestui Sistem Monetar International, inscrise in statutul F.M.I sunt urmatoarele:

Vocatia universala, conceputa ca deschiderea deplina, catre toate statele lumii; acestea pot devenii membre ale F.M.I. odata ce se angajeaza sa adopte si sa respecte principiile sistemului monetar si statutul F.M.I.Sistemul de la Bretton Woods a reprezentat prima reusita importanta a ideii de cooperare deplina ( la scara planetara ) in plan monetar, reusind sa determine toate statele membre sa-si coordoneze nu numai politicile monetare ci chiar si cele economice generale, in scopul echilibrarii dezvoltarii si a schimburilor comerciale.

Convertibilitatea monedelor, este definita si inteleasa intr-o acceptiune noua; a fost definita valoarea paritatii oficiale a dolarului S.U.A. la nivelul 1 USD = 1,888671 grame aur fin. Sistemul monetar pus in practica la Bretton Woods se baza pe folosirea unei monede nationale ( dolarul S.U.A. ) ca pilon al sistemului. Aceasta solutie s-a bazat ( pana in august 1971 ) pe convertibilitatea ( externa ) in aur a monedei americane, realizata prin angajamentul S.U.A. de a asigura stabilitatea dolarului fata de aur la pretul oficial ( 35 USD uncia ), si de a preschimba, in aur, ofertele de dolari venite din partea bancilor centrale ale celorlalte state. Pentru celelalte monede nationale, convertibilitatea era limitata la relatiile dintre autoritatile monetare, care se obligau sa desfiinteze restrictiile si discriminarile in domeniul platilor si transferurilor internationale, si sa rascumpere moneda nationala detinuta de o banca centrala straina, la solicitarea acesteia. Se realizeaza in acest fel, extindere liberalismului din domeniul comercial si la cel monetar.

Stabilirea paritatilor si a cursurilor valutare. Potrivit statutului F.M.I. ( din 1944 ) moneda fiecarui stat membru trebuie sa aiba o valoare paritara, exprimata in aur sau dolari SUA, reprezentand definitia legala a monedr respective, valoare care, ulterior, nu mai putea fi modificata decat cu acordul F.M.I. Statutul prevedea si dreptul F.M.I. de a opera modificari uniforme ale valurilor paritare ale tuturor monedelor statelor membre. Totodata, era prevazuta obligatia statelor membre de a efectua interventii pe piata valutara ( prin achizitii sau vanzari de moneda nationala, la cursul oficial ) in scopul respectarii majrei de fluctuatie a cursului acestora in limitele stabilite ( initial +/- 1%, iar dupa 1971 +/- 2,25% ).

Nivelul si structura lichiditatilor internationale trebuia corelat cu cerintele cresterii echilibrate a comertului national si international. Sistemul aur-devize, conceput la Bretton Woods, nu se baza pe o moneda internationala unica, ci pe utilizarea tuturor monedelor statelor membre, in ideea ca toate eceste monede pot indeplini functii monetare pe plan international, deci, pot fi utilizate pentru constituirea rezervelor de lichiditati. Rezervele oficiale ded lichiditati au fost definite in functie de nevoile curente de convertire monetara ( pentru importuri cat si pentru operatiuni necomerciale ) si de interventie pe pietele valutate pentru protejarea cursului monedelor nationale.

Sistemul monetar creat la Bretton Woods a instituit functionarea unui sistem multilateral de relatii valutar-financiare internationale. Acest sistem a functionat cu rezultate bune pana la inceputul anilor '70, cand se ajunge la o stare de criza persistenta, ca urmare a dificultatilor tot mai mari de functionare ( respectarea multora din prevederile Statutului F.M.I. din 1944 devine tot mai dificila ), si apoi la abandonarea treptata a normelor stabilite initial.

Noul statut al F.M.I., adoptat dupa conferinta de la Kington, din 1978, oficializeaza demonetizarea aurului, interzicand astfel utilizarea sa ca etalon monetar sau ca mijloc de pplata, ceea ce corespunde procesului contemporan de reforma a sistemului monetar;reforma a inceput practic ( dar neoficial ) prin suspendarea convertibilitatii aur a monedei americane ( 1973 ) si intrarea acesteia intr-un sistem de flotare libera ( curs de piata ); acest sistem este oficializat prin noul statut al F.M.I. Teoretic, flotarea libera nu presupune interventia bancilor centrale pe piata valutara; practic insa, indeosebi dupa 1985, interventia bancilor centrale pe piata valutara a fost nu numai frecventa dar si foarte puternica. In planul coordonarilor politicilor economice si monetare F.M.I. dobandeste un rol foarte important, toate deciziile esentiale adoptate ( dupa 1978 ), in principal, de statele dezvoltate, fiind finalizate numai dupa consultari, si prin cooperare stransa, cu Fondul; in plu, F.M.I. si-a intensificat activitatea de analiza si avizare a programelor economice si monetare nationale, care se bazau pe resurse ale Fondului.

Una din consecintele ce nu se bucura de cele mai favorabile aprecieri, si care este datorata sistemului cursurilor flotante, generalizat la scara planetara, este cresterea instabilitatii pietelor valutare, pe fondul unei cresteri generale a instabilitatii pietei monetare; caracteristica dominanta a tranzactiilor comerciale sau financiare contemporane este adoptarea deciziilor in conditii de risc si incertitudine. Drept urmare, miscarea capitalurilor speculative a atins, in prezent, dimensiuni colosale, ceea ce face ca riscurile sa fie, de regula, transferate asupra relatiilor comerciale.

Preocuparile pentru reforma sistemului monetar intenational n-au incetat sa anime teoreticienii si practicienii interesati de evolutia economiei mondiale. Aceste preocupari s-au intensificat in acest deceniu, si vizeaza, in principal, urmatoarele directii posibile ale transformarilor ce trebuiesc aduse Sistemului Monetar International:

revenirea la una din variantele etalonului aur; sunt avansate ca solutii: varianta clasica a etalonului aur ( gold specie standard ), ce presupune remonetizarea aurului si revenirea la paritatile monetare aur, varianta aur-devize ( gold exchange standard ), dupa sistemul aur-lira sterlina ( din perioada 1920-1936 ) sau aur-dolar ( sistemul initial adoptat la Bretton Woods ) cat si o varianta moderna ( noua ) care situeaza aurul ca "ancora" in stabilirea paritatilor si in reglarea politicilor monetare; analizele ce insotesc aceste propuneri contin argumente contradictorii,sustinatorii revenirii la etalonul bazat pe aur subliniind ca o cooperare monetara cu caracter universal se poate infaptui numai prin disparitia situatiei de monopol a unor monede nationale ( indeosebi a S.U.A. ), in timp ce adversarii acestei idei arata ca o asemenea solutie nu asigura adaptabilitatea viitorului sistem la dinamica foarte accelerata a relatiilor valutar-financiare internationale;

crearea unei monede universale, prin transformarea DST in bani efectivi, capabili sa indeplineasca functiile de etalon monetar international, mijloc de plata si circulatie in relatiile internationale, precum si mijloc de tezaurizare si rezerva, desi are numerosi sustinatori, cel putin deocamdata, nu are sanse reale de izbanda; criticii acestei idei argumenteaza inaplicabilitatea variantei de mai sus prin rezistenta foarte mare, a multor state, la ideea de banca mondiala de emisiune ( ca institutie supranationala o asemenea banca este autonoma si poate adopta decizii obligatorii pentru statele membre, ceea ce, in conditiile actualelor raporturi de forte in plan economico-financiar nu este acceptabil );

perfectionarea sistemului prin reforme partiale, vizeaza adoptatea unor decizii posibile de transformare a unora din componentele sistemului, care nu mai pot functiona ca atare, si care ar putea conduce la o mai mare stabilitate in plan valutar, cum ar fi:

a.       crearea de zone monetare-obiectiv ( target zone ), caracterizate prin adaptarea continua a nivelului cursului de schimb la stadiu si rezultatele obtinute - in zona respectiva - in planul coordonarii politicilor economice; "zonele" monetare fixeaza limite ( elastice si revizuibile in functie de factorii economici si monetari fundamentali care pot influenta cursul monedei nationale ) ale evolutiei cursului de schimb al fiecarei monede nationale, orientand politica monetara in scopul de a nu permite depasirea limitelor stabilite;

b.      intructionarea unor politici de flotare controlata, in functie de un set comun de indicatori macroeconomici ( rata inflatiei, somajul, cresterea economica, starea balantei de plati, echilibrul monetar, presiunea fiscala, echilibru bugetului de stat, si altii ) pe baza carora se poate asigura coordonarea politicilor economice si valutare, fara a se incalca regulile de supraveghere a cursurilor de schimb de catre F.M.I., astfel incat cursul sa fie corelat cu setul de indicatori si in acelasi timp sa poata influenta evolutia acestora;

c.       realizarea unui sistem de paritati stabile pe termen lung, pe baza unei politici monetare comune care sa permita mentinerea unor cursuri fundamentate din punct de vedere economic, de natura sa asigure echilibrul pietelor interne si a relatiilor lor internationale.

FONDUL MONETAR INTERNATIONAL este un organism international autonom, o institutie specializata a O.N.U., ce a luat fiinta in 1947, in baza Acordului semnat la Bretton Woods in 1944. Potrivit Statutului al F.M.I., obiectivitatile principale ale activitatii sale sunt:

promovarea cooperarii monetare intre toate statele membre;

adoptarea de masuri care sa impulsioneze dezvoltarea echilibrata a comertului mondial;

instituirea unui sistem de aranjament ( reguli si norme ) privind cursurile de schimb, care sa promoveze stabilitatea in plan valutar;

evitarea deprecierii monedei nationale ( de catre statele membre ), ca metoda de sprijinire a exporturilor;

eliminarea restrictiilor valutare stanjenitoare pentru comertul mondial;

organizarea unui sistem multilateral de plati internationale;

utilizarea resurselor fondului pentru sprijinirea statelor membre ( indeosebi pentru corectarea dezechilibrelor de balanta ).

Statutul F.M.I., care a intrat in vigoare in 1945, a cunoscut trei modificari importante: 1. Introducerea DST ); 2. Demonetizarea aurului ); si 3. Suspendarea dreptului de vot si a altor drepturi conexe pentru statele care nu-si indeplinesc obligatiile ce le revin prin statut.

In decursul anilor s-au mai operat de asemenea unele modificari, fata de prevederile initiale, cu privire la nivelul cotelor de participare, la definirea DST si la utilizarea resurselor Fondului.

In momentul aderarii ca membru al FMI, fiecare tara contribuie cu o anumita suma de bani numita "cota de subscriere". In urma unei majorari cu 45 % a cotei de subscriere incepind cu 22 ianuarie 1999, totalul acestor cote se ridica la 212.4 miliarde DST (aproape 265 miliarde USD).

Organismele de conducere sunt: Consiliul Guvernatorilor, Comitetul Financiar si Monetar International si Consiliul Director.

Directorul General al FMI este dl. Horst Kohler.

Resursele F.M.I. sunt formate din:

a.       Cotele de participare a statelor membre, constituite initial din depuneri in proportie de 25% aur, dupa Conferinta de la Kington, din alte monede ale statelor membre si 75% in moneda nationala. Cota de participare se stabileste in functie de mai multe elemente: populatia totala, suprafata teritoriala, locul tarii respective in comertul mondial, volumul comertului exterior, marimea venitului national si a rezervei valutare.

b.      Comisioanele si dobanzile incasate pentru creditele acordate statelor membre.

c.       Veniturile din vanzarile de aur.

d.      Imprumuturile de la statele membre, ori de la diverse organizatii. Acestea se folosesc in situatiile in care resursele obijnuite ale F.M.I. sunt insuficiente in raport cu solicitarile din partea statelor membre.

Mecanismele ordinare de utilizare a resurselor F.M.I. cuprind: Transa de rezerva, Trageri in cadrul transelor normale, Acorduri Stand-By si Facilitatea de creditare extinsa.

De la infiintare sa in decembrie 1945, scopurile urmarite de FMI au ramas neschimbate dar operatiunile sale, care includ supravegherea si asistenta financiara si tehnica, au evoluat pentru a raspunde nivelul cerintelor economiei mondiale in schimbare.

Bibliografie:

Internet : www.fmi.ro - "Fondul Monetar International "

Internet: www.google.com - "Sistemul Monetar International", "Sistemul Monetar dupa Bretton Woods"

Gheoghe Ciobanu - "Relatii economice si tranzactii internationale", Editura Risoprints, Cluj-Napoca, 1997

Studenta OLTEAN MARIA DANIELA, RISE anul I, grupa IX.