Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AccessAdobe photoshopAlgoritmiAutocadBaze de dateC
C sharpCalculatoareCorel drawDot netExcelFox pro
FrontpageHardwareHtmlInternetJavaLinux
MatlabMs dosPascalPhpPower pointRetele calculatoare
SqlTutorialsWebdesignWindowsWordXml

Guvernare si administratie in societatea informationala

calculatoare

+ Font mai mare | - Font mai mic




Guvernare si administratie in societatea informationala

Informatizarea globala a societatii determina schimbarea radicala a majoritatii conceptelor clasice care vizeaza structura societatii si modul in care aceasta este dirijata si controlata. Aceste concepte devin prin intermediul tehnologiei informatiei si comunicatiilor, concepte electronice (sau e-concepte). E-conceptele pastreaza principiile clasice legate de libertate si democratie. Principala problema este de a analiza si prognoza gradul in care schimbarile in tehnologie vor influenta nu numai aria economica ci, mai ales, viata cotidiana a individului si a societatii in general.




1. Democratia electronica

Democratia electronica (sau e-democratiei) se intinde dincolo de procesul democratic.

Guvernarea in societatea informationala ia in calcul democratia digitala.

Spectrul e-democratiei cuprinde, inregistrarea participantilor la vot, actul votarii, consultarea opiniei publice, comunicarea intre alesi si alegatori, incurajarea cetatenilor de a participa activ la procesul legislativ etc.

Guvernele isi dovedesc buna credinta facand informatiile accesibile on-line, acestea transformandu-se prin comunicarea deschisa dintre alegatori si guvernanti, dar si asigurarea unor cai facile de angajare a cetatenilor intr-un guvern electronic (sau e-guvern). Activitatile prin care e-democratia se integreaza in strategiile e-guvernului sunt

-anuntarea on-line a tuturor intrunirilor publice intr-un mod sistematic si eficient; informatia trebuie sa cuprinda data, locul, tematica si alte observatii;

-in paginile web oficiale se impune prezenta unor legaturi catre pagini cu informatii despre agentiile guvernamentale;

-implementarea proceselor reprezentative si consultative pe Internet, prin crearea unor comitete virtuale;

-utilizarea unor instrumente de raspuns automat care sa lucreze eficient; posta electronica este unul din cele mai personale si pretuite instrumente Internet utilizate de cetateanul comun;

-conducerea trebuie sa ofere si consultatii on-line bine structurate , deoarece comunicarile fata-in-fata trebuie sa fie completate cu astfel de evenimente asincrone, care permit oamenilor sa se puna la curent cu chestiunile politice si sa interactioneze cu agentiile si conducatorii acestora;

-se impune dezvoltarea si modificarea legislatiei pentru a veni in intampinarea democratiei electronice;

-personalul administrativ trebuie sa stie sa utilizeze Internetul si alte tehnologii noi si performante.

In prezent, utilizarea tehnologiei in cadrul sedintelor parlamentare este limitat la contorizarea voturilor. Noile tehnologii permit parlamentarilor sa comunice cu personalul din birouri, sa cerceteze anumite aspecte ale problemelor dezbatute, sa negocieze termene limita cu membri din aceeasi formatiune politica sau cu cei ai opozitiei in timp ce sedinta este in plina desfasurare.

Comunicarea cu alegatorii si cu presa, coordonarea voluntarilor, solicitarea si colectarea de contributii etc. sunt alte fatete ale democratiei digitale. Colectarea si numararea voturilor reprezinta doar o parte a problemei.

Democratia electronica permite nu doar contactul cetatenilor cu cei alesi, ci creeaza posibilitatea interactiunii directe cu acestia in vederea ameliorarii deciziilor politice. De asemenea, cetatenii au acces la mai multe informatii privitoare la sistemul electoral, permitand cunoasterea mai buna a candidatilor si a programelor electorale.

Democratia electronica amelioreaza sistemul electoral asigurand:

accesul cetatenilor la informatie, prin care se furnizeaza informatii despre candidati, programe, campanii electorale si alegeri prin intermediul siturilor web;

participarea la luarea deciziilor;

exprimarea votului, prin care se asigura un sistem in care cetatenii pot vota pe cale electronica.

Deoarece tehnologia informatiei si comunicatiilor isi face simtita prezenta aproape in toate ramurile activitatii umane, comunitati care nu au cunoscut o dezvoltare propice de-a lungul istoriei lor pot fi antrenate prin intermediul noilor tehnologii intr-un mecanism extrem de dinamic care le poate imprima o dezvoltare rapida Internetul pune la dispozitie un mediu prin care publicul poate sa discute materialele deciziilor oficiale. Se incerca ca luarea deciziilor sa fie mai democratica prin folosirea TIC pentru a permite mai multor oameni sa participe in mod direct la decizii prin mecanisme electronice. Alte grupuri interesate cum ar fi protestantii antiglobalizare sau cativa sustinatori ai politicii sociale au recunoscut ca TIC ar putea sa propulseze cetatenii si/sau detinatorii de interese direct in mijlocul discutiilor de guvernare si al negocierilor.

Democratia electronica reprezinta si folosirea de catre cetatean a mijloacelor electronice pentru a putea comunica mai bine cu alti cetateni, de a prezenta nemultumiri si propuneri ori chiar dezbateri ale unor actiuni guvernamentale. Mijlocul prin care toate acestea se desfasoara este Internetul, prin intermediul siturilor de opinii personale, forumurilor de pe portalurile de e-democratie, chat-urilor, listelor de discutii etc.

Democratia electronica se clasifica in trei mari categorii de aplicatii.

1. Aplicatiile electorale, care includ aplicatiile cu scopul organizarii unor campanii electorale on-line. Rezultatul este extinderea campaniei electorale si pe Internet.

2. Aplicatiile logistice si de organizare sunt retele de situri care contribuie la organizarea unor manifestatii.

3. Aplicatiile de comunicare si feedback. In grupa de comunicare se includ aplicatiile obisnuite (e-mail, chat, forum etc.), folosite de cetateni pentru a-si exprima parerile si reactiile la proiectele legislative sau la diferite actiuni guvernamentale. Feedback-ul se organizeaza sub forma tehnica a unor forumuri sau pe situl web al institutiei ale carei decizii sunt oferite spre dezbatere publica.

Implementata corect, democratia electronica are potentialul de a:

-ameliora dezbaterea publica prin accesul rapid la un volum mare de informatii diverse si asigurand confidentialitatea datelor si persoanelor;

-determina luarea unor decizii mult mai pertinente in actul de conducere;

-creste interesul tineretului asupra actului de guvernare;

-lasa cetatenilor posibilitatea de a alege cand, unde si cum sa se produca interactiunea dintre ei si sistemul de conducere;

-mari accesul public la informatii si eficienta actelor sociale;

-creste responsabilitatea sistemului de conducere.

Guvernarea electronica si e-democratia sunt inrudite in esenta, dar sunt diferite ca modalitate de manifestare. Modul de transmitere a informatiei in guvernarea electronica se face de sus (guvern) in jos (cetateni). Democratia electronica porneste de jos in sus, este organizata de catre cetateni si capteaza prin canale electronice nemultumirile oamenilor, propuneri de imbunatatire a procesului de guvernare si de multe ori organizeaza chiar dezbateri ale unor actiuni guvernamentale.

Globalizarea, acumularea de noi cunostinte in domeniul economic, aparitia de noi tehnologii – transforma relatia intre guvern si societate.

2. Guvernarea electronica si economia digitala

Succesul repurtat de comertul electronic a influentat puternic sectorul public. E-guvernul este deseori definit ca „e-afacerea statului”. Aceasta se justifica prin faptul ca atat guvernarea electronica cat si afacerile electronice folosesc acelasi tip de infrastructura hardware si uneori software. Exista insa diferente clare intre modelul de piata al sectorului privat si cel al sectorului public, ceea ce face ca e-guvernul sa fie de sine statator. Din punct de vedere tehnologic, e-guvernul reprezinta utilizarea tehnologiei informatiei si comunicatiilor pentru a permite accesul la servicii guvernamentale in folosul cetatenilor si intreprinderilor.

Din punct de vedere al afacerilor, guvernul desemneaza aplicarea TIC pentru imbunatatirea, transformarea si redefinirea schimburilor de resurse si informatii intre anumiti actori implicati (companii, agentii guvernamentale etc.) Considerand proiectele concrete de guvernare electronica se disting doua sfere de cuprindere:

-e-guvern in sens larg, care include toata gama de proiecte de guvernare si administrare electronica (e-democratie, e-vot, e-administrare, e-asistenta, e-justitie si chiar e-sanatate si e-educatie);

-e-guvern in sens restrans, care include implementarea proceselor locale doar din sfera e-administrarii.

Guvernarea electronica poate fi definita ca fiind, pe de o parte, posibilitatea cetatenilor de a alege momentul si locul pentru accesarea informatiilor si serviciilor guvernamentale, iar pe de alta parte livrarea serviciilor si informatiilor guvernamentale publicului, utilizand mediile electronice. Guvernarea electronica le va permite cetatenilor sa comunice cu guvernul si sa participe la elaborarea legilor. Guvernarea electronica nu implica faptul ca fiecare cetatean va avea acces la un calculator conectat la Internet. Acest tip de guvernare implica ca fiecare comunitate sau sat sa aiba acces la informatii disponibile sub forma electronica. Aceasta conduce in final la o guvernare mai buna, eficienta, responsabila si mai transparenta.

O caracteristica comuna a initiativelor de creare a unui guvern electronic, manifestate in intreaga lume, este reprezentata de tendinta realizarii unui guvern orientat catre cetateni. Obiectivele principale ale unei bune guvernari electronice sunt:

cetatenii sa poata participa efectiv la cunoasterea societatii si economiei;

integrarea, simplificarea si personalizarea furnizarilor de servicii;

imbunatatirea calitatii metodelor si proceselor de luare a deciziilor;

reducerea costurilor guvernului;

imbunatatirea eficientei si eficacitatii actiunii guvernamentale;

asigurarea unei mari flexibilitati in proiectarea si conducerea guvernului;

imbunatatirea relatiilor dintre cetateni si stat;

consolidarea si revitalizarea procedurilor democratice si a institutiilor.

Accentul este pus pe nevoile cetatenilor, ale comunitatilor, ale activitatii comerciale si nu pe cele ale institutiilor guvernamentale (figura 2).

Fig. 2. Trecerea spre e-guvernare

. Nevoia de a proteja intimitatea si drepturile cetateanului sunt un alt aspect important pe care e-guvernarea il are in vedere. La fel de importante sunt si intrebarile legate de viitoarea forma a institutiilor si procedurilor politice si problemele referitoare la jurisdictie si suveranitate nationala intr-o lume in care granitele tind sa dispara.

Majoritatea guvernelor au recunoscut faptul ca serviciile catre cetateni ar trebui furnizate independent de structura lor organizationala, prin ghiseul unic. Astfel, in loc de a fi pusi sa aleaga dintr-o lista cu departamente, cetateanul va avea de ales dintr-o lista de servicii. Integrarea reprezinta elementul cheie al functionarii unei afaceri sau a unui guvern in lumea digitala.

Pentru a asigura integrarea, guvernele trebuie sa invete sa utilizeze Internetul in actul de guvernare. Integrarea se refera si la tehnica de calcul. Sub integrarea proceselor se gaseste integrarea infrastructurii tehnice. De aceea, nu numai aplicatiile si bazele de date trebuie sa se conformeze noilor standarde, ci si „motoarele” care le conduc (calculatoare, servere, retele).

In urmatorii cinci ani, latimea de banda va creste de 150 de ori. Cand viteza foarte mare de acces va fi ceva obisnuit, Internetul nu va mai putea fi blamat pentru raspunsuri intarziate si caderi ale sistemelor din cauza varfurilor sezoniere de sarcina, a traficului inegal sau a cererii in crestere. Toata presiunea va fi transferata pe servere si pe reteaua interna. Cu cat vor exista mai multe servere, cu atat coeficientul de siguranta va fi mai mic daca ele nu se supun unei structuri manageriale disciplinate. Fiecare server trebuie sa fie integrat in acelasi standard de proceduri care sa asigure functionalitatea, disponibilitatea, siguranta, securitatea si performanta intregului sistem. E-guvernul nu poate opera in acelasi mediu ca guvernul fizic existent in prezent. Se apreciaza ca fluxurile de venituri care se vor obtine vor surclasa cu mult costurile implicate de realizarea e-guvernului.

3. Principii si strategii de e-guvernare

Solutiilor de tip e-guvern se bazeaza pe trei componente esentiale: serviciile si aplicatiile guvernamentale, portalul de management al organizatiei si integrarea infrastructurii back-office. Adeptii e-guvernarii il clasifica in doua categorii:

1.Servicii on-line pentru clientii externi. In aceasta categorie sunt inclusi cetatenii, organizatiile non-profit si afacerile. Acestora li se ofera servicii simplificate precum orare, raspunsuri la intrebari frecvente, plata electronica a taxelor, licentelor, amenzilor etc.

2. Operatiuni guvernamentale pentru clientii interni-angajatii guvernului, ai departamentelor guvernamentale si chiar inter-guvernamentale.

Adoptarea pe scara larga a tehnologiei digitale, permite guvernului sa-si concentreze atentia catre cetateni si reduce costurile serviciilor, neinfluentand negativ calitatea acestora. Societatea digitala reprezinta societatea sau comunitatea avansata in domeniul adoptarii si integrarii tehnologiei digitale in viata de zi cu zi a oamenilor (acasa, la munca, in locurile pentru recreere). In acest context, guvernarea electronica poate fi definita ca dezvoltarea, distribuirea si aplicarea politicii, a legilor si reglementarilor necesare functionarii societatii digitale, a economiei precum si a guvernului electronic.

Obiectivele e-guvernarii sunt legate de obiectivele guvernarii in general: mentinerea unui inalt grad de securitate sociala, impartialitatea sistemului judiciar, oferirea infrastructurii informationale pentru mediul economic, asigurarea serviciilor publice de baza (sistemul sanitar si educational).

Serviciile oferite de aplicatiile din sfera e-guvernarii includ:

servicii publice on-line incluzand tranzactii (de exemplu plata impozitelor);



suport tehnic pentru implementarea portalurilor guvernamentale care asigura centralizarea tuturor serviciilor de interes public;

consultarea la distanta (servicii de votare on-line);

sisteme de licitatii si intermedieri on-line (e-procurement);

sisteme de consultanta la distanta;

aplicatii care furnizeaza in timp real date statistice;

forumuri pe diferite teme (dezbateri publice);

servicii care asigura o mai mare deschidere pentru guvern (de exemplu publicarea legilor pe Internet).

Conditiile necesare (dar nu si suficiente) pentru dezvoltarea cu succes a guvernului electronic sunt: adoptarea pe scara larga a tehnologiilor digitale, cadrul legislativ adecvat, infrastructura tehnica integrata, protejarea datelor, conducerea politica si respectarea angajamentului. Costurile initiale in realizarea serviciilor pentru e-guvern trebuie analizate si contrabalansate cu reducerile viitoare de taxe, obtinute ca urmare a migrarii catre furnizarea de servicii publice on-line. 

Inaugurarea sistemelor de tip e-guvernare (precum perceperea de taxe, sanatate, imigrari) presupune existenta unor servicii de autentificare. Guvernele sunt interesate in a explica beneficiile autentificarii cardurilor si in eliminarea suspiciunilor legate de acestea. Nivelurile de acces on-line sunt in crestere in toate tarile care urmaresc sa dezvolte un guvern electronic, utilizandu-se nu numai calculatoare personale ci si telefoane mobile si televiziune digitala 

Din punct de vedere al managementului programelor de e-guvernare se pot adopta doua strategii diferite:

abordarea centralizata, in care toate deciziile se iau la nivel central;

abordarea descentralizata, in care programul este privit ca rezultat al implementarii pe anumite parti de sine statatoare.

O strategie de e-guvern bine conceputa si pusa in practica ar trebui sa genereze o multitudine de beneficii. Pentru a obtine un astfel de rezultat, trebuie sa fie indeplinit un numar mare de conditii, pornind de la conceperea infrastructurii tehnice si organizatorice si pana la constructia efectiva

Obiectivul extern este de a satisface nevoile si asteptarile publicului. Obiectivul intern este de a facilita un proces eficient, efectiv, transparent si rapid pentru a realiza activitati administrativ guvernamentale. Economia semnificativa de costuri pentru fiecare tranzactie in cadrul operatiunilor guvernamentale poate fi rezultatul altor obiective ale guvernarii electronice precum: cresterea accesului clientilor; economisirea de timp si bani; imbunatatirea serviciilor oferite clientilor (servicii de calitate mai buna si la costuri mai mici); participarea mai mare a cetatenilor la guvernare (cetatenii ce vor sa se implice in procesul guvernarii au posibilitatea sa o faca); reputatie mai buna (se formeaza imaginea unei natiuni moderne, un loc atractiv pentru persoanele straine ce vor sa investeasca).

Proiectarea unei strategii de e-guvernare trebuie sa urmeze o serie de principii fundamentale.

Reinventarea guvernului, nu doar automatizarea lui

Stabilirea unui obiectiv ambitios

Investitii prezente pentru economii viitoare

Focalizarea pe tranzactiile digitale intre cetateni si guvern

Integrarea aplicatiilor guvernamentale cu cele comerciale

Depasirea etapei de economii de la tranzactiile bancare electronice la cetateni

Promovarea accesului la informatia prin Internet, nu restrictionarea ei.

Respectarea drepturilor cetatenilor cu privire la secretul informatiilor.

Accesul on-line la guvern nu trebuie sa scada importanta mijloacelor traditionale

Eforturile statului ar trebui sa fie complementare, nu sa copieze eforturile sectorului privat

11.Trecerea la actiune si invatarea din greseli

4. Componentele guvernarii electronice

E-guvernarea indeplineste doua functii principale: administrarea resurselor (umane, materiale, financiare, informationale s.a.) si intermedierea persoanelor (fizice sau juridice), inclusiv in relatiile acestora cu statul. Administrarea presupune sporirea eficientei utilizarii resurselor in vederea cresterii nivelului de dezvoltare a societatii si ameliorarea calitatii vietii cetatenilor. Intermedierea permite persoanelor solutionarea problemelor proprii, inclusiv cele legate de interactiunea cu statul, cum ar fi echitate si protectie, transparenta si vizibilitate, timp minim de raspuns etc. In cazul intermedierii, scopul principal consta in maximizarea satisfactiei persoanei, respectand restrictiile, generate de cadrul legal, institutional si de alta natura, prin oferirea de servicii in format electronic.

Serviciile electronice permit guvernarii sa fie mai aproape de cetateni si sa se adapteze la cerintele acestora. Procesul de adoptare a deciziilor fiind interactiv, iar luarea deciziilor descentralizata, apar noi posibilitati respectiv responsabilitati. Atat cetatenii, cat si functionarii publici vor fi obligati sa-si schimbe modul de activitate in conditiile unei structuri interactive de retea, sa-si sporeasca nivelului de cunoastere a computerului.

Participantii implicati in procesul de guvernare electronica pot fi clasificati in trei categorii: institutiile publice de nivel local si de nivel central, cetatenii si firmele private.Guvernarea electronica include trei componente de baza: guvern-cetatean (G2C), guvern-afaceri (G2B) si guvern-guvern (G2G). Ultima componenta include subcomponenta guvern-angajatii administratiei publice (G2E)

Serviciile din categoria guvern-cetatean aduc guvernarea mai aproape de cetateni. Cetateanul isi va rezolva majoritatea problemelor asociate on-line: completarea formularelor, perfectarea cererilor pentru permise sau raportarea lucrurilor disparute, plata amenzilor, reinnoirea licentelor, consultarea dosarelor aflate pe rol etc. G2C presupune modernizarea generalizata a serviciilor publice. Pentru a fi cu adevarat eficiente serviciile publice trebuie sa fie disponibile 24 ore din 24, 7 zile pe saptamana din 7. Cetatenii vor putea interactiona cu guvernul de acasa, de la serviciu sau chiar in timpul deplasarilor lor. Dupa functiile oferite, serviciile oferite cetatenilor sub eticheta de e-guvern G2C sunt in principal :

-servicii de informare, care permit regasirea de informatii sortate si clasificate la cerere, pentru:

a) pentru viata zilnica: informatii despre munca, protectie sociala, locuinte, educatie, sanatate, cultura, transport, mediu etc.;

b) pentru teleadministrare: lista serviciilor publice, ghid de proceduri administrative, registre si baze de date publice;

c) pentru participare la viata politica: legi, documente parlamentare, programe politice, consultare de documente.

-servicii de comunicare interactiva, care permit interactiunea cu indivizi sau grupuri de persoane (e-mail, liste de discutii, forumuri etc.), care la randul lor pot fi:

a) pentru viata zilnica: discutii, raspunsuri la intrebari privind munca, protectia sociala, locuintele etc.;

b) pentru teleadministrare: contacte prin e-mail cu functionarii publici;

c) pentru participare la viata politica: discutii pe teme politice, contacte prin e-mail cu oamenii politici.

-servicii tranzactionale, care permit transmiterea de catre cetateni a unor formulare (administrative, de vot) si/sau achizitia de produse si servicii on‑line:

a) pentru viata zilnica: rezervare de tichete la diverse actiuni, inscrieri la cursuri;

b) pentru teleadministrare: completarea si prezentarea de formulare electronice (de exemplu declaratii fiscale);

c) pentru participarea la viata politica: referendum, alegeri, exprimarea de opinii.

Serviciile tranzactionale sunt considerate ca cele mai reprezentative in viitor pentru e-guvernare, atata timp cat completarea si prezentarea de formulare de catre populatie va continua sa aiba un rol preponderent in relatia sa cu administratia publica.. In tarile dezvoltate aceste servicii, datorita diversitatii lor sunt grupate pe un singur sit Web, de unde se face trimiterea catre institutiile implicate.

Serviciile din categoria guvern-afaceri trebuie sa fie pe masura importantei sale. Pe de alta parte, achizitiile si licitatiile guvernamentale se muta tot mai mult pe Internet, acest lucru insemnand transparenta si costuri mai scazute. Relatiile dintre guvern si mediul de afaceri – componenta G2B - sunt unele dintre cele mai disputate relatii din sfera guvernarii electronice. Principala cauza a acestei atentii speciale este, pe de o parte, faptul ca firmele private reprezinta motorul cresterii economice a unei tari, iar serviciile furnizate de stat pe Internet in favoarea acestui sector ar trebui sa fie pe masura importantei sale. Pe de alta parte, achizitiile guvernamentale si licitatiile de tot felul se muta din ce in ce mai mult pe Internet, acest lucru insemnand mai multa transparenta si costuri mai scazute, bineinteles daca aceste avantaje sunt dorite de guvern. Exista doua mari tipuri de aplicatii G2B:

1 .sistemele de achizitii publice realizate prin Internet

2. serviciile oferite de stat sectorului privat prin Internet.

Cele mai utile sunt cele care presupun economisirea de timp si bani atat pentru guvern, cat si pentru companii, adica efectuarea unor servicii precum inmatricularea unei societati comerciale, plata taxelor, completarea unor cereri si adeverinte doar pe Internet.

Serviciile din categoria guvern-guvern faciliteaza comunicarea si interactiunea intre institutiile publice prin mijloace electronice. In acest domeniu se va promova guvernarea „in colaborare”, iar implementarea serviciilor guvern-guvern va rezolva o mare parte din problemele de comunicare si va duce la eficientizarea administratiei publice. Pentru crearea componentei G2G sunt necesare trei tipuri de aplicatii:

1. aplicatii care realizeaza functia majora a statului de a facilita transparenta si schimbul liber de informatii intre cetatean si stat;

2. aplicatii pentru indeplinirea rolului statului de furnizor de servicii guvernamentale;

3. votul electronic.

Subcategoria G2E include managementul electronic al relatiilor dintre institutiile administratiei publice centrale si locale si angajatii acestora. Aplicatiile din aceasta subcategorie sunt de doua tipuri:

- aplicatii care usureaza indeplinirea unor responsabilitati de serviciu. In aceasta categorie putem da ca exemplu folosirea de catre angajatii unei primarii a bazelor de date cu hotarari si decizii, mai ales in domeniul retrocedarilor imobiliare.

- aplicatii pentru managementul situatiei de salariat a angajatului guvernamental. In acest caz, salariatul poate sa isi acceseze fisa personala, poate modifica informatiile pe masura ce ele se schimba, poate sa ceara concediu in anumite perioade, astfel distribuindu-se echilibrat cererile de concediu, sau poate sa completeze numarul de ore lucrate suplimentar peste program etc.

5. Aplicatii de e-guvernare

Arhitectura de baza pentru un sistem de e-guvernare consta din urmatoarele niveluri :

- interfata de comunicare cu clientul, care include managementul canalului de comunicatie, managementul relatiilor cu clientii si managementul activitatii clientului;

- aplicatia informatica, incluzand toate aplicatiile departamentelor guvernamentale ale caror activitati se intersecteaza;

- integrarea, care asigura comportamentul unitar al tuturor componentelor aplicatiei, chiar daca intre acestea sunt diferente substantiale in ceea ce priveste conceptia, limbajul si structura;

- servicii comune tuturor aplicatiilor;

- datele, incluzand date mostenite, baze de date orientate Web, depozite de date cu informatii despre clienti.

Aplicatiile din gama e-business care se adreseaza problemei conectarii cetatenilor la servicii se bazeaza, in primul rand, pe existenta unui depozit centralizat de date (figura a).

Fig a. Depozit de date si cunostinte centralizat pentru e-guvernare

Ca prime rezultate ale centralizarii informatiei se pot mentiona: guvernul va dispune de informatii exacte si corecte despre cetateni ; cetatenii vor putea avea acces la informatii consistente si credibile provenind de la guvern.

In Romania, s-au facut progrese importante in dezvoltarea societatii informationale, existand din partea guvernului preocuparea activa de a nu ramane in urma tarilor europene. Evolutia numarului de utilizatori Internet, precum si a domeniilor .ro este impresionanta.

Plata taxelor si impozitelor (e-Tax-Payment)

Acest sistem permite angajatilor guvernamentali sa-si efectueze platile pentru taxe si impozite prin mijloace electronice (cardurile bancare, tehnologiile Internet, sistemele de plati electronice etc.). Sistemul urmareste eficientizarea platii taxelor si impozitelor, sporirea flexibilitatii si securitatii sistemelor de plata.

Sistemul informatic are doua componente principale : informarea prin mijloace electronice a cetateanului asupra taxelor si impozitelor pe care le are de platit si asupra soldului acestora si efectuarea platilor pentru taxele si impozitele datorate, utilizand mijloace electronice de plata, prin plati integrale sau partiale pentru una sau mai multe taxe si impozite.

Platitorul de taxe primeste o dovada de plata electronica sub forma unei scrisori de confirmare semnate electronic prin certificat numeric, care cuprinde identificarea individului, identificarea beneficiarului platii, numerele de tranzactii pentru informarea asupra debitelor si pentru platile efectuate si detaliile operatiunilor efectuate.



Sistem electronic pentru achizitii de bunuri si servicii (e-Market)

Sistemul permite incheierea de contracte comerciale in mod rapid si eficient, utilizand mijloace electronice, solutie reprezentand pentru oamenii de afaceri o alternativa economica si sigura pentru gasirea si mentinerea partenerilor si pentru crearea unei piete virtuale puternice. Principalele obiective ale sistemului sunt:

1.demonstrarea beneficiilor utilizarii tehnologiilor moderne in mediul romanesc de afaceri;

2.realizarea unei piete virtuale pentru produse si servicii prin intermediul careia cumparatorii si ofertantii sa se poata intalni, negocia si efectua tranzactii comerciale ajutati de tehnologiile Web;

3.asigurarea unei informari adecvate pentru toate persoanele din mediul de afaceri;

4.optimizarea preturilor de achizitie prin realizarea potrivirii dintre cerere si oferta;

5.reducerea costurilor de marketing si distributie;

6.accesibilitate permanenta a cadrului virtual pentru incheierea afacerilor;

7.viteza mare in accesarea informatiilor.

Sistem de achizitii publice (e-Procurement)

Sistemul pentru achizitii publice realizeaza facilitarea principalelor procese legate de achizitii publice si va asigura suportul pentru publicarea oportunitatilor de afaceri pentru companiile interesate. Beneficiile si performantele acestui sistem sunt: separare clara intre continutul, structura si prezentarea datelor; furnizarea unei interfete consistente intre agentiile achizitoare si furnizori; managementul eficient al utilizatorului cu ajutorul profilelor, identificarii utilizatorului, autentificarii si controlului accesului; procesarea automata a notificarilor pe baza datelor validate introduse de utilizatorul inregistrat; informatiile inscrise in formulare sunt in concordanta cu standardele si directivele aplicate prin implementarea unor proceduri de validare on-line; comunicarea cu sisteme externe (exemplu: sisteme financiare sau de inventar) ale agentiilor achizitoare sau ale furnizorilor; transmisia automata a informatiilor actualizate catre utilizatori externi si a notificarii de selectare la utilizatorii interesati; flexibilitatea aplicatiei, in privinta tipurilor de document, structurilor si prezentarilor de date; capacitati de cautare si regasire eficienta a datelor de interes; confidentialitatea, integritatea si autenticitatea ofertei depuse; controlul tuturor actiunilor si utilizatorilor sistemului, audit la nivel functional si tehnic al intregului sistem.

e-Referendum

Proiectul vizeaza sondarea opiniei publice la nivel regional sau national, utilizand Internetul si mijloacele electronice. Sistemul se bazeaza pe o arhitectura pe mai multe niveluri, asigurand confidentialitatea si securitatea datelor si permite: folosirea fie in scop informativ, fie pentru a introduce o anumita optiune in cadrul unui referendum; inregistrarea si actualizarea datelor clientilor sistemului; introducerea subiectului supus referendumului si a raspunsului; asigurarea securitatii datelor si identificarea unica a utilizatorilor sistemului pe baza de cod utilizator, parola si certificat electronic; verificarea corectitudinii votului exprimat se va face pe statiile client, ca o masura suplimentara de asigurare a confidentialitatii optiunilor exprimate de electorat; prelucrarea informatiilor obtinute, care se vor cumula la nivel central; afisarea on-line a rezultatelor partiale si finale; prezentarea de situatii comparative si statistici pe baza datelor stocate in timpul desfasurarii referendumului; monitorizarea in permanenta a activitatilor desfasurate in interiorul sau, colectarea si raportarea de statistici asupra in care este utilizat.

Beneficiile ale sistemului sunt: transparenta si eficienta in exprimarea optiunilor cetatenilor, simplitatea participarii la referendum, furnizarea de informatii publice despre rezultatele partiale si finale ale referendumului. rapida a rezultatelor, reducerea cheltuielilor dedicate unui referendum si a erorilor de numarare, raportarea si securitatea sporita a informatiilor introduse si a tranzactiilor efectuate.

Sistem Financiar Integrat

Sistemul determina eficientizarea organizatiei, prin posibilitatea urmaririi activitatii guvernamentale. Principalele obiective ale sistemului sunt: constructia modulara care permite culegerea simpla a datelor si introducerea in sistem o singura data a informatiilor; asigurarea confidentialitatii necesare pentru datele utilizate, securitatea datelor si recuperarea in caz de incidente; posibilitatea reflectarii activitatilor economice in mai multe valute, in functie de tranzactiile efectuate; calculul conturilor analitice la perioade stabilite de utilizator sau revenirea la configuratii anterioare ale conturilor, in vederea definitivarii operatiilor de inchidere anuala; jurnalizarea pe o perioada indelungata a tuturor operatiilor contabile si refacerea situatiei conturilor, in caz de incident sau la cererea utilizatorului; definirea structurilor bugetare peste activitati, proiecte si structura organizationala, realizarea intregului flux bugetar; gestionarea mijloacelor fixe pe intreaga durata de utilizare; gestiunea personalului, planificarea si urmarirea evolutiei fortei de munca, precum si salarizarea personalului; definirea si urmarirea contractelor; gestiunea stocurilor si achizitiilor; analiza economica a indicatorilor de performanta specifici organizatiei.

Principalele beneficii ale acestei aplicatii sunt: avertizarea organizatiei asupra evolutiilor deficitare si a realizarilor deosebite, intarirea gestiunii economico-financiare, elaborarea unui buget real, imbunatatirea indicatorilor economico-financiari.

Managementul cash-flow-ului

Sistemul reprezinta un instrument de analiza financiara care permite prezentarea de informatii referitoare la fluxul numerar al unei organizatii, care poate obtine situatia evolutiei disponibilitatilor financiare, in functie de nivelul incasarilor si al platilor. Sistemul reprezinta un instrument de analiza financiara care sa permita: analiza cash-flow-ului bazata pe intrari si iesiri de numerar; evidentierea tendintelor cash-flow-ului; agregarea/dezagregarea pe perioade de timp, cumularea, filtrarea, stabilirea situatiilor de tip exceptii, analize de tip top/bottom up; urmarirea in orice moment a valorilor indicatorilor de interes, cu posibilitatea efectuarii de analize si prognozare a evolutiei indicatorilor analizati pe perioade de timp stabilite de utilizator, prognoza care va tine cont de datele istorice existente in sistem; cunoasterea situatiei relatiilor financiare cu clientii, furnizorii, partenerii de afaceri; acces securizat si sigur la datele cheie ale organizatiilor; posibilitatea definirii, in orice moment, a unor scenarii specifice care sa reflecte indicatorii analizati;

Info-chiosc

Sistemul este un portal informational automatizat. Scopul dezvoltarii acestui proiect este de a oferi servicii mai bune catre firme si cetateni prin modernizare, cresterea transparentei si a accesibilitatii operatiunilor din administratiile publice. Conform planului vor fi distribuite 4280 de info-chioscuri in toata tara, grupand informatia mai multor situri guvernamentale, precum si informatii utile publice. Principalele obiective ale proiectului sunt: crearea si punerea la dispozitia cetateanului a unui sistem de informare integrat in domenii de interes social, cultural si economic; familiarizarea cetatenilor cu informatia electronica (informatica este un element de utilitate personala pentru fiecare individ); apropierea si implicarea cetateanului in actul de guvernare prin accesul electronic la informatii. Functiile principale ale aplicatiei se refera la informarea cetatenilor asupra normelor si reglementarilor in vigoare (specifice activitatii administratiilor fiscale locale) si asupra taxelor si impozitelor locale.

Sistemul de cautare de locuri de munca (e-Job)

Obiectivele principale ale acestui proiect sunt crearea unui targ virtual de locuri de munca. Principalele caracteristici ale sistemului sunt: introducerea in format electronic a profilului candidatului; prezentarea profilului angajatorului si a posturilor disponibile; specificarea atributelor posturilor disponibile oferite de angajator; sistemul permite candidatului sa parcurga toate ofertele puse la dispozitie de angajatori si sa subscrie pentru o anumita pozitie; analizarea de catre angajatori a prezentarilor candidatilor; posibilitatea contactarii candidatilor prin posta electronica pentru parcurgerea succesiunii de etape de alegere a candidatului.

Sistemul confera flexibilitate si rapiditate procesului de recrutare personal (care altfel poate fi o activitate costisitoare pentru organizatie) si contribuie la impunerea utilizarii TIC ca alternativa la mijloacele traditionale de recrutare a fortei de munca.

PAUZA

*          Centre multimedia pentru cetateni

Principalul obiectiv al sistemului este validarea conceptului de centru de informare pentru organele administratiei centrale, din punct de vedere social si tehnologic. Principalele servicii oferite sunt:

*      consultarea principalelor tipuri de reglementari (legi, ordonante ale guvernului, acte normative) privitoare la domeniul TIC;

*      informarea privind activitatea publica a guvernului;

*      actualizarea asistata a informatiilor si cautarea dupa cuvinte-cheie;

*      lansarea de anchete si actiuni de testare a opiniei publice pentru diferite probleme de interes;

*      asistenta juridica pentru probleme din domeniul TIC;

*      realizarea legaturii cu alte sisteme de informare din administratia centrala;

*      consultarea de publicatii din domeniul TIC;

*      monitorizarea activitatii de informare asigurata de centrul multimedia si realizarea de statistici semnificative privind aceasta activitate.

Sistemul asigura accesul rapid si intuitiv al cetatenilor la informatii din cele mai variate domenii de interes. Modulele, avand interfata Web, pot fi operate si de la calculatoare din afara centrului multimedia, prin intermediul Internetului. Sistemul poate fi extins cu info-chioscuri amplasate in zone publice, pentru a oferi un acces mai larg la informatie, asigurand o baza reprezentativa pentru realizarea statisticilor si sondajelor.

6. Votul electronic

Internetul a patruns deja in foarte multe case si din ce in ce mai mult cetateanul care nu lucreaza in domeniul tehnologiei informatiei si comunicatiilor are tangenta cu Internetul. Termeni precum e-business, e-comert, e-procurement, e-guvern, e-learning etc. au intrat in limbajul cotidian. In tarile cu o infrastructura foarte dezvoltata in domeniul TIC a aparut de cativa ani si notiunea vot electronic, care inseamna ca alegerile electorale sa nu se mai desfasoare cu buletine de vot si stampile, iar locul de votare sa poata fi propria locuinta sau un automat (infochiosc) aflat pe strada. Deocamdata acest proces nu este raspandit pe scara larga, dar are o traditie in tarile dezvoltate. In marile universitati americane alegerea forurilor de conducere se face pe aceasta cale, iar alegerile prezidentiale din 2004 in SUA s-au bazat pe alocuri si pe aceasta metoda de vot. In prezent, exista tehnologia necesara pentru a se vota electronic.

Principalele avantaje ale votului electronic rezida in:

*      fluidizarea procesului de votare;

*      evitarea erorilor de numarare si a confuziilor;

*      marirea numarului de participanti la vot.

Diverse forme de sisteme computerizate de votare au fost folosite inca din anii ’60. O prima forma a fost cea pe cartele perforate, trecandu-se apoi la scanere optice (pentru sistemele de votare care folosesc suport pe hartie). Aceasta din urma nu este asa de veche ca si cea bazata pe cartele perforate, dar totusi pare arhaica in comparatie cu tehnologiile folosite in mod curent astazi. Pentru multi, votul electronic este urmatorul pas logic in evolutia sistemului de votare.

In Brazilia si Olanda multi alegatori folosesc masini asemanatoare ATM-urilor (figura 12). Alegatorii merg la circumscriptia electorala traditionala si voteaza intr-o cabina, la fel ca pana acum (cabina asigura caracterul secret al votului). Alegatorii intra in cabina cu un cartus pe care il introduc in aparat, iar aparatul afiseaza candidatii pe un monitor cu cristale lichide, de tip “touch screen”.

Fig. 12. Automat de votare

Spre deosebire de buletinele de vot pe hartie, automatele pot afisa informatii despre candidati, despre partidul din care fac parte, pot prezenta poza candidatului pentru a elimina orice confuzie in privinta votului etc. Imediat ce alegatorul isi exercita optiunea, o noua lista de candidati apare pe ecran pentru urmatoarea sectiune a alegerii. Daca alegatorul face o greseala, calculatorul ii indica eroarea si ii permite sa o corecteze. In final, calculatorul permite utilizatorului sa treaca in revista toate optiunile sale inainte ca acesta sa inmaneze cartusul comisiei electorale. Votul electronic elimina timpul de asteptare pentru sosirea voturilor celor care sunt la mii de kilometri distanta de tara natala. Totul este electronic, asa ca, pe langa factorul timp, exista si o ingrijorare mai mica in ceea ce priveste posibilitatea de aparitie a unor erori in cadrul procesului de numarare.

Circumscriptiile de vot electronice sunt considerate piatra de temelie pentru votul prin Internet, lucru care va permite votarea de acasa, de la serviciu sau de la orice alt calculator conectat la retea. Acest sistem de votare creeaza premisele cresterii numarului de alegatori.

Aproximativ 350 de militari aflati la mare distanta de tara au fost primii americani care au votat pe Internet. Votarea a avut loc sub girul Federal Voting Assistance Program si conducerea departamentului de Aparare al SUA, fiind considerat o inlocuire viabila a vechiului sistem. Fiecarui militar i s-a inmanat un certificat pe o discheta, care a fost introdus in calculator. Aceasta informatie a fost pusa in legatura cu cea a unui certificat similar pe care l-ar fi primit daca ar fi fost acasa. Pe baza certificatului s-a putut intra in sistem si vota (figura 13).

Fig. 13. Automatul de votare Sequoia Pacific Voting

Totusi, votul electronic trebuie sa depaseasca cateva obstacole pentru a primi o larga acceptare in cadrul unor alegeri nationale. Votul electronic reprezinta prima schimbare in procesul electoral dupa foarte multi ani. In mod traditional, oamenii sunt rezistenti la schimbare, chiar daca aceasta le ofera o oportunitate pentru a le simplifica viata. Exista si obstacole, dar care cu siguranta vor putea fi depasite. Obstacolele sunt pe de o parte, de natura legislativa si pe de alta parte de natura tehnica:

*      sistemul electronic de vot ii va nedreptati pe cei fara cultura in domeniul TIC;

*      este dificil de verificat identitatea utilizatorilor;

*      calculatoarele sunt supuse la atacul unor hack-eri sau la virusare.

Diviziunea digitala este un termen nou, folosit pentru a referi diferenta tehnologica dintre diversele segmente ale populatiei. cei care sustin votul electronic sunt cei tineri, datorita faptului ca au mai multe cunostinte in domeniul TIC. Pe de alta parte, votul electronic poate atrage protestul comunitatilor izolate sau insuficient dezvoltate, pentru care sistemul computerizat este inaccesibil sau prohibitiv. Studiile arata ca albii si asiaticii sunt mult mai atrasi de calculatoare decat hispanicii si populatia de culoare, iar populatia cu venituri mari are acces mai facil la Internet decat cea fara bani.



Cel mai mare obstacol in introducerea votului electronic il reprezinta insasi legea electorala care trebuie modificata fundamental si adaptata noilor concepte, in toate tarile, indiferent de gradul de dezvoltare economica. O potentiala problema legata de votul electronic sau cel on-line apare la verificarea identitatii alegatorului. Atribuirea unui PIN de zece cifre fiecarui alegator este o metoda care ar putea fi folosita pentru evitarea fraudelor electorale. Verificarea amprentelor, precum si scanarea irisului sau a retinei pot verifica identitatea alegatorului. Acest lucru ar fi o imbunatatire semnificativa chiar si pentru procesul de votare existent in forma actuala.

O alta mare intrebare referitoare la votul electronic este cauzata de faptul ca votul pe un calculator din retea poate fi vulnerabil la atacul hacker-ilor. Masurile de securitate luate pentru a proteja alte zone ale Internetului, inclusiv comertul on-line, nu au fost in stare sa elimine complet atacurile rau-voitoare. Securitatea poate fi veriga slaba a votului electronic. Votul electronic isi are partea lui de lipsuri, dar avand in vedere problemele mari aparute in alegerile americane din 2000, el reprezinta un important punct de cercetare si o varianta foarte probabila pentru viitorul apropiat.

Navigand pe Internet intalnim adesea mici ferestre (polls) prin care se cere, de exemplu, votarea unui sit web in topul celor mai bune. Cu doar cateva clicuri de mouse se poate da un vot neoficial pentru presedintele american sau pentru un membru al parlamentului japonez, se poate exprima opinia asupra unor probleme importante sau mai putin importante, se poate vota pentru situl favorit etc. Aceste alegeri sunt distractive, multe din ele fiind chiar utile. Dar foarte putine dintre ele sunt proiectate pentru a asigura nivelul de securitate si caracterul secret, obligatorii in cazul unui vot electoral. In vreme ce multe dintre poll-urile de pe Internet restrictioneaza utilizatorii sa voteze de mai multe ori, ele fac acest lucru cu pretul obtinerii adresei IP a celui care a votat, adica cu pretul renuntarii la caracterul secret al votului.

Dar pentru supravegherile pe scara larga si pentru alegeri trebuie in mod obligatoriu si simultan respectate cele doua criterii: de securitate si de anonimat.

Inaintea alegerilor, organizatorii determina cine are drept de vot si cine nu. Acest lucru poate implica o perioada de inregistrare formala sau un anunt prin care toti membrii unui anumit grup sunt informati ca incepand cu o anumita data pot vota. Odata alegerile incepute, trebuie validata identitatea celor care incearca sa voteze, actiune care poate implica solicitarea unui act de identitate sau a unei parole. In general, aceasta procedura are ca scop pastrarea evidentei persoanelor care au votat deja, astfel incat cineva sa nu voteze de mai multe ori. Dupa validarea alegatorilor, se aduna voturile, iar apoi se sorteaza pentru a stabili rezultatul final.

Exista insa numeroase oportunitati pentru vicierea rezultatului de-a lungul intregului proces. De exemplu, autoritatile elective pot frauda prin acordarea dreptului de vot unor persoane care nu-l au, prin acordul permisiunii de vot de mai multe ori pentru unii alegatori sau prin numararea incorecta si distrugerea in mod repetat a buletinelor de vot. In plus, diverse persoane pot lua identitatea altor persoane, in viata sau decedate, pentru a compromite votul. In mod traditional, fraudele electorale au fost preintampinate prin masuri de securitate fizica, sondaje si observatori ai tuturor partilor implicate. Dar prevenirea acestor fraude este ingreunata de caracterul secret al votului. La proiectarea unui sistem de vot electronic este esential sa fie luate in calcul modalitatile prin care sarcinile organizatorilor pot fi transferate spre mediul electronic, fara a sacrifica caracterul secret al votului sau introducerea unor oportunitati de viciere a rezultatului.

Caracteristicile principale ale unui sistem electronic de votare sunt:

*      Acuratetea. Un sistem de votare este exact si precis daca nu este posibil ca un vot sa fie modificat, un vot validat sa fie eliminat de la numaratoare si un vot invalid sa fie numarat. Intr-un sistem cu un grad foarte ridicat de acuratete, numaratoarea finala trebuie sa fie perfecta, fie pentru ca nu pot fi introduse inadvertente in sistem, fie pentru ca toate inadvertentele introduse au fost depistate si corectate.

*      Democratia. Un sistem este democratic daca permite numai persoanelor eligibile sa voteze si asigura ca fiecare alegator si-a manifestat optiunea o singura data.

*      Caracterul secret. Un sistem de votare are caracter secret daca nici o autoritate electiva sau vreo alta persoana nu poate face legatura dintre un vot si alegatorul care l-a depus si nici un alegator nu poate dovedi ca a votat intr-un mod anume. Al doilea criteriu este foarte important pentru prevenirea cumpararii votului si a santajului. Alegatorii isi pot vinde voturile numai daca sunt in stare sa demonstreze celui care ii plateste ca a votat asa cum fusese stabilit.

*      Verificabilitatea. Un sistem de votare este verificabil daca oricine poate sa verifice in mod independent ca toate voturile au fost numarate corect. Sistemele de vot traditionale permit numai o minima verificare din partea partilor reprezentate.

*      Disponibilitatea. Un sistem este disponibil daca permite alegatorilor sa-si manifeste votul intr-un mod rapid, intr-o singura sesiune, cu un minim de echipament si cunostinte.

*      Flexibilitatea. Un sistem este flexibil daca permite o varietate de formate de intrebari, incluzand intrebari cu un raspuns final deschis (completat de alegator). Unele protocoale criptate de votare sunt inflexibile, deoarece permit numai voturi pe un singur bit (raspunsuri de tipul da/nu)

*      Mobilitatea. Un sistem este mobil daca nu exista restrictii (in afara celor logistice) legate de locatia din care un alegator isi poate manifesta optiunea. Unul din motivele pentru care multa lume este interesata de sistemele de votare electronice este mobilitatea. Desigur insa, in cazul alegerilor prezidentiale sau legislative, este esential sa fie mentinute si vechile circumscriptii electorale centralizate pentru a permite votul si celor care nu au acces la calculatoare. Aceasta caracteristica este insa si cea mai mare generatoare de probleme legate de securitate si caracterul secret. Prin posibilitatea de a vota de aproape oriunde, creste in mod dramatic universul persoanelor fara drept de vot si care ar incerca sa faca acest lucru. De asemenea se limiteaza si posibilitatea de a preveni ca alegatorii sa demonstreze cum au votat si astfel sa creasca numarul incercarilor de a cumpara voturi.

Protocoale de votare criptate

*     Protocolul simplu de votare electronica este proiectat sa indeplineasca cerintele prezentate si nu foloseste nici o tehnica de criptare (figura 14).

Fig. 14. Protocol simplu de votare electronica

Protocolul presupune ca alegatorul sa trimita catre un validator electronic un vot electronic, impreuna cu numarul de identificare al alegatorului. Validatorul va verifica pe baza numarului de identificare daca alegatorul exista in lista de votanti inregistrati, va elimina numarul de identificare si va trimite votul spre un numarator electronic. Acesta va inregistra votul si il va adauga in dreptul optiunii corespunzatoare. Desi acest protocol este flexibil, mobil si disponibil, el are cateva probleme majore. Mai intai, alegatorii pot vota folosind numerele de identificare ale altor persoane. Apoi, desi validatorul nu trebuie sa citeasca si sa inregistreze continutul votului, alegatorii nu pot fi siguri de acest fapt. In al treilea rand, nu exista nici un mod de a asigura ca validatorul nu modifica voturile inainte de a le trimite numaratorului sau ca nu creeaza noi voturi care nu au fost trimise de alegatori. In al patrulea rand, nu este garantat ca numaratorul inregistreaza voturile cu acuratete.

problema se poate rezolva prin cerinta ca alegatorii sa semneze voturile cu semnaturi digitale, folosind un software adecvat. Daca cheia secreta a alegatorului nu a fost compromisa, atunci este sigur ca alegatorii nu folosesc numerele de identificare ale altor persoane. Mai mult, validatorul poate fi impiedicat sa violeze caracterul secret al votului prin criptarea acestuia cu cheia publica a numaratorului. Astfel, validatorul nu va putea citi sau modifica voturile. Totusi, daca validatorul si numaratorul lucreaza impreuna, iar validatorul obtine cheia privata a numaratorului, acuratetea procesului de votare poate fi compromisa. Din aceasta cauza, trebuie folosita o abordare mai sofisticata in incorporarea tehnicilor de criptografie in sistemul de votare.

*     Protocolul celor doua agentii (two agencies protocol) prevede ca validatorul sa distribuie fiecarui alegator un identificator secret inaintea alegerii (figura 15).

Fig. 15. protocolul celor doua agentii

Validatorul trimite apoi numaratorului o lista cu toti identificatorii secreti, fara nici o inregistrare a alegatorului corespondent. Fiecare alegator trimite apoi numaratorului identificatorul secret si un fisier criptat care contine o copie a acestui identificator si votul propriu-zis. In acest moment, numaratorul poate fi sigur ca identificatorul secret este valid, dar programul nu poate in nici un fel sa examineze continutul votului. Numaratorul publica fisierul criptat (astfel incat alegatorul are dovada ca fisierul a ajuns cu bine la destinatie) si alegatorul raspunde trimitand numaratorului cheia necesara pentru a decripta fisierul. La incheierea alegerilor, numaratorul publica lista voturilor si fisierele criptate corespunzatoare. In acest moment, alegatorii pot confirma ca voturile lor au fost numarate corespunzator. Orice alegator care descopera o eroare poate protesta trimitand fisierul criptat si cheia de decriptare inca o data. Deoarece fisierul criptat a fost deja publicat mai devreme, numaratorul nu poate nega ca l-a primit.

Acest protocol poate fi verificat de catre alegatorii individuali (spre deosebire de protocolul simplu), dar exista cateva probleme. Cea mai importanta este aceea ca nu este protejat caracterul secret al votului in cazul in care validatorul si numaratorul conlucreaza. Din aceasta cauza, autorii spun ca daca cele doua agentii lucreaza impreuna, ar putea la fel de simplu sa existe o singura agentie.

*     Protocolul unei singure agentii (one agency protocol) este identic cu cel precedent, cu exceptia procedurii de distribuire a identificatorilor secreti, care sunt distribuiti chiar de numarator (nu exista validator in acest caz).

Ultimele doua protocoale nu satisfac insa al doilea criteriu al caracterului secret si partea de acuratete. Mecanismul care permite alegatorilor sa verifice ca voturile lor au fost numarate corect, le permite de asemenea sa demonstreze la incheierea alegerilor ca au votat intr-un anume fel. Protocoalele care incearca sa rezolve complet problema caracterului secret cer alegatorilor sa voteze in interiorul unei cabine. In plus, aceste protocoale limiteaza fiecare vot la un singur bit. Proprietatea de acuratete nu este complet satisfacuta deoarece numaratorul poate asocia voturi tuturor alegatorilor carora le-au fost asociati identificatori si care nu au votat. Acesti alegatori pot descoperi frauda si sa o raporteze, dar nu pot demonstra ca ei chiar nu au votat.

In 1982 David Chaum a introdus conceptul de semnatura oarba si a sugerat ca aceasta ar putea fi folosita in alegeri. Dupa zece ani a fost dezvoltata o schema de votare care foloseste acest tip de semnatura pentru a rezolva inerenta problema a conlucrarii dintre protocoale, fara a mari complexitatea protocolului pe ansamblu. Semnatura oarba este o clasa de semnatura digitala care permite ca un document sa fie semnat fara a-i vedea continutul. Efectul este similar cu cel al punerii unui document sau a unei hartii in interiorul unui plic. Semnatura ramane atasata de document, chiar si atunci cand acesta este scos din plic.

*     Protocolul bazat pe semnatura oarba (blind signature protocol) prevede ca alegatorul pregateste un vot, il cripteaza cu o cheie secreta, semneaza cu o semnatura oarba si il trimite validatorului. Validatorul verifica daca semnatura apartine unui alegator inregistrat care nu a votat inca. Daca votul este valid, validatorul semneaza si el votul si il trimite inapoi alegatorului. Alegatorul indeparteaza nivelul de criptare oarba, obtinand un vot criptat semnat de catre validator, pe care il trimite numaratorului. Numaratorul verifica semnatura de pe votul criptat. Daca votul este valid, numaratorul il pune pe o lista care va fi publicata dupa ce toti alegatorii au votat. Dupa publicare, alegatorii verifica daca votul lor se afla pe lista si trimit numaratorului cheile de decriptare necesare desfacerii votului. Numaratorul desface voturile si le numara. Dupa alegeri, numaratorul publica cheile de decriptare impreuna cu voturile criptate, astfel incat alegatorii sa poata verifica independent rezultatele alegerilor.

*     Sistemul Sensus este bazat pe cele prezentate anterior. Diferenta principala dintre aceste scheme se vede dupa ce alegatorii au trimis votul criptat catre numarator. In protocolul Sensus, numaratorul raspunde trimitand o chitanta alegatorului. Alegatorul poate trimite cheia de decriptare imediat ce a primit chitanta, incheind intregul proces de votare intr-o singura sesiune. Sistemul Sensus foloseste un program care realizeaza criptarea si tranzactionarea in contul alegatorului. Testele au aratat ca intreg procesul de votare se poate termina in cateva minute. Protocolul Sensus este unul dintre putinele protocoale care au fost implementate in realitate. El indeplineste majoritatea caracteristicilor unui bun sistem electronic de votare, dar nu poate corecta problemele inerente din protocolul celor doua agentii. Cea mai importanta problema este ca administratorul alegerilor (in acest caz validatorul) poate vota in contul alegatorilor absenti. Aceste voturi invalide pot fi detectate de votantii teoretici sau de catre un auditor care verifica semnaturile de pe toate cererile de validare.

Nici unul din protocoalele prezentate nu satisfac complet proprietatea de verificabilitate, deoarece nici unul nu poate fi verificat de vreo parte interesata. Protocoalele care permit alegatorilor sa verifice ca propriile voturi sunt numarate corect satisfac aceasta caracteristica intr-o proportie destul de mare. Totusi, un sistem de verificare care se bazeaza pe actiunea alegatorilor dupa ce alegerile s-au incheiat nu este fiabil. O modalitate de a incuraja alegatorii sa verifice voturile ar fi ca programul sa verifice votul automat dupa alegeri si sa raporteze alegatorului ca au fost detectate probleme.

Procesul de votare electronica este cat se poate de util in contextul societatii informationale, putand asigura corectitudinea si fluidizarea procesului electiv. Implementarea cu succes a unui astfel de sistem pe scara larga ridica inca destule probleme. Tendinta este de a se trece treptat spre un vot electronic, asemanator celui traditional, in care la circumscriptiile electorale se vor afla automate de vot, pentru ca pasul urmator sa fie votul on-line. Exista insa o serie de obstacole care stau in calea unei acceptari pe scara larga a votului electronic, mai ales legate de neindeplinirea unora dintre caracteristicile unui bun sistem de votare. Dar exista si multa deschidere spre aceasta problema, atat din partea autoritatilor, cat si din partea electoratului tanar sau cu cultura informatica, astfel incat peste un numar de ani se va putea vota chiar si on-line.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2070
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site