INTRODUCERE IN STUDIUL TURISMULUI RURAL

O buna cunoastere a trecutului si a prezentului. - rezolvarea problemelor viitoare.

In prezent: probleme de mediu, probleme sociale, situatii conflictuale si incertitudini. Existenta unor disfunctionalitati in evolutia anumitor regiuni si incoerenta dezvoltarii agriculturii.

Problematica dezvoltarii regiunilor si societatilor rurale:

- o situatie de neimplinire a colectivitatilor din regiunile sarace

- o situatie de depersonalizare a localitatilor rurale.

Abordarea problemelor din perspectiva dezvoltarii durabile* a regiunilor rurale:

- extinderea serviciilor complementare agriculturii si a celorlalte domenii de baza din mediile rurale,

- se recunoaste deja rolul agriculturii biologice in viitorul omenirii,

- s-au salvat multe din valorile spirituale si culturale ale satelor prin sensibilizarea opiniei publice la pericolul pierderii acestora.

Ideea impletirii activitatilor traditionale cu cele legate de ospitalitate si recreativitate = turism rural

Premisa: gospodaria agricola se afla, in general intr-un mediu natural, nepoluat, purtator de filoane culturale specifice zonei de existenta, ca ferma agricola dispune de resurse naturale complete

Turismul rural este si trebuie organizat ca pe o afacere.

1.1 Aparitia si dezvoltarea turismului in spatiul rural

Calatoriile turistice s-au produs inca din antichitate, la fel ca si activitatile turistice in spatiul rural: vizitarea locurilor sfinte de catre eleni: Dadona(Zeus) si Delphi(Appollo); precum si frecventarea bailor curative sau a jocurilor festive periodic organizate.

In perioada romana, majoritatea calatoriilor aveau scopuri comerciale, militare sau culturale iar traseele lor strabateau inevitabil spatiul rural.

Odata cu trecerea la evul mediu, calatoriile erau practicate in special de comercianti, ambasadori, pelerini, preoti, oameni de stiinta, artisti, tineri studenti, unii dintre acestia transmitand generatiilor urmatoare scrierile lor despre experientele avute. Astfel exista scrierile calugarului francez Aimeri Picaud care in 1130 realizeaza un indrumar pentru pelerinii care voiau sa ajunga la Santiago de Compostela.

Totusi in sec 16-17 sunt inregistrate primele forme constientizate de turism rural. Jean Jacques Rousseau descrie in lucrarea sa 'Confesiuni despre o calatorie' cum a traversat Alpii, lucrare care a furnizat multor alti calatori, planuri de calatorii spre regiunile muntoase pentru a admira natura.

In secolul 19, odata cu afirmarea marilor peisagisti, arhitectura rurala ocupa un rol din ce in ce mai important in desen si pictura. Numerosi pictori italieni, francezi si englezi reflecta in lucrarile lor aceasta arhitectura.

Romania, asa cum afirma Geo Bogza in reportajul 'Sate si orase', a fost o tara de sate, prin excelenta agricola, iar spatiul rural s-a aflat la el acasa dintotdeauna. In plus, viata la tara, a fost un subiect frecvent al literaturii noastre culminand cu manifestarea unui puternic curent literar.

In tara noastra este dificil de identificat inceputul activitatii de turism rural deoarece aproape in toate timpurile, in special dupa ce orasele au devenit o categorie aparte de comunitati, de localitati, populatia urbana a 'evadat' mereu in spatiile rurale unde isi intalneau rudele, unde aveau asa numita 'casa de la tara' dar si unde isi gaseau linistea in mijlocul atmosferei nealterate a naturii.

Diverse actiuni care atrageau pe indivizi spre calatoriile in mediul rural: obiceiurile de Sanziene, pelerinajele catre lacasurile de cult, vacantele de sarbatori in lumea satului sau la manastiri, si altele de acest gen.

Odata cu cresterea frecventei circulatiei turistice, au evoluat si echipamentele turistice: de la cele privind transportul(postalioanele) la cele care asigurau normele profesioniste de cazare si masa (vestitele hanuri existente in toate provinciile romanesti).

Multi artisti romani cum ar fi : Alexandru Vlahuta, Barbu Stefanescu Delavrancea, Calistrat Hogas, Mihail Sadoveaunu, Nicolae Iorga, Octavian Goga, George Enescu, Stefan Luchian si altii au evidentiat in lucrarile lor si au apreciat vacantele petrecute in spatiul rural.

Toti cei mentionati au fost promotorii unei mode, a unui mod de viata nou ce a contribuit la conturarea unei mentalitati care in timp a generat calatoria, circulatia turistica si mai apoi turismul.

Cu toate acestea, putem afirma ca TR nu s-a derulat decat spontan si in forme neorganizate pana in cea de-a doua jumatate a secolului 20.

1.2 Consideratii generale asupra turismului

Turismul se adreseaza populatiei de diferite varste, profesii si conditii sociale, fiind o activitate specific umana.

Pentru a practica turismul, populatia trebuie sa atinga anumiti parametri (standarde) sociale si economice.

Turismul are puncte de tangenta cu : geografia, geologia, istoria, biologia, economia, psihologia, etc.

Metodologic, in evaluarea fenomenului turistic se utilizeaza:

- observarea, obtinerea informatiilor - ca metoda de baza, punandu-se astfel in evidenta aspecte precum: mediul turistic, resursele turistice, infrastructura turistica, circulatia turistica, etc.;

- descrierea, prezentarea faptelor - ca mijloc de redare, de prezentare a tuturor elementelor observate;

- analiza, investigarea - care presupune implicarea unui set de instrumente, tehnici si metode de evidentiere si explicare a legaturilor care se stabilesc intre elementele fenomenului turistic;

- diagnoza - prin intermediul careia sunt prezentate oportunitatile si amenintarile aferente diferitelor activitati turistice sugerand, totodata, posibilitatile de reabilitare sau imbunatatire a performantelor.

Turismul este un act care implica o calatorie temporara si care presupune efectuarea unor cheltuieli. El este definit ca fiind un fenomen socio-economic in continua expansiune, generat de nevoia umana de cunoastere, recreere si recuperare fizico-psihica in conditiile unei civilizatii solicitante, dar cu posibilitati materiale superioare pentru majoritatea populatiei.

Scopul turismului este obtinerea unor satisfactii. Serviciile sunt oferite prin activitati productive care au fost considerate necesare in urma unei investigatii prealabile.

Deoarece este o activitate spatio-temporala, trebuie in primul rand sa definim zona turistica care poate fi:

- zona turistica emitenta care emite flux de turisti;

- zona turistica receptoare care atrage flux turistic datorita caracteristicilor sale particulare: natura, istorie, monumente, conditii balneo-climaterice etc.

Ansamblul calatoriilor intre diferite zone produce o activitate economica bazata pe o structura de piata. Aceasta activitate economica genereaza, pe de o parte, o oferta a receptorului (atractii turistice si infrastructura), iar pe de alta parte, genereaza o cerere de servicii (cazare, transport, informatii etc).

Turistul este orice persoana care calatoreste intr-o regiune, alta decat cea in care isi are resedinta, pentru o perioada de timp de cel putin o noapte dar nu mai mult de un an, si al carei scop este altul decat desfasurarea unei activitati remunerate in regiunea respectiva.

Excursionistul sau calatorul este vizitatorul care ramine in regiune cel putin 24 de ore.

Fluxul turistic presupune o deplasare a turistilor dintr-un loc(emitator) in altul (receptor), creand relatii de marketing intre aceste doua zone.

NEVOIA UMANA DE RECREARE, RECUPERARE, CUNOASTERE OM VENITURI Disponibil de timp liber Calatorii Infrastructura Fond turistic TURISM

Economia turismului

Consum turistic

Produs turistic

Turismul rural si Agroturismul pot constitui stimulentele dezvoltarii locale in multe zone rurale. Ele permit DINAMIZAREA activitatilor economice traditionale si valorificarea particularitatilor culturale locale, oferind in acelasi timp locuri de munca si stopand exodul rural.

1.3 Tipuri generale de turism

Deoarece orice structurare a domeniului turistic trebuie sa se bazeze pe elementele declansatoare ale fenomenului respectiv, pe nevoia umana de recreare, refacere si culturalizare, in corelatie cu durata timpului liber, se pun in evidenta urmatoarele forme majore de turism:

- turism de recreere;

- turism de ingrijire a sanatatii;

- turism cultural;

- turism complex.

Turismul de recreere Principalele caracteristici ale acestui tip de turism sunt:

- antreneaza cel mai mare numar de persoane;

- ponderea decisiva a participantilor se recruteaza din randul populatiei urbane;

- este practicat de toate grupele de varsta, cu predilectie de tineret si grupa matura;

- in zonele temperate prezinta sezonalitate evidenta: vara si iarna constituind varfurile cererii turistice - generand astfel supraincarcari la nivelul infrastructurii in aceste perioade;

- distanta de deplasare este foarte variabila si dependenta de veniturile si timpul liber al persoanelor care practica turismul;

- durata este si ea variabila, predominand turismul de durata scurta si medie;

- eficienta economica este dintre cele mai ridicate;

edificarea unei infrastructuri proprii, in acre elementelor comune tuturor tipurilor de turism li se alatura dotari specifice.

Turismul de recreare valorifica, in primul rand, insusirile fondului turistic apartinand cadrului natural. El reconstruieste o punte intre om si natura oferindu-i acestuia posibilitatea ca, intr-un cadru nou, sa se elibereze de presiunea vietii de zi cu zi. Din aceasta cauza schimbarea locului reprezinta o conditie sine qua non a recreerii si agrementului.

Turismul in spatiul rural apartine in mod special acestui tip de turism. Spatiul rural prezinta posibilitati de practicare a doua tipuri de turism de recreare: turismul practicat in vacante si turismul periodic. Daca primul se inscrie in istorie de mult timp, cel de-al doilea a rezultat din evolutia recenta a modului de ocupare a timpului liber. Progresele obtinute de transport si ridicarea nivelului de trai au favorizat plecarile pentru doua sau trei zile la sfarsitul fiecarei saptamani. Fenomenul s-a dezvoltat in timp si a dus la dezvoltarea asa-numitului turism "proximite".

Spatiul rural este deja un receptor important in materie, potentialul sau ramanand in continuare cu multe posibilitati de exploatare.

Turismul curativ

Practicarea turismului curativ in spatiul rural se realizeaza cu succes deoarece in prezent medicina opteaza pentru terapia naturala sau usoara. Dupa perioada de glorie a produselor chimice astazi asistam la refacerea cu ajutorul mijloacelor naturale: plante medicinale, acupunctura, hidroterapie, activitati fizice, muzica.

In acest sens, spatiul rural ofera un teritoriu privilegiat pentru practicarea acestui tip de turism legat de sanatate. Pentru persoanele in varsta, acest gen de turism prezinta si avantajul de a elimina singuratatea. Izolarea la care sunt supusi s-ar putea evita prin practicarea acestui gen de turism pe o perioada mai lunga de timp in spatiul rural. S-ar imbina astfel foarte bine cele trei aspecte: sanatate, actiune sociala si turism. S-ar putea ca pe parcursul timpului, turismul curativ in mediul rural sa cunoasca o ascensiune foarte mare(cu implicarea caselor de ajutor social, caselor de pensii, institutiilor mutuale, etc.)

Turismul curativ poate fi considerat ca fiind cel mai vechi tip de practicare a activitatilor turistice. Necesitatile legate de refacere si tratament au condus oamenii antichitatii sa caute efectele benefice asupra sanatatii ale apelor termale si minerale, ale namolurilor si curei heliomarine. Turismul curativ se adreseaza unei categorii aparte de persoane, majoritatea apartinand grupei de varsta inaintata.

Turismul cultural Este numit si turism de vizitare deoarece practicarea sa presupune invariabil "vizitarea" unui obiectiv sau a unui grup de obiective. Scopul acestui tip de turism este foarte complex:

- instruirea prin imbogatirea cunoasterii,

- recrearea pe plan spiritual prin aflarea unor adevaruri,

- cunoasterea unor fenomene noi.

In determinarea acestui tip de turism ramane fundamentala nevoia de cunoastere, recrearea fiind pe planul al doilea.

Eficienta economica a turismului cultural este cea mai redusa dintre toate tipurile. Fenomenul se explica prin caracterul sau de tranzit si prin apelarea la infrastructura turistica numai in cazuri de exceptie.

Turismul cultural se orienteaza in special catre obiective de origine antropica.

Turismul complex Intruneste atributele rezultate din asocierea, de exemplu, a recreerii cu refacerea fizica si psihica de ordin curativ sau ale recreerii cu culturalizarea.

In practica turismului, nici unul dintre tipurile de turism descrise nu este pur, in fiecare dintre ele strecurandu-se valente ale celorlalte tipuri. Atunci cand acestea se afla intr-un relativ echilibru apare caracterul mixt al activitatii turistice.

1.4 Forme ale turismului in mediul rural

. Turism rural

. Turism ecologic

. Turism sportiv si de aventura

. Agroturism

. Turism religios

. Turism cultural

In definirea agroturismului trebuie delimitat foarte strict domeniul de cuprindere in scopul evitarii oricarei confuzii ce ar putea decurge din asemanarile pe care agroturismul le-ar putea cu alte forme de turism general sau de turism efectuat in zonele rurale (turism rural, turism ecologic, turismul de aventura, agroturism etc.).

A. Turismul rural Este dat de acele servicii de cazare si servire a mesei, caracterizata printr-o oferta localizata in mici centre rurale.

Cladirile au capacitate redusa si prezinta interes arhitectonic (traditional sau artistic), fiind decorate in stil rustic care aminteste de locuintele traditionale.

Ca si caracteristici: se acorda o atentie speciala gastronomiei, sunt conduse in general in sistem familial.

B. Turism ecologic, turism in natura Acesti termeni sunt utilizati pentru a denumi acel tip de turism care se desfasoara in zone naturale cu valoare ecologica ridicata. In mod normal este nevoie ca turistul sa aiba un interes deosebit pentru natura, estetic si peisaj.

C. Turism de aventura, turism alternativ Aceste denumiri sunt folosite pentru a ne referi la un gen de turism care utilizeaza zone naturale cu caracteristici concrete pentru practicarea unor sporturi riscante sau de aventura.

D. Agroturismul Necesita zone rurale modificate de om in care sectorul primar (agricultura, cresterea animalelor, activitati forestiere, .) este foarte evident. Acest tip de turism include cazare, administrare de alimente si bauturi si ale servicii suplimentare oferite de un agricultor sau un taran.

Aceste activitati precum si veniturile ce se obtin presupun o dedicare totala din partea proprietarilor.

Diferenta dintre Agroturism si Turism Rural:

Turismul rural: necesita spatiul rural bine pastrat, cu specificul sau rustic, insa nu necesita neaparat si activitati in sectorul primar.

Agrotursimul: necesita in mod OBLIGATORIU si activitati din sectorul primar.

Agroturismul si turismul rural sunt caracterizate, de multe ori, ca reprezentand unul si acelasi concept.

In definirea particularitatilor formelor de turism mentionate mai sus pot fi luate in considerare doua criterii importante:

a) criteriul ponderii veniturilor realizate din activitatea de turism de care beneficiaza comunitatea rurala sau o parte a acesteia;

b) criteriul ponderii componentelor ofertei turistice. Conform acestei clasificari, turismul rural cuprinde cultura, istoria si traditiile existente in spatiul rural, agroturismul detine si componente specifice gospodariei silvo-agro-zootehnice (productie si furnizare de produse specific agricole, vizitare de pivnite, pescuit, vanatoare, echitatie etc.)

"Activitatile turistice bazate pe mari hoteluri, complexe sportive nu pot fi incadrate in conceptul larg de turism rural, chiar daca ele sunt desfasurate in zonele rurale.

Dimensiunea culturala, sociala si economica are si un caracter pedagogic atat pentru adeptii agroturismului, cat si pentru populatia rurala care, in timp, isi modifica in sens favorabil comportamentul, aspiratiile, precum si modul de viata si de educatie."

Turismul rural in general si agroturismul sunt considerate ca fiind optiuni promitatoare pentru viitor deoarece astfel se poate realiza o dezvoltare economica a localitatilor cu specific predominant agricol si silvic, cu consecinte favorabile asupra atragerii si mentinerii populatiei in mediul rural, impulsionarii activitatii agricole in regiunile defavorizate din punctul de vedere al resurselor naturale si dezvoltarii sociale si culturale.

INTRODUCERE IN STUDIUL TURISMULUI RURAL

Activitati turistice cu caracter general rural:

. excursii in imprejurimi

. alpinism, escalade

. 'explorari' in locuri salbatice

. plimbari sau coborari cu barca

. schi fond

. schi pe piste cu grad de dificultate redus sau mediu

. plimbari cu vehicule cu tractiune animala

. cicloturism

. echitatie

. observarea naturii, fotografierea (vegetatia, fauna)

. contemplarea peisajelor

. cunoasterea patrimoniului rural

. cunoasterea colectivitatii

. sarbatorile rurale

. pescuit

. vanatoare

. sporturi care se practica in natura (orientare turistica, gimnastica aerobica, jogging etc.)

Activitati turistice cu caracter intermediar (urban-rural):

. natatie

. schi pe piste cu grad de dificultate redus sau mediu

. sporturi care necesita o infrastructura artificiala de tip semi-natural (tenis, fotbal, golf etc.)

. activitati cu specific gastronomic

. activitati bazate pe cunoasterea patrimoniului

. activitati cu caracter ecologic

. activitati educative

. festivaluri culturale

. activitati artizanale

. vizite si excursii turistice

. reuniuni

. activitati nautice

. pescuit

Activitati turistice cu specific urban sau de statiune:

. vizitarea orasului

. cumparaturi

. bai de soare si inot de mare intensitate

. schi pe piste cu grad mare de dificultate

. vizite la muzeu, gradini botanice, zoologice

. turism industrial

. reuniuni, congrese, conferinte

. spectacole

. sporturi care necesita o infrastructura complexa (sali, arene,

piscine etc.)

1.5 Definirea si precizarea domeniului agroturismului

Agroturismul este

activitatea de primire si ospitalitate

intreprinsa de

intreprinzatorii agricoli individuali sau asociati precum si de familiile lor

utilizand

propria intreprindere

astfel incat

activitatea desfasurata sa fie intr-un raport de complementaritate cu ativitatile aferente cultivarii terenului, silviculturii si cresterii animalelor, acestea trebuind sa constituie si in continuare activitati principale.

Definitii ale agroturismului:

"O forma specifica a turismului, de o anumita complexitate, in care se regasesc doua activitati independente: cea economica, in principal agricola si/sau silvica si cea turistica propriu-zisa, in care sunt incluse cazarea, procurarea si vanzarea hranei, prestarea unor servicii, circulatia turistica si altele".

Sub aspect economic, activitatea agroturistica se prezinta ca una dintre modalitatile de existenta, o forma complementara de folosire optima a resurselor din gospodaria rurala si din zona, combinata cu un complex de servicii , in interiorul si in exteriorul gospodariei, orientand productia agricola in scopul realizarii dezideratelor unui agroturism eficient si modern.

Forme de desfasurare a agroturismului:

De la .

. Simpla gazduire

.pana la .

. profilarea intregului sistem de productie agrozootehnica in scop agroturistic

1.6 Obiectivele activitatii turistice rurale

a. imbunatatirea conditiilor de viata a producatorilor agricoli

b. crearea unor marci de calitate in agroturism;

c. crearea si consolidarea de noi forme de servicii turistice;

d. protectia mediului;

e. valorificarea produselor tipice din agricultura si a gastronomiei traditionale din regiune;

f. conservarea peisajului agricol si favorizarea resurselor naturale si a bunurilor istorico-culturale;

g. recuperarea patrimoniului edilitar agricol si valorificarea traditiilor culturale din lumea rurala.

1.7 Factorii care influenteaza dezvoltarea turismului rural

. A. Factori generali de impact asupra turismului

. B. Factori de influenta asupra turismului rural

A. Factori generali de impact asupra turismului

. Factorii demografici

. Factorii economici

. Factorii psihologici

. Factorii sociali

B. Factori de influenta asupra turismului rural

. Cresterea nivelului de educatie

. Cresterea duratei timpului afectat pentru recreere

. Ameliorarea transporturilor si comunicatiilor

. Cresterea cererii de oferte turistice "personalizate"

. Cresterea interesului pentru mentinerea sanatatii

. Perfectionarea industriei de echipament sportiv si turistic

. Autenticitatea spatiilor rurale

. Linistea si confortul psihic

. Crestrea numerica a pensionarilor

. Afirmarea individualismului pe piata

. Cresterea interesului organismelor administrative la nivel local si judetean

Ameliorarea transporturilor si comunicatiilor

. Extinderea retelei de drumuri modernizate, combinata cu expansiunea automobilismului, reprezinta principalele modalitati de penetrare a spatiului rural

. Este prima conditie necesara pentru individualizarea unui flux turistic a carui intensitate sa sustina corespunzator amortizarea investitiilor si acumularea profitului.

Cresterea cererii de oferte turistice 'personalizate'

. Reducerea preferintelor pentru produsele "in serie"

. Aceasta preferinta se resimte tot mai viguros in ultimii ani, pe fondul tendintei generale de globalizare

. Circulatia extrem de rapida a informatiei, varietatea ei si posibilitatile de accesare rapida a ofertei au sporit perspectivele de valorificare ale acesteia.

Cresterea interesului pentru mentinerea sanatatii

. Inregistreaza o crestere spectaculoasa in prezent.

. In Romania, produsele agroalimentare sunt putin artificializate (prin chimizare, modificari genetice, mecanizare etc.)

. starea de sanatate a populatiei. Este afectata de: factorii de stres generati de precaritatea economica, hipertrofierea, disfunctionalitatea si poluarea marilor orase

. Orientarea scopului sejurului spre activitati de recreere, sportive, de decuplare de la tensiunea cotidiana este fireasca si se inscrie intr-o strategie mai mult sau mai putin deliberata de mentinere a sanatatii.

. Zonele rurale sunt excelent plasate pentru cele mai diverse optiuni: promenadele pedestre sau cicliste in aer curat, escalade sau excursii temerare, partide linistite de pescuit, degustarea bauturilor si mancarurilor traditionale s.a.

Perfectionarea industriei de echipament sportiv si turistic

. Ofera turistilor o gama tot mai variata si mai perfectionata de utilitati necesare practicarii diverselor forme de recreere

. Asigura independenta si securitate personala sporita in raport cu intemperiile naturii.

Autenticitatea spatiilor rurale

. Este o calitate din ce in ce mai solicitata.

. Turistii provin, in majoritatea cazurilor, dintr-un mediu saturat de audiovizual, dominat de produse puternic industrializate, cartiere de blocuri anoste, relatii colective impersonale etc,

. Turistul apreciaza tot mai mult autenticitatea, naturaletea vietii de la tara, caldura sufleteasca specifica micilor comunitati rurale.

. Ancheta efectuata in anul 1987 de catre Oficiul Britanic de Turism releva ca aceasta calitate se plaseaza pe locul secund (dupa calitatea peisajelor) intre motivatiile care stau la baza optiunii pentru sejurul la tara.

Linistea si confortul psihic

. Sunt elemente tot mai cautate de numerosi turisti, dat fiind nivelul de stress.

. Mecanismele calatoriei au la baza, adesea, aspiratia voluntara de a

parasi cadrul de viata citadin.

. Ideea de 'evadare' se materializeaza adesea in mediul rural.

. Omul doreste, de obicei, o alternare a 'trairilor' calme cu cele animate

. Nu este surprinzator abandonul domiciliului in favoarea posibilitatii de a se putea 'regasi' cu placere pe terenurile de camping, intr-o atmosfera de "exceptie' sau intr-o resedinta linistita, situate intr-un mediu nepoluat, departe de constrangerile orare ale activitatilor cotidiene.

Cresterea numerica a pensionarilor

. Reducerea limitei varstei de pensionare (sesizabila in numeroase tari), corelata cu cresterea sperantei de viata, anticipeaza cresterea ponderii calatoriilor pensionarilor

. Cresterea sperantei de viata asigura o 'prelungire' a perioadei de activitate fizica normala.

. Tot mai multe persoane in varsta vor opta pentru vacante in mediul rural, atat din motive de sanatate, cat si din alte motive (buget personal, experiente inedite s.a.).

Afirmarea individualismului de piata

. Strategie de piata: promovarea sistematica si insistenta a unor produselor pentru castigarea unui segment stabil de consumatori.

. Turismul rural este apt sa valorifice aceasta oportunitate

. Teoretic, nu exista asezare rurala care sa nu poata oferi cel putin un produs de 'marca' de natura sa suscite interesul turistului. Conditia prealabila este ca 'marca' sa fie autentica, originala, iar eforturile depuse pentru impunerea ei sa faca posibile cunoasterea si ulterior 'recunoasterea' si cautarea ei.

. la nivelul majoritatii asezarilor rurale, emblematica definitorie a acestora este multipla: calitatea peisajului si caldura sufleteasca a locuitorilor, operele de arta si de tehnica populara, indeletnicirile traditionale, portul popular, obiceiurile, datinile si sarbatorile, gastronomia, resursele locului s.a.

. Cheia consta in perpetuarea acestei diversitati, dar si in valorificarea elementelor care confera un plus de specificitate locala si care pot deveni in consecinta produse de marca.

Cresterea interesului organismelor administrative la nivel local si judetean

. Descentralizarea activitatii turistice si afirmarea tot mai sustinuta a autonomiei administrative locale.

. Responsabilitatea amenajarii teritoriale este majora, avand in vedere tendintele de monopolizare exclusiva a spatiului turistic de interes general, de periclitare a calitatii mediului, de aparitie a situatiilor tensionate in raport cu colectivitatile locale etc.

. Este imperios necesara adoptarea unor solutii viabile care sa raspunda intr-un mod unitar unor exigente naturale, sociale si economice cat mai variate.

. Este necesara coordonarea actiunilor organismelor de conducere locale, judetene si regionale si implicarea forurilor guvernamentale abilitate: Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, Ministerul Mediului, Ministerul Turismului (ANT) s.a.