Argumentele liniei de comanda

Argumentele liniei de comanda

Printre facilitatile oferite de C exista modalitatea de a transmi-

te argumentele liniei de comanda sau parametrii unui program

atunci cind el incepe sa se execute. Pt inceperea executiei este

apelat main prin doua argumente. Primul (numit convetional arge)

este numarul argumentelor liniei de comanda prin care a fost

apelat programul; al doilea (argv) este un pointer pe un tablou de

lanturi de caractere care contine argumentele, unul pentru

fiecare lant. Manipularea acestor lanturi de caractere este o

utilizare comuna a nivelelor multiple de pointeri.

Cea mai simpla ilustrare a declaratiilor necesare si a celor

de mai sus amintite este programul echo, care pune pur si

simplu pe o singura linie argumentele liniei de comanda, separate

prin blancuri. Astfel, daca este data comanda

echo hello, world

iesirea este

hello, world

Prin conventie, argv[0] este numele prin care se recunoaste

programul, asa ca argc este 1. In exemplul de mai sus, argc este 3

si argv[0], argv[1] si argv[2] sint respectiv echo, hello si

world. Aceasta este ilustrata in echo:

main(argc, argv) /* arg. echo; prima versiune */

int argc;

char *argv[];

Daca argv este un pointer pe inceputul tabloului care

contine siruri de argumente, a-l incrementa cu i(++argv) face ca

el sa pointeze pe argv[1] in loc de argv[0]. Fiecare incrementare

succesiva muta pe argv pe urmatorul argument; argv este deci

pointerul pe acel argument. Simultan argc este decrementat;

atunci cind el devine zero, nu mai exista argumente de imprimat.

main(argc, ragv) /* arg echo; a treia versiune */

int argc;

char *argv[];

Aceasta versiune arata ca formatul argumentului lui printf poate

fi o expresie ca oricare alta. Aceasta utilizare nu este foarte

frecventa dar este bine sa fie retinuta.

Ca un al doilea exemplu, sa facem unele modificari in confi-

guratia programului de cautare din cap4. In cazul unui apel repe-

tat, configuratia ce serveste de model va fi prelucrata ca atare,

de fiecare data de catre program, ceea ce ar duce la un aranjament

evident nesatisfacator. Urmind exemplul utilitarului grep-UNIX, sa

schimbam programul in asa fel incit configuratia model sa fie

specificata prin primul argument al liniei de comanda.

#define MAXLINE 1000

main(argc, argv)

/* cautarea model specificat prin primul argument*/

int argc;

char *argv[];

Acum poate fi elaborat modelul de baza in asa fel incit sa ilus-

treze viitoarele constructii realizate cu ajutorul pointerilor.

Sa presupunem ca dorim ca doua argumente sa fie optionale. Unul

dintre ele spune 'tipareste toate liniile cu exceptia celor care

contin modelul '; al doilea cere 'fiecare linie tiparita sa fie

precedata de numarul curent'.

O conventie uzuala pt programele C este legata de argumentul

care incepe cu un semn minus si care introduce un flag sau un

paramentru optional. Daca se alege -x(pt 'exceptie') pt semnalarea

inversarii, si ('nr') pt a cere numararea liniilor, atunci

comanda

find -x -n the

cu intrarea

now is the time

for all good men

to come to the aid

of their party

va produce iesirea

2: for all good men

Argumentele optionale sint admise in orice ordine iar restul

programului va fi insensibil la numarul argumentelor care au fost,

de fapt, prezente. In particular, apelul la index nu va referi pe

argv[2] atunci cind a fost un singur flag si nici la argv[1] daca

n-a existat nici un argument flag. In plus, este convenabil pt

utilizatori daca argumentele optionale pot fi adunate, ca in

find -nx the

Iata programul

#define MAXLINE 1000

main(argc, argv) /*gasirea configuratiei din primul arg*/

int argc;

char *arv[];

, *s;

long lineno = 0;

int except = 0, number = 0;

while (--argc > 0 && (*++argv)[0] == '-')

for (s = argv[0] + 1; *s != '0'; s++)

switch (*s)

if (argc != 1)

printf('usage: find -x -n patternn');

else

while (getline(lim, MAXLINE) > 0)

}

}

argv este incrementat inaintea fiecarui argument optional si argc

este decrementat. Daca nu exista erori, la sfirsitul buclei argc

va fi 1 iar argv va pointa pe configuratia data. De notat ca

*++argv este un pointer pe un lant de caractere; (*++argv)[0]

este primul caracter. Parantezele sint necesare deoarece fara

de expresia ar fi *++(argv[0]), ceea ce este cu totul altceva (si

eronat). O forma corecta ar fi.

**++argv

Exercitiul 5.7. Scrieti programul add care evalueaza o

expresie poloneza inversata din linia de comanda. De exemplu,

add 2 3 4 + *

calculeaza 2 x (3 + 4)

Exercitiul 5.8. Modificati programele entab si detab (scrise ca

exercitii in cap 1) in asa fel incit sa accepte ca argumente o

lista de tab-stop-uri utilizati tab-urile normale daca nu exista

argumente.

Exercitiul 5.9. Extindeti entab si dentab in asa fel incit sa

accepte prescurtarea.

entab m +n

care inseamna tab-stop dupa fiecare n coloane, incepind de la

coloana m. Scrieti functia oarecare implicita convenabila pentru

utilizator.

Exercitiul 5.10. Scrieti programul tail care tipareste rutinele

n linii-input. Presupunem, implicit n=10, dar el poate fi

schimbat un argument optional, astfel

tail -n

imprima ultimele n linii. In mod normal, programul va functiona

indiferent de intrare (rationala sau nu), sau de valoare lui n.

Scrieti progarmul in asa fel incit sa utilizeze in mod optim

memoria: liniile vor fi pastrate ca in short, nu intr-un tablou

bidimensional de lungime fixata.