Regiunea turistica est-italiana

Regiunea turistica est-italiana

Pe o buna parte din lungimea ei (indeosebi in sectorul central) fasia litorala trece - prin intermediul unei trepte piemontane deluroase - spre versantii abrupti si fragmentati de raurile din Apenini. In sectorul nordic, se prelungeste cu Campia Padului, iar in cel sudic se continua cu o arie deluroasa extinsa.

Turismul litoral detine si aici prioritate, imbinandu-se mai ales cu turismul cultural (in special la extremitati - Venetia).

Sectorul lagunar dispune de mici statiuni: Grado, Lignano, Caorle, Chioggia, si importante centre turistice: Trieste si Venetia.

Venetia, orasul lagunei, unica prin amplasarea si imbinarea uscatului cu marea, prin constructiile (medievale si renascentiste) diferite ca tendinte arhitecturale, dar perfect inchegate intr-un stil propriu si cu o mare aglomerare a operelor de arta. Nodul polarizator este Piata San Marco, cu Basilica San Marco si Palazzo Ducale. Grand Canale este principala axa de circulatie. Sunt specifice strazile inguste si canalele, podurile si puntile curbate (Ponte Rialto, Ponte dei Sospiri), piatetele insolite, zecile de biserici (Santa Maria della Salute, Santa Maria Formosa, San Giacomo etc).

Intensitatea turismului litoral si densitatea statiunilor este maxima la sud de Ravenna (oras istoric, fosta resedinta a Imperiului Roman de Apus la inceputul sec. Al V-lea, al doilea oras ca importanta din statul pontifical la inceputul sec. IX): Cervia, Cesenatico, Rimini, Riccione, Fano, Ancona (vechi port roman, republica in 1532), Pescara, Termoli.

In nordul Peninsulei Gargano se afla un sistem lagunar, la est statiunea Vieste, iar in interior Muntele Gargano si statiunea climaterica Monte San Angelo. Spre sud urmeaza statiunile Manfredonia, Barletta, orasul Bari, Brindisi.

Intre regiunea turistica est-italiana si zona turistica a Muntilor Apenini este situat statul liliputan San Marino, un puternic focar de receptare turistica - 3,4 mil.turisti/an - ceea ce reprezinta un indice de receptare turistica de 136 ori mai mare decat populatia sa. Este situat la marginea nord-estica a Apeninilor, la 18 km de Marea Adriatica (Rimini), cu relief colinar dominat de cele trei varfuri calcaroase ale lui Monte Titano, clima mediteraneeana si paduri pe o mare parte din suprafata.

Statul San Marino a luat nastere in anul 301 d.Hr. prin intemeierea primei asezari de catre refugiatul Marinus de Dalmatia, devenit ulterior sfant. S-a dezvoltat in jurul manastirii cu acelasi nume si a devenit stat independent din sec. al XIII-lea, fiind cea mai veche republica din lume (1263).

Capitala San Marino are numeroase obiective turistice: vestigii le fortificatiilor celor trei incinte si cele trei turnuri, porti vechi, biserici vechi (San Francesco, Basilica del Santo - unde se pastreaza relicvele Sfantului Marino), palate (Palatul Guvernului, Palatul Valloni - in care se afla biblioteca nationala), case vechi, grupuri statuare, muzee (Muzeul de Ceara). Oraselul Borgo Maggiore este recunoscut pentru activitatea filatelica (contribuie cu cca 10% la veniturile statului), cu Muzeul Filatelic si Numismatic, prin biserica San Antimo si Fabrica de Portelan.

Dotarile turistice sunt de calitate deosebita, predominand cele rustice. San Marino atrage turisti si prin peisajul contrastant (inaltimi calcaroase-padure-asezari cu iz medieval), climat placut si amenajari sportive (intre care circuitul de Formula I).