PREZENTAREA STATIUNII VATRA DORNEI

PREZENTAREA STATIUNII VATRA DORNEI

3.1. Prezentare generala

Scurt istoric

Primele izvoare scrise despre localitatea Vatra Doenei dateaza din 14 mai 1600, urmand ca in anul 1775 Dorna sa intre sub influenta austriaca. Intre istoricii mai vechi, numai Dimitrie Cantemir a fost preocupat de existenta acestor locuri, (subiectul fiind tratat mai pe larg in lucrarea 'Descriptio Moldaviae'), pe care le aseaza intr-o categorie cu cele din Vrancea .

O istorie a acestei zone bazata pe documente scrise nu exista, singurele informatii, incomplete si ele, apartin unor lucrari ca: 'Monografia Moldovei' tiparita in 1889 de George de Catargi, Eduard Fischer si Ladislau Zurkowschi sau in 'Topografia Bucovinei' de dr. Daniel Vermea. Mai exista de asemenea 'Istoricul ocolului Campulungului' tiparit in 1960 de Teodor Balan.

In 'Monografia Moldovei' precum si in 'Topografia Bucovinei' se sustine ca in aceste parti, pe la inceputul secolului al XII-lea (pe la 1120), ar fi fost o mica republica romaneasca independenta, ca parte constitutiva a Ocolului Campulungului. Cu circa 200 de ani mai tarziu (1352) a devenit dependenta de noul principat al Moldovei intemeiat de Dragos Voda, populatia acestui teritoriu sporind cu emigranti veniti din Ardeal.

O data intrat sub stapanire austriaca in 1775, documentele vorbesc despre suferintele la care stapanirea austriaca a supus aceste asezari. O parte a localitatilor dornene au intrat sub ocupatie habzburgica: Vatra Dornei, Poiana Stampei, Dorna Candrenilor, Iacobeni, Ciocanesti, pe cand alte localitati au ramas in teritoriul Moldovei: Dorna Arini, Saru Dornei. Locuitorii au luptat aproape un secol pentru recunoasterea privilegiilor.

Astfel, la sfarsitul acestui secol se fac pentru prima data valorificari in scopuri terapeutice ale apelor minerale. In 1788, R Haquet face cunoscute analizele apelor minerale de la Sarul Dornei si Vatra Dornei. Recunoasterea oficiala a importantei izvoarelor minerale se datoreaza studiilor din 1805 ale doctorului Ignatziu Plusch, ce a propus un proiect de amenajare al bailor, ce a fost aprobat prin Decretul administratiei la 17 ianuarie 1881. O noua etapa in dezvoltarea statiunii balneare s-a inregistrat in anul 1895. La aceasta data geologul Stur a intreprins un studiu geologic al terenului la baza caruia a stat proiectul de dezvoltare al statiunii dupa 1895. Tot in acest an se face analiza turbei de la Poiana Stampei, urmand a fi date in folosinta primele instalatii pentru aplicarea tratamentului cu namol (la moda pentru vremea respectiva.

Toate aceste amenajari au facut ca numarul turistilor sa creasca, asemenea si cererea turistica. Numarul persoanelor au crescut de la 400 in 1880 la 587 in 1896, pentru ca in 1905 sa se inregistreze un numar de 2144 persoane.

In perioada 1896-1897, principalele obiective turistice ale statiunii balneoclimaterice Vatra Dornei erau: Cazinoul Vatra Dornei, Palatul Comunal, Palatul National, Izvorul "Ioan", Izvorul Ferdinant si Izvorul "Sentinela", Gara mare si Gara Bai, Biserica catolica si Templul evreiesc. Activitatea turistica a fost impulsionata si de ritmul de construire a cailor de comunicatie, incepand mai ales din a doua parte a secolului al XVIII-lea, care a legat zonele turistice montane cu marile centre urbane limitrofe Carpatilor (construirea in 1780 a soselei Campulung Moldovenesc - Vatra Dornei - Poiana Stampei - Pasul Tihuta - Bistrita).

Perioada razboaielor mondiale a influentat dezvoltarea activitatii turistice in majoritatea statiunilor, multe din acestea suferind grave deteriorari. Dupa razboi, Vatra Dornei a cunoscut o perioada de inflorire. Imediat dupa 1950 Vatra Dornei a intrat in exploatare la intreaga sa capacitate si pana in 1989 a continuat sa se dezvolte in toate planurile: medical, de agrement, de odihna s.a.

In martie 1999, localitatea Vatra Dornei a devenit oras - statiune turistica de interes national, iar pe 7 iulie 2000 a fost declarat municipiu.

Turismul dornean a continuat sa se dezvolte si dupa 1990, astazi turismul devenind componenta de baza a dezvoltarii localitatii, iar Vatra Dornei supranumita si "Perla Bucovinei " capata rezonanta nu numai pe plan national, dar si international.

Asezarea Geografica

Vatra Dornei este una dintre cele mai mari localitati cu caracter turistic din Nordul Moldovei atat prin faptul ca este o statiune balneoclimaterica cat si a potentialului sportiv si de agrement.

Municipiul Vatra Dornei este situat in partea sudica a Bucovinei, la o altitudine de 804 m, la confluenta raurilor Dorna si Bistrita, in depresiunea Dornelor, cuprinsa pe doua laturi de Obcina Mare si Obcina Mestecanisului si pe latura nord-vestica de muntii Bistritei. Aceasta este dezvoltata pe doua terase de acumulare, una de 2-5 m, pe stanga raului Dorna, iar alta la 10-15 m pe dreapta raului, pe aceste nivele morfologice aflandu-se parcul statiunii cat si bazele de tratament.

Din punct de vedere geologic, teritoriul statiunii se incadreaza in zona cristalino-mezozoica a Carpatilor Orientali, cuprinzand o parte din semisfera tectonica Iacobeni - Vatra Dornei.

Depresiunea este inchisa de munti astfel: in nord de muntii Suhard, la nord-est de masivul Giumalau, la est si sud-est de muntii Bistritei, la sud de muntii Calimani, iar in vest de muntii Bargau. Desi aspectul depresionar este foarte clar, trasarea limitelor de sud si vest este destul de dificila, deoarece culmile desprinse de muntii Calimani si Bargau si delimitate de afluentii celor doua artere principale (Dorna si Neagra Sarului) trec in pante spre fundul depresiunii, asa incat rama depresiunii este sectionata doar in partile de nord si de est. Astfel se evidentiaza profilul asimetric al depresiunii, accentuat si de dezvoltarea considerabila a teraselor pe dreapta Bistritei.

Depresiunea se afla intr-o zona cu clima montana racoroasa, cu inversiuni de temperatura. Astfel, temperatura aerului in oras se situeaza in jurul valorii de 6,4 grade celsius, cu 7 grade celsius in ianuarie si 16 grade celsius in iulie. Cantitatea medie anuala de precipitatii este de 900 mm pe mp, cu maxime in lunile iunie si iulie. In timpul iernii precipitatiile sunt mai numeroase, realizand un strat de zapada de 1,1-1,6 m grosime. Aceste ierni au o durata de circa 5-6 luni pe an, iar in locurile mai ferite de lumina soarelui zapada se mentine pana in ultimele zile ale lunii aprilie, favorizand desfasurarea activitatilor de iarna.

Vegetatia are un caracter montan, preponderente fiind coniferele: molidul, bradul, pinul, ienuparul si unele specii de foioase, paltinul de munte, mesteacanul, plopul, salciile si arinul, precum si arbusti si subarbusti: maces, soc rosu, zmeur, afin, merisor. Fauna din aceasta zona este preponderent populata de: cerb, caprioara, urs brun, vulpe, mistret, jder, dihor, nevastuica, bursuc, vidra. Dintre pasarile de munte specifice zonei: cocosul de munte, corbul si unele specii de rapitoare. In raurile Dorna si Bistrita se intalnesc pesti specifici apelor reci, de munte: pastrav, lostrita, clean.

Rezervatii si arii naturale: Parcul municipiului Vatra Dornei, arbori seculari: zambru, zada, stejar, molid; plante ocrotite: zambru, arin pieptanat, sangele voinicului, angelica.

Existenta apelor minerale este legata de emanatiile de dioxid de carbon ale manifestarilor postvulcanice din masivul Calimani. In statiune exista 17 surse si poate fi exploatat un debit de peste 60mc in 24 de ore, apa minerala carbogazoasa fiind furnizata, in principal de stratul acvifer acumulat in nivelele permeabile ale terasei superioare. Prima atestare documentara asupra caracteristicilor apelor minerale din Vatra Dornei dateaza din 1870. In ultimii 50 de ani s-au facut cercetari complexe hidrologice, geofizice, climatologice si fizico-chimice, precum si lucrari de explorari si exploatare a surselor hidrominerale.

Vatra Dornei dispune de mai multe tipuri de ape minerale, caracterizandu-se printr-o individualitate hidro-chimica si genetica distincta:

ape carbogazoase, bicarbonatate, calcice, magneziene, sodice, feruginoase;

ape minerale sulfuroase, in principal oligominerale (Iacobeni) utilizate in circuitul balnear pentru aerosoli.

Un rol important in desfasurarea activitatii turistice il ocupa prezenta spatiilor verzi. In municipiul Vatra Dornei spatiile verzi ocupa un total de 37ha, din care zona de agrement si parcuri ocupa 36,4ha si spatiile verzi 0,6 ha.

Calitatea aerului se datoreaza prezentei padurilor de conifere (brad, pin, molid), ce realizeaza in permanenta oxigenarea aerului in cursul anului, conferind un plus de purificare a aerului.

Armonia peisajului montan ce se intrepatrunde cu pajistile bogate, potentialul antropic existent, au dat acestei zone in general si statiunii in particular o puternica personalitate, turismul devenind componenta de baza a dezvoltarii localitatii.

3.2. Potentialul turistic al Depresiunii Dornelor

Pontentialul turistic natural este un factor de atractivitate esential. De prezenta acestuia este legata nemijlocit existenta sau absenta activitatilor turistice. In cadrul sau intra componentele cadrului natural, cu un aport diferit, in functie de raporturile cantitative si calitative existente in structura sa.

Depresiunea Dornelor prezinta caractere particulare la nivelul tuturor compartimentelor cadrului natural, care confera posibilitati complexe de valorificare din punct de vedere turistic.

Relieful depresiunii include altitudini medii de 800-900 m, incadrate de munti. Geneza depresiunii - una dintre marile depresiuni din Carpatii Orientali - a suscitat numeroase discutii, adesea contradictorii. Cea mai plauzibila ipoteza este aceea a originii mixte, tectonice si de eroziune (I. Donisa, 1968). Se evidentiaza un profil asimetric al depresiunii accentuat de dezvoltarea considerabila a teraselor pe dreapta Bistritei.

Natura imprejurimilor cat si cea a locurilor din depresiunea Dornelor este, prin peisajele unice, de o frumusete rara.

Fondul morfoturistic se impune prin valentele, predominant peisagistice, din care a rezultat o diversitate de forme morfologice ce se constituie ca si categorii specifice de obiective turistice.

a) Potentialul climatic - turistic

Climatul, influentat de etajarea reliefului, de la 500-2500m, este unul din factorii duali de maxima importanta: favorizanti sau dimpotriva, inhibanti ai activitatilor turistice. Elementele climatice specifice, fiecare in parte, sau ca un tot, actioneaza stimulativ sau restrictiv, alaturi de celelalte componente ale fondului turistic natural, in posibilitatile de practicare a unei anumite forme de turism. Pe de alta parte, elementele climatice, actionand diferentiat asupra organismului uman, introduc o selectie destul de riguroasa a categoriilor de persoane compatibile (din punct de vedere fiziologic) accesului sau sejurului intr-o anumita ambianta naturala montana.

Regimul radiatiei solare are implicatii directe in evolutia principalelor elemente climatice ce influenteaza nemijlocit activitatea turistica. Acestea sufera modificari importante osciland de la 105,7 kcal/cm² la 110 kcal/cm²/an la altitudini joase si 90 kcal/cm²/an la peste 1800 m. Inclinarea si expozitia versantilor influenteaza de asemenea direct distributia radiatiei solare.

Un fenomen specific cu implicatii in activitatile economice, il constituie inversiunile de temperatura, caracteristice mai ales in anotimpul rece, cu manifestare pronuntata in depresiunile intramontane inchise, care favorizeaza acumularea aerului rece. Frecventa cazurilor cu inversiuni termice este maxima in ianuarie, cand temperatura medie a lunii coboara sub -6ºC si se mai produce sporadic in iulie, cand temperatura medie rar depaseste 14ºC.

Regimul umezelii aerului influenteaza nebulozitatea. In depresiune, maximul de nebulozitate se produce iarna (6,3 - 6,6 zecimi) si minime vara (4,9- 5,3 zecimi). Acest fapt, face ca sezonul optim pentru practicarea turismului montan sa fie in intervalul august - septembrie.

Precipitatiile atmosferice au o distributie neuniforma, cu o crestere substantiala in altitudine si de la est la vest. Cantitatea medie anuala de precipitatii are valori de peste 600 mm (la Vatra Dornei - 672 mm), desi variatia de la un an la altul este destul de mare. Spre exemplu, in anul 1912, au cazut la Vatra Dornei 1033 mm precipitatii iar in 1921- numai 470 mm.

De o deosebita importanta, pentru activitatea turistica, sunt precipitatiile solide. La altitudini de 800 - 1200 m, unde sunt amplasate cea mai mare parte a statiunilor montane, grosimea medie a stratului de zapada este de 40 - 50 cm si are o durata de 100 de zile (din decembrie pana in martie).

Se intrunesc astfel, conditii favorabile si o perioada suficient de lunga pentru practicarea sporturilor de iarna.

Regimul temperaturii aerului este si el o componenta esentiala; in centrul depresiunii, la Vatra Dornei, temperatura medie anuala este de 5,2ºC, temperaturile medii ale lunilor celor mai calde si celor mai reci variind intre 15ºC in lunile iulie si august si -6,1ºC in luna ianuarie. In depresiunea Neagra Sarului, mediile temperaturilor anuale oscileaza intre 4 si 6ºC, cu temperaturi medii in lunile de vara de 15,7ºC si de iarna de -5,1ºC, fiind frecvente inversiunile termice. Numarul zilelor cu inghet este cuprins intre 170 si 195, umezeala relativa a aerului fiind de 80%. Minima absoluta, inregistrata la Vatra Dornei, a fost de -36,5ºC (13.01.1950). Temperaturi ridicate in timpul verii s-au inregistrat la Vatra Dornei, 36,4ºC (15.08.1957) si la Poiana Stampei 30,4ºC (29.08.1950).

Depresiunea este dominata de vanturi care bat din sectoarele SV-V si E- NE, a caror viteza este in general redusa (rar egaleaza sau depasesc 20m/s); in mod frecvent se inregistreaza numeroase zile de calm (30-50%). (Geografia Romaniei, vol.III)

Ionizarea aerului este rezultatul radioactivitatii subsolului, al radiatiei cosmice ultraviolete si X si este un alt factor ce influenteaza activitatile fiziologice.

Dintre ionii pozitivi si negativi s-a ajuns la concluzia ca a doua categorie are o influenta favorabila in normalizarea parametrilor functionali ai organismului, legat de electroschimbul pulmonar.

In depresiune Dornelor predomina ionizarea negativa, aceasta fiind datorata radiatiilor ultraviolete si in special aerosolilor rasinosi produsi de padurile de conifere.

In aceste conditii climatice caracteristice, organismul uman reactioneaza diferentiat, mai ales la schimbarile bruste de vreme. Acesti factori, intre anumite limite, nu influenteaza starea organismului, sunt indiferenti sau sedativi, ori creeaza o stare de relaxare, de confort, destindere.

b) Reteaua hidrografica are un profil longitudinal diferit, inclinat, cu albii adeseori adancite, frecvente caderi (cataracte, cascade - in zona de munte) de latimi si debite variabile, in functie de categoria de marime si afluentii primiti. Acestia, precum si luncile si pasunile aferente zonelor sunt factori de atractie, valorificati cu deosebire in sectorul orasului Vatra Dornei si amenajati pentru turismul de sfarsit de saptamana si agrement (pe raul Dorna se practica river - rafting).   

Dorna este cel mai mare afluent din intregul curs al Bistritei, avand la varsare un debit mediu de circa 6,5 m3/s. Dorna izvoraste din muntii Caliman si parcurge un traseu de 50 km. Principalul sau afluent, Cosna, lung de 22 km, isi aduna numerosi afluenti din muntii Suhard si anume: Runcu, Dieciu, Zimbru, Pietrosu, Diaca, Bancusoru, Fagetelul si Ciotina.

Raul Neagra Sarului izvoraste din muntii Caliman si strabate partea estica a depresiunii pe 35 km.

Bistrita, denumita in amonte de Vatra Dornei, "Bistrita Aurie", izvoraste din muntii Rodnei si pana la confluenta cu Dorna, curge pe o lungime de 70 km, dupa care strabate depresiunea pana la Cheile Zugrenilor, unde formeaza un defileu spectaculos.

Raurile au fragmentat intens muntii pe care-i strabat, sculptand importante cai de acces spre varfurile cele mai inalte ale acestora. De-a lungul vailor, caile ferate si drumurile forestiere patrund adanc, usurand circulatia in toate sensurile.

c) Fondul turistic biogeografic: Depresiunea Dornelor se afla in etajul padurilor de molid. Numeroase localitati au teritoriul acoperit in proportie de 60% cu paduri: Poiana Stampei (80,6%), Dorna Candrenilor (79,2%), Dorna Arini (68,1%), Iacobeni (68%), Vatra Dornei (67,9%), etc.

O anumita categorie de paduri serveste in exclusivitate functia turistica, acestea fiind incluse in nomenclatoarele silvice ca paduri de agrement, de recreere si protectie sanitara, amplasate in apropierea marilor centre urbane, a statiunilor balneoturistice, in areale montane de intensa circulatie turistica, in lungul unor artere rutiere majore. Acestea au un regim aparte, nefiind incluse practic in circuitul economic.

In statiunea Vatra Dornei, spatiile verzi, cu deosebire plantatiile arboricole, introduc varietate si pitoresc in geometricul cladirilor si strazilor, creand efecte spatiale particulare, precum si efecte de lumina si cromatica, ceea ce duce la cresterea puterii de atractie. Parcul orasului, de 50 ha, aflat pe dreapta raului Dorna si prelungindu-se pana sub Dealu Negru, este un obiectiv major, unde sunt concentrate sediul statiunii, clubul, vile, pensiuni, etc., reprezentand in acelasi timp si o rezervatie dendrologica.

Din suprafata spatiului intravilan de 365,4 ha, suprafata spatiilor verzi este de 70 ha.

Vegetatia preponderenta in bazinul Dornelor este cea din familia coniferelor. Insa in partea superioara a masivelor ce strajuiesc depresiunea Dornelor (Suhard, Caliman, Bistritei) la peste 1600 - 1700m, se dezvolta un complex de tufisuri si pajisti subalpine. Tufisurile sunt formate din jneapan, ienupar pitic, anin de munte si smardar, la care se adauga afinul si merisorul de munte.

Pajistile subalpine sunt alcatuite din graminee: parusca, paiusul, iarba vantului, firuta , pieptanarita, sa.

In timpul verii, pajistile din zona inalta, prin aspectul lor multicolor, dau peisajului un farmec aparte.

Foarte raspandite, sunt pajistile montane secundare care ocupa suprafete intinse, reprezentand o baza furajera de calitate.

Sub 1700 m, cea mai mare parte a muntilor este acoperita cu paduri de molid, care imbraca versantii de jur imprejur pana in zona depresionara. Elementul principal ce apare este molidul , specie boreala si boreal - montana (in Europa de Est). Mai rar apar si alte specii, ca scorusul, paltinul si chiar zada. Pe alocuri se intalnesc palcuri de fag sau de mesteacan si salcia capreasca.

Plantele ierboase mai frecvente din zona padurii de molid sunt: macrisul iepurelui, degetarutul, perisorul, feriga; foarte frecvent este si muschiul verde.

In vatra depresiunii Dornelor, de-a lungul raurilor principale apare o vegetatie de lunca reprezentata din specii de esente albe: salcii, rachite, plopi, catini, anini. La umbra plopisurilor se dezvolta arbusti (soc, sanger, calin) si un strat erbaceu.

La poalele Calimanului, spre Tara Dornelor, fanetele sunt dominate de molizi cu varful taiat, cunoscuti sub numele de "corle", care servesc ca adapost pentru vite. La Panaci se gasesc corle cu 15 - 20 de varfuri, cu trunchiul gros, care dau un aspect exotic intinselor fanete (Tr.Naum, Butnaru, 1989).

Un specific al depresiunii Dornelor il constituie prezenta turbariilor acide, numite local "tinoave". Mlastini mai apar si in sectoarele plane ale culmilor inalte din muntii Caliman, sub forma de mlastini eutrofe, denumite "bahne".

In bahne intalnim o planta ocrotita - roua cerului, o planta carnivora micuta. Prin ochiurile de apa ale mlastinii de turba de langa Vatra Dornei se ivesc la suprafata floricele galbui ale altei plante carnivore- otratelul de balta.

Pe langa aceste specii mai rare, se intalnesc si relicte boreale care au gasit un loc de refugiu in bahne. Asa este vartejul pamantului sau mesteacanul pitic. Tinoavele de mare altitudine sunt acoperite cu pernite de muschi (o relicta glaciara), punctate de ochiuri de apa cu licheni, alge si bacterii adaptate la asemenea conditii de viata.

In bahne, exista de asemenea si plante comune, dar care atrag atentia fie prin coloritul lor, fie prin curiozitatea formei. Alaturi cresc rogozuri, salcii pitice, orhidee etc. Dintre orhidee, cea mai des intalnita este poroinicul cu flori violacee patate cu brun. Primavara apar floricele portocalii de calcea calului.

Printre arborii si plantele ocrotite enumeram: tisa, smardarul, bulbucii de munte, ghintura, crucea voinicului, vulturica, roua cerului, etc.

d) Fondul turistic zoogeografic este evident puternic influentat de clima si vegetatie. Astfel pe versantii muntilor ce incadreaza depresiunea, fauna este dispusa altitudinal, contribuind la individualizarea unor biocenoze specifice, cu rol determinant in mentinerea echilibrului ecologic si trofic. In aceasta zona montana se disting trei etaje principale: etajul faunistic al pajistilor alpine si al tufisurilor alpine, etajul faunistic al padurilor de conifere si etajul faunistic al fagetelor (R.Munteanu, 2001).

Etajul faunistic al pajistilor alpine si al tufisurilor apare pe inaltimile muntilor Suhard, Caliman si Bistritei. Temperaturile scazute, oscilatiile mari de temperatura din aer si de la suprafata solului, iernile lungi, zapezile mari, vanturile puternice determina numarul mic de specii din acest etaj faunistic.

Se intalnesc aici : soarecele de zapada, chitcarul de munte. Pe stancile inaccesibile cuibareste acvila de munte, cea mai puternica rapitoare de la noi, care se hraneste cu prada vie in exclusivitate.

In jnepenisuri traiesc cocosul de mesteacan si soparla de munte.

Etajul faunistic al padurilor de conifere cu conditii biotice si abiotice particulare se remarca prin mamifere de talie mare, unele de importanta cinegetica : ursul, cerbul, capriorul, mistretul, rasul, lupul, vulpea, jderul .

Pasarile sunt reprezentate de specii precum: cocosul de munte, cocosul de mesteacan, destul de rar intalnit, fiind chiar declarat monument al naturii. In aceste paduri mai traiesc: ciocanitoarea de munte, un relict glaciar, sorecarul, buha si huhurezul.

Dintre reptile pot fi amintite: vipera comuna si soparla de munte iar dintre amfibieni: broasca bruna, tritonii de munte. Dintre mamifere tipice padurilor de conifere regasim soarecele vargat si soarecele scurmator.

Etajul faunistic al fagetelor este determinat de o baza trofica mult mai variata si mai bogata, valorile medii termice fiind mai ridicate, iar intensitatea si durata luminii mai mare in comparatie cu padurile de conifere.

Fauna mamiferelor rozatoare este reprezentata de: soarecele gulerat, veverita, parsul, etc.. O frecventa mare in padurile de fag o au viezurele si mamiferele de talie mare intalnite si in etajul coniferelor: ursul brun, lupul, jderul, cerbul, mistretul, caprioara, rasul etc.

Bogata este si fauna pasarilor din faget. O pasare caracteristica pentru aceste paduri este ierunca sau gainusa de alun.

Fauna ihtiologica este bine reprezentata in apele repezi de munte care brazdeaza tinutul. Zona pastravului inglobeaza Bistrita Aurie pana la Ciocanesti, apoi cele doua Diece, Cosna, Rusaia, Dorna, Neagra Sarului etc. Zona lipanului incepe pe Bistrita Aurie, in aval de Ciocanesti. Pe langa cele doua specii amintite mai sus mentionam si lostrita, specie rara, ocrotita de lege, ce se gaseste in apele din bazinul Bistritei, mreana vanata, boisteanul, zglavocul precum si scobarul.

Fauna mlastinilor. Intre componentele faunei de mlastini, multe sunt relicte si elemente boreale. Dintre vertebrate, sunt remarcate pasarile: fasa de padure, fasa de lunca, ciocanitoarea pestrita mare.

Fauna montana prezinta astazi mai putina importanta economica, cat mai ales stiintifica. Un numar restrans de specii intra partial si sub incidenta activitatilor cinegetice si piscicole, activitati ce trebuie sa se afle sub un control riguros, atat al organismelor silvice cat si a celor de protectie a mediului inconjurator, respectiv Comisia Monumentelor Naturii.

e) Pastrandu-se un echilibru dinamic, s-au putut dezvolta doua forme caracteristice de turism: turismul cinegetic si turismul piscicol.

Turismul cinegetic are o extensie restransa si cuprinde o categorie mai putin numeroasa de persoane. Are in incidenta cateva specii de mamifere mari printre care: mistretul, lupul, ursul carpatin, cerbul, capriorul, sau mai mici: iepurele, vulpea, precum si pasari, mai ales cele de pasaj. Vanatoarea are, in cazul unor specii, si rol de selectie, cand sunt eliminate exemplare cu deficiente in dezvoltare.

Turismul piscicol are extensie mai mare si este legat de fauna acvatica specifica regiunii montane. Aceasta se incadreaza domeniului pastravului cu dominanta pastravului indigen, ce populeaza apele la peste 1000m altitudine, al lipanului si cleanului , acestea fiind caracteristice apelor din depresiune.

In practicarea turismului cinegetic sau piscicol se are in vedere respectarea legii cu privire la animalele ocrotite. Dintre mamiferele acestea pot fi amintite: ursul carpatin, rasul, cerbul; dintre pasari- cocosul de munte, cocosul de mesteacan, buha, cucuveaua, huhurezul de padure, iar din fauna apelor- lostrita.

Datorita actiunilor de protejare a vanatului si de sanctionare a braconajului, fauna codrilor Dornei traieste intr-un echilibru acceptabil.

In concluzie, putem afirma ca depresiunea Dornelor impreuna cu aria montana inconjuratoare dispune de un potential turistic natural complex, ce ofera un peisaj unic, de o frumusete rara, prin diferitele forme de relief (defilee, caldari si vai glaciare, aparate vulcanice, mari de grohotisuri si de aglomerate vulcanice, etc.) acoperite de o vegetatie si o fauna bogata cu multe specii ocrotite de natura, prin aerul pur, puternic ozonat si nu in cele din urma, ce uimeste prin puterea magica tamaduitoare a apelor minerale si a turbariilor.

Potentialul turistic antropic - Componenta umana, se impune din ce in ce mai mult in cadrul patrimoniului turistic al depresiunii Dornelor prin calitatile de diversitate, originalitate si chiar de unicitate, pe plan national sau chiar mondial. Pe de alta parte, se remarca o concentrare a acestuia in aceasta depresiune intramontana carpatica, dezvoltata inca din Evul Mediu timpuriu ca "tara" cu structura social-economica cristalizata.

Obiectivele turistice, cultural-istorice, sunt rezultatul unei indelungate si continue locuiri a teritoriului carpatic, conturandu-se si, treptat, individualizandu-se o civilizatie materiala cu caractere specifice, dar integrata organic cu cea a regiunilor limitrofe.

Aceste obiective au fost structurate pe criteriul cronologic si pe cel al functionalitatii initiale. Gradul lor de conservare este, de cele mai multe ori, in raport invers proportional cu vechimea.

Cele mai vechi urme de locuire in depresiunea Dornelor au fost atestate, pe baza cercetarilor arheologice, inca din vremea pietrei neslefuite; evolutia, in conditii istorico-sociale apropiate, cu legaturi economice si culturale continue, cu un schimb permanent de valori, dar si sub incidenta unor influente multiple a diferitelor popoare, cu care a intrat in contact (romani, tatari si mai tarziu austrieci) a dus la edificarea, pe parcursul urmatoarelor secole, unei culturi materiale complexe, caracteristice, reprezentata prin vestigii ce sintetizeaza aceste interferente, precum si printr-o viata economico-sociala de un traditionalism de esenta dacica, ancestrala, ce se manifesta pana astazi in ocupatii si manifestari traditionale.

Obiectivele social-culturale, de interes turistic, se grupeaza dupa specific in: monumente de arhitectura, obiective istorice, vetre folclorice si de arta populara, muzee si case memoriale.

Dintre monumentele de arhitectura se remarca bisericile si manastirile. Demne de amintit sunt bisericile de lemn, ce reprezinta chintesenta indelungatei evolutii a civilizatii lemnului, caracteristica a regiunilor carpatice. Astfel de biserici se gasesc in satele Iacobeni si Gheorghiteni, cea din urma datand chiar din secolul XVIII.

Alte biserici renumite prin vechimea si arhitectura lor sunt: Biserica "Sfantul Nicolae" de la Brosteni, construita in timpul domniei lui Petru Schiopul (1586), Biserica "Adormirea Maicii Domnului" de la schitul Rarau, construita in secolul al XIX-lea de familia Bals, Biserica din Carlibaba, Schitul Piatra Taieturii din comuna Panaci.

In orasul Vatra Dornei, cele mai importante obiective turistice religioase sunt Biserica Catolica, ridicata in anul 1908, Biserica "Adormirea Maicii Domnului" construita in anul 1678, "Templul Evreiesc" ce dateaza din 1908 si Catedrala "Sfanta Treime" ridicata mai recent, in 1991.

Majoritatea obiectivelor istorice sunt concentrate chiar in cadrul orasului. In centru se afla cladirea in stil florentin a primariei(foto1)- "Palatul Comunal"

(▲foto1)

- care a fost construit intre anii 1896-1897. In imediata apropiere se afla monumentul eroilor romani si minoritari din Vatra Dornei, cazuti in Primul Razboi Mondial (1914-1918), monument ce a fost lucrat in marmura alba. Tot aici se afla si o cruce din marmura neagra, omagiu adus eroilor din Decembrie 1989.

In parcul statiunii se gaseste cladirea Cazinoului, ce a fost proiectata de un arhitect de la Curtea Imperiala din Viena si ridicata in 1885, aflandu-se astazi in renovare; din acelasi complex de cladiri fac parte constructia de la izvorul de apa "Sentinela" si "baile vechi".

Aproape de parcul orasului se afla baza de tratament, cu hotelurile Bradul, Calimani, Intus.

Alte cladiri din Vatra Dornei cu incarcatura cultural- istorica sunt: Posta, Gara-Bai - cladiri ce dateaza din 1910, sediul Intreprinderii Miniere (fost camin preotesc), Liceul "Vasile Lupu", Hanul "Lapusneanu", Vila "Belvedere", Vila "Cembra" (1985), cladirea bibliotecii "G.T. Kirileanu" construita in 1901.

Monumente istorice importante din restul depresiunii Dornelor se afla la Carlibaba - "Obeliscul lui Bogdan Voda", ce aminteste locul unde in 1359 acesta a descalecat venind din Maramures. Pe malul stang al Bistritei, la poalele Barnarelului se afla ruinele Hanului Chilia, din timpul domniei lui Alexandru Lapusneanu.

Toate aceste monumente sunt completate, de foarte multe ori, armonios cu monumente de arhitectura moderna, reprezentand institutii culturale si de utilitate sociala, integrate organic vechilor centre urbane.

Cultura materiala si spirituala rurala: Profilul economic dominant si-a pus amprenta asupra infatisarii asezarilor rurale, ale caror gospodarii sunt reflectari ale functionalitptii de baza ale acestora- prin fizionomie, materiale de constructie folosite, componentele gospodariei si grupajul acestora.

Activitatile rurale influenteaza dezvoltarea unui anumit tip de gospodarie, ale carei componente au destinatie precisa si functionalitate, iar forma, dimensiunile si amplasarea acestora in cadrul gospodariei creeaza o multitudine de variante locale.

In acest context, se remarca gospodariile tipic pastorale, cu ocol, intarit cu grupare pe cele patru laturi, a tuturor elementelor: locuinta, dependinte, adaposturi zootehnice si cele pentru pastrarea furajelor.

In cadrul gospodariei se detaseaza locuinta, construita intr-un tip arhitectural specific bucovinean. Fiind intr-o zona de munte, multe sunt construite din lemn, unele dintre ele cu etaj, cu numeroase incaperi, cu frumoase decoratii exterioare, avand motive florale, zoomorfe sau geometrice in general stilizate, extrem de (◄foto2) armonios imbinate. De cele mai multe ori aceste decoratiuni incing peretii ca niste braie sau insotesc marginile acestora (ex. case din satele Ciocanesti, Dorna Candrenilor).

Ornamentele amintite, aplicate pe albul ca neaua, formeaza o armonie perfecta cu peisajul natural, incantator. Mesterii locali, care realizeaza aceste minunate opere de arta populara, se inspira din cusaturile ce se intalnesc pe iile si fustele tarancilor sau din motivele ce apar pe covoarele lor. Culorile predominante, deosebit combinate, sunt maro deschis, negru sau verde, mai rar intalnite fiind albastrul, galbenul sau rozul.

Tot la Ciocanesti, dar si la Poiana Stampei si Iacobeni exista ateliere mestesugaresti de incondeiat oua si de sculptura in lemn(foto 3).

Aceasta indeletnicire este practicata de la cel mai mic membru la cel mai mare, semn ca arta populara este dusa mai departe, pastrata de la o generatie la alta. (foto 3▼)

In aceasta depresiune intracarpatica se mentin in continuare, desi puternic influentate, ocupatii cu vechi traditii. Intre acestea, se remarca pastoritul, care, practic acopera intreaga arie montana si cu domeniul pastoral montan in cadrul caruia s-a integrat complexul de amenajari specifice - stanele. La acestea, se adauga toata gama de ustensile traditionale, necesare activitatii pastorale si produsele rezultate, prelucrate dupa procedee traditionale, de o calitate si savoare deosebite.

O alta activitate cu radacini adanci in istorie este olaritul care se mai (foto4◄) pastreaza in forma sa traditionala, din punct de vedere al tehnicii de executie, ardere si al culorilor naturale folosite, doar intr-un numar restrans de localitati: Chiril, Crucea, Todireni.

Prelucrarea materiilor textile(lana, inul, canepa) si a pielii, pentru obtinerea articolelor de imbracaminte (Dorna Candrenilor, Saru Dornei, Ciocanesti, Cojoci) precum si prelucrarea lemnului, sunt ocupatii caracteristice, raspandite in intreaga Tara a Dornelor (Dorna Arini, Iacobeni, Panaci, Saru Dornei etc.)

Vetrele folclorice si etnografice abunda in aceasta depresiune in forme multiple si originale, de la cantecele si dansurile populare, la port, tip de casa si gospodarie, obiecte casnice, datini si obiceiuri stravechi.

Toate acestea sunt reprezentate oarecum in miniatura la muzeul etnografic din Vatra Dornei.

Expozitia de etnografie, cu caracter permanent, ce fiinteaza in incinta impunatoarei cladiri a Palatului Primariei, ofera o imagine retrospectiva, complexa si convingatoare asupra bogatiei civilizatiei traditionale montane, bucovinene in general si a zonei Dornelor in special.

Punctul de atractie al expunerii il constituie cele trei interioare traditionale, amenajate printr-o regie bine dirijata, dar subordonata realitatii etnografice zonale.

Arhitectura este reprezentata prin macheta unei case traditionale specifice zonei Dornelor, plasandu-se ca vechime la inceputul secolului al XIX-lea. Modelul a fost adus din satul Cosna. Macheta e sustinuta de cateva elemente arhitecturale autentice: stalpi si portite, de cerdac, cuie din lemn de tisa, pentru fixat dranitele pe acoperis. Portita de cerdac este ornamentata, folosindu-se ca elemente de decor vechi simboluri astrale.

Ceramica este bogat reprezentata prin obiecte specifice celor doua importante centre: Radauti si Marginea, dar si a unui centru mai putin cunoscut - Paltinoasa.

Tesaturile de interior - laicere, cergi, stergare confectionate din lana, canepa si bumbac, ofera un spectacol de un mare rafinament cromatic. In acest sector, sunt expuse atat creatii vechi de peste 100 de ani cat si creatii de data recenta.

Creatia in lemn este riguros reprezentata, intrucat, in zona de munte, majoritatea barbatilor stiu sa manuiasca barda si celelalte unelte specifice acestui mestesug. Astfel, gasim aici numeroase obiecte achizitionate din sate precum: Neagra-Sarului, Panaci, Dorna Candrenilor, Cosna, Poiana Stampei, Ciocanesti, Carlibaba.

Portul este clasificat pe cele patru zone etnografice: Dorna, Campulung-Moldovenesc, Gura Humorului si Radauti. Fiind o zona de interferenta, in zona Dornelor se resimt din plin influentele Ardealului, Maramuresului, Harghitei si Neamtului.

Datinile de nunta sunt sugerate prin naframile de vatajei, cusute cu lana sau chiar cu fir metalic. Nu lipseste nici coronita de mireasa confectionata din flori naturale.

Datinile si obiceiurile de iarna inca isi mai pastreaza autenticitatea. "Alaiul caprei" este realizat cu personaje miniaturizate. Jocurile cu masti mai pastreaza si astazi ceva din ritual; astfel, in coronita caprei se utilizeaza ca ornament, pe langa panglici, canafi si flori de busuioc si "minta creata".

Interioarele traditionale. Partea aceasta a expozitiei doreste sa reproduca modul de organizare a unei odai taranesti cu specific dornean. Cuptorul a fost reprodus la scara naturala; la fel si masa de sarbatoare (nunta, botez, hram), lada de zestre sau blidarul.

Drumul bradului este o expozitie tematica ce aduce un omagiu plutasilor dorneni. Au fost abordate aici toate fazele de lucru la padure, precum si plutaritul.

Au fost realizate machete, incepand de la tipul cel mai vechi de pluta - chingi de lemn - pana la cel mai nou - in spranga.

Pastoritul. Exista in aceasta expozitie o ordonare a exponatelor pe idei majore, legate de momente bine alese: tunsul oilor, urcatul la munte, masura oilor, inchegatul, etc. Majoritatea exponatelor sunt originale. Intr-un colt, a fost reprodusa la scara naturala o vatra cu vartej, de a carei cujba (carlig) sta agatat ceaunul de urdit.

Creatia noua. Aici sunt etalate tesaturi, piese de port, obiecte din lemn, toate purtand amprenta actualului, valorificand materia prima traditionala: lana, bumbac, lemn. Aceasta creatie isi tradeaza noutatea. Astfel, camasile femeiesti si cele barbatesti renunta la paleta cromatica bogata, mergand pe una mai retinuta si mai sobra. In privinta ornamentelor se paraseste tot mai mult geometricul, in favoarea floralului.

Cat despre mediul natural care a inspirat creatiile localnicilor din depresiunea Dornelor, acesta este reprezentat la Muzeul de Stiinte Naturale din Vatra Dornei. Acest muzeu a fost infiintat in anul 1957. Aici sunt prezentate doua aspecte: bogatia floristica si faunistica a zonei si cinegetica. Sunt abordate si probleme de ocrotire a naturii, de filogenie si de ecologie.

Toate aceste obiective (monumente de arhitectura, monumente istorice, muzee, case memoriale) reprezinta atractii turistice inedite. Insa, pe langa aceste obiective, de mare atractivitate sunt festivalurile ce au loc in diferite momente ale anului. In luna februarie sunt organizate Serbarile Zapezii, unde sunt invitate sa cante diferite ansambluri folclorice, dar si formatii de muzica usoara. In luna iunie se tine festivalul de muzica usoara pentru copii si adolescenti - "Muzritm". In septembrie are loc festivalul traditional al teatrelor de papusi "Casuta din povesti", iar in octombrie, festivalul national al teatrelor populare "Ion Luca". In perioada 25-28 decembrie, cu ocazia sarbatorilor de iarna se tine festivalul de datini si obiceiuri de iarna "Porniti plugul feti-frumosi". Cel mai nou infiintat este "Festivalul Pastravului", care are loc la Ciocanesti, de doi ani, si care este dovada plauzibila a faptului ca un asemenea eveniment declanseaza o serie intreaga de urmari economice benefice zonei- datorita acestuia, drumul care leaga localitatea Vatra Dornei de Ciocanesti a fost modernizat, iar intrega zona a beneficiat de o putenica promovare, fapt care a dus la dublarea numarului de turisti in luna august, cand are loc festivalul. Acelasi lucru s-a intamplat si la evenimentele declansate de pelerinajul care a avut loc la manaastirea Putna.

Concentrarea de elemente de cultura populara materiala, originala in unele asezari rurale, amplasate la randul lor, in areale geografice intens locuite, precum si importanta crescanda, pentru turism, a fondului turistic antropic (cultural istoric), care atrage categorii din ce in ce mai largi de persoane si mai ales turisti straini, pune problema, din ce in ce mai acut, a organizarii satului turistic. Acest tip de sat, ar avea un rol important in conservarea si protectia fondului turistic antropic.

3.3. Infrastructura turistica din Depresiunea Dornelor

Caile de comunicatie aduc o contributie importanta, orientand si canalizand fluxurile turistice spre obiective de importanta majora: unitati montane, statiuni, areale cu fond turistic antropic. De altfel, infrastructura s-a aflat intotdeauna in legaturi de interdependenta cu activitatile turistice. Varietatea, densitatea, dar mai ales gradul lor de modernizare au stimulat amenajarile turistice.

Depresiunea Dornelor, din punct de vedere fizic, este izolata de rama muntoasa inconjuratoare, insa prin intermediul pasurilor si a culoarelor de vale, (Dorna, Bistrita) strabatute de cai de acces, aceasta depresiune a devenit liantul intre teritoriile inter si extracarpatice.

Legaturile transcarpatice au fost stimulate si intensificate ulterior, pe parcursul epocii feudale, cand s-au permanentizat drumurile traditionale pastorale si ale lemnului, consolidandu-se astfel legaturile economice, politice si culturale intre Moldova si Tara Romaneasca.

Pe traseele traditionale carpatice s-au construit, intre 1871-1944, principalele cai ferate, care au sporit astfel posibilitatile de acces si traversare a Carpatilor dintr-o parte in alta. S-a continuat in ultimele doua decenii cu o intensa activitate de modernizare a cailor ferate, electrificatre si completa dieselizare a tractiunii. Si cum turismul este in primul rand un "fenomen in miscare", exista legaturi intre principalele obiective turistice si ariile de provenienta a turistilor.

Vatra Dornei dispune de cale ferata electrificata Suceava-Gura Humorului-Campulung Moldovenesc-Vatra Dornei-Ilva Mica- singura artera feroviara de legatura a nordului Moldovei cu Transilvania. Acest tronson de 191 Km lungime se desprinde din magistrala 500 (Bucuresti-Vicsani) la Suceava (dupa 450km), indreptandu-se spre vest, spre Transilvania. Pe teritoriul depresiunii Dornelor, intre Mestecanis si Cosna, calea ferata are o lungime de 33 Km, insumand 9 statii de cale ferata (Mestecanis, Iacobeni, Argestru Hm-cu halta de miscare, Vatra Dornei, Vatra Dornei Bai hc-cu halta de calatori, Rosu Hm, Dorna Candrenilor hc, Floreni, Cosna Hm), care constituie tot atatea puncte de plecare spre Suhard. Dintre aceste statii, trenurile accelerate opresc doar la Mestecanis, Iacobeni, Vatra Dornei, Vatra Dornei Bai.

Foarte important este intensitatea diurna pe caile de comunicatie (numarul de legaturi), ceea ce ofera posibilitatea unui acces fluent. Gara Vatra Dornei dispune de doua directii de acces si de 23 de legaturi realizate de catre trenuri personale si accelerate. Fiind o statiune climaterica foarte solicitata, beneficiaza de trenuri cu regim accelerat, speciale, zilnice, cu legaturi directe din si spre: Bucuresti (10ore), Timisoara (11ore), Oradea (7ore), Galati (10ore), Bistrita (5ore)-cu tren personal, Cluj (4 ore), Suceava (3 ore), Iasi (5 ore). Acest fapt confera statiunii Vatra Dornei o larga accesibilitate a turistilor din aproximativ toate zonele tarii.

De la Floreni, calea ferata continua sa strabata partea vestica a depresiunii Dornelor pana la Dornisoara, pe o distanta de 23km, avand 6 statii CFR: Floreni, Podu Cosnei Hm, Turbaria Stampei Hm, Dorna Burcut hc, Dornisoara, cu 4 legaturi, fiecare realizate prin trenuri personale ce circula in toate zilele, mai putin sambata si duminica. (Mersul Trenurilor, 2005)

Traficul de marfuri pe calea ferata este deservit de statiile Vatra Dornei, Vatra Dornei Bai si halta Rosu. Intreprinderile din orasul Vatra Dornei cu volum mare de transport au linii proprii de garaj. Calea ferata trecand prin teritoriul orasului, inclusiv prin zona centrala, se intersecteaza cu caile rutiere in numeroase puncte prin pasaje la acelasi nivel, fapt care constituie un important impediment in fluenta circulatiei rutiere.

Caile rutiere, mult mai numeroase decat caile ferate, strabat intreaga depresiune a Dornelor, fiind formate din drumuri nationale si judetene. Reteaua de drumuri este insa in proiect de reamenajare, fiind practic aproape distrusa; rare sunt portiunile de drum care asigura un trafic sigur, la o viteza decenta.

Cea mai importanta sosea ce strabate depresiunea Dornelor este soseaua nationala DN17- Magura-Vatra Dornei- Campulung Moldovenesc, care realizeaza legatura intre DN1C (la Dej) si DN2 (la Suceava), ea fiind inclusa totodata in categoria drumurilor internationale (E576, intre Cluj-Napoca si Suceava). Din pasul Tihuta (1200m) aceasta sosea coboara in compartimentul Poiana Stampei, urmarind apoi firul raului Dorna, pana la Vatra Dornei; de aici urca pe Bistrita Aurie pana la Iacobeni, angajandu-se apoi in serpentinele ce duc spre pasul Mestecanis (1099m) si mai departe pe valea Moldovei. La Vatra Dornei, din DN17 se desprinde DN17B, care urmareste firul Bistritei pana la Poiana Teiului (88km), localitate situata la Coada Lacului de la Izvorul Muntelui, unde intalneste DN15 (Targu Mures-Toplita-Borsec-Bicaz). Drumul national 17, pe teritoriul depresiunii Dornelor de la Poiana Stampei pana la Iacobeni, are lungimea de 34 km, el insotind o buna parte calea ferata. Mergand pe la poalele masivului Suhard intre Podu Cosnei- Vatra Dornei si Iacobeni pe o lungime de 27km, acest traseu ofera privelisti incantatoare.

La Iacobeni, DN17 intalneste DN18, care vine de la Baia Mare (pornind din DN1C)- Sighetu Marmatiei- Viseul de Sus- Borsa si trece peste pasul Prislop (1416m) in valea Bistritei Aurii. Intre satele Rotunda si Iacobeni, aceasta sosea insoteste indeaproape nu numai apele raului Bistrita(sectorul Bistrita Aurie), dar si marginea estica a Suhardului, pe o distanta de 31km, in lungul carora se insira renumitele sate Carlibaba si Ciocanesti. La Rotunda, coborand dinspre pasul omonim, intalneste DN17D, care intre Beclean si comuna Sant este asfaltat, in timp ce tronsonul situat intre muntii Suhard si muntii Rodnei deocamdata este doar pietruit (circa 20 km).

Putem observa astfel, ca drumurile nationale ce strabat depresiunea Dornelor fac legatura intre Moldova si Bucovina pe de o parte si Transilvania (Tara Bargaielor si Tara Nasaudului) si Maramures, pe de alta parte. Din drumurile nationale se despart o serie de drumuri locale, care reprezinta cai directe de acces spre muntii din imprejurimi. Astfel, de la Vatra Dornei, o sosea judeteana se indreapta spre Pasul Paltinis (1355m) si mai departe spre valea Bistritei; din ea, la Saru Dornei, se desparte un drum modernizat in intregime, care urca la Calimani (40km). Tot din DN17 se desprinde la Dorna Candrenilor, drumul local ce urmareste cursul raului Negrisoara, pana aproape de izvor. Pe viitor, se are in vedere realizarea de legaturi rutiere intre Vatra Dornei si Borsec.

Se poate spune ca Vatra Dornei are o pozitie avantajoasa, fiind situata pe DN17 si pe calea ferata (Ilva Mica-Suceava), aflandu-se la 105 km departare de resedinta de judet, Suceava (aprox. 2 ore transport auto si 3 ore transport feroviar); 40km de Campulung Moldovenesc (aprox. 50 min transport auto si 1h15min transport feroviar), 85km de municipiul Bistrita (aprox.1h30min transport auto si 5 ore transport feroviar). Un alt punct forte ar fi prezenta aeroportului de la Suceava.

Foarte dezvoltata este reteaua de drumuri forestiere din cadrul muntilor ce inconjoara depresiunea Dornelor. Deoarece zona forestiera se suprapune peste cea mai mare parte a regiunii montane, caile de acces create pentru valorificarea economica a acesteia - drumurile forestiere - pot fi si sunt utilizate, in accesul sau chiar in organizarea spatiala a unei zone turistice. Traseele acestora urmeaza, in general, reteaua hidrografica, cum ar fi: in muntii Suhard, drumurile forestiere de-a lungul vailor Tesna, Cosna, Diaca, Humor, Scorusu, Ciotina; in muntii Caliman- drumurile de pe Dornisoara, Secu, Colacelu, Rosu, Sarisoru Mic, Sarisoru Mare, Paraul Haitii; in muntii Giumalau - drumurile de pe vaile Fieru, Argestru, Chilia, Rusca, iar in muntii Bistritei acestea sunt mai putin numeroase si anume pe vaile Arin, Ortoaia, Rusca.

Drumurile forestiere se desprind din reteaua rutiera modernizata si, in situatia reducerii sau suspendarii exploatarii forestiere, pot deveni drumuri forestiere- turistice, la nivel altitudinal mediu, care patrund in zona montana, pana la limita superioara a padurilor. Soselele forestiere alcatuiesc o retea densa, ce face legatura intre poalele muntelui si zona sa inalta. Utilizarea lor crescanda in scopuri turistice va impune modernizarea celor mai reprezentative.

Accesul pietonal direct spre zona montana inalta si deplasarile in cadrul acesteia se fac prin poteci turistice marcate. Acestea se desfasoara de la poalele muntilor, pe versanti si in lungul culmilor montane (adeseori pe vechile "plaiuri"). In depresiunea Dornelor exista multe puncte de plecare pentru traseele de pe muntii inconjuratori.

Muntii Bistritei sunt traversati in latime de un traseu pentru mountain bike ce porneste de la Dorna Arini pana la varful Sarului (1524m) si se continua apoi pe valea Barnarului.

Singurul mijloc de transport care deservestein ezclusivitate activitatea turistica este transportul pe cablu, utilizat atat pentru accesul rapid in zona montana cat mai ales catre partiile amenajate.

In Vatra Dornei, pe partia Dealu Negru transportul pe cablu se face cu telescaunul (▲foto10), avand capacitatea de doua persoane. Lungimea traseului este de 3250m, diferenta de nivel este de 400m, iar capacitatea orara de transport este de 400 persoane/h. Durata medie de parcurgere a traseului este de 15 minute.

Spre deosebire de telescaun, teleschiul (la care poate fi adaugat si baby-schiul- mijlocul de transport pe cablu cel mai simplu) este putin costisitor, de mai mici dimensiuni, cu trasee mult mai scurte. Teleschiul de pe partia Parc are 900m lungime, diferenta de nivel fiind de doar 150m. Acesta asigura accesul direct la punctele terminus ale partiei de schi.

Infrastructura tehnica: in zona orasului Vatra Dornei, alimentarea cu apa potabila se face din raul Dorna. Pentru restul zonei, alimentarea este asigurata de fantani, de izvoarele subterane existente in zona. Comunele Iacobeni, Neagra Sarului, Carlibaba, Poiana Stampei dispun de bazine cu statii de epurare a apei.

Apa calda este asigurata cu ajutorul centralelor termice pe baza de lemn si mai putin pe gaz. Reteaua de evacuare a apei este satisfacatoare.

Reteaua de distributie a gazelor naturale este in curs de definitivare. Orasul Vatra Dornei nu este inca racordat la reteaua de distributie, el fiind deservit cu gaz imbuteliat. Hotelelurile Bradul si Calimani ce apartin de Societatea Dorna-Turism dispun de 12 butelii de gaz.

Reteaua de distributie a energiei termice: sursele termice sunt asigurate de o centrala termica pe baza de rumegus (data in folosinta in primavara anului 2004 si care functiuneaza la o treime din capacitate), precum si de centrale de cartier care functioneaza cu combustibil lichid usor (ce urmeaza a fi transformate in puncte termice, odata cu extinderea retelei de distributie a agentului termic). Incalzirea se face si prin sobe pe lemn. In Vatra Dornei agentul termic existent satisface nevoile populatiei si obiectivele economice.

Reteaua de distributie a energiei electrice acopera 92% din zona locuibila, gospodariile individuale indepartate, pe varf de munte, nebeneficiind de alimentare la sursa de energie electrica.

Zona depresionara dispune de retea telefonica mixta (analogica si digitala)

precum si de retea de telefonie mobila. Acoperirea teritoriului cu servicii de telefonie mobila in reteaua Dialog, ulterior Orange dateaza din noiembrie 1997. Zona aferenta localitatilor Panaci, Iacobeni, Carlibaba nu are acoperire in totalitate pentru reteaua de telefonie mobila.

In ceea ce priveste rampa de gunoi a orasului Vatra Dornei, aceasta se afla la 5 km departare de oras, pe malul Bistritei.

3.4. Baza materiala turistica din Depresiunea Dornelor

Baza materiala cuprinde ansamblul mijloacelor de cazare, terapeutice, de agrement, alimentatie publica si transport, destinate satisfacerii cererii turistice. Baza materiala este aceea care permite "fixarea la obiectiv" a subiectilor care, intr-un interval de timp prestabilit, valorifica componentele fondului turistic natural si antropic. Prin diversitate, dimensiuni, profil arhitectonic si varietatea formelor de manifestare a acesteia, se impune in peisajul cu valente turistice (unitate montana, statiune, centru urban sau asezare rurala) si face parte din ansamblul de masuri ce concura la amenajarea turistica. (Cianga Nicolae, 1997)

Intre baza tehnico-materiala si resursele naturale turistice trebuie sa existe o corespondenta atat pe plan calitativ structural cat si pe plan cantitativ al dotarilor. Astfel existenta unor resurse de ape minerale justifica construirea unei baze de tratament adaptata la specificul de valorificare al resurselor respective si dimensionata la nivelul debitului resursei care sa asigure un numar maxim de proceduri.

Baza de cazare: structurile de cazare turistica cuprind o multitudine de forme care pot fi clasificate conform criteriului investitiei (grea sau usoara) si pe baza unor considerente de rentabilitate, preturi si clientela specifica in:

hotelarie;

extrahotelarie (resedinte secundare, apartamente mobilate, unitati sociale de cazare- sate de vacanta, centre de tineret, case familiare de vacanta);

structuri de cazare nepermanente (camping, caravaning, camping-car, cabane).

Formele de cazare au evoluat de la componentele "clasice"- casa de odihna sau tratament (vila) si hotelul, specifice statiunilor, respectiv centrelor urbane, continuand cu aparitia cabanelor odata cu integrarea unitatilor montane in sfera turismului, la inceputul secolului XX. In perioada postbelica a fost reconsiderat, ca forma de cazare, hanul turistic- motelul, devenit, prin adaptare functionala, categorie de cazare specifica turismului automobilistic. De asemenea, apare popasul turistic, adaptat unui turism de masa cu o mobilitate accentuata, exigente de confort mai modeste caracteristice unei categorii sociale si de varsta specifice (populatia tanara, cu venituri limitate)-(Cianga Nicolae, 1997).

Hotelaria- forma traditionala a cazarii turistice, a devenit o activitate de sine statatoare, creatoare de locuri de munca si sursa de venituri. Hotelul este structura de primire amenajata in cladiri sau corpuri de cladiri, care pune la dispozitia turistilor camere, garsoniere sau apartamente dotate corespunzator, asigura prestari de servicii specifice si dispune de receptii si spatii de alimentatie in incinta cladirii.Hotelurile sunt clasificate conform unui sistem de norme in functie de confort, dimensiune, echipamente si calitatea serviciilor.

Hotelurile din statiunea Vatra Dornei au o capacitate totala de 1400 de locuri (vezi anexa 2, tabelul 3), capacitate ce variaza de la 20 de locuri de cazare (Maestro, BVT) la 580 locuri cat insumeaza complexul hotelier "Calimani - Bradul"; acesta din urma reprezentand 45% din totalul bazei hoteliere. Predomina unitatile cu confort mediu, de doua stele.

Majoritatea hotelurilor dispun, pe langa camere cu 2 sau 3 paturi si de apartamente. Deoarece Vatra Dornei este o statiune balneoclimaterica, unele hoteluri (Intus, Calimani -Bradul, Cembra) dispun de baze terapeutice complexe, legate prin pasaje inchise si de baze de tratament.

Acest fapt face ca aceste hoteluri sa aiba un grad maxim de ocupare, cu predilectie de catre persoanele de varsta a treia care vin la tratament.

Vilele - sunt structuri de primire de capacitate relativ redusa, functionand in cladiri independente, cu arhitectura specifica, situate in statiuni balneoclimatice sau in zone si locuri de interes turistic, care asigura cazarea turistilor si prestarea unor servicii specifice.

Vilele din statiuni, prin amplasament si stil arhitectonic, marcheaza tendintele si orientarile, in materie de dotare, pe care le-a avut turismul pe parcursul a aproape 100 de ani si influentele europene care s-au exercitat. Si in prezent acestea reprezinta un exemplu reusit de implantare armonioasa in peisajul natural montan si de incarcatura optima intr-un spatiu determinat.

In statiunea Vatra Dornei exista 7 vile - case de odihna, dintre care patru (Vila Ozon, Vila Partie, Vila Suhard si Vila Pinul) functioneaza impreuna cu hotelul Cembra si apartin de S.C. "Sind Romania S.A." Capacitatea lor totala este de 240 de locuri, avand si baza proprie de tratament, 3 cantine si 2 bufete- bar. Celelalte vile (Musetti, Calimanel si Iulia) au confort mai ridicat, de 3 stele, avand pe langa camere cu doua paturi si apartamente.

Pe langa vile, trebuie mentionate pensiunile turistice si agroturistice - care sunt structuri de primire cu o capacitate de cazare pana la 20 de camere, functionand in locuintele cetatenilor sau in cladiri independente, care asigura pe langa cazarea turistilor si conditii de pregatire si servire a mesei.

In depresiunea Dornelor, acestea sunt foarte numeroase (vezi turism rural) avand in total o capacitate de 485 de locuri, din care 39% apartin pensiunilor din Vatra Dornei.

Cabanele turistice sunt structuri de primire, nepermanente, de capacitate relativ redusa, functionand in cladiri independente, cu arhitectura specifica, care asigura cazarea, alimentatia si alte servicii specifice necesare turistilor aflati in drumetie sau la odihna in zone montane, in apropierea statiunii balneare sau a altor obiective de interes turistic.

Cele mai multe cabane sunt amplasate in zona montana; astfel fiind cabanele Giumalau si Rarau de pe muntii cu acelasi nume si cabanele Retitis si Pietrosul din Muntii Calimani. In aria depresionara, singura cabana este cea din Vatra Dornei- Cabana Schiorilor, asezata la baza partiei de schi Parc. Aceasta cabana cu o capacitate de 30 de locuri si cu un restaurant rustic cu 40 de locuri, asigura turistilor si schiuri, sanii, snowmobil, etc. .

O categorie aparte, o formeaza cabanele ilice si de vanatoare, utilizate de o categorie restransa de persoane implicate in turismul cinegetic si piscicol.Acestea sunt concentrate in masive cu fond cinegetic si piscicol valoros: in muntii Bistritei, sunt patru astfel de cabane, iar in muntii Calimani- trei.

Hanul turistic- motelul- are traditie in tara noastra, fiind amplasat inca de acum un secol de-a lungul principalelor cai rutiere. Este astazi o unitate de tip hotelier cu capacitate de cazare in general mica (in medie 30 de camere), amplasate in imediata apropiere a soselelor, langa statiuni si orase.

Sunt utilizate de cei care se deplaseaza cu mijloace de transport auto, din aceasta cauza sunt create posibilitati de parcare pentru autovehicule in imediata apropiere a camerelor.

Popasul turistic- campingul este cea mai noua categorie de cazare. Are un caracter complementar si a aparut ca urmare a necesitatii de a se asigura suplimentar locuri in perioada de varf a sezonului turistic.

Principiile de amplasare sunt asemanatoare cu cele ale hanului si este utilizat de aceleasi categorii de turisti. Gradul de confort si servicii asigurate sunt insa inferioare hanului. De asemenea, are o functionalitate si satisface necesitatile unui turism in continua miscare si o categorie aparte de turisti: de varsta tanara si cu venituri relativ modeste.

Popasul turistic, cu peste 30 de unitati, include casute si terenuri pentru instalarea corturilor si are o marime medie de 108 locuri.

In Vatra Dornei, Camping Autoturism are 18 locuri de cazare in cabana si 22 de locuri in casute si dispune de snak - bar, sala de menaj si apa calda(in prezent acest stabiliment este in curs de reamenajare).

In concluzie putem afirma ca in depresiunea Dornelor baza de cazare reprezentata prin hoteluri, vile, pensiuni, cabane turistice, hanuri, popasuri are o capacitate mare de cazare - 2120 locuri, aceasta dominand in zona statiunii Vatra Dornei. In statiunea Vatra Dornei capacitatea de cazare este cu mult mai ridicata la hoteluri decat la celelalte forme de cazare.(fig 3)

Fig 3. Capacitatea de cazare pe categorii in statiunea Vatra Dornei

Sursa: Directia de Statistica Suceava, 2004

Alte componente ale bazei materiale turistice

Baza materiala terapeutica este un apanaj exclusiv al statiunilor balneoclimaterice si partial al celor climaterice. Gradul de diversificare al bazei terapeutice, introducerea procedurilor moderne, care completeaza eficient terapia naturista clasica ce valorifica factorii naturali de cura (ape minerale, mofetele, peloidele); dimensionarea acesteia in concordanta cu marimea, structura si calitatea bazei de cazare determina ierarhizarea statiunilor, nuantand puterea lor de atractie.

In prezent, ponderea cea mai mare o detine baza terapeutica, utilizand factorii hidrominerali (ape minerale) cu cele doua proceduri majore: cura interna si cura externa (sub forma bailor calde cu ape minerale) la care se adauga baile cu gaz carbonic (mofetele) si tratamentul cu peloide.

Capacitatea bazelor de tratament, trebuie sa fie si in general este dimensionata si raportata in functie de debitul apelor minerale utilizabile. Este necesar pentru o procedura personala minimul de 0 m3 apa minerala.

In ultimele decenii au fost edificate la Vatra Dornei doua complexe hoteliere (Calimani - Bradul si Intus) cu baze terapeutice proprii, cu modalitati moderne de tratament, eficiente in tratarea numeroaselor maladii. Astfel tratamentul afectiunilor aparatului cardio/vascular (hipertensiune arteriala, arteroscleroza, cardiopatia ischemica, boli ale arterelor si ale venelor) se axeaza in principal pe bai carbogazoase si mofetele naturale la care se adauga bai galvanice, bai ascedente, infuzii si electroterapie prin ionizari si raze ultraviolete.

Afectiunile aparatului locomotor (cele de natura reumatismala, de natura traumatica si de natura neurologica) beneficiaza de tratamente cu namol, kinetoterapie la sala sau bazin, bai kineto si dusuri, impachetari cu parafina, electroterapie (diadinamice, ultrasunete, ionogalvanizari, unde scurte) si masaj.

Bolile asociate sunt tratate diferit, in functie de afectiune, astfel :

boli ale aparatului respirator (bronsite, astm bronsic, rinosinuzite) sunt tratate cu acroterapie, acrosoli si inhalatii cu ape sulfuroase si substante medicamentoase si gimnastica respiratorie;

boli ginecologice (anexite si metroanexite cronice, sterilitatea) sunt tratate cu impachetari si tampoane cu namol, unde scurte;

boli ale sistemului nervos (nevroze si arteroscreloza cerebrala) sunt tratate cu bai carbogazoase si cu plante medicinale si ionizari;

boli ale sangelui (anemii)- prin cura interna la izvor (ape feruginoase);

boli digestive- cura interna;

boli metabolice (diabet, obezitate)- prin cura mixta interna si externa (bai, kineto masaj).

Cura balneara dureaza 10 - 18 zile si se compune din asocierea factorilor naturali cu proceduri ajutatoare prescrise de medic, asociata cu dieta alimentara in functie de afectiune.

Baza de tratament completeaza astfel factorii terapeutici naturali diversifiand paletele tratamentelor majore.

Alimentatia publica: alaturi de baza de cazare si cea terapeutica, alimentatia publica din statiunea Vatra Dornei, contribuie la conturarea profilului acestora si la cresterea puterii lor de atractie. Prin specificul produsului oferit, se mareste oferta si se completeaza celelalte aspecte de bazei materiale turistice.

In acest sens, pentru statiunile balneoclimaterice profilate pe terapia afectiunilor digestive sau cardiace, tratamentul specific este dublat si de o dieta alimentara riguroasa. In contrast cu acest aspect, intra in competitie larga diversitate a unitatilor de alimentatie publica, cu specific autohton, ele insele obiective de loc neglijabile ale ofertei turistice.

Dimensionarea bazei de alimentatie publica este dependenta de marimea capacitatii de cazare (se considera ca pentru un loc de cazare sunt necesare 1,5 - 2 locuri pentru a se putea satisface si necesitatile turismului de tranzit), iar profilul acestuia, de complexitatea si specificul functional al obiectivelor turistice.

Se impun restaurantele care au proliferat in paralel cu extinderea bazelor de cazare de tip hotelier, cantinele - pensiune (categorie specifica statiunilor), s.a. In statiunea Vatra Dornei, capacitatea totala a restaurantelor din incinta hotelurilor si a vilelor este de minimum 1791 locuri. Pe langa aceste restaurante se mai numara si cafe - barurile.

In restul statiunii, in afara restaurantelor ce apartin de hoteluri, mai sunt si altele, care satisfac nevoile turistilor precum: restaurant Select, restaurant Fast-Food-Crisvel, restaurant Valea Dornelor, restaurant Les Amis, patiseria Bristena, restaurant-pizzerie Lords. Putem mentiona de asemenea si discotecile, care reprezinta un mod placut de a petrece serile in compania prietenilor: Video Discoteca "Club OK", Disco Club "XXL", Video Club "Lords".

Baza de agrement si sportiva determina adeseori profilul functional dominant al statiunii sau contribuie la diversificarea activitatilor in statiunile balneoclimaterice.

Baza de agrement si sportiva influenteaza direct cresterea duratei sejurului in statiune, canalizarea de fluxuri turistice formate din subiecti cu preferinte consecvente pentru o anumita activitate sau statiune, care capata un rol preferential.

In statiunea Vatra Dornei, baza de agrement si sportiva este reprezentata de terenurile de tenis, de raul Dorna in ceea ce priveste practicarea de river rafting, de trasee pe muntii inconjuratori pentru amatorii de mountain- bike si bineinteles de existenta celor doua partii. In acest sens, hotelul Sport ofera spre inchiriere echipament pentru schi, pentru zbor cu parapanta, pentru river - rafting si mountain - bike.

Unele baze de cazare de tip hotelier mai au in dotare sali pentru fitness si bazine pentru inot.

Amenajarile pentru sporturi de iarna - prin amploarea lor cuprind spatii din ce in ce mai mari, incepand de la periferia statiunii, pana in zona alpina, cu posibilitati de extindere a intervalului de practicare a sporturilor de iarna, din decembrie pana la inceputul lunii mai.

Amenajarile de partii de schi, sunt precedate de studii aprofundate privind conditiile topoclimatice (durata, grosimea, stabilitatea stratului de zapada), conditiile morfologice (lungimea versantului, expozitia, panta, energie, existenta sau lipsa proceselor de versant)-(Gologan Gh., 1978).

De asemenea, trebuie prevazuta si o marja de rezerva care sa permita accesul pe partii si a turistilor sositi la sfarsit de saptamana, care ajung adeseori sa egaleze si chiar sa depaseasca temporar numarul celor cu sejur in statiune. Aceasta structura, determina construirea de partii cu grade diferite de dificultate, pentru satisfacerea tuturor exigentelor. In statiunea Vatra Dornei, cele doua partii- Dealu Negru si Parc- au grad de dificultate mediu, insa pe muntii din apropiere- Suhard, Calimani- exista si zone pentru schi extrem.

In cadrul orasului fiinteaza scoli care oraganizeaza si concursuri pentru initierea si practicarea schiului cu monitori autorizati.

Cele doua partii omologate sunt deservite de mijloace de transport pe cablu astfel: partia Dealu Negru cu telescaun, iar partia de schi Parc cu teleschi si baby-schi.

Pe dealul Runc a fost amenajata o partie pentru practicarea de schi fond.

Sunt in constructie, in faza de proiect alte inca 4 partii de acest gen, amplasate atat in cadrul orasului, cat si in satele invecinate, iar constructia lor va fi demarata intr-o scurta perioada de timp.

3.5. Forme de turism practicate

Municipiul Vatra Dornei s-a dezvoltat in timp, primind ulterior numele de oras statiune datorita turismului practicat aici.Resursele de apa minerala cu proprietati terapeutice, turba si factorii naturali de cura au condus la dezvoltarea turismului balnear.

Conditiile naturale , traditiile istorice si culturale, frunusetile zonei , fondul cinegetic, precum si folclorul , ofera posibilitati de practicare a turismului.pentru turistii dornici de aventura , la Vatra Dorneise practica sporturi extreme.

In Vatra Dornei se practica un turism stationar sau de sejur (turism balneo-climateric, turismul climateric pentru odihna si agrement , turismul pentru sporturi de iarna, turismul scolar), turism itinerant (turism montan, turism cultural), turismul de sfarsit de saptamana(de week-end).

Turismul stationar

Aceasta forma de turism, are un caracter dominantin Vat-ra Dornei, plecand de la un sejur de trei zile si se poate prelungi pana la zile.

Caracterul turismului stationar(cu exceptia turismului pentru sporturile de iarna) este derularea activitatilor pe tot parcursul intregului an, ducand la ocuparea bazelor de cazare cu inregistrarea unui numar mare de innoptari.

Turismul balneo-climateric

Se practica in statiunea Vatra Dornei dar si la Poiana Negrii, Iacobeni, Sarul Dornei, acestea utilizand in scopuri balneare resursele hidro-minerale, mofetele, pe un fond bioclimatic stimulent.Utilizarea unor tehnici si proceduri terapeutice moderne conpleteaza efectul factorilor naturali:

-apele minerale carbogazoase, hipotone, bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene, feruginoase;

-namoluri de turba din Tinovu Mare Poiana Stampei, caracterizat ca turba oligotrofa slab mineralizata, cu continut mare de coloizi organici si acizi humuci;

-ape minerale sulfuroase din zona Iacobeni etc.

In cele doua baze de tratament aflate in statiune (Hotelurile Calimani-Bradul, Intus), se beneficiaza de tratament mai ales pentru bolile cardio-vasculare, ale aparatului locomotor (de natura reumatismale, neurologica); boli asociate (ale aparatului respirator, boli ginecologice, digestive, renale, metabolice etc).

Activitatea medico-balneara se desfasoara in cabinete medicale cu medici in majoritate primari.Cura balneara dureaza intre 10-18 zilesi se compune din asocierea factorilor naturali cu proceduri ajutatoare prescrise de medic, asociata cu dieta alimentara in functie de afectiune.

Acest tip de turism atrage cu predilectie persoanele de varsta a treia.

Turismul climateric, pentru odihna si tratament

Reprezinta o a doua forma de turism de sejur precticat in statiunile climaterice montane.

Amplasarea bazei de tratament in contact direct cu unitatea montana, la altitudini de 800 m, leaga statiunea de hiterlandul montan, dotat la randul sau cu unitati turistice si alte amenajari.Aceasta situtie duce la o diversificare a posibilitatilor de practicare a turismului in forme multiple, cu implicarea unei suprafete vaste din jurul statiunii.

Durata sejurului in statiunile climaterice montane este mai redusa : 4 nopti cazare per turist ducand la o rulare mai accentuata a persoanelor.Paleta de activitati este cu atat mai diversacu cat se ofera mai multe posibilitati de practicare a lor, prin amenajari sportive(river rafting , atletism , pescuit , vanatoare , schi, mountain-bike), de agrement, divertisment, care contribuie in mod substantial la cresterea puterii de atractie a statiunilor atat pentru turistii romani cat si straini.

Turismul pentru sporturile de iarna

Este o forma de turism sportiv care se interconditioneaza cu celelalte activitati turistice, practic fiind componenta specifica. Se desfasoara in conditii morfoclimatice particulare si intr-un interval de timp bine delimitat.

Practicarea acestei forme de turism este favorizata de amenajarile tehnice sub forma partiilor si a mijloacelor de transport pe cablu.Statiunea Vatra Dornei beneficiaza de doua partii de schi: Dealul Negru -3000 m lungime , grad de dificultate mediu ai Partia Parc (partie omologata ), grad de dificultate mediu,900 m lungime.Partia Dealul Negru are in dotare o instalatie de transport telescaun, iar partia Parc un baby-aki si un teleschi.

Sporturile ce se pot practica la Vatra Dornei sunt: schi alpin, excursii montane, escalada si alpinism, escslada pe gheata , schi tour, schi fond, schi extrem, la care se adauga traseele montane parcurse cu snowmobile.

Dimensiunile turismului pentru sporturile de iarna sunt limitate de intervalul de practicare , in conditii climatice cu precipitatii solide.Sezonul optim de practicare a sporturilor de iarna dureaza 3-4 luni (intervalul ianuarie-martie).Solicitarea statiunilor pentru sporturile de iarna reprezinta 50- 75 % dintre ocupanti pe timpul iernii, iar numarul persoanelor ce vin pe partii se dubleaza la sfarsitul fiecarei saptamani.

Sporturile de iarna sunt sprijinite prin servicii complementare , profitabile pentru statiune (inchirieri de materiale sportive),astfel efectul economic este mai mult amplificat, fiind bebefic si compensatoriu pentru intervalele cand solicitarile sunt nai reduse.

Turismul itinerant

Este caracterizat prin deplasare continua in arealul geografic ales, cu mijloace de deplasare variate (automobilistice, feroviare si foarte ades pietonal, precum si combinate).

Aceasta miscare este punctata de sejururi scurte (una, maxim 2 innoptari) si are o motivatie variata.

Turismul montan cuprinde, in mod diferentiat, toate unitatile montane ce inconjoara depresiunea Dornelor. Intensitatea sa este direct proportionala cu valoarea fondului morfoturistic, cu volumul si calitatea bazei de cazare, cu diversitatea si gradul de modernizare a cailor de comunicatie spre si in interiorul unitatii montane, precum si cu apropierea de centre urbane mari, cu activitati economice complexe, generatoare de fluxuri turistice intense.

Volumul real al circulatiei turistice montane este mult mai mare decat cel rezultat din datele statistice, cu atat mai mult, cu cat in apropierea unitatilor montane sunt statiuni care se constituie ca puncte de plecare pentru drumetii montane, cu durata de o zi si revenirea la bazele de plecare. De asemenea, sub incidenta turismului montan intra si o parte a turismului hibrid, de week-end.

Turismul de drumetie montana - este cel mai raspandit si stimulat de valoarea peisagistica a regiunii montane, cu relief dezvoltat pe calcare si conglomerate, pe roci vulcanice.

Turismul de tip alpinism - este o forma exclusiv sportiva a turismului montan, practicat de o categorie restransa de persoane, cu aptitudini fizice deosebite si special antrenata pentru aceasta. Practicarea alpinismului solicita conditii morfologice deosebite: versanti cu pante abrupte, ridicati pana la verticala, chiar subplombati si energie mare de relief, de sute de metri.

Pentru aceasta forma de turism se preteaza masivele calcaroase (ex. Rarau), prezentand puternice abrupturi periferice sau chei dezvoltate pe verticala (Cheile Bicazului), precum si versanti stancosi izolati, cum este cel de la Rusca, sau cel de la "Icil", versant caruia de un an i-a fost adaugat si un traseu format din prize artificiale.

Turismul cultural: este o forma reprezentativa a turismului itinerant din depresiunea Dornelor, desfasurat mai ales cu mijloace auto si avand ca motivatie existenta unui valoros patrimoniu cultural-istoric si etnografic-folcloric, cu un caracter original si chiar de unicat.

Turismul de sfarsit de saptamana (de week-end)

S-a impus incepand din perioada interbelica, odata cu dezvoltarea exploziva a urbanizarii determinata de industrializare, tendinta ce a continuat in ritm accelerat si in ultimele patru decenii. In paralel, a crescut masa populatiei concentrata in orase si ocupata in activitatile acestora.

In conditiile recentei reevaluari a turismului de week-end, cu mijloace automobilistice, dar a lipsei infrastructurii rutiere moderne, de tip autostrada, se disting, in functie de isodistante:

zone situate la unu-cinci kilometri de orasul generator de fluxuri turistice, parcurse cel mai ades pietonal si care inregistreaza maximul de incarcatura pe unitatea de suprafata;

zona apropiata, intre 5-20 kilometri, parcursa cu mijloace mixte, pietonale si automobilistice;

zona medie cuprinsa intre 10-50 kilometri, parcursa in totalitate cu mijloace mecanice.

De remarcat ca turismul de week-end in zona indepartata, la 50-100 Km si peste aceasta distanta, este specific pentru orasele din afara regiunii carpatice, din campie, ai caror locuitori sunt obligati sa parcurga o distanta apreciabila pentru a intra in contact direct cu ambianta montana.

Urmare a cresterii vizibile a posibilitatilor de deplasare cu mijloace automobilistice este reducerea accentuata a presiunii turistice din zonele din imediata apropiere a oraselor datorita preluarii de catre celelalte zone a unui volum crescand de turisti automobilisti.

Turismul rural si agroturismul: este o categorie aparte de turism, cuprinzand activitatea turistica propriu-zisa (cazare, pensiune, circulatie turistica, derulare de programe, prestare de servicii de baza si suplimentare), activitati economice (predominant agricole dar si de practicarea unor ocupatii traditionale), precum si modul de petrecere a segmentului de timp liber pentru cei ce solicita acest tip de turism.

El presupune dezvoltarea turismului in mediul rural, in stransa corelatie cu economia locala, ceea ce conduce la interdependenta dintre aceste doua laturi.