Serviciile turistice si indicatorii lor de eficienta

Serviciul turistic se prezinta ca un ansamblu de activitati ce au ca obiect satisfacerea tuturor nevoilor turistului in perioada in care se deplaseaza si in legatura cu aceasta. O parte a activitatilor ce dau continut prestatii turistice vizeaza deci acoperirea unor necesitati obisnuite, cotidiene (odihna, hrana), altele prezinta caracteristici specifice turismului si respectiv formelor particulare de manifestare a acestuia.

Prin natura lui serviciul turistic trebuie sa asigure conditii pentru refacerea capacitatii de munca, simultan cu petrecerea placuta si instructiva a timpului liber; de asemenea el trebuie astfel conceput incat, in urma efectuarii consumului turistic, individul sa dobandeasca un plus de informatii, cunostinte, chiar deprinderi noi. Numai astfel se poate vorbi despre un continut al prestatiei turistice in concordanta cu cerintele epocii moderne, cu exigentele tuirismului contemporan.

O alta cerinta a consumului turistic, la care serviciul turistic prin continutul sau, este chemat ca contribuie efectiv, o constituie asigurarea unei odihne active a turistului. Ca rezultat al cresterii productivitatii muncii si perfectionarii proceselor de conducere, al promovarii pe scara larga a progresului stiintific si tehnic, se reduce saptamana de lucru, se maresc dimensiunile timpului liber zilnic si saptamanal. Odihna activa tinde sa devina o componenta tot mai importanta a serviciului turistic, ea reprezentand totodata un procedeu modern, eficient de deconectare, de tratament pentru ameliorarea consecintelor nefavorabile ale suprasolicitarii nervoase. Pornind de la aceste premise, organizatorilor de turism le revine sarcina conceperii unor vacante, cu posibilitati multiple de desfasurare a unor activitati recreative: culturale, artistice, sportive, stimulatoare a unor pasiuni, etc, menite sa diversifice agrementul traditional si sa sporeasca atractivitatea manifestarilor turistice, sa raspunda criteriilor odihnei active. Aceste preocupari sporesc in intensitate odata cu transformarea turismului in fenomen de masa, cu cresterea frecventei de petrecere a timpului liber in afara resedintei permanente.

Diversificarea serviciilor turistice se numara printre preocuparile fundamentale ale organizatorilor de turism, ca una dintre principoalele modalitati de stimulare a cererii turistice si de realizare a unui nivel calitativ ridicat de satisfacere a nevoilor consumatorilor - turisti. Romania - dispunand de un patrimoniu turistic de o mare atractivitate precum si de conditiile materiale necesare valorificarii acestuia, inscrie diversificarea ofertei de servicii ca obiectiv prioritar in promovarea turismului inter si international.

Diversificarea se poate realiza prin antrenarea in circuitul turistic a unor zone si alcatuirea unor programe mai variate, multiplicarea actiunilor oferite turistilor in legatura cu fiecare dintre serviciile de baza prestate, sporirea formelor de agrement si a serviciilor complementare. Daca, in cazul serviciilor de baza, perfectionarea priveste mai ales aspectul calitativ, categoria serviciilor complementare reprezinta terenul cel mai fertil aparitiei de noi tipuri de aranjamente si facilitati.

Din categoria serviciilor de baza fac parte cele de transport, cazare. Alimentatie, tratament, agrement sau orice alta activitate ce reprezinta motivatia de baza a calatoriei ca: vanatoare, alpinism, schi, yachting, etc.

1. Serviciul de cazare turistica

Serviciul de cazare vizeaza, prin continutul sau, crearea conditiilor si confortul pentru adapostirea si odihna calatorului. El este produsul a ceea ce se numeste productia hoteliera - sector care in acceptiunea actuala, inglobeaza ansamblul activitatilor desfasurate in spatiile de cazare. Serviciul de cazare se prezinta ca o activitate complexa, decurgand din exploatarea capacitatior de cazare, fiind alcatuit dintr-un grupaj de prestatii oferite turistului pe timpul sejurului in unitati de cazare.

Dezvoltarea si calitatea serviciului de cazare sunt dependente, in primul rand, de existenta unei baze tehnico - materiale de cazare (hoteluri, moteluri, hanuri, case de odihna, cabane, popasuri turistice, etc) adecvate cu dotari corespunzatoare, care sa ofere turistilor conditii optime si care sa indeplineasca dupa caz si alte functii. In a doilea rand, serviciul de cazare este influentat de dotarea cu personal a capacitatilor de cazare, de nivelul de calificare a lucratorilor, de organizarea muncii in unitatile hoteliere. In acest context, insuficienta spatiilor de cazare, echiparea lor necorespunzatoare, neconcordanta dintre nivelul confortului oferit si exigentele turistilor, ca si numarul mic al lucratorilor , sau slaba lor pregatire, influenteaza negativ calitatea prestatiei turistice si prin intermediul acesteia, dimensiunile circulatiei turistice si posibilitatile de valorificare a patrimoniului.

Industria hoteliera, considerata in cele mai multe tari o activitate distincta a economiei, are ca domeniu de referinta totalitatea proceselor desfasurate in unitatile de cazare in legatura cu primirea, sejurul si plecarea calatorului.

Continutul industriei hotelier a evoluat paralel cu dezvoltarea capacitatilor de cazare si implicarea lor in activitatea turistica, imbogatindu-se cu noi functii si forme de prestatii.

La inceput, existenta hotelului, unitate reprezentativa pentru capacitatile de cazare si suport material al industriei hoteliere a fost legata de efectuarea unor deplasari, inalte scopuri decat cele turistice, cele mai multe dintre dotarile de aceasta natura fiind amplasate in afara oraselor, in zonele turistice si, implicit, activitatea lor se orienteaza spre satisfacerea nevoilor turistilor. Concomitent cu aceste schimbari, industria hoteliera se cristalizeaza ca sector particular, isi defineste cu precizie functiile, se perfectioneaza continuu adaptandu-se exigentelor mereu sporite ale calatorilor si in special ale turistilor.

Legatura dintre activitatea turistica si industria hoteliera este complexa, de profunzime si se desfasoara in ambele sensuri. Pe de o parter, industria hoteliera se desfasoara ca urmare a circulatiei turistice si, pe de alta parte, dezvoltarea turismului este conditionata de exigentele unor spatii de cazare, de gradul lor de echipare, de calitatea si varietatea prestatiilor oferite.

Se stie ca pe langa atractia exercitata de un obiectiv turistic, amenajarile legate in principal de conditii de odihna si agrement, contribuie in mod hotarator la prezenta turistilor in zona respectiva. Rolul acestor dotari si implicit a serviciului de cazare este si mai important in cazul turismului rezidential, de odihna, de sejur lung, cand turistul doreste sa-si petreaca vacanta intr-un cadru natural, fara sa fie insa lipsit de confortul specific civilizatiei moderne.

Valorificarea superioara a patrimoniului turistic prin atragerea in circuitul economic a diferitelor zone, reprezinta o alta latura a aparatului industriei hoteliere, la dezvoltarea turismului si indirect a intregii economii. Astfel, zone deosebit de frumoase, de bogate in obiective turistice, pot ramane in afara interesului turistilor, datorita echiparii necorespunzatoare sau lipsei unor conditii minime de campare, dupa cum zone mai putin dotate din punct de vedere turistic sunt solicitate pentru confortul pe care il ofera. Cunoasterea acestui aspect al relatiei turism - industrie hoteliera are deosebita valoare pentru orientarea investitiilor si directionarea dezvoltarii sectorului hotelier.

Nivelul de dezvoltare a industriei hoteliere reprezinta de asemenea, masura satisfacerii nevoii pentru turism a populatiei. Sporirea veniturilor banesti, urbanizarea, cresterea timpului liber, etc. au provocat mutatii in comportamentul consumatorilor, in sensul intensificarii cererii turistice a acestora.

Servicii hotelier insuficiente in raport cu nevoile populatiei sau calitativ necorespunzatoare, pe langa efectele negative asupra odihnei si recreerii oamenilor, vor determina schimbari in destinatia veniturilor si disponibilitatile de timp liber si indirect scaderi in circulatia turistica. Ele trebuie sa creeze conditii ca o parte importanta a populatiei sa beneficieze de posibilitatea petrecerii vacantei sau sfarsitului de saptamana intr-o zona turistica.

Industria hoteliera si respectiv calitatea serviciului de cazare influenteaza nu numai dezvoltarea turismului, in general ci si eficienta acestei activitati. Prin atractia exercitata serviciile de cazare asigura o buna valorificare a potentialului turistic, a disponibilitatilor de forta de munca, a capacitatii bazei tehnico - materiale, conducand la realizarea unor coeficienti superiori de exploatare. De asemenea, complexitatea serviciilor de cazare, diversitatea lor reprezinta un factor de prestigiu de atractivitate a produsului turistic si indirect de crestere a eficientei comercializarii lui.

La randul ei industria hoteliera suporta influenta dezvoltarii turistice. De fapt, ea evolueaza sub incidenta unui complex de factori si fenomene socio- economice, a exigentelor acestora, determina eforturi de adaptare din partea industrie hoteliere, eforturi care se materializeaza in sporirea capacitatilor de cazare si modernizarea acesteia, in aparitia de unitati hoteliere cu functii complexe, care sa se adreseze anumitor categorii de turisti in diversificarea gamei serviciilor oferite.

Din categoria serviciilor hoteliere complementare ,ce intregesc functia de cazare, se pot mentiona: primirea si distribuirea in hotel a corespondentei turistilor, servicii de schimb valutar, pastrarea obiectelor de valoare, spalatul si calcatul lenjeriei, curatarea hainelor si a incaltamintei, repararea unor obiecte din dotarea turistului, manipularea bagajelor, asigurarea parcarii autoturismelor, etc.

Tot in aceasta grupa sunt cuprinse si: dotarea camerelor la cererea clientilor cu inventar suplimentar (perne pentru paturi suplimentare, paturi, etc.) Daca vorbim despre eficienta activitatii de cazare ea poate fi apreciata si evaluata prin intermediul criteriilor si indicatorilor generali precum si pe seama unor elemente care tin de specificul acestei activitati.

Astfel se opereaza cu indicatori de efort ca: numarul mediu al personalului, valoarea medie a activelor fixe, cheltuielile activitatii de cazare, capacitatea disponibila exprimata in locuri sau in locuri-zile, si cu indicatori de efect, ca: incasari din prestatiile hoteliere, incasari din prestatiile suplimentare, profitul, etc.

Veniturile sunt date de marimea incasarilor din prestatiile hoteliere. Acestea se afla in directa legatura cu volumul activitatii, exprimata prin numarul turistilor, cu calitatea serviciilor; gama prestatiilor suplimentare oferite turistilor, etc.

In ceea ce priveste cheltuielile ele reflecta prin continutul si structura lor specificul activitatii: cheltuielile cu salariile reprezinta 40% din cheltuielile cu cazarea, cheltuielile cu chirie - 10-15%, cheltuielile generale - 10%, de intretinere - 5%, amortizarile - 5%, in timp ce cheltuielile cu transportul, depozitarea, lipsesc sau sunt neinsemnate.

In activitatea hoteliera propriu - zisa cheltuielile reprezinta 60-69% din volumul incasarilor, rezulta ca rata rentabilitatii in acest domeniu este foarte mare: 35-40%.

Exista insa abateri semnificative determinate de confortul de cazare, ocuparea cu turisti romani sau straini, amplasarea unitatii intr-o zona de mare circulatie turistica sau dimpotriva.

In sistemul indicatorilor de eficienta a activitatii de cazare, cei mai importanti sunt:

- productivitatea muncii, care se poate exprima fie valoric fie fizic.

▪ Valoric: W_L=CA

N_p

Unde CA valoarea incasarilor

N_p numarul personalului   

▪ Fizic: W_L N_i

N_p

Unde N_i= numarul de innoptari realizate anual

N_p= numarul personalului

-incasarea medie pe unitatea de prestatie (i_m), este un indicator specific si se calculeaza prin raportarea incasarilor la capacitatea de cazare, sau prin raportarea la locurile de cazare / zi.

i_m= CA = CA

C_c L_c

Unde: CA volum incasarilor

C_c= capacitatea de cazare

L_c= locurile de cazare /zi

-cheltuielile medii este de asemenea un indicator specific ce reflecta consumul de resurse pe loc sau loc-zi.

-rata rentabilitatii este un indicator sintetic de eficienta si in functie de baza de calcul, rata rentabilitatii se poate calcula prin mai multe formule:

r = Pr x 100 r = Pr x 100 r = Pr x 100

CA C_p C

Unde: CA = cifra de afaceri

C= capitalul investit

C_p = volumul cheltuielilor

-coeficientul de utilizare a capacitatii de cazare reprezinta un indicator pentru aprecierea eficientei de cazare, se calculeaza ca raport intre capacitatea de cazare efectiva utilizata intr-o perioada data (numarul de innoptari, numarul de zile - turist) la capacitatea maxima posibila (inmultind numarul de locuri de cazare cu 365 zile),

Cvc = - NZT x 10

C_max

In care: NZT = numarul zile turist

C max = numar zile calendaristice de functionare.

2. Serviciul de alimentatie publica

Alimentatia publica reprezinta una din laturile importante ale servicii turistice, incadrandu-se in categoria serviciilor de baza. Desi ca activitate economica, alimentatia publica nu este destinata sa satisfaca in exclusivitate nevoia consumatorului turist, ea se asociaza tot mai frecvent activitatilor de turism, iar dinamica ei este din ce in cea mai influentata de evolutia circulatiei turistice.

Dependenta stransa dintre alimentatia publica si activitatea turistica este evidentiata printre altele de asocierea lor intr-un sector de sine statator in tarile consacrate pe plan turistic. O astfel de tendinta este mai prezenta in tara noastra in contextul reasezari si modernizarii structurilor organizatorice in turism. De asemenea raporturile de interconditionare sunt evidentiate si de efortul permanent al alimentatiei publice de a se alinia noutatilor intervenite in volumul, structura si exigentele cererii, rezultat al dezvoltarii turismului intern si international, al diversificarii si multiplicarii formelor de turism.

Privita prin prisma calitatii sale de componenta a produsului turistic respectiv a serviciilor de baza alimentatia publica determina calitatea prestatiei turistice in ansamblul ei, influenteaza continutul si atractivitatea ofertei turistice cu multiple implicatii asupra dimensiunilor si orientarii fluxurilor turistice.

Este necesar ca alimentatia publica sa fie prezenta in toate momentele cheie ale consumului turistic: puncte de imbarcare, mijloace de transport, locuri de destinatie si sejur. Locuri de agrement. Numai astfel, serviciul de alimentatie va raspunde sarcinii de a asigura ansamblul conditiilor pentru ca turistul, aflat temporar in afara resedintei permanente, sa-si poata procura hrana necesara. Aceasta cu atat mai mult cu cat el reprezinta principala cale de satisfacerea a nevoi cotidiene de hrana pentru toate categoriile de turisti.

O alta necesitate este aceea de a exista o larga tipologie de unitati de alimentatie publica, in masura sa satisfaca o paleta diversificata de trebuinte. In afara unei adaptari a retelei de unitati la momentul si locul desfasurarii programului turistic, structura tipologica a acestuia trebuie sa raspunda deopotriva nevoilor de hrana si divertisment sa-l poata servi pe turist in orice imprejurari.

O caracteristica destul de importanta a serviciului de alimentatie publica decurge din necesitatea de a raspunde in egala masura cerintelor turistilor autohtoni si straini.

Astfel, in structura produselor comercializate trebuie sa fie prezente preparate din bucataria nationala si internationala, din cea specifica anumitor tari si zone.

Legatura dintre alimentatie publica si oferta turistica este profunda si de interconditionare reciproca. Ea dobandeste noi valente in conditiile in care gastronomia devine element de selectie a destinatiilor turistice, cand celelalte componente ale ofertei turistice sunt sensibil apropiate si comparabile. De altfel, produsul turistic, avand drept principala motivatie gastronomia, este o realitate, din ce in ce mai prezenta si a generat o noua forma de vacanta, cunoscuta sub denumirea de vacanta gastronomica (pescareasca, vanatoreasca, etc.).

Diversitatea si originalitatea gastronomiei se constituie ca element de atractie principala sau complementara, fapt ce explica si justifica atentia acordata acestui domeniu de servire turistica.

Componenta de prin ordin in structura unei oferte turistice elevate, alimentatia publica se recomanda, pe zi ce trece, ca un sector cu multiple si noi posibilitati, in ceea ce priveste ridicarea calitatii servicii turistice in conditii de inalta eficienta. Se tinde din ce in ce mai mult, ca alimentatia publica, pe langa functia fiziologica propriu-zisa, sa indeplineasca si unele functii de agrement, odihna, recreere - in general, de petrecerea timpului liber. Tinand seama de faptul ca turistul cheltuieste o parte insemnata din bugetul sau de timp (dupa unele calcule 20-25%) in unitatile de alimentatie publica, o atentie sporita se acorda atractiei pe care aceasta o exercita, contactelor sociale ce se pot realiza in cadrul lor.

Dezvoltarea si perfectionarea activitatii de alimentatie publica reprezinta una dintre coordonatele definitorii ale prezentului si viitorului, constituindu-se intr-o preocupare permanenta a agentilor economici in sfera comertului si turismului, a organelor ce gestioneaza acest sector de activitate.

Perfectionarea activitatii de alimentatie vizeaza o serie de evolutii cantitative si calitative. In privinta evolutiei cantitative se poate vorbi despre o crestere semnificativa a volumului activitatii, pe seama sporirii cererii rezidentilor si a intensificarii circulatiei turistice, dublata de repozitionarea diferitelor grupe de marfuri. Pe plan calitativ, modificarile, vizand adaptarea la exigentele si tendintele cererii, se desfasoara in directia modernizarii si perfectionarii productiei, a imbunatatirii si diversificarii formelor de comercializare si servire.

De asemenea perfectionarea activitatii de alimentatie mai vizeaza si componenta sa comerciala. In aceasta directie se inregistreaza modernizarea retelei comerciale din punct de vedere structural si al distribuiri in teritoriu, precum sli diversificarea formelor de servire. Astfel in ceea ce priveste structura retelei, se remarca tendinta de realizare a unor unitati cu functii complexe care sa raspunda unor cerinte variate /de exemplu, in statiunile turistice sa satisfaca nevoia de hrana si agrement. De asemenea , apar noi tipuride unitati - cafenea, snack-barul, bistro-ul, drugstore, restorante, etc.- mai bine adaptate particularitatilor diferitelor segmente de clientela.

Paralel cu modeirnzarea diferitelor forme de comercializare si servire are loc o diversificare a prestatiilor cu caracter complementar oferite de unitatile de alimentatie publica, servicii diferentiate structural in functie de beneficiari (turisti sau populatie rezidenta). Modernizarea acestor obiective va asigura participarea sporita a alimentatiei publice la satisfacerea nevoilor consumatorilor, cresterea rolului sau economic si social.

Eficienta economica a alimentatiei publice se poate urmari prin indicatori generali si prin indicatori specifici acestui domeniu. Dintre acestia se enumera indicatori ai eforturilor ca: volumul cheltuielilor totale, volumul cheltuielilor de circulatie, numarul mediu de personal operativ, fondul de salarii cheltuit, indicatori ai efectelor, ca: volumul desfacerilor de marfuri prin unitati de alimentatie publica, productia culinara, profitul.

Cheltuielile in acest domeniu au un continut complex, determinat de varietatea proceselor din acest domeniu. Printre principalele elemente de cheltuieli se enumera cheltuielile cu salarii 60%, cheltuielile cu reparatiile si intretinerile 15%, cheltuieli cu transportul, depozitarea si pregatirea desfacerii 15% si cheltuieli specifice (scobitori, servetele).

Rata rentabilitatii in alimentatia publica este in medie de 5-15%, dar este mult mai mare decat in cazul comertului cu amanuntul.

Cei mai semnificativi indicatori, pe langa cei enumerati mai sus, sunt:

- productivitatea muncii, care se poate exprima fie valoric fie fizic.

▪ Valoric: W_L=CA

N_p

Unde: CA volumul desfacerii de marfuri

N_p numarul personalului

▪ Fizic: W_L CA

N_l

Unde: CA= valoarea desfacerilor

N_l= numarul de locuri la masa

-incasarea medie pe consumator (i_m), care se poate calcula dupa formula

i_m= CA

N_c

Unde: CA volum desfacerilor

N_c= numarul de consumator

- afluxul de consumatori la masa este un indicator specific si se poate calcula ca raport intre numarul de consumatori si numarul de locuri la masa.

- numarul de consumatori ce revin la un lucrator operativ se poate determina prin raportarea numarului de consumatori la numarul de lucratori.

- profitul mediu pe lucrator se poate calcula dupa formula

Pf._m = Pf

N_l

Unde: Pf = profitul

N_l = numarul de lucratori

- rata rentabilitatii exprima volumul profitului obtinut la fiecare mie de lei desfacere in alimentatia publica.

Se calculeaza in doua moduri:

a.ca raport procentual intre masa profitului (P) si volumul de desfacere (D)

R= P x 100

D

b.ca diferenta intre cota medie (procentuala) de adaosuri (abateri) comerciale (A) folosite de unitatile de alimentatie si nivelul mediu (procentual) al cheltuielilor de productie si circulatie inregistrat de acestea (C):

R= A - C

Avand in vedere sistemul de formare a preturilor in alimentatie, valoarea lui (A) din formula de mai sus provine din raportarea unei mese absolute (in lei) a unor venituri brute (rabat, adaos, TVA) la pretul final de vanzare in alimentatie (compus din pretul de "alimentatie" + veniturile brute).

Alti indicatori (partiali) de eficienta utilizati in alimentatia publica: gradul de utilizare a timpului de munca, fluctuatia personalului, nivelul de calificare, raportul dintre personalul operativ si cel tehnico administrativ, raportul desfacerii medii pe mp. suprafata comerciala, pe un loc la masa, la 1000 lei fonduri fixe, coeficientul de utilizare al utilajelor.

3. Serviciul de agrement - divertisment

Preocuparile pentru realizarea dezideratului de odihna activa, caracteristica esentiala a vacantelor in societatea contemporana -stimuleaza eforturile de dezvoltare a acestor activitati care sa controbuie sa satisfacerea nevoilor fizice si psihice ale turistului, creand cadrul necesar petrecerii placute si instructive a timpului liber. Aceste activitati sunt cunoscute sub denumirea de agrement - domeniu ce poate fi definit prin ansamblul mijloacelor si formelor capabile sa asigure individului sau unei grupari sociale o stare de buna dispozitie, d placere, sa dea senzatia unei satisfactii, a unei impliniri, sa lase o impresie si o amintire placuta. Aceasta acceptie evidentiaza pe de o parte varietatea actiunilor de agrement si multitudinea planurilor pe care actioneaza, iar pe de alta parte, faptul ca agrementul se constituie ca un element fundamental pentru satisfacerea nevoilor turistilor.

In concordanta cu cerintele turistului agrementul vizeaza destinderea si reconfortarea fizica al acestuia, divertismentul si dezvoltarea capacitatilor sale. In cazul acoperirii nevoilor fizice, activitatile sportive, cele care pun in miscare organismul - de la simpla plimbare pana la realizarea unor performante- detin un loc important. In ceea ce priveste latura psihica, activitatilor cultural - distractive si celor instructiv - educative le revine un loc hotarator: ele au ca obiectiv crearea unei atmosfere de destindere, amuzament, comunicare, contribuind la imbogatirea bagajului de cunostinte ale turistului.

Pe plan economic, dezvoltarea agrementului raspunde exigentelor de crestere a atractivitatii statiunilor turistice.

Agrementul reprezinta mijlocul principal de individualizare a ofertei turistice, de diversificare a produselor, stimuleaza circulatia turistica, fiind o sursa importanta de incasari, de crestere a eficientei economice a activitatii.

Dezvoltarea agrementului reprezinta un mijloc de asigurare a competitivitatii statiunilor turistice.

Cresterea rolului agrementului in caracterizarea localitatilor turistice, in satisfacerea nevoilor turistilor a determinat transformarea sa in motivatie turistica propriu - zisa, conducand la aparitia unor noi tipuri de vacante, vacanta de schi, alpinism, yachting, tenis, etc.

Agrementul reprezinta un element important de care trebuie sa se tina seama in amenajarea zonelor turistice. Tot mai frecvent se vorbeste - in procesul de amenajare - despre o strategie a agrementului, care sa valorifice componenta economica a fiecarei zone, sa realizeze o planificare de ansamblu si pe termen lung a raporturilor om - natura, sa asigure o dimensionare rationala a dotarilor, o adoptare a acestora la configuratia spatiilor si peisajelor.

Organizarea agrementului se particularizeaza pe forme de turism: de litoral, montan de vara si/sau de iarna, balnear , etc. iar mijloacele si formele de agrementare se diferentiaza in interiorul acestora dupa numeroase caracteristici dependente de specificul zonei sau grupurile de turisti. De exemplu in cazul turistului de litoral, a carui motivatie o reprezinta cura helio - marina si/sau practicarea sporturilor nautice, organizarea agrementului inseamna: amenajarea plajelor pentru o cura activa (topogane, jocuri, concursuri) existenta unor centre de initiere in practicarea sporturilor nautice si puncte de inchiriere a materialului sportiv (barci, hidrobiciclete, schiuri, iole, surfing-uri); realizarea unor porturi de agrement, cluburi de vacanta, etc. Aceste componente se intalnesc si in dotarea litoralului romanesc, iar lor li se mai pot adauga alte mijloace de agrement ca: parcuri de distractii, sali de spectacol, terenuri de sport, s.a.

Strategia de dezvoltare a agrementului tine seama pe de o parte, de motivatiile, aspiratiile, si asteptarile turistilor, iar pe de alta parte de profilul structura si specificul statiunilor. Corespunzator, desfasurarea activitatii de agrement presupune existenta unor echipamente adecvate (porturi de agrement, puncte de inchiriere, mijloace de transport pe cablu, piscine, centre de echitatie, terenuri si sali de sport, etc.), personal cu pregatiri de specialitate (animatori), programe (excursii, concursuri, expozitii, festivaluri, s.a.). Un alt aspect ce trebuie avut in vedere in elaborarea conceptiei de organizare a agrementului este asigurarea implicarii efective a turistului in desfasurarea programelor de divertisment. Are loc astfel trecerea de la calitatea de spectator la cea de participant activ, aceasta constituind o caracteristica a conceptiei moderne de agrementare a statiunilor, se poate afirma ca dezvoltarea activitatilor de agrement influenteaza direct orientarea fluxurilor turistice si implicit desfasurarea unei activitati eficiente.

4. Serviciul de transport

Transportul reprezinta o componenta de baza a serviciului turistic, asigurand deplasarea turistilor de la resedinta la locul de petrecere a vacantei, sau pe toata durata calatoriei. Este mai complex decat transportul din alte domenii de activitate, vizand pe langa voiajul propriu-zis, ansamblul operatiunilor, conditiilor si facilitatilor legate de organizarea deplasarii fizice a turistilor si a unor bunuri destinate consumului acestora. Sunt cuprinse serviciile oferite turistilor ce practica o forma organizata de turism si prestatiile oferite turistilor ce calatoresc cu mijloace proprii

Serviciile de transport prezinta un rol important in turism, in sensul ca asigura patrunderea in zone de interes turistic, asigura intalnirea cererii cu oferta si transformarea acestora din potentiale in efective, se permite valorificarea potentialului turistic al zonei (tarii).

Timpul total de vacanta al unui turist poate fi compus din doua elemente: timp de transport si timp de sejur. Pentru ca turistul sa beneficieze de o utilizare cat mai completa a vacantei el este interesat de deplasari rapide.

Pentru ca in cazul formelor de turism, transportul sau durata calatoriei ocupa un loc important, toate aceste elemente sunt elemente de fundamentare a deciziei de a opta pentru anumite forme de turism.

Obiectivul de scurtare a timpului de calatorie este mai stringent in cazul deplasarii cu mijloace proprii, unde intervine oboseala, stresul, etc.

Organizarea transportului trebuie sa tina seama de necesitatea cresterii confortului sau, acesta fiind important in stimularea deplasarii turistilor. Cresterea confortului duce la imbunatatirea conditiilor in interiorul mijloacelor de transport si vizeaza si alte elemente ca: asigurarea transferului de la statia de destinatie la hotel si invers, desfasurarea fara intrerupere a calatoriei si in cazul folosirii mai multor tipuri de mijloace de transport, efectuarea unor prestatii auxiliare, privind transportul bagajelor, alegerea de trasee interesante.

Un alt aspect care trebuie luat in considerare il reprezinta ponderea ridicata a costurilor serviciilor de transport la tarifele pentru aranjamente turistice. In activitatea de transport trebuie sa se asigure o mai buna corespondenta intre continutul serviciilor prestate si nivelul tarifelor, in sensul ca reducerea costului nu trebuie sa se faca prin diminuarea calitatii serviciilor ci printr-o utilizare mai rationala a capacitatii de transport precum si prin folosirea combinata. Se recomanda acordarea unor facilitati sau reduceri in perioada de slaba activitate turistica.

Pentru efectuarea traficului turistic se poate apela la o gama variata de mijloace de transport. Utilizarea unui tip de transport este determinata de factori legati de specificul calatoriei si particularitatile mijloacelor de transport si de o serie de elemente care tin de psihologia turistului.

In alegerea formelor de transport turistul porneste de la gruparea lor dupa natura mijlocului folosit:

    Transport aerian

    Transport feroviar;

    Transport naval;

    Transport rutier.

Locul fiecaruia in structura traficului turistic este dependent in egala masura de dinamismul turismului, de dezvoltarea generala a transportului de calatori.

Transportul rutier, detine primul loc pe plan intern si international. Se realizeaza cu ajutorul autocarelor, microbuzelor si autoturismelor. Optiunea turistilor este motivata de avantajele pe care acestia le ofera si pe care autoturismul le ofera in privinta miscarii, costului calatoriei, etc.

Dinamica transportului rutier este influentata de gradul de dezvoltare a retelei de drumuri. Este vorba de densitatea si calitatea retelei (autostrazi, drumuri modernizate) si de echiparea cu utilitati necesare (statii de benzina, loc de campare, etc).

Un rol important in alegerea acestei categorii de transport il detine costul, care este mai mic decat al altor mijloace de transport, cheltuielile raman relativ constante.

Dezvoltarea si solicitarea traficului rutier a dus la perfectionarea tipurilor de aranjamente turistice de tipul turismului de inchirieri, folosirea combinata a mai multor tipuri de transport.

Transportul feroviar. Detine un loc important in traficul turistic datprita avantajelor pe care le prezinta ca regularitatea si certitudinea realizarii deplasarii ca urmare a independentei mijloacelor feroviare fata de starea vremii; costul relativ mai redus fata de transportul aerian; comoditatea oferita prin intermediul vagoanelor de dormit.; imbarcarea - debarcarea in interiorul localitatilor, etc. In formarea optiunilor pentru acest tip de transport se adauga o serie de particularitati a crescut gradul de confort, a sporit substantial viteza de deplasare, s-a dezvoltat gama serviciilor suplimentare oferite, conditiile pentru utilizarea trenurilor de calatorii internationale fara intreruperi repetate.

Aceste avantaje impreuna cu cheltuielile reduse stimuleaza exploatarea transporturilor feroviare.

Transportul aerian este utilizat pe distante mari si foarte mari.

Acest tip de transport este mai putin folosit datorita dezavantajelor care il caracterizeaza, cum ar fi cele legate de dependenta acestora de conditiile atmosferice, de costurile ridicate, de faptul ca imbarcarea - debarcarea se efectueaza in afara localitatilor.

Totusi prezinta si multe avantaje ca: reducerea duratei calatoriei, cresterea gradului de confort, posibilitatea unor calatorii pe cele mai variate rute, etc.

Transportul naval este una dintre formele de deplasare putin solicitate, datorita vitezelor mici de deplasare, costurilor mari, necesitatii de a folosi si alte mijloace de transport. Transporturile navale se realizeaza astazi mai mult sub forma croazierelor, transformandu-se de fapt dintr-o modalitate de deplasare intr-una de agrement.

In ceea ce priveste eficienta activitatii de transport turistic, exista o serie de indicatori specifici acestui domeniu, indicatori care se calculeaza diferit, in functie de forma de exploatare:

a.      pentru parcul propriu

-coeficientul de utilizare a parcului (Cup)calculat ca raport intre numarul de zile active - masina (Za) si numarul de zile calendaristice -masina (Zc):

C_up = Z_a x 100

Z_c

-coeficientul de utilizare al capacitatii de transport (CUC), calculat ca raport dintre capacitatea efectiv folosita (C km.- numar calatori -kilometrii) si capacitatea teoretica (Lkm- locuri kilometrii)

C_UC = C _km. x 100

L _km.

-parcursul mediu (Pm) se calculeaza ca raport intre parcurusl total (Pt) efectuat intr-o anumita perioada (zi, luna, an) de toate mijloacele de transport ale parcului si numarul masinilor - zile in activitate (Nmza):

P_m (z,l,a) = P_t x 100

N_mza

b. pentru mijloacele destinate inchirierii (autoturisme in sistemul Rent - a - Car):

- incasarea pe medie pe automobil, pe zi - masina - inventar, pe zi - masina-activa (In lei sau in valuta).

5 Servicii turistice suplimentare

Cunoscute si sub numele de servicii complementare acestea au o contributie din ce in ce mai importanta la accesul activitatilor turistice si cuprind, in principal, activitatile ce au ca obiect stimularea odihnei active, a distractiei, a petrecerii placute a timpului liber, fara a se substitui serviciilor de agrement. Unele din aceste servicii sunt cunoscute cu anticipatie de catre turist intrand in costul initial al programului; cu cele mai multe insa turistul ia contact numai la destinatie, consumul ramanand numai la latitudinea lui, plata efectuandu-se separat, pe masura solicitarii si obtinerii lor.

Serviciile complementare se caracterizeaza prin varietate. Ele asociindu-se unor servicii de baza sau avand o existenta de sine statatoare.

Indiferent de modul cum sunt organizate cele mai importante servicii suplimentare sunt: servicii de informare, de intermediere, cu caracter special, cu caracter sportiv, de tratamente balneo-medicale, servicii diverse.

Serviciile de informare, intervin in perioada de pregatire si aranjare a prestatiei turistice , dar si pe parcursul desfasurarii calatoriei. Pe langa informarea propriu-zisa care trebuie sa fie rapida si de calitate, aceste servicii indeplinesc si functia de sfatuitor al turistului. Informarea trebuie sa fie complexa, sa priveasca atat programele manifestarilor turistice, cat si elementele generale solicitate de turisti.

Dintre serviciile de intermediere, cele mai frecvent se intalnesc serviciile de rezervare de locuri pentru mijloace de transport, la manifestarile cultural artistice, in alte spatii de cazare, etc. si cele de inchiriere a unor obiecte pentru practicarea diferitelor jocuri sau sporturi.

Serviciile cu caracter special sunt prilejuite de forme particulare ale turismului- de afaceri, de congrese, etc.- si se incadreaza unor segmente bine determinate: servicii de secretariat, traduceri, etc. pentru oameni de afaceri, programe de vanatoare si pescuit sportiv; programe si servicii speciale pentru copii mici- supraveghere, unitati de alimentatie publica specifice, terenuri de joaca cu dotarile adecvate, programe artistice; asistenta medicala, asistenta medico-veterinara pentru animalele turistilor , s.a. In aceasta categorie sunt cuprinse de asemenea, serviciul de ghid insotitor, interpret, dispecer.

Dintre serviciile turistice cu caracter cultural - educativ recreativ se pot mentiona: participarea la spectacole, vizitarea de muzee, expozitii intalniri cu personalitati din domeniul culturii, artei, stiintei si altele.

Un rol important il au excursiile. Ele favorizeaza imbogatirea cunostintelor prin contactul cu locuri si oameni, stimuleaza nevoia de informare si indirect dezvoltarea circulatiei turistice.

Serviciile cu caracter sportiv, vin, de regula in completarea formelor obisnuite de agrement. Ele imbraca forme mai speciale cand se adreseaza unor turisti mai experimentati. Organizarea acestor activitati presupune existenta unui personal de specialitate care sa asigure initierea, indrumarea si supravegherea desfasurarii actiunilor; de asemenea sunt necesare dotari adecvate - sali de sport, terenuri, piscine, partii de schi, alte obiective cu destinatie sportiva - si a unor puncte de inchiriere a materialului sportiv.

Servicii de cura si tratament balneo - medical pot fi considerate suplimentare in situatiile cu care turistul isi completeaza sejurul intr-o statiune cu efectuarea unor tratamente cu caracter preventiv. Serviciile de asistenta medicala prilejuite de astfel de situatii, fac parte tot din aceasta categorie.

In afara serviciilor enumerate, organizatorii mai pot oferi si alte tipuri de servicii independente - schimb valutar, servicii bancare, CEC, servicii de asigurari, etc, sau facilitati de plata ori de alta natura, venite sa stimuleze activitatea turistica: reducerea de tarife, posibilitatea achitarii costului sejurului in rate, vanzarea anticipata cu reducere a unor servicii pe baza de abonament, simplificarea unor servicii vamale.

Circulatia turistica. Cererea si oferta turistica

Din punct de vedere economic, cererea turistica reprezinta un fenomen socio - economic complex, componenta esentiala a existentei a existentei pietei serviciilor, care precede procesul de vanzare-cumparare si consumul.

Turismul, ca activitate economica are propria cerere turistica aflata in continua modificare. Aceasta este alcatuita din ansamblul persoanelor care isi pun in practica dorinta de a se deplasa periodic sau temporar, in afara resedintei proprii, sau tarii, pentru alte motive decat prestarea unor activitati remunerate la locul de destinatie.

Consumul turistic include totalitatea cheltuielilor efectuate de turisti pentru a cumpara servicii si bunuri legate de motivatia turistica.

Motivatia turistica reprezinta un ansamblu de mobiluri interioare, determinate de educatie, nevoi, cerinte, interese, gusturi, avand un caracter personal, care orienteaza si dinamizeaza activitatea unei persoane in realizarea unor atitudini, actiuni, s.a.

Piata turismului este foarte sensibila; cererea turistica nu este determinata numai de fortele pietei i si de fluctuatiile conjuncturii, si de oferta si destinatia produselor turistice. Ea depinde si de numerosi factori exogeni, fara legatura directa cu turismul, dar care influenteaza nivelul cererii.

In acest sens trebuie facuta o prezentare si o analiza a circulatiei turistice, nu inainte de a prezenta principalele motive care determina atat actul plecarii in vacanta si calatorie cat si destinatia catre care se orienteaza turistul.

Din studiile efectuate de Institutul de cercetare pentru Turism (ICT. 1996, 1998) si Institutul de Marketing si Anchete Sociologice (IMAS 1996,1998) a reiesit ponderea medie a destinatiilor de vacanta:

statiuni de litoral 42,9%

statiuni montane 32,8%

statiuni balneare 14,7%

circuite, excursii in tara 10,1%

agroturism, turism rural 7,7%

    in alte tari 10,3%

la rude, prieteni 28,9%

Litoralul si muntele raman punctele forte ale turismului romanesc, in ultimii ani, mentinandu-se pe primele locuri. Scade ponderea turismului balnear si creste ponderea concediilor sau scurtelor sejururi petrecute la rude si prieteni.

Din codificarea motivelor care conduc la o activitate turistica au fost inregistrate urmatoarele optiuni.

odihna recreere destindere 62,5%

    distractie divertisment 28,6%

    Soare, plaja, sporturi nautice 21,0%

    Sporturi de iarna - schi, sanius 3,7%

    Excursii, drumetii montane 10,9%

    Ingrijirea si mentinerea sanatatii 16,3%

    Dorinta de schimbare a decorului 14,8%

    Cunoastere, informare culturala 12,3%

    Nu au practicat activitati turistice 2,6%

In ceea ce priveste relatia dintre motivatia turistica si varsta persoanelor chestionate se desprind mai multe observatii:

    Nevoia de odihna ca motiv al deplasarii intr-un sejur turistic este mai mare la persoanele aflate in plina activitate profesionala:71,2% la grupa de varsta intre 40 si 50 de ani si 69,9% la grupa de varsta 50-59 de ani;

    Grupele de varsta mai tinere au alte motivatii (de deplasare, distractie, placerea)- 57,6% la persoanele sub 20 de ani, si 41.3% pentru grupa de 20-29 de ani.

    Grupele de peste 60 de ani sunt mai putin atrase de turism, ca urmare a scaderii veniturilor, a starii de morbiditate, a starilor negative, lipsa unor facilitati turistice.

    Soarele, plaja, sporturile nautice sunt atractii pentru persoanele tinere (sub 20 de ani 31,5%, intre 20-29 ani 25,3%, intre 30-39 de ani 22,3%)

Din punct de vedere al ocupatiei o mai mare pondere in deplasarile turistice pentru odihna, recreere, destindere, o detin intelectualii - 71,9%

Scaderea participarii la turism de vacante, concedii se manifesta in functie de inaintarea in varsta si evolutia veniturilor, cresterii gradului de saracie. Somerii si muncitorii in ultimii patru ani aproape ca nu au fost plecati niciodata in vacanta, iar la polul opus se afla intelectualii, 53,8%, elevii si studentii 59,8%.

Din cele prezentate rezulta ca principalele caracteristici ale cererii turistice sunt:

    dinamism, care se manifesta prin dese oscilatii, uneori bruste care se datoreaza in principal labilitatii motivatiilor, precum si altor factori endogeni (familiale, personale, sociale) si exogeni (politici, dezastre naturale, accidente de poluare, etc.)

    diversitatea si eterogenitatea exprimate prin intermediul unor elemente date de personalitate, mod de viata, gusturi, mediul socio-economic, al potentialilor clienti. La fiecare turist aceste elemente se pot combina in mod diferit, determinand o anumita cerere.

    Sezonalitatea accentuata, determinata d prezenta unor factori socio-economici, psiho-sociali, culturali, naturali. Atenuarea sezonalitatii in timp si spatiu se face prin intermediul diversificarii ofertei si o strategie promotionala adecvata.

    Elasticitatea fata de importantii factori (economici, psihologici, conjuncturali, geografici) datorita faptului ca activitatile turistice satisfac in principal cerintele personale ale turistilor.

In functie de destinatiile turistice din studiul Comisiei Nationale de statistica, anul 1999, reies urmatoarele:

Capacitatea si activitatea de cazare turistica

pe DESTINATII turistice

Analizand datele din tabelele de mai sus se observa:

Litoralul romanesc al Marii Negre constituie o destinatie importanta a Romaniei si ocupa locul II in ceea ce priveste numarul de turisti (13,3%) si numarul de innoptari (24,5%), confirma atractia acestuia, indiferent de conjunctura economica. In structura, pe litoral, numarul turistilor straini s-a diminuat continuu; dupa numarul innoptarilor realizate de turistii straini, litoralul ocupa locul I cu 13,3% din total. Litoralul se caracterizeaza printr-un sejur mediu ridicat de 6-7 zile/turist si 4-5 zile/turist strain, valori mai reduse fata de 1998.

Destinatia Munte, cu intreaga retea de statiuni, complexe turistice si cabane, reprezinta o destinatie turistica solicitata in tot timpul anului de catre segmente dintre cele mai variate de turisti. Lipsa dotarilor, dispersia neuniforma de spatiu a acestora ca si absenta unor elemente de infrastructura generala nu permit o valorificare optima a potentialului turistic montan, de mare complexitate, diversitate peisagistica si de valoare internationala.

Astfel turismul montan, desi detinea, in alti, ani locul II, la numar de turisti total si straini, in anul 1999, detinea locul III in ceea ce priveste numarul de turisti (15,4 %), si numarul de innoptari (13,1 %), iar in ceea ce priveste turistii straini ocupa, locul III , turistii care au realizat un numar de innoptari de 227, ceea ce reprezinta 11,4 % din total.

Sejurul mediu este redus in raport cu prima destinatie, ceea ce presupune ca, in mare parte (exceptie turismul pentru schi), muntele este preferat in turismul de week-end.

In ceea ce priveste turismul organizat de agentiile de turism, pe actiuni turistice si zone turistice situatia se prezinta astfel in anul 1999:

La baza datelor detinute stau o serie de indicatori de cuantificare a circulatiei turistice, dintre care:

    Capacitatea de cazare turistica existenta reprezinta numarul de locuri de cazare de folosinta turistica inscrise in ultimul act de receptie, omologare sau clasificare a structurii de primire turistica cu functiune de cazare turistica, exclusiv paturile suplimentare care se pot instala in caz de necesitate.

    Capacitatea de cazare turistica in functiune (exprimata in locuri - zile) reprezinta numarul de locuri de cazare puse la dispozitie turistilor de catre structurile de primire turistica cu functiuni de cazare turistica, tinand cont de numarul de zile cat sunt deschise structurile in perioada considerata. Se exclud locurile din camerele sau structurile inchise temporar din lipsa de turisti pentru reparatii sau alte motive.

    Indicii de utilizare ai capacitatii de cazare turistica in functiune - se calculeaza prin raportarea numarului de innoptari realizate, la capacitatea de cazare turistica in functiune, din perioada respectiva.

    Functia turistica a unui teritoriu a unei localitati se bazeaza pe raportul dintre numarul de locuri de cazare si numarul populatiei rezidentiale stabile:

F_t = Na

Nps

    numarul mediu de turisti se exprima prin raportul dintre suma turistilor inregistrati intr-o perioada data (ST) si numarul zilelor din perioada respectiva(n):

Nt = ST

n

si arata intensitatea circulatiei turistice intr-un anumit interval de timp (calendaristic sau sezon turistic).

    durata medie a sejurului se determina prin raportarea numarului de zile/turist (NZT) la numarul turistilor (T)

Ds = S NZT

S NT

si reflecta posibilitatea ofertei turistice de a retine turistul intr-o anumita zona, regiune sau tara.

    densitatea circulatiei turistice este indicatorul care pune in legatura directa circulatia turistica cu populatia rezidenta a zonei. Se calculeaza ca un raport dintre numarul de turisti (T) si numarul populatiei (P):

D= ST

P

    preferinta relativa a turistilor se calculeaza ca raport intre numarul de turisti spre o destinatie data (T₁) si totalul emisiunii turistice a zonei respective (T) sau totalul populatiei rezidente (P):

P_r = ST sau Pr = ST

ST P

si furnizeaza informatii privind orientarea geografica a fluxurilor turistice emise de un bazin de cerere (zona).

Ultimii doi indicatori permit cuantificarea fluxurilor turistice dintr-o tara sau zona si orienteaza politica de dezvoltare a activitatii turistice de dimensionare a ofertei in functie de solicitarea turistica.

    calcularea coeficientului de elasticitate a cererii in raport cu variatia veniturilor. Se calculeaza in scopul aprecierii cererii potentiale ce s-ar putea transforma in cerere efectiva la o modificare a variabilelor sale:

Ex = DY ; Dx

Y x

In care: Ex = elasticitatea cererii turistice;

Dy = variatia cererii turisatice;

Y = volumul cererii turistice

Dx = variatia veniturilor

x = volumul veniturilor

Dy = Ex Dx y

X

Ex = 1,5 - 1,8 la venituri

Pentru activitatea agentiilor de turism:

    actiunea turistica este modalitatea specifica de desfasurare si conditiile asigurat de agentul economic organizator pe parcursul calatoriei turistului

    turistii participanti la o actiune turistica sunt persoanele care beneficiaza de serviciile oferite si vandute de agentul economic care organizeaza activitatea turistica respectiva;

    numarul turistilor - zile pentru o actiune turistica se determina prin inmultirea numarului persoanelor participante cu durata efectiva in zile a actiunii respective.

In ceea ce priveste oferta turistica, in literatura de specialitate au fost formulate mai multe definitii ale acesteia. Dintre multitudinea acestora retinem urmatoarea: oferta turistica cuprinde resursele turistice naturale si antropice, echipamentul de "productie" a serviciilor turistice, masa de bunuri alimentare, industriale destinate consumului turistic, forta de munca specializata in activitati specifice, infrastructura turistica si structurile de primire, conditiile de comercializare (preturi, tarife, facilitati, etc.).

Dotata cu diverse si spectaculoase forme de relief, imbinate armonios pe intreg teritoriul tarii, bucurandu-se de o clima favorabila proiectarii turismului in tot cursul anului, inzestrata cu o flora ti fauna bogate, cu numeroase monumente istorice, de arta si arhitectura, Romania poate satisface prin resursele sale turistice, preferintele diverselor segmente ale cererii turistice interne si internationale.

Resursele turistice cuprind ansamblul atractiilor turistice naturale si antropice dintr-o zona, regiune sau tara. In Romania, cadrul natural este bogat, variat si complex, cu o structura peisagistica deosebit de armonioasa. Complexitatea potentialului turistic ca si gradul sau de atractivitate, in general, sunt in stransa corelatie cu formele de relief si cresc progresiv, de la campie catre munte; desigur, litoralul Marii Negre si Carpatii romanesti fac exceptie.

Inceputurile turismului montan dateaza de la sfarsitul secolului XIX, cand i-au fiinta diferite asociatii de turism. Asociatia transilvana Carpatina, la Sibiu (1880), Cercul Excursionistilor la Bucuresti(1891), primele cabane in Cindrel, Fagaras si Bucegi, se pun bazele primei statiuni montane din tara (Paltinis la 1450 m). Ulterior turismul montan a cunoscut o dezvoltare sustinuta; pe langa cabanele initiale s-au conturat complexe si microstatiuni turistice montane, unele dintre ele devenind statiuni montane recunoscute, apreciate si peste hotare.

Din analiza gradului de echipare tehnica a masivelor montane (cazare, partii de schi si mijloace de transport pe cablu, accesibilitate, poteci marcate, etc.) precum si a circulatiei turistice rezulta urmatoarele:

    dotarea corespunzatoare din punct de vedere tehnic, din totalul de 60 masive analizate, circa 20 dispun de o anumita echipare tehnica, iar numai 13 au o dotare mai buna (Postavaru, Bucegi, Garbova, Cindrel, Semenic, Ceahlaul, Muntele Mic, Tarcau, Fagaras, Rodna, etc.);

    neconcordanta dintre valoarea si complexitatea potentialului turistic montan si gradul de inzestrare tehnica (Masivele Postavaru si Garbova au cea mai buna amenajare pentru turism, in comparatie cu Parang, Rodna, Fagaras, etc, cu cele mai complexe resurse turistice, dar cu o slaba dotare tehnica);

    echiparea diferentiata, cu mari discrepante a masivelor montane: doar trei (Bucegi, Postavaru, Garbova) detineau, in 1994, peste 75% din capacitatea de cazare, peste 70% din mijloacele de transport pe cablu si peste 90% din partiile amenajate; mai pregnant apare faptul ca peste 80% din spatiile de cazare cu confort superior se concentreaza tot aici, restul muntilor detin cabane si vile de confort redus (exceptie Semenic, Ceahlau si Rodna);

    necorelatie intre capacitatea de cazare, lungimea si capacitatea partiilor de schi, realizandu-se valori reduse (de pana la 5 m pe loc cazare) chiar in statiunile montane din Bucegi si Postavaru, fata de 6-6,5 m/loc cazare pe plan mondial (si chiar 8 - 8,5 m/loc cazare in statiunile cu pondere mare a turismului la sfarsit de saptamana); aceeasi necorelatie se observa si intre spatiile de cazare si capacitatea orara a tuturor mijloacelor si dotarilor pentru sporturi de iarna (partii, teleferice)indicele respectiv fiind cu mult sub media internationala;

    masivele montane sunt in general, acoperite cu o retea densa de poteci turistice (peste 11.000 km. lungime) dar se impune verificarea, completarea, intretinerea si chiar reducerea acestora in multe masive, din necesitatea de a proteja si conserva mediul natural (Retezat, Parang, Ceahlau, etc.)

Analizele realizate mai sus evidentiaza cu claritate ca lantul carpatin romanesc dispune de un potential turistic deosebit de complex si cu reale posibilitati de utilizare, dar insuficient valorificat. Concentrarea turismului in muntii din bazinul prahovean se datoreaza apropierii de puternicele centre urbane si turistice, Bucuresti si Brasov, de existenta unei infrastructuri generale, de traditie, etc. si mai putin de valoarea potentialului turistic (exceptie Masivul Bucegi).

Oferta Carpatilor romanesti este data si de o serie de servicii suplimentare. Turistii veniti pentru practicarea sporturilor de iarna - in general tineri si persoane pana in 50 de ani - realizeaza deja - prin schiat -(in afara concursurilor), folosirea in mod placut, prin sport, a sejurului intr-o statiune. Ca urmare, in cadrul activitatilor "apres schi" (sportul cu schiul fiind dependent numai de programul de functionare a instalatiilor de transport pe cablu), locul principal il ocupa programele de seara din diversele unitati de alimentatie publica (cu program de varit, cu programe de animare, etc.) si in al doilea rand activitati culturale desfasurate in statiune sau in centre urbane din apropierea statiunii.

Predilectia spre anumite modalitati de utilizare a timpului dupa programul de schi se poate explica, pe de o parte, prin nevoia de relaxare, puternic resimtita de cei mai multi schiori, dupa un numar de coborari (si urcari) si prin lungimea noptilor de iarna.

Deoarece, in statiunile pentru sporturile de iarna, factorii climatici specifici sezonului rece ofera posibilitati si pentru alte sporturi (sanius, patinaj) de multe ori complementare pentru iubitorii schiului sau principale pentru insotitorii lor, existenta amenajarilor, a echipamentului si a mijloacelor necesare pentru practicarea acestor sporturi reprezinta conditii principale pentru buna functionare a unor astfel de statiuni, pentru a li se asigura o pozitie solida in cadrul competentei internationale.

Turismul pe litoralul romanesc a aparut intr-un cadru organizat in a doua parte a sec. XIX, dar a capatat o mare amploare dupa 1956, cand a inceput realizarea unor mari complexe hoteliere, in baza unui plan general de sistematizare. Conditiile naturale deosebit de favorabile pentru practicarea unui turism complex au permis construirea in cele 12 statiuni, a unei baze materiale puternice, de cazare, tratament, alimentatie publica, agrement, comert general, etc. litoralul romanesc fiind considerat prima zona turistica din tara, cu toate ca prin specificul sau, activitatea de turism se caracterizeaza printr-o accentuata sezonalitate.

Astfel, capacitatea sa de cazare era in 1999 de 287.268 locuri, cele 12 statiuni avand peste 270 de hoteluri si 350 unitati de alimentatie publica.

Insa potentialul turistic al litoralului este suficient valorificat, mai ales resursele balneare de o mare valoare terapeutica: apele termale - minerale, namolurile sapropelice si de turba (de altfel, baza de cazare pentru cura balneara reprezinta numai 13,1% din spatiile litoralului).

Deoarece diversele statiuni turistice s-au dezvoltat pe seama anumitor factori naturali, intre cele trei grupe mari - statiuni de litoral, statiuni balneare si statiuni profilate pe sporturile de iarna - exista, pe langa asemanari, multe deosebiri in ceea ce priveste capitolul serviciilor suplimentare din afara unitatilor de cazare (si intr-o anumita masura si in spatiile de cazare). In statiunile de litoral, intr-un timp, o pondere mare in ansamblul serviciilor suplimentare au constituit-o agrementul si sporturile nautice, in cele balneare, o serie de proceduri si actiuni specifice, iar in cele destinate practicarii sporturilor de iarna, o anumita pondere este detinuta de alte sporturi de iarna decat cele principale si de plimbarile cu sanii trase de cai.

Referitor la statiunile de litoral, aici factorii naturali care au determinat aparitia si dezvoltarea statiunilor respective sunt formati, in principal, din mare, Soare, nisip, si unde, in general, clientela este constituita din copii si adulti pana la 55-60 ani, nevoia de miscare este mare. Ca urmare, largirea gamei de mijloace pentru practicarea celor mai diferite sporturi a fost si reprezinta o cale principala de urmat pentru modernizarea ofertei acestei statiuni.

O data cu accentul pus pe mediul acvatic se cere asigurarea de posibilitati variate pentru sporturile ce se practica pe suprafete de teren amenajate. Totodata avand in vedere multitudinea de preferinte, durata sejurului si programul de plaja, un loc important in cadrul activitatilor la care recurg turistii in aceste statiuni il ocupa actiunile cultural artistice Orientarea spre asemenea oferta decurge si din faptul ca majoritatea clientelei straine este formata din persoane aflate la varsta activa, care fiind foarte ocupate, isi gasesc mai putin timp in restul anului pentru a-si satisface interesul pentru cultura.

Nepresupunand un program cat de cat riguros atat in timpul fiecarei zi cat si pe toata durata de sedere, sejurul in statiunile de litoral se impaca foarte bine cu excursiile, incepand de la cele de cateva ore pana la cele de cateva zile.

Avand in vedere ca unele statiuni de litoral (Efori Nord, Neptun si Mangalia) si-au creat vad pentru piata turistica externa la tratamentul bolilor aparatului locomotor si ca la acest tratament recurg, cu preponderenta persoanele de varsta a treia, care vin mai des in perioadele din afara sezonului de varf, cand beneficiaza de o serie de inlesniri, in cadrul serviciilor suplimentare ce corespund dorintelor si preferintelor lor, un rol insemnat il ocupa procedurile adjuvante, tratamentele cu produse originale romanesti, diversele genuri de cura. In ceea ce priveste partea de distractii amuzament, o mare contributie pot sa o aiba serile distractive de orice fel (inclusiv petrecerea timpului in baruri si in restaurante cu specific), excursii prin imprejurimi (inclusiv tururi de litoral) plimbarile cu trasuri sau docare de cai, de magari ( a se vedea statiunile de litoral din Bulgaria.

Unele elemente de potential se degradeaza sau se reduc treptat (plaja, namolul, etc) conducand la diminuarea potentialului turistic al litoralului.

Analizand datele furnizate de Comisia Nationala de Statistica, structurile de primire cu functiuni de cazare turistica din 1999

Figura - Structuri de primire cu functiune de

cazare turistica

Figura -Capacitate de cazare existenta (locuri)

Figura Capacitate de cazare in functiune (mii locuri -zile)

Tot in cadrul ofertei de prestatii turistice suplimentare romanesti se inscriu cele oferite de agentiile de turism intern si international. Pana in anul 1990, agentiile de turism international utilizau pentru valorificarea prestatiilor "tarifarul turistic general", intocmit, anual, de Ministerul Turismului In acest catalog erau prezentate reglementari in vigoare care priveau turismul din Romania, tarifele pentru serviciile turistice, valabile pentru toate zonele turistice din tara.

Dupa anul 1990, ultimul an al aparitiei acestui catalog, operatorii de turism si-au construit propriile programe si tarife de vanzare.

Unele dintre aceste programe cuprindeau:

    punerea in valoare a patrimoniului geografic din zonele de interes turistic,

Atractia pe care o reprezinta Muntii Carpati s-a materializat prin organizarea de programe specifice, precum, drumetii pe trasee montane marcate, cure de teren, alpinism, actiuni de orientare turistica, programe pentru amatori si profesionisti.

Statiunile turistice montane Sinaia, Predeal, Poiana Brasov, etc. au fost introduse in circuitul turistic prin programe de scurta durata (1-2 zile) sau sejururi de 7 zile.

Zona Transfagarasanului a fost cuprinsa in programe de 1-2 zile, cu traseul Sf. Gheorghe, Brasov, Fagaras, Balea Cascada, Balea Lac, etc.

    punerea in valoare a monumentelor si obiectivelor istorice.

O serie de monumente, manastiri, biserici si castele au fost cuprinse in programe tematice, cum ar fi de exemplu programul legat de legenda Dracula, care include vizitarea Manastirii Snagov - Bucuresti, Turnul Chindiei, Ruinele Curtii Domnesti din Targoviste, Biserica Mesterul Manole din Curtea de Arges, Castelul Bran, Ansamblul Medieval si casa Dracula din Sighisoara.

Reintroducerea in circuitul turistic a Castelului Peles din Statiunea Sinaia a condus la cresterea circulatiei turistice in aceasta zona atat prin programele organizate cat si prin deplasarile pe cont propriu ale turistilor si protocoale special organizate pentru delegatiile oficiale.

    - punerea in valoare a folclorului obiceiurilor si traditiilor vechi romanesti precum si a tezaurului etnografic.

Un program cu aceasta tema a fost realizat de unitatea cu specific "Nunta Zamfirei" din statiunea turistica Eforie Nord, program care a fost vandut cu succes datorita prezentarii intr-o maniera deosebita a obiceiurilor de nunta la romani, servicii unor preparate culinare traditionale, dar si antrenarii turistilor, prin ghizi-animatori, in spectacol.

    punerea in valoare a formelor si mijloacelor de agrement.

"Agrementul" este elementul care completeaza si mareste valoarea unui program turistic, fapt care conduce la includerea acestuia in tipologia de programe turistice; este transpus in practica prin agrement cultural - distractiv, realizat in unitati de alimentatie, baruri, cabarete prin utilizarea dotarilor, aparaturii si utilajelor de agrement, prin organizarea de manifestari cu tematica speciala de agrement sau promovare turistica (Miss Litoral, Carnavalul Zapezii, concursuri si festivaluri de mare amploare, etc.)

    punerea in valoare a metodelor originale de tratament romanesti.

O particularitate a ofertei de tratament a constituit-o aplicarea si promovarea metodelor originale de tratament romanesti: Gerovital, Pell-Amar, Boicil, metode care au inregistrat succese pe plan international, in special, in perioadele cand acestea au fost sustinute de inventatorii produselor

    excursiile externe cu sejururi scurte de 1-2 zile oferite turistilor straini, fiind organizate in orase, din tari cu obiective turistice intens solicitate de turisti (Istambul, Cairo, Tel-Aviv, Kiev, Varna, etc)

In continuare voi prezenta un extras din oferta de programe destinate turistilor straini "ONT Litoral Mamaia" si "ONT Carpati Brasov".

"ONT Litoral Mamaia" (extras oferta

ONT Carpati Brasov"(extras oferta)

Retrospectiva cu privire la oferta turistica romaneasca am prezentat-o numai cu intentia de a sugera reorientarea continutului noilor programe ce urmeaza a se realiza, in vederea integrarii intr-un context turistic viabil, introducand in oferta caracteristici distincte, particulare romanesti.

7.Indicatori si norme de gestiune si dezvoltare turistica

Stabilirea capacitatii generale de primire este data de un anume context care nu este mereu acelasi. Aprecierea se realizeaza printr-o larga utilizare a unor standarde si norme. Se disting doua categorii de norme:

    generale - utilizate pentru mai toate structurile turistice (nivel cazare, dotari turistice, infrastructura);

speciale - care se aplica unei forme de turism sau produs turistic, sau care se refera la analiza unor aspecte socio-economice, fizice, culturale, s.a.

Toate normele existente impun o anumita strategie de utilizare a resurselor turistice naturale si antropice, care sa conduca la o exploatare optima a acestora.

Indicatori generali.

Un indicator general valabil, cu larga utilizare in turism, este capacitatea optima de primire (suportabilitate) a teritoriului, cu formula:

Cp = SSi x Ni x Ki, unde:

. Cp = capacitatea optima de primire;

Si = suprafata/volumul fiecarei resurse (factor)

Ni= norma de spatiu (volum pentru fiecare persoana)   

Ki = indice de utilizare a fiecarei resurse (factor la ora de varf)

Cp = S x K_v/N, unde:

Cp = capacitatea optima de primire

S= suprafata in ha, m²

K_v = coeficient de atractivitate a zonei

N = norma de spatiu pentru o persoana.

Mai des utilizata este formula 2.

Un alt indicator important se refera la intensitatea utilizarii spatiale ce reprezinta volumul de zile turist ce se poate atinge intr-o anumita zona. Acesti indici sunt in functie de caracteristicile cadrului natural:

    pentru zone intens dezvoltate, cu multiple resurse turistice, care permit o diversificare a activitatilor turistice, 500 zile turist/ha/an;

    pentru zonele extensiv dezvoltate, care au resurse limitate: 200 zile/turist/an;

    pentru zone naturale protejate (Parcuri Nationale, Rezervatii ale biosferei, rezervatii naturale) 5 zile/turist/an.

Pe baza acestui indice se pot calcula dimensiunile fluxurilor turistice si ale bazei materiale turistice.

Indicatori speciali.

Acestia sunt folositi diferentiat pentru formele de turism existente si se refera la:

Turismul de litoral

Existenta turismului de litoral este influentata de marimea si calitatea zonei costiere marine. Pe litoralul Marii Negre au fost diferentiate trei tipuri de tarmuri:

tarm cu plaja larga, nisipoasa,

tarm cu plaja delimitata de faleza, lacuri sau zone mlastinoase,

tarm fara plaje, dar unde fundul marii putin adanc, cu panta lina, permite realizarea unor plaje artificiale.

In cele ce urmeaza voi prezenta principalii indicatori care influenteaza exploatarea turistica a plajelor:

Capacitatea optima de primire

Co =S : L/N, unde

Co = capacitatea optima de primire

S= suprafata plajelor (m²)

L= lungimea plajei (m)

N= norme de spatiu pentru turist (m²)

Gradul de utilizare a plajei

- intensiva 8-12 /m²

- medie 6-8 /m²

- mica 4-6 /m²

Indicele de simultaneitate a prezentei vizitatorilor

Se stabileste pe baza duratei medii de plaja, in sezon de la 3 - 4 ore pana la un interval cuprins intre 9.00 - 17.00, aceasta si in functie de profilul statiunii, nivel de dotare si amenajari pentru cura si agrement. Pentru perioada optima de plaja indicele de simultaneitate are valori cuprinse intre 1,25 - 1,40.

Capacitatea zilnica a plajei

Cz = Is x Cn, unde

Cz = capacitatea zilnica a plajei

Is = indicele de simultaneitate

Cn = capacitatea optima potentiala, care se calculeaza astfel:

Cn = suprafata plajei / Np(suprafata pentru vizitator.

Turismul montan si de sporturi de iarna.

Pe glob, si in tara noastra turismul montan are o arie larga de dezvoltare ca urmare a prezentei extinse a zonelor montane.

Valorificarea si amenajarea pentru turism a spatiului montan este in functie de altitudinile medii si maxime, de relief, densitatea fragmentarii lui, nivelul pantelor.

Pentru drumetii, excursii sau simple plimbari este nevoie de un spatiu bine amenajat, cu poteci marcate, locuri de odihna, fumat, cu o buna accesibilitate. Se admite o incarcare de 100 persoane la hectar, iar pentru terenurile mai accidentate sau fragile, din punct de vedere ecologic, un numar de 30-80 persoane la ha.

    pentru practicarea sporturilor de iarna exista un numar mare de indicatori, deoarece serviciile turistice sunt mai complexe. Aceasta forma de turism este in functie de o multitudine de factori naturali (altitudine, orientare fata de punctele cardinale, marimea pantei, acoperirea cu vegetatie, conditiile de clima)

In continuarea sunt infatisate principalele norme care raspund de dezvoltarea sporturilor de iarna:

Capacitatea caracteristica a mijloacelor de transport pe cablu ofera o imagine reala a potentialului instalatiilor in functie de conditiile concrete ale zonei in care sunt amplasate si reprezinta produsul dintre capacitatea orara (Q) si diferenta de nivel (AH) a tuturor instalatiilor:

Cc= Q x AH

Indicatorul privind accesul la instalatiile de transport = L/Np, unde:

L= lungimea instalatiilor de transport pe cablu

Np= numarul locuitorilor din reteaua de cazare (operational pe plan mondial = 2,80 - 3,20)

Indicatorul privind gradul de satisfacere a cererii turistice =Q/Np, unde

Q= capacitatea instalatiilor de transport pe cablu

Np = numarul locurilor din reteaua de cazare (operational pe plan mondial =1,25-2,00)

Capacitatea instalatiei de transport pe cablu se poate diminua prin metoda diferentei:

Ct = g x B/a, unde:

Ct= capacitatea orara a telefericelor (pers/ora)

g= debitul orar pe latimea partiei

b = latimea partiei (m)

a= randamentrul telefericului (a mediu =0.9)

Debitul instalatiei ce deserveste partia

Ho = Cz x Hs / K x T x h, unde:

Ho= capacitatea orara a telefericului (pers/ora)

Cz = numar de schiori pe zi

Hs= diferenta de nivel parcursa de un schior pe zi

K= coeficient de incarcare a instalatiei

T= timpul in ore de functionare

H = diferenta de nivel a partiei.

Capacitatea orara a instalatiilor de urcat (CH) indicva numarul maxim de persoane ce pot fi transportate pe partie.

Indicatorul privind potentialul statiunii din punct de vedere al gradului de dotare cu instalatii de transport pe cablu (puterea statiunii)=Q x H / Np, unde:

Q x H = capacitatea caracteristica a mijloacelor de transport (Q - capacitatea orara si H diferenta de nivel)

Np = numarul locurilor din reteaua de cazare (operational pe plan mondial = 500 - 100)

Capacitatea de cazare necesara domeniului schiabil intr-o statiune de iarna, rezulta din relatia:

Np=Ns/Kox Ks, unde:

Np = capacitatea de cazare a statiunii

Ns= numarul de turisti

Ko = coeficientul de influenta a Week-end-ului (pentru zille lucratoare K=1)

Ks= ponderea schiorilor din totalul turistilor (valori relative)

Indicatori specifici

Capacitatea optima a partiilor de schi

Exista mai multe variante de calcul pentru acest indicator, dintre care:

a.      Co= capacitatea optima a partiei

Q= debitul orar mediu in functie de viteza schiorului si distanta minima de siguranta dintre doi schiori;

Z= diferenta medie de nivel pe care o coboara intr-o zi un schior in functie de tehnica sa.

L= coeficientul de corectie a debitului mediu in functie de latimea partiei de 30 m latime)

b.     Cz=S/s=b x h/s x sin a, unde:

S= suprafata schiabila(in m²)

S= suprafata destinata unui schior pe zi

a = panta partiei

c.      Capacitatea partiei (Cz) in raport cu debitul (Q) al instalatiei:

Cz = Q x K x T x h/Hs, unde:

Q = capacitatea orara a telefericului (pers/ora)

Hs = diferenta de nivel parcursa de un schior

K = coeficientul de incarcare a instalatiei

T = timpul in ore de functionare

h= diferenta de nivel a partiei

Debitul partiilor de schi, in functie de panta partiei (Q) este:

Indicatorul de simultaneitate exprima numarul de schiori ce se pot gasi simultan in zona schiabila si se deduce prin relatia:

Cps= Nt+Np+Na+Nr unde:

Cps= capacitatea zonei schiabile(Nr schiori)

Nt= numarul schiorilor aflati in teleferice

Np= numarul schiorilor aflati pe partie

Na= numarul schiorilor ce asteapta la rand la teleferice

Nr= numarul schiorilor aflati in afara partiilor in repaus.

8. Concluzii si propuneri

Analizand cele prezentate pe parcursul lucrarii, am observat ca zona Carpatilor dispune de numeroase resurse naturale si antropice, de amplasamente care insa nu sunt valorificate corespunzator. Acum, la sfarsit de lucrare, m-am simtit nevoita sa ma refer putin si la tehnica turismului de iarna subiect abordat din ce in ce mai des si care necesita o implicare intr-o actiune de valorificare a unor amplasamente pe linie de turism de iarna. Pentru a face acest lucru trebuiesc clarificate si stapanite, in primul rand, urmatoarele aspecte:

Identificarea conditiilor naturale.

Definirea lucrarilor care se impun pentru valorificarea amplasamentului

Problema accesului spre amplasament

Asigurarea resurselor pentru energie: electricitate, apa si chiar gaz.

Identificarea clientelei in perspectiva

Rezolvarea corelarii dintre turistii schiori si capacitatea de primire a statiunii

Aspectul pozitiv al completarii turismului de vara cu cel de iarna spre un turism stabil continuu de-a lungul intregului an.

Turismul de iarna in sprijinul dezvoltarii intregii zone montane aferente

Schiul ca stimulent de atractie dar nu si de incasari directe

Efortul si efectul economic generate prin desfasurarea turismului de iarna.

Un aspect important il constituie asigurarea energiei. Telefericele, iluminatul si producerea zapezii artificiale apeleaza imens la electricitate. Desi, la ora actuala ea este peste tot la dispozitie, se constata totusi ca implica un efort mare pentru asigurare, fapt care face adesea ca lucrurile sa intarzie.

Pentru o perspectiva mai indepartata este indicat sa se aiba in vedere si asigurarea apei necesare producerii zapezii artificiale. Zapada artificiala substituie lipsa zapezii naturale mai ales la inceput de sezon, cand temperatura negativa este, dar zapada nu!

Tot instalatia de zapada artificiala ii da turistului care urmeaza sa vina, siguranta unui concediu dedicat schiului.

Oferta, odata concretizata, trebuie sa asigure o clientela de calitate cert numeroasa, care sa se coreleze cu intreaga retea a statiunii.

Factorul principal in atragerea turistului este evident publicitatea. Dar cea mai eficienta publicitate este cea pe care o fac acei turisti care se reintorc la casele lor multumiti sub toate aspectele.

Un alt punct de care trebuie sa se tina seama este faptul ca intre actiunile legate de domeniul schiabil, dintr-o statiune, exista o stricta interdependenta. Astazi, acest aspect se rezolva cu apel la calcul, la nivel de proiectare. Sa fiu mai clara: intre capacitatea "Q persoana/ora" a telefericelor , suprafata schiabila a partiilor "S/ha", numarul maxim al schiorilor pe zi "Cz" si capacitatea Np - locuri de pat din cadrul cazarii se dau date orientative si indrumari de calcul exacte, in literatura de specialitate.

Interesant este faptul ca Q, adica capacitatea orara tuturor instalatiilor de teleferic, constituie motorul care imprima cadenta intregii activitati.

Daca luam ca exemplu Branul, in situatia actuala, aici turismul se desfasoara intr-un spatiu de timp limitat la aproximativ 3 luni pe timpul verii, plus doar cateva zile cu ocazia sarbatorilor de iarna. In restul anului camerele destinate cazarii turistilor, raman neocupate. Prin promovarea si a turismului de iarna, fiind ca la Bran conditiile naturale sunt deosebite se va ajunge la perpetuarea turismului de-a lungul intregului an. Ramane ca sa se initieze anumite formule originale si de specific printre care si schiul de fond plimbare, tractarea schiurilor cu cai sau moto -senilete, care pot deveni foarte atragatoare.

Si iata ca prin afirmatiile facute in cadrul acestui punct am abordat probleme care tin de turismul rural. De aceea turismul de iarna va interveni in completarea si sporirea rentabilitatii turismului localitatilor rurale, respectiv, d la o perioada de numai din an la aproape 1 an intreg.

Mai adaug faptul ca, inca din desfasurarea turismului de vara ar trebui sa se faca apel la cai expeditive de procurare de material de schi "second hand"!!!

In afara exploatarii masei lemnoase pe timpul iernii, muntele ramane in stapanirea animalelor salbatice care, odata cu coborarea oilor devenite stapane pe toata ambianta mirifica si chiar pe stanele parasite.

Turismul de iarna prin reteaua de teleferice mari a inceput sa reia in stapanire zona inalta, cea de deasupra padurilor.

Important pentru viitor este sa se urmareasca o asociere a activitatilor in care drumurile si telefericele sa devina utile si pentru celelalte activitati montane, nu numai pentru turismul de iarna. Un exemplu incontestabil il ofera telefericele de la Sinaia si Busteni

Tot in relatia cu muntele apare si problema mult dezbatuta a respectarii echilibrului ecologic. Turismul de iarna este acuzat ca pretinde "exces de defrisari". Si in aceasta directie intervin cu urmatoarea precizare, rezultata din calcul matematic: intregul domeniu schiabil din Poiana Brasov are o suprafata de partii de 40 ha. Ori aceasta reprezinta echivalentul a 1mp. la 17,5 din suprafata intregului nostru lant muntos carpatin. Si acest raport pleaca de la cele 9 partii luate in considerare, fapt care ne conduce la afirmatia ca o singura partie, care ar deveni o statiune din mediul rural, ar stabili un raport de 10 ori mai mic, adica 1mp la 175 ha, practic aproape nimic!!!

Insa un amplasament pentru domeniul schiabil constituie, pentru un punct turistic o puternica atractie, caci schiul a devenit un hobby, iar in jurul lui se desfasoara multiple activitati generatoare de incasari insemnate.

Costul biletului de teleferic nu este cel care acopera cheltuielile directe de pe reteaua domeniul schiabil. Intr-o statiune de iarna incasarile substantiale sunt generate pe multiple alte cai cum sunt: cazarea, restaurantele, animatia prin competitii, barurile de noapte si apoi comertul cu specific local. De exemplu in cadrul Poienii Brasov ar trebui sa ia fiinta o expozitie permanenta de prezentare a produselor din reteaua industriala a Brasovului , apoi, printr-o deplasare organizata la producatorul dorit turistul sa-si poata cumpara sau comanda ceea ce doreste, iar comenzile mai mari sa-i fie transportate, contra cost, la adresa lui. E vorba de: mobila, covoare, imbracaminte, articole de artizanat, si chiar de stabilirea de relatii economice cu firme brasovene. Astfel s-ar promova forma de export intern cu consecinte benefice pentru economia locala.

In ceea ce priveste efortul si efectul economic asigurarea unei oferte valoroase pe linie de turism de iarna implica initial si apoi pe parcurs un efort economic substantial.

Amenajarea domeniului schiabil, dotarile care se impun si gama mare a serviciilor pretind costuri importante. In cadrul serviciilor intra intretinerea zapezii pe partie atat prin manopera cat si cu seniletele de zapada, scolile de schi, inchirierea de material schi si asigurarea iluminatului seara a partiilor.

Gong inaugural pe litoral

Marea este un alt nume al Verii. Putini sunt cei care sa nu viseze la plaje insorite si nopti dezmierdate de briza marii, sa revada un colt de statiune care i-a produs nu-stiu-ce bucurie, ori sa reintalneasca oameni care intr-un fel sau altul, i-au asigurat, poate, sezoane la rand, frumusetea concediului, la care tanjeste un an intreg. In fond, odihna, ca si munca, este un drept la fel de pretios. Mai ales ca nimic nu se face pe gratis. Ministrul Dan Matei Agathon stie foarte bine toate acestea. Si mai stie, poate ca nimeni altul, ca pe litoral se afla aproape jumatate din patrimoniul turismului nostru - ca structuri de primire - si, normal, o asemenea "salba de focuri" ale industriei vacantelor trebuie sa produca bucurii si bani. Multi bani, asa cum se intampla in tarile unde industria iluziilor este mai bine pusa la punct si aduna venituri ce se socotesc in miliarde de dolari. Mai mult de atat a devenit o axioma faptul ca, in anii cand litoralul merge bine turismul romanesc atinge cote performante. Asadar, nu mai poate mira pe nimeni importanta ce se acorda deschiderii sezonului estival. Traditional ea se petrece pe 1 mai. Tot traditional, dupa doua zile de valva, scandaluri si alte traznai, avand ca actori principali - tinerii, desigur, o parte infima dintre ei- hotelurile se inchid la loc din diverse pricini , asteptand sa vina vara cu adevarat. Si unele raman cu lacatul pe usa pana spre sfarsitul lui iunie.

Un exercitiu penibil, comis de gura autoritatilor, cum se spune.

De doi ani, Dan Matei Agathon a facut din litoral o prioritate a turismului romanesc, iar "tablourile" din marea expozitie a sezonului estival sunt cu totul altele. Este in afara oricarui dubiu ca debutul din acest an al vacantelor de la tarmul Marii Negre s-a produs in conditiile unor statiuni pregatite de star ca niciodata. E mai mult decat un semn de bun augur, vremea insasi - turismul, ca si agricultura, sunt la cheremul capriciilor naturii, poate si de aceea unii se cred doctori in aceste domenii - tinand, cum se spune, cu indraznetii, cu curajosii. Exemplele sunt multe: la Mamaia si la Costinesti - ce diferenta intre cum se prezenta acum un an si cum arata la aceasta data!; la Neptun ori Saturn, lumea a inteles deopotriva ca a pregati cu simt gospodaresc, intrarea in regatul vacantelor, ce seamana cu un fel de revelion nesfarsit nu este un hatar care se face cuiva. E conditia elementara de a gandi la modul profesionist "o campanie" ce nu mai admite nici un fel de pete negre. Se mai schimba asadar si mentalitatea celor care detin hoteluri si alte stabilimente de vacanta.

Din pacate este cu neputinta sa facem o cronica a celor doua zile in care ministrul turismului, insotit de o armata de ziaristi- este admirabila relatie pe care Dan Matei Agathon o are cu mass-media, indiferent ca reprezentantii ei sunt obiectivi, ca il lauda sau ca il critica - au strabatut Litoralul de la Mamaia pana la Saturn. Au fost vizitate hoteluri, mai ales cele in care vor fi cazati turistii ce deja au inceput sa soseasca prin celebrele firme TUI si Thomas Cook - si restaurante, au fost taiate panglici inaugurale la Hotel Savoy in Mamaia si la Neptun, in mijlocul strazii proaspat refacute dupa standarde serioase, s-au revazut structuri de primire ce urmeaza sa fie privatizate si s-a mers pe plaja. Intre fotografii exista si "troita", altarul unde s-a oficiat ulterior, pentru prima data, intr-o astfel de maniera, slujba de Inviere. Insist asupra acestui detaliu. S-au auzit unele voci din randul prelatilor ortodocsi care au formulat diverse critici. "In aceasta lume ortodoxa, mi-e neplacut sa spun din nou, exista multa scleroza si prostie, rezistenta in ceea ce inseamna o abordare lucida si inteligenta a realitatilor de azi, avand ca efect , intre altele, migrarea unor credinciosi catre diverse secte.." Mai adaug doar faptul ca, pentru anul 2003, turismul balnear si Romania - tara vinului, vor constitui doua repere ale programului national de turism. De altminteri, expeditia pe Litoral a cuprins si o vizita la celebra podgorie Murfatlar. Vinul, cand este de calitate este si un bun prieten al vacantelor.

"Pe litoral, ar putea fi foarte bine cu preturi rezonabile si multi turisti"

In perioada 25/28 martie, la Neptun s-au desfasurat lucrarile Bursei Nationale de Turism - Litoral 2002. Peste 200 de touroperatori, hotelieri, prestatori sau firme producatoare de materiale si instalatii pentru industria hoteliera si-au expus oferta, au purtat discutii pe marginea eternei probleme a relansarii turismului romanesc, s-au facut comparatii, au fost comentate date statistice, s-au purtat negocieri, s-au semnat contracte, bine-nteles a fost indelung combatuta initiativa Guvernului privind majorarea TVA pana la 15% si pentru turismul international. "Familia "turismului se comporta ca orice familie in Romania zilelor noastre. Cu certuri, cu impacari, cu pareri pro si contra, cu ochiul aruncat in ograda vecinului, cu discutii pe ton inalt. ca, pana la urma totul sa se incheie cu o strangere de mana. Nu stiu daca aceasta mentalitate este benefica, dar sper, fiindca asa suntem noi, romanii facuti, sa se termine totul cu bine. Si nici nu se poate in alt fel daca parcurgem cu atentie discursul dlui Dan Matei Agathon, ministrul turismului: "Vremurile se anunta bune pentru turismul romanesc, avand in vedere ca in 2001 a fost cel mai bun an din ultimii 17, incasarile valutare depasind pragul psihologic, de 500 milioane de dolari. Am avut o crestere de 17,7% la turistii din UE., ceea ce reprezinta un boom al turismului romanesc.

Cresterile cu 25% ale fluxului turistic dinspre Germania, Austria sau Tarile Scandinave releva acest lucru. De acum depinde doar de noi ca trendul pozitiv sa se inregistreze in continuare". La BTL 2002 pe langa ofertantii traditionali Mangalia SA., Neptun Olimp SA, Hotel Savoy sau Hotel President, au sarit cu oferte si societati mai mici, rezultate in urma nenumaratelor proceselor divizare sau privatizare. Printre acestea Euro Hotels care a iesit pe piata cu hotelul Caraiman (de 3 stele), complet refacut si cu hotelul Orlando, tot de trei stele, din Venus, care se aliniaza standardelor internationale.

Dupa cum spunea dl. Bogdan Sendrea, general manager al Euronst, aceasta aliniere este absolut necesara pentru ca Romania sa redevina polul de atractie pentru turistii din toata lumea. Este necesar, mai declara dl. Sendrea, ca politica de preturi sa fie una echilibrata, care sa nu descurajeze turistii si care sa permita lansarea noilor investitori in domeniu. De altfel, ministrul Dan Matei Agathon accentua acest aspect aratand ca este imposibil ca un pachet de servicii, in Bulgaria, sa coste, in medie cu 100 de Euro mai putin ca in Romania.

Sezonul estival a sosit, iar aparitia unor hoteluri noi ca Orlando si Caraiman, ca Iaki sau multe altele imbracate in haina noua, duc la selectarea clientului.

O selectie care trebuie sa ofere posibilitati tuturor. Desi multa lume considera litoralul ca o destinatie de odihna si de distractie, el este un loc facator de minuni in ale sanatatii. Este remarcabil faptul ca , dupa renovarea bazei de tratament de la hotelul "Mangalia" in acest an au poposit aici peste 400 de turisti germani urmand ca prin contractul incheiat cu TUI, in vara, sa mai viziteze Mangalia inca 10.000.

Interesul starnit de balnearul romanesc este, poate, unul dintre motivele pentru care Ministerul Turismului urmeaza sa deruleze un program comun pentru revigorarea si promovarea acestui segment al turismului.

In mare acestea au fost problemele abordate la BTL 2002, in discutii taioase sau amiabile, in spatii mai largi sau reduse, cu calm sau cui patima. Cat despre preturi, ele inca se negociaza. Sfatul meu este sa puneti bani deoparte caci, cu un milion de lei - un milion doua sute mi lei, , in plin sezon, pe camera, nu stiu cui ii va da mana. La aceasta se adauga taxa de statiune /1-4% in Mamaia, 5% in Mangalia), taxa de salubritate, taxa de salvare, taxa de ., taxe care s-au inmultit ca ciupercile dupa ploaie.

Cu toate acestea viitorul nu-i asa de sumbru. Se mai gasesc solutii si pentru buzunare mici. Important este ca litoralul sa poata oferi tuturor macar cateva zile de odihna, de relaxare.

Speranta dupa BTL 2002: preturi bunicele, servicii bunute (chiar bune) cultul clientului, etc.

In speranta ca am reusit, cat de cat, sa atrag atentia asupra acestor doua mari "teme" ale turismului, las la latitudinea dumneavoastra sa decideti unde va veti petrece, cat mai placut si util, vacantele.