CATEGORII DOCUMENTE |
Agricultura | Asigurari | Comert | Confectii | Contabilitate | Contracte | Economie |
Transporturi | Turism | Zootehnie |
Catre sfirsitul secolului trecut, mai exact in deceniile 8, 9 si 10, o preocupare deosebita a intelectualitatii romanesti a fost si aceea de cunoastere a tarii si a frumusetilor ei naturale.
Asa s-a facut ca in 1875 a luat fiinta Societatea Geografica Romana. In forurile acestei noi societati se dezbateau probleme vechi, cum era si aceea a constituirii unui club carpatin sau alpin, pentru organizarea mersului pe munte, cum se proceda si in alte tari si nu mai departe, peste munte, la Brasov si Sibiu. Trebuiau facute drumuri, marcaje si construite adaposturi.
O alta preocupare o constituia cunoasterea tarii, a monumentelor, a oraselor. Se impunea si in acest sens o organizare, mai ales ca prin construirea de cai ferate se usurasera mult deplasarile in tara.
Ca o consecinta a acestor preocupari, a luat fiinta la Bucuresti, in ziua de 1 ianuarie 1891, Cercul Excursionistilor, prima asociatie de acest fel in Bucuresti.
Atunci s-a intocmit si un statut, care prin continutul lui putea fi model pentru acest gen de asociatii.
Articolul 2 din statut prevedea clar rostul si intentiile organizatorilor: "Scopul acestui cerc este de a se intreprinde excursiuni menite sa dezvolte iubirea pentru frumusetile naturii si inmultirea cunostintelor prin vizitarea monumentelor si localitatilor din tara'. Din acest articol reiese ca "cercul' avea si un caracter cultural, de "inmultirea cunostintelor', si nu numai unul sportiv.
Admiterea de membri, mentionata la articolul 3, era conditionata de "o buna reputatie in societate', necesita recomandarea a doi membri vechi si se obtinea numai cu majoritatea voturilor membrilor din comitet.
In statutele unor societati infiintate mai tirziu au fost clauze si mai severe pentru selectarea membrilor.
In cazurile de excludere, pentru evitarea arbitrariu-lui, articolul 7 indica metode democratice pentru membrul devenit "nedemn'. Se cereau 3/4 din voturile comitetului. Cel exclus nu mai putea fi reprimit.
Conducerea "cercului' era asigurata de un comitet (articolul 13) format din sapte persoane: presedinte, vicepresedinte, secretar-contabil, casier si trei membri.
Obiectivele cercului sint clar expuse in articolul 18: "Excursiile se vor face de regula in zilele de sarbatori' "Ca mijloc de locomotie se adopta piciorul; numai pentru a strabate distante mari se va recurge la alte mijloace de transport'. Recomandarea si folosirea mersului pe jos este un indiciu ca se cauta miscarea, miscarea in mijlocul naturii, izvor de sanatate.
Cercul Excursionistilor, despre care nu stim cine l-a infiintat si nici ce activitate a avut, nu si-a propus, se pare, nici sa construiasca adaposturi in munti, nici marcaje si nici sa publice vreo lucrare sau vreo revista. Mijloacele sale banesti se rezumau la taxa de inscriere, la cotizatie si la eventualele venituri.
Pentru a veni in ajutorul membrilor, in cadrul cercului a luat fiinta o "casa de economie', unde fiecare membru putea depune sume in contul excursiilor ce urmau sa se faca. Membrii erau solicitati sa faca ei insisi recomandari pentru anumite excursii. De aici rezulta o colaborare strinsa intre comitet si membri, pentru realizarea scopului propus.
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1059
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved