Turing-Clubul Romaniei

A fost legalizat la 2 aprilie 1926 in urma sentintei Tribunalului, publicata' in Monitorul oficial. In realitate, T.C.R. activa de citeva luni, ca o continuare a Societatii Hanul Drumetilor[1].

Infiintarea T.C.R. este atestata documentar, in primul rind, prin doua procese verbale: procesul verbal din 3 mai 1925[2] al adunarii generale a Sectiei alpine a Bucegilor, in care, la punctul 6, se mentioneaza: "Se aproba a se propune comitetului central schimbarea numelui societatii, in acela de: Turing-Clubul Romaniei; procesul verbal din 10 iunie 1925 al adunarii generale a Societatii "Hanul Drumetilor', semnat de 164 persoane care au cerut infiintarea unei asociatii cu numele Turing-Clubul Romaniei. Dupa cele doua procese verbale s-a intocmit Actul constitutiv si Statutul. Aceste doua documente au fost semnate de Stefan Bogdanescu, Sofia Bragadiru, Ioan Brailoiu, Emanoil Bucuta, Mircea Chernbach, Mihail Ciupegea, Ioan Colman, Z. N. Furnica, Mihai Haret, Spiru D. I. Gold Haret, Nicolae Missir, Grigore Pherekyde, Const. N. Popescu, Dimitrie Baldovin Popescu, Nicolae Popovici, Andrei Popovici-Bizno-sanu, Carol Rasidescu, Teodor Solacolu, Stefan Spirescu, Aurel Stanescu, Constantin Statescu si Constantin Stoicescu.

Articolul 1 din Statut prevedea: "Se constituie o asociatie romana stiintifica-culturala-educativa, fara scop lucrativ sau patrimonial, sub denumirea Turing-Clubul Romaniei, asociatie de turism si pentru protectia naturei'.

Articolul 2: "Sediul social principal al asociatiei este in Bucuresti[3]. Treptat, se vor infiinta si sedii secundare denumite sectiuni in toate localitatile din Romania, prin simpla decizie a Consiliului de administratie central, provocata de cererea a cel putin 20 de membri localnici'.

Scopul noii asociatii, dupa Actul constitutiv si articolul 6 din Statut, era: "De a face cunoscuta Romania romanilor si strainilor; de a dezvolta alpinismul si turismul sub toate formele lor; de a imbunatati hotelurile si conditiile lor sanitare; de a face publicatii turistice, geografice, pitoresti; de a lupta pentru apararea monumentelor naturii sau istorice si de a invata pe excursionisti sa respecte frumusetile naturale sau arhitectonice ale Romaniei'.

Administrarea asociatiei, se stipuleaza in documentele amintite, va fi in conformitate cu statutele si Regulamentul interior.

Semnatarii Actului constitutiv si ai Statutului au ales un consiliu de administratie, ai carui componenti au declarat: "Subscrisii, reprezentind majoritatea membrilor asociatiei si exercitind functiile adunarii generale constitutive, dispunem: alegem in consiliu de administratie, pe un period de cinci ani, pe: presedinte, Mihai Haret; vicepresedinte, Ion Bianu; secretar general Ioan Colman; al doilea secretar, Mihai Ciupagea; casier, D. Z. Furnica; membri: Gabriel Dimitriu, Gheorghe Mortzun, general Scarlat Panaitescu, Constantin N. Popescu, Andrei Popovici-Baznosanu, Valeriu Puscariu, Carol Rasidescu, Stefan Spirescu, George Vilsan; cenzori: Stefan Bogdanescu, Nicolae Missir, Aurel Stanescu; cenzori supleanti: Serban Oteteleseanu, Alexandru Romalo si Toma Zlatco'.

Turing-Clubul Romaniei a avut mai multe sectii in tara, pe care le vom prezenta pe rind. Nu a avut insa si o sectie in Bucuresti, acest rol asumindusi-l Consiliul de administratie. De aceea, vom prezenta si activitatea acestui consiliu, numit pe scurt "Centrala'.

ACTIVITATEA CONSILIULUI CENTRAL. Ca for conducator, a dirijat activitatea sectiilor si a avut unele realizari si activitati

Cabane. Centrala a administrat cabana Pestera, construita de Societatea "Hanul Drumetilor', cabana Piscul Ciinelui si cele construite de ea: Casa Pestera a fost complet amenajata, marita si inzestrata pina la 1 august 1925, valoarea ei ridicindu-se la un milion de lei. Nu stim ce amenajari s-au mai facut pina in 1929, dar din brosura Turing-Clubul Romaniei de Mihai Haret, Bucuresti 1930, aflam ca pretul ei se ridicase la 1 652 762 lei. Constructia acestei case a fost de un real folos pentru dezvoltarea alpinismului in Bucegi, dupa primul razboi mondial, umplind golul ramas dupa distrugerea caselor Omul, Caraiman si Pestera, construite si amenajate de Societatea Carpatina ..Sinaia', inaintea razboiului. Utilitatea casei Pestera reiese si din insemnarile facute in registrul casei, tiparite in cele trei anuare ale Bucegilor. Casa Pestera a ars in noaptea de 12 februarie 1940. Noul consiliu de administratie, ales in 1937, avind in frunte pe inginerul Alexandru Stefanescu, a aprobat planurile arhitectului Titu Evolceanu si a trecut la constructia unei case cu o capacitate mai mare si cu o inzestrare moderna. Lucrarea a inceput in mai 1940 si, dupa eforturi mari, din cauza lipsei de materiale si a razboiului, noua Casa Pestera s-a inaugurat la 18 octombrie 1942. In prezenta a peste 300 de persoane. Realizarea ei nu era posibila fara staruinta si contributia materiala a membrilor, a prietenilor asociatiei si, in special, a presedintelui, care a suportat o buna parte din cheltuielile de constructie. Aceasta casa a ars in ziua de 1 septembrie 1970; Casa Omul[4] A fost lucrata in 1924 sub egida "Hanului Drumetilor', in curtea Fabricii de Hirtie din Busteni. In iunie 1925, partile ei componente s-au transportat la cantonul Jepi, cu funicularul fabricii, iar de aici pina la Virful Omul s-a recurs la carute, la cai ori la spinarea oamenilor. Lucrarea de asamblare, executata de fratii Pescaru din Breaza a inceput la 15 septembrie 1925 si a durat pina in ianuarie 1926. Inaugurarea Casei Omul a avut loc la 7 august 1926 in prezenta a peste 400 de persoane. Costul s-a ridicat la suma de 325 000 lei, fiind acoperiti din donatii. In 1927, i s-a adaugat "magazia tampon', iar in 1936-1937, cladirea a fost marita si capacitatea de gazduire dublata. In 1930 valoarea constructiei era estimata la suma de 462 860 lei , iar in 1934 la 550 000 lei . Aceasta cabana se mai pastreaza si azi; Casa Piscul Ciinelui. Realizata de Sectia alpina a Bucegilor in Poiana Carp de pe muntele al carui nume il poarta, inaugurata la 17 noiembrie 1929, a costat peste un milion lei . Aceasta cabana a trecut in administratia centralei incepind din februarie 1936, printr-un act semnat de Mihai Haret si Ioan Colman. In 1946, a reintrat in patrimoniul sectiei. Casa Surul a fost construita de Centrala, pe plaiul Fruntea Moasei la poalele muntelui Suru din Muntii Fagarasului, in 1939. Administrata la inceput de sectia Sibiu, a trecut ulterior (din 1940) in custodia sectiei "Fratia Montana" care se mutase la Sibiu si se contopise cu sectia T.C.R. din aceasta localitate. Casa Bircaciu, a fost inchiriata de T.C.R. In 1942 prin licitatie publica de la comuna Avrig si a administrat-o sectia "Fratia munteana'. Centrala a mai contribuit, in mica masura, la cheltuielile de constructie a caselor: Piscul Ciinelui, Baleia, Pietrile, Cristianul Mare-Postavarul, Muntele Baisorii si Prislop.

Drumuri, poteci si marcaje. Centrala nu a reparat si marcat poteci in munte. Aceste lucrari, facute de sectii, sint mentionate la activitatea fiecarei sectii in parte.

Protectia naturii. Preluind stafeta de la Societatea Carpatina "Sinaia' si de la Societatea de Gimnastica, Sport si Muzica din Iasi, primele care au vadit o preocupare constanta pentru aceasta problema, T.C.R. a reusit sa obtina rezultate mai ample. S-a initiat o campanie sistematica pentru protectia naturii, prin conferinte la radio, prin conferinte publice, prin publicarea de articole in presa, prin editarea de diferite publicatii, promotorul ei fiind profesorul Emil G. Racovita, secondat de Alexandru Borza, Valeriu Puscariu, Mihai Haret, Alexandru Popovici-Baznosanu, Ionel Pop, Ioan Colman etc.

Propaganda, organizari de excursii. Centrala a desfasurat o propaganda sustinuta privind promovarea turismului si alpinismului prin conferinte tinute la radio, prin articole si stiri publicate in presa si prin diferite brosuri, iar sectiile au recurs la presa locala si la conferinte organizate in mai toate orasele mari din tara; asemenea actiuni au condus la sporirea considerabila a numarului excursiilor colective.

Alpinism. T.C.R. a propagat alpinismul (placerea de a urca pe munte). Excursiile colective - organizate atit de centrala cit si de sectii - au oferit participantilor prilejul de a cunoaste neasemuitele frumuseti ale muntilor nostri si, o data cu aceasta, au sadit in sufletele excursionistilor si dorinta de a-i strabate cit mai des. Cei mai antrenati, obisnuiti cu muntele, au intreprins in vara 1927, din proprie initiativa, ascensiuni in masivul Bucegi, pe Valea Alba, Valea Seaca a Caraimanului, vaile Costilei, Galbenelelor, Malin, Tapului etc., ca si pe Briul Mare, din Piatra Arsa pina la Claia Mare si-n Valea Jepilor (Briul lui Raducu); pe Briul Portitei din Caraiman sau pe Briul Mare al Costilei. Printre protagonisti putem enumera pe profesorul Dan Radulescu, Radu si Serban Titeica, ultimii doi intocmind prima harta a abruptului prahovean al Bucegilor, Ion Cantuniari, Gogu Georgescu, Mircea Chernbach, Constantin si Dumitru Stoenescu, Constantin si Horia Taflan, Nicolae Comanescu etc. Aceste trasee mai grele s-au repetat an de an, ca apoi sa se treaca si la ascensiuni de iarna, efectuate, in special, de membrii "Gruparii Alpine' din T.C.R., Nicolae Comanescu, Nicolae Dimitriu si altii.

Publicatii turistice. In editura T.C.R. sau sub auspiciile Turing-Clubului Romaniei au aparut lucrarile: Predealul, de Iordan I. Tacu, 1927, facind parte din "Grupul calauzelor vaii Prahovei'; Branul si cetatea Branului, de Ioan Mosoiu, 1930, facind parte din "Grupul calauzelor tarii Birsei'; Turing-Clubul Romaniei[10], de Mihai Haret, 1930; Le massif de Bucegi, de acelasi autor, 1931; Taul Rosu, de Valeriu Puscariu, 1934; Ghetarul de la Scarisoara, 1935, Muntii Apuseni, 1937, Turismul de munte, 1938, Lacul Rosu si Cheile Bicazului, 1939 , toate de Valeriu Puscariu; Romania balneara si turistica, de Emil Teposu si Valeriu Puscariu, 1932; Case de adapost si drumuri marcate, de Valeriu Puscariu si Radu Titeica, 1942; Cartea muntilor, de Bucura Dumbrava (editia a III-a), 1943; Turing-Clubul Romaniei, de Valeriu Puscariu, 1946; Valea Ariesului, de Vasile I. Rusu, Turda 1947. In Ziarul stiintelor si calatoriilor a aparut in perioada 1931-1947 Buletinul Turing-Clubului Romaniei. In 1934, T.C.R. a publicat revista Turing-Clubul Romaniei, avind colaboratori pe Mihai Haret, Ioan Colman, inginer N. Nicolescu, Valeriu Puscariu si inginer Radu Titeica, dar dupa doua numere, din cauza costului mare in raport cu alte reviste similare, parte din colaboratori s-au retras si revista si-a incetat aparitia. Tot in 1934, sub egida T.C.R. a aparut Calendar saptaminal, cuprinzind articole, reportaje, fotografii, informatii despre turism, alpinism, vilegiatura, balneologie, schi, flora, fauna, vinatoare. Publicatia avea pe Mihai Haret ca prim redactor in perioada 1934-1937 si ca director in anii 1938-1940. Din 1941, Calendarul saptaminal s-a transformat in Enciclopedia turistica romaneasca, avind ca prim redactor pe Valeriu Puscariu. Ultimul volum, al XIV-lea, a aparut in 1947. In publicatiile T.C.R. au aparut date si descrieri interesante, dar, din pacate, unele lipsite de documentarea stiintifica. Prin editura Institutului "Unirea' din Brasov au fost tiparite hartile: Bucegi si Girbova, Postavarul si Piatra Mare, Piatra Craiului, Masivele Retezat-Tarcu si Godeanu, Masivul Ceahlau cu Cheile Bicazului, Harta fizica a pamintului romanesc, cu casele de adapost ale T.C.R., cum si doua harti ale abruptului prahovean al Bucegilor atasate la al II-lea si al III-lea anuar al Bucegilor.

Turing-Clubul Romaniei s-a afiliat la Alianta Internationala de Turism in iunie 1929 si la Federatia Societatilor de Turism din Romania, in 1934, federatie ce a avut ca presedinte pe Mihai Haret, de la infiintare si pina in 1938.

Incepind din 1929, datorita unor disensiuni survenite intre unii dintre membrii fondatori si presedinte, o parte din membri au parasit pe rind asociatia, infiintind asociatia A.D.M.I.R., apoi, mai tirziu, Asociatia Excursionistilor Romani (A.E.R.) si Asociatia turistica "Romania pitoreasca'. In aprilie 1933 s-au desprins din T.C.R. si membrii "Gruparii alpine', care in 1934 au fondat Clubul Alpin Roman. Multi alti turisti si alpinisti au preferat sa mearga pe munte fara a fi inscrisi in vreo asociatie, fie din considerente personale, fie pentru ca nu erau de acord cu statutele acestor asociatii, fapt care, de altfel, rezulta chiar dupa statisticile T.C.R. referitoare la cei ce frecventau casele de adapost. Capacitatea redusa de adaptare a Turing-Clubului Romaniei la nevoile reale ale turismului si alpinismului din acea perioada a contribuit la farimitarea miscarii turistice-alpine din tara noastra. La 14 noiembrie 1937[12] Mihai Haret si-a prezentat demisia din functia de presedinte al Turing-Clubului Romaniei, in fata adunarii generale extraordinare. Noul presedinte, proclamat de adunarea generala extraordinara, a fost inginerul Alexandru Stefanescu, care a depus mult suflet si a facut mari sacrificii materiale personale pentru propasirea asociatiei, a turismului si alpinismului in general, contributia sa fiind la fel de eficienta si in perioada anterioara, cind a indeplinit functia de vicepresedinte. O activitate meritorie si rodnica au mai avut avocatul Gheorghe Mortzun, Dimitrie Popescu Baldovin, Valeriu Puscariu, Radu Titeica, Titu Evolceanu, Gheorghe Bors, Mircea Chernbach si altii, iar pentru Bucuresti se cuvine sa fie mentionat sprijinul acordat de. Dumitru Stoenescu-Taica, de Ion Geiser si de multi altii.

ACTIVITATEA SECTIILOR T.C.R. O parte din sectii isi prezentau bilanturile anuale in publicatiile T.C.R., lucru pe care Consiliul central nu l-a facut.

Sectia alpina a Bucegilor. La inceput, sinaenii au primit cu neincredere dorinta unor bucuresteni care locuiau si la Sinaia de a constitui o societate turistica. Neincrederea lor era justificata de faptul ca noua societate urmarea dezvoltarea turismului, dar si beneficii pentru conducatori si actionari, inchirierea si exploatarea a doua case taranesti in Sinaia, una inainte de infiintarea "Hanului Drumetilor' si alta dupa aceasta, a marit neincrederea, in loc sa fie un argument convingator. Ei erau obisnuiti cu forma de organizare a fostei Societati Carpatine "Sinaia'. Abia o data cu construirea Casei Pestera, citiva, un numar destul de modest, au acceptat sa devina membri, dar cu unele rezerve, si la 27 ianuarie 1924 s-a infiintat Sectia alpina a Bucegilor, cu sediul in Sinaia, dupa ce Consiliul de administratie al S.A. "Hanul Drumetilor' a aprobat, in sedinta din 10 septembrie 1923, Regulamentul de functionare a sectiei. Regulamentul, in care se arata clar ca scopul T.C.R. este necomercial, a fost semnat de doctor Alceu Urechia, Walter Muston, Gh. Matheescu, inginer, Spiru-Gold-Haret, P. Dumitrescu, Ioseph Ungarth, Vladimir Bortnovschi, N. Jianu, Wendy Muston, Carola Muston, maior Cezar Apostoliu, Albert Nacht, Ion Pasare, C. I. Ionescu si Mihai Haret. La 3 mai 1925, dupa un an de activitate, a avut loc adunarea generala a sectiei, in prezenta a 38 de membri. S-au aratat realizarile obtinute in acest interval de timp si s-a cerut Centralei schimbarea denumirii societatii. S-a ales si un comitet[13] a carei componenta a suferit ulterior unele modificari, asa ca aici mentionam comitetul ales pentru perioada 1926-1930 : presedinte - inginer Iosif Sangeorzan; vicepresedinte - inginer Gh. Bolomey; casier - Walter Muston; secretar - C. I. Ionescu; membri - colonel V. Vecchi, Gh. Matheescu, It. col. Gh. Mihail, Fritz Schiel, Ion Tatulea si Vasile Teodorescu; cenzori - Vladimir Bortnovschi, inginer Emanoil Costache, Gheorghe Vintila; cenzori supleanti - capitan Focseneanu, Nae Dumitrescu si Albert Nacht. Sectia alpina a Bucegilor a functionat pina la 8 februarie 1936, cind, asa cum am aratat, a fost "preluata' de Centrala si nu si-a recapatat autonomia decit in luna mai 1946 . In scurta-i existenta de 12 ani, Sectia alpina a Bucegilor a desfasurat o vie activitate de propaganda pe valea superioara a Prahovei, in localitatile Sinaia, Poiana Tapului, Busteni, Azuga si Predeal, prin conferinte, sezatori, agape, baluri si excursii colective. A construit cu mijloace proprii casa Piscul Ciinelui, a reparat si intretinut poteci, a marcat 175 kilometri-de drumuri, iar in golul alpin al Bucegilor a instalat 850 de stilpi infipti in pamint si a pus table indicatoare pentru orientarea turistilor. O contributie deosebita a acestei sectii o constituie editarea celor 4 volume amintite, care ne ingaduie astazi sa reconstituim o parte din istoria alpinismului romanesc, intreaga activitate a Sectiei alpine a T.C.R. s-a bucurat si de o buna apreciere in rindul alpinistilor, astfel ca numarul membrilor a crescut an de an. De la 38, cit reprezentau la data constituirii, ei au ajuns la 94 in 1925, 189 in 1927, 285 in 1928, iar in cele din urma au depasit cifra de 500. In cadrul sectiei s-au evidentiat, printr-o munca rodnica si dezinteresata, inginerul Iosif Sangeorzan, doctorul Alceu Urechia, invatatorul C. I. Ionescu, Vasile Teodorescu, Gheorghe Matheescu, Florian Stefanescu si multi altii.

Sectia alpina Brasov. Desi a luat nastere la 10 aprilie 1927, Sectia alpina Brasov si-a inceput activitatea propriu-zisa abia in 1929. In 1933, ea a inclus si Sectia Bran-Piatra Craiului, care isi desfasurase anterior activitatea in perioada 14 iunie 1926-1933. Teritoriul activitatii, dupa 1933, cuprindea masivele Cristianul Marc, Piatra Mare, Ciucasul si Piatra Craiului. In vederea atingerii obiectivelor propuse, in rindurile brasovenilor s-au organizat mai multe conferinte cu caracter propagandistic si stiintific, numeroase excursii colective, cum si agape si baluri. Cu eforturi mari, sectia a reusit sa construiasca o frumoasa cabana turistica in muntele Cristianul Mare, la cota 1690, bine inzestrata pentru acea perioada, a deschis o noua poteca catre cabana si a achizitionat un teren la lacul Urlea, in Muntii Fagarasului; a marcat mai multe poteci in masivii amintiti si a publicat doua numere din revista Brasovul turistic, m 1935. La realizarea obiectivelor amintite si-au adus o contributie insemnata Gheorghe Diaconescu, presedintele sectiei, doctor Moga, doctor Suciu-Sibianu, colonel Strat etc.

Sectia "Muntii Apuseni' . Cu toate ca la Cluj exista o asociatie, "Fratia Munteana', la 1 iulie 1927 Turing-Clubul Romaniei a infiintat si sectia "Muntii Apuseni'. Aceasta sectie a amenajat doua case de adapost, una la Maguri (1 346 metri altitudine), sub Chicera Comorii, iar cealalta in Valea Devii (1 010 metri aititudine) la poalele masivului Muntele Mare. A marcat poteci de interes turistic in Muntii Apuseni. De la 35 de membri in anul infiintarii, ea a ajuns sa aiba in 1933 aproape 250 de membri. Primul comitet a fost compus din: presedinte - doctor Titus Vasiliu, vicepresedinte - doctor Leon Daniello, casier si secretar - Valeriu Puscariu, etc. Societatea "Fratia Munteana' a fuzionat cu Turing-Clubul Romaniei, respectiv cu Sectia "Muntii Apuseni', in iunie 1933, aducindu-i acesteia numele, un spor de prestigiu, un mare numar de membri si doua cabane: Detunata (1 060 metri altitudine), la poalele stincii Detunata Goala, si cabana Scarisoara, situata la un sfert de ora departare de Ghetarul de la Scarisoara. In vara 1933, Sectia "Fratia Munteana' a inceput constructia casei Muntele Baisorii, care a fost inaugurata la 30 septembrie 1934 in prezenta a peste 500 de persoane. La realizarea acestei constructii un merit deosebit l-a avut, pe linga membrii sectiunii, si comisia cabanei Muntele Baisorii, alcatuita din doctor Leon Daniello, doctor Remus Doctor si avocat N. Bozonea. Acestia din urma au depus o munca dezinteresata pentru desavirsirea unuia din cele mai frumoase adaposturi turistice din muntii nostri si au facut si insemnate sacrificii materiale. Sectia a mai participat la construirea si inzestrarea casei Vladeasa, proprietatea prefecturii Cluj, iar membrii centrului T.C.R. Tirgul-Mures au construit un mic adapost in Muntii Caliman. Sectia a desfasurat o propaganda intensa, menita sa sprijine dezvoltarea turismului si alpinismului in Transilvania. Numeroase comunicari si conferinte cu subiect turistic au fost tinute la Cluj si in alte orase transilvanene. Au fost publicate articole in revistele: Cultura, Darul vremii, Gind romanesc, Societatea de miine, Boabe de griu, Lumea turistica, Turismul, Romania, incepind de la 1 ianuarie 1932 si pina in septembrie 1940, in fiecare saptamina a aparut in ziarul Patria din Cluj un buletin saptaminal, pentru informarea membrilor, apoi, patru ani, bilunar, la Brasov, pina in februarie 1945 si din septembrie 1945, pentru o scurta durata, in Ziarul Stiintelor si al calatoriilor. Sectia a colaborat la redactarea monografiei Transilvania, Crisana, Banatul si Maramuresul, publicind articolul: O tara de turism: Ardealul, de Valeriu Puscariu - 1929; sub auspiciile ei au mai aparut: Turismul si Turing-Clubul Romaniei, de Titu Vasiliu - 1926 , cum si schita drumurilor marcate din muntii Bihorului. Primul si ultimul Anuar al Sectiei Fratia Munteana a aparut in 1937. Sectia a deschis poteca Ponor-Cetatile Ponorului, a instalat scari, podete, balustrade si funii de sirma la Ghetarul de la Scarisoara, Cetatile Ponorului si in canionul Vaii Galbene. A marcat 450 km de drumuri si a instalat tabele indicatoare. A contribuit la infiintarea altor sectii in Transilvania si la infiintarea mai multor "centre de turism'. In toamna 1940, o data cu ocuparea vremelnica a Transilvaniei de nord, sectia "Fratia Munteana' s-a mutat la Sibiu, inglobindu-si sectia de acolo. A contribuit la marirea si inzestrarea casei Suru si la inceperea lucrarilor de constructie a noii case Bircaciu, inapoiata la Cluj in octombrie 1945, "Fratia Munteana' si-a reluat activitatea avind ca program repararea cabanelor si refacerea marcajelor. Sectia "Fratia Munteana' a avut ca presedinte de onoare pe profesorul Emil Racovita. Cu incepere din 1937, comitetul era compus din: presedinte - Titus Vasiliu, vicepresedinte - Leon Daniello, secretar general - Valeriu Puscariu, casier - Aurel Goci-man, secretar - Rubin Popa, iar membri - Ionel Pop, Eugen Besa, Ion Ienciu, Remus Doctor, Cornel Bodea si Ion Busita. In perioada 1936-1943 a functionat si un secretariat general tehnic sub conducerea lui Valeriu Puscariu.

Sectia Retezat. Sectia "Muntii Apuseni', luind in considerare potentialul turistic al masivului Retezat si al muntilor din jur, a initiat infiintarea unei noi sectii care sa extinda turismul montan si in aceasta zona. Dupa o intensa propaganda prin serbari si conferinte turistice, prin agape colegiale, baluri anuale etc., desfasurate incepind de la 16 august 1931 si pina la data de 26 februarie 1933, sectia Retezat a fost fondata, avind sediul in orasul Deva. Teritoriul ei de activitate cuprindea masivul Retezatului si Tara Hategului, muntii Vilcan, Paring si Sebes si partea de sud a Muntilor Apuseni. Ca centre turistice, dispunea de localitatile Brad, Cimpul lui Neag, Vulcan, Orastie, Pui, Petrosani. In afara de organizarea a numeroase excursii, printre principalele realizari se inscrie construirea drumului de cal si de picior (14 kilometri), care lega Nucsoara de casa "Pietrile', cum si construirea drumului pentru autovehicule de la Pui la casa Baleia, ambele realizate cu concursul prefecturii judetului Hunedoara. Din fonduri proprii au fost facute marcaje cu o lungime totala de 30 de kilometri in Muntii Retezatului. Cea mai insemnata realizare a constituit-o insa construirea caselor de adapost Baleia (1 450 metri altitudine), in 1934-1935, si Pietrile (1 475 metri altitudine), in 1936-1937, constructii la care au contribuit Centrala T.C.R. si unii membrii ai T.C.R. printre care se cuvine sa se evidentieze sprijinul acordat de inginerul Alexandru Stefanescu, pe atunci vicepresedinte al asociatiei. Sectia Retezat a mai folosit pentru excursiile ce le-a organizat si adapostul de la plaiul Vulcan si casa de padurar de la Cimpusel (Scocul Retezatului), contribuind, totodata, la amenajarea lor. La aceste ultime realizari, trebuie mentionat sprijinul acordat atit de Nicolae Dinu, presedintele sectiei, cit si de multi iubitori ai muntelui.

Sectia Bucovina. cu sediul in Cimpulungul Moldovenesc, si-a inceput activitatea prin 1927, datorita muncit neobosite a primului sau presedinte, Iorgu G. Toma. In 1928 s-a cladit casa Rarau (1 450 metri altitudine), situata in apropierea Pietrelor Doamnei, sub Virful Rarau. Un drum de automobil construit inaintea razboiului de "Fondul regional' o facea usor accesibila, fiind deschisa in tot timpul anului. Devastata si apoi distrusa prin incendiu, in timpul retragerii armatelor germane din Bucovina, in toamna anului 1944, casa Rarau a fost reconstruita, cu binevoitorul concurs al presedintiei Consiliului de Ministri si al primarei orasului Cimpulung. O a doua cabana, compusa din 30 camere, situata pe Deia, sub muntele Tomnatic, din apropierea orasului Cimpulung, a fost achizitionata si inzestrata in 1945. Activitatea Sectiei "Iorgu G. Toma' (Bucovina) s-a concretizat, de asemenea, prin contributia adusa la protectia monumentelor naturii, prin organizari de excursii, prin marcaje, cum si prin numeroase articole publicate in ziare si reviste, semnate de Iorgu G. Toma (decedat in 1935), M. Gusuleac, A. Morosan, Fr. Jelenici, I. Sarghie.

Sectia Maramures, cu sediul la Sighetul Marmatiei, intemeiata la 2 iulie 1934, a avut ca teritoriu de activitate judetul Maramures, cuprinzind muntii Gutii si versantul nordic al muntilor Tiblesul si Rodnei. A avut centre turistice in Sighet, Viseul de Sus si Borsa. Printre realizarile mai importante amintim constructia casei Bogdan Voda, linga pasul Prislop (inaugurata la 20 august 1939 cu o larga participare a membrilor si prietenilor T.C.R. din intreaga tara); 160 kilometri de marcaje in regiunile Sighet-Izvoare, in muntii Gutii; organizari de excursii; editarea unei serii de carti postale cu subiecte pitoresti din Maramures. Sectia Maramures reusise sa achizitioneze pentru scopuri turistice urmatoarele mici cabane sau refugii:

a)cabana de sub Virful Tiblesului, deasupra Vaii Baicului, construita de doctorul Juscu din Dragomiresti si inginerul Dunca din Cuhea; ea a fost cedata in 1937 Turing-Clubului Romaniei ;

b)cabana din Virful Tiganului, pusa la dispozitie de Divizionul 5 tunuri de munte;

c)refugiul de sub Virful Pietrosul Mare (1 900 metri altitudine) pe tarmul lacul glaciar, construit de primaria comunei Borsa.

Sufletul Sectiei Maramures a T.C.R. a fost Francisc Nistor.

Sectia Banat, cu sediul la Timisoara, a luat fiinta la 19 ianuarie 1935, avind ca teritoriu de activitate intreg Banatul si muntii Poiana Ruscai, Muntele Mic, Tarcu, Godeanu, iar ca centre turistice - localitatile Lugoj, Caransebes, Oravita, Resita, Faget, Bozovici. Activitatea sectiei s-a concretizat in organizarea de excursii in Banat, masivul Retezat, muntii Poiana Ruscai, Semenic, Muntele Mic, Tarcu, Godeanu si in alte regiuni din tara. A efectuat 222 de kilometri de marcaje in imprejurimile Bailor Herculane si in muntii Cernei, Poiana Ruscai, Tarcu, Godeanu. Datorita demersului intreprins de sectie, membrii T.C.R. au obtinut dreptul de acces la casa Luncani a liceului din Lugoj si s-au bucurat de reduceri la taxele de gazduire in casele de adapost "Dor de munte' si "Bradisor' (in muntele Mic) ale prefecturii judetului Severin si A.M.I.C. Remarcabila a fost campania propagandistica desfasurata prin ziarele si revistele din Banat si din capitala. In activitatea depusa s-au distins profesorul inginer Ion Protopopescu din Timisoara, Gheorghe Repede din Caransebes si Aurel Pitu din Lugoj.

Sectia Arad. Intemeiata la 20 noiembrie 1935, cu sediul la Arad si dispunind de centre la Halmagiu, Lipova si Siria, aceasta sectie a desfasurat mai mult o activitate de propaganda si organizari de excursii in regiunea Muresului, in Muntii Apuseni si in Banat. A executat citeva marcaje in muntele Gaina-Biharia. Sectia Arad a folosit adapostul de la Casoaia si acela de la Gruiul Dumii, pe drumul Bihariei spre muntele Gaina. In 1938 s-a tiparit Anuarul T.C.R., Sectia Arad, cu darea de seama pe 1936. Presedintele sectiei a fost Caius Lepa.

Sectia Satu-Mare. A luat fiinta la 3 mai 1936 si a avut, indeosebi, o activitate de propaganda, a organizat excursii in judetele Satu-Mare si Maramures, o expozitie turistica in cadrul Lunii Satmarului, cu sprijinul sectiei T.C.R. "Fratia Munteana'. A avut centre turistice la Negresti si Carei. A executat 25 kilometri de marcaje in Tara Oasului. Membrii sectiei au colaborat cu articole la ziarele locale si la Universul, au intocmit harta turistica a judetului Satu Mare.

Sectia Vrancea, cu sediul la Focsani, a fost infiintata in 1945. S-a manifestat prin organizarea mai multor excursii, a unei expozitii de fotografii in orasul Focsani si a unor serbari.

Sectia Blaj - Tirnavele a organizat, sub conducerea profesorului N. Ghetie, cu studenti si elevi ai liceelor din Blaj, trei excursii in zonele Baia Mare si Virful Ignis, la Ceahlau, Cheile Bicazului si Lacul Rosu, pe Valea Oltului-Valea Lotrului-Virful Urdele-Novaci- Baia de Arama si la monumentele medievale din judetul Vilcea.

Mari iubitori ai Muntilor Apuseni au fost si aradenii. Ei insisi si-au constituit societatea lor, mai inainte de a veni marile societati pentru a-si forma acolo filiale.

ASOCIATIA DE TURISM "LA DRUM', infiintata in 1924, avea sediul la Arad, iar scopurile activitatii ei erau precizate in statut, astfel: "organizarea excursiilor in tara si in strainatate; dezvoltarea gustului si a dragostei pentru viata in aer liber si pentru frumusetile naturii; ingrijirea si buna primire a excursionistilor ce vor sosi din strainatate sau din alte parti ale tarii; infiintarea unor hanuri in Muntii Apuseni si a unui camin in Arad pentru gazduirea posibililor excursionisti; intemeierea unui cerc turistic cu menirea de a stabili si intretine legaturi intre membrii asociatiei si alte asociatii din tara si strainatate; amenajarea si repararea cailor de excursiuni din vecinatatea Aradului si, in special, a celor din Muntii Apuseni; difuzarea, in strainatate, a informatiilor si cunostintelor despre tara, costumele, cintecele si jocurile noastre nationale'.

Primul comitet al asociatiei a fost format din: presedinte - Ion Piso; vicepresedinte si secretar general - Traian Mager; jurist-consult - Alexandru Stoenescu; medicii asociatiei - Iuliu Vicas si Dumitru Cosma; director de excursii - Nestor Blaga; membri - Nicolae Petrescu, P. Georgescu, Cornel Lutai, Semproniu Luca.

Este interesant de remarcat ca, spre deosebire de toate celelalte cluburi, societati si asociatii din tara, componenta comitetului acestei asociatii include un jurist, doi medici si un director de excursii.

Asociatia turistica "La Drum' a editat revista Ziarul excursiilor, din care am gasit doar fascicola II, 1925, tiparita la Arad. In cuprinsul ei sint publicate articole-reportaje intitulate Aspecte din Muntii Apuseni si Ghetarul de la Scarisoara. Nu stim cit a functionat si ce alte realizari a avut asociatia "La Drum'.