Descrierea si configurarea componentei rom bios - procesul de boot-are - cum ajunge un bios in calculator

DESCRIEREA SI CONFIGURAREA COMPONENTEI ROM BIOS  - PROCESUL DE BOOT-ARE - CUM AJUNGE UN BIOS IN CALCULATOR

Lucrul la calculator nu incepe cu Windows. Inainte ca dorintele utilizatorului sa poata fi ateplinite, este nevoie ca un alt program sa intre inscena: Basic Input/Output System, pe scurt - BIOS.

PROCESUL DE BOOT-ARE

Uncip minuscul, EPROM, stocheaza cel mai important program. Pentru ca, dupa conectarea in sursa de energie, calculatorul se trezeste de-a dreptul naiv si inocent - componentele sale de memorie sunt goale, iar sistemul de operare este ,,incatusat' pe harddisk.

Calculatorul porneste automat asa numita rutina de boot in BIOS. Acest program asigura in primul rand functionarea corecta a PC-ului. Testul (POST-Power-On Sdf Test) verifica memoria de baza, CPU-ul, harddisk-ul si 0 serie de alte componente importante ale sistemulul.

Un urmator pas al rutinei de start cauta alte componente BIOS, care ar putea fi instalate pe pIn ci de extensie. Astfel, pentru a putea efectua rutinele proprii detest, intervine de exemplu controlerul SCSI. Aceste rutine pot rula acum ihra~ probleme.

Dupa ce toate componentele au fost verificate, un BIOS modern va face ordine in haosul de placi de extensie: plug& play (,,introdu si porneste') este in acest caz cuvantul-cheie. Aproape fiecare placa de extensie soliciti - minim - o intrerupere si un canal DMA, pentru a putea comunica nestingherita cu procesorul respectiv cu memoria de baza. Deoarece cantitatea de asemenea resurse este foarte limitata, BIOS-ul este cel care trebuie sa se ingrijeasca de putina ordine. Faptul ca aceasta sarcina nu este tocmai simpla este scos in evidenta de expresia ironica ,,Plug & Pray' (,,introdu si roaga-te'), pe care si-au atras-o unele tipuri de BIOS. Dupa ce BIOS-ul a impartit toate resursele disponibile, sistemul de operare poate prelua rezultatele.

Pentru a porni adevaratul stapan al hardware-ului, BIOS-ul preia de pe hard-disk informatiile necesare din primele sectoare. Pentru harddisk-uri este vorba si despre datele de partitionare.

De pe partitia boot-abila apare un alt mic program de boot, anume Bootstrap Loader. Acesta este un pic mai inteligent decinBIOS-ul: el cunoaste structura de fisier a mediului de stocare, poate apela deci fisiere individuale. Acesta este utilizat pentru a citi si porni rutinele de start propriu-zise ale sistemului de operare in memoria de baza.

Daca sistemul ruleaza, nu se poate spune totusi ca sarcina lui Basic Input-Output Systems ar fi luat sfarsit. BIOS-ul este de fapt un mediator intre doua lumi: hardware si software. BIOS-ul poate comunica direct cu hardware-ul, permitand astfel sistemulul de operare (caruia i se adreseaza programele) accesarea hardwareului. Prin faptul ca BIOS-ul este stocat intr-o componenta hardware, poate fi eventual considerat chiar hardware (in limba engleza exista un termen generic pentru asemenea cazuri Firmware), el cunoaste in amanunt caracteristicile aparatelor. Acest lucru se refera in special la programele BIOS, care se gasesc pe placile de extensie, de exemplu pe placi de retea sau SCSI.

Rolul BIOS-ului scade insa cand vine vorba despre sistemele de operare pe 32 de biti. Majoritatea rutinelor de BIOS sunt concepute pentru Real Mode. De aceea, ele pot fi apelate (daca pot) doar cu anumite ingradiri de sisteme de operare ca Windows NT sau OS/2 Warp. In aceste cazuri, sistemul de operare este cel care trebule sa indeplineasca toate sarcinile.

In schimb se intrevad sarcini noi pentru minusculul cip ROM. Una dintre aces-tea este Instant-On si semnifica pornirea rapida a calculatorulul in urma unei comenzi externe. Acest lucru este deosebit de util in momentul in care calculatorul are rolul de a receptiona faxuri automat. Ar fi pur si simplu risipa de energie, daca el ar trebul sa ruleze permanent, chiar si atunci cind nu este utilizat; pentru rutine Complicate de boot nu este timp in astfel de situatii. Cu ajutorul functiei Instant-On este inghetata pe harddisk starea sistemulul de operare in lucru, iar la nevoie, in doua secunde calculatorul este repus ,,pe linia de plutire'.

Aceasta functie poate fi extinsa relativ simplu, pentru a porni, de exemplu, calculatorul apelat la tastatura (Ca la Macintosh), in loc de butonul de alimentare, care de multe ori este plasat destul de incomod.

Un BIOS modern ofera o serie intreaga de posibilitati de configurare. Experimentind o modificare sau alta, se poate obtine un plus de performanta.

Exista insasi nesansa de a destabiliza computerul prin setari gresite, ceea ce duce la blocari periodice sau chiar la refuzul acestuia de a porni. De aceea este foarte important sa atingeti doar acei parametri a caror semnifictie o cunoasteti perfect. In principiu, se poate deteriora chiar si hardware-ul prin frecvente de tact permanente gresite. In cazul in care sunteti nesiguri de semnificatille anumitor functii din BIOS sau de valorile care ar trebui folosite.

Deosebit de util este sa notati toate setarile BIOS pe o foaie de hintie. Unele BIOS-uri permit chiar o imprimare a configurarii. O asemenea foaie de ,,backup' este necesara nu doar pentru tuning.

Atunci cat bateria de litiu isi da duhul si trebuie inlocuita, aceste notite va vor fi de un real folos.

Daci nu mai functioneaza nimic, se trage ,,alarma'. Aproape fiecare BIOS detine o functie care restabileste setarile producatorului (valorile default). Cu ajutorul acestora, calculatorul poate fi determinat sa porneasca din nou, bineinteles el va fi ceva mal lent decininainte, deoarece au fost anulate si optimizari utile.

BIOS-ul poate fi cheia atunci cat extensille hardware nu functioneaza. Poate si o setare modificata pur si simplu nu este pe placul noulul aparat. Valori putin schimbate fac minuni in asemenea situatli, salvatu-va de multe ore de configurari si instalari.

CUM AJUNGE UN BIOS IN CALCULATOR

Exista mai multe tehnologii concurente de a introduce un program BIOS in PC cu protectie la stergere.

Metoda clasica este EPROM (Erasable Programmable Read Only Memory). Aceasta este o componenta de memorie, care este programati de catre producator intr-un asa-numit Eprommer. Programul ramine stabil chiar si dupa deconectarea tuturor tensiunilor electrice. Daca insa acest cip este expus razelor ultraviolete, programul dispare, iar componenta de memorie poate respectiv trebuie reprogramata. Din aceasta cauza, EPROM-urile dispun de un autocolant opac.

EEPROM (Electrically Erasable Programmable Read Only Memory) poate fi sters nu cu raze ultraviolete, ci electric, deci, de exemplu, chiar si montat fiind. Existi insasi varianta ROM (Read Only Memory) care este programat in timpul fabricarii cipului, flind foarte rentabil.

•Cel mai mare concurent al EPROM-urilor este asa-numitul Flash-Memory. Aceasti forma de memorie poate fi programati si stearsa cu tensiunile obisnuite ale unui motherboard, fara tensiuni speciale de programare si sergere. Avantajul pentru utilizator este evident: o noua versiune de BIOS poate fi inregistrata simplu de catre CPU, deci cu ajutorul unui simplu program al producatorului. Nu mai este necesara demontarea componentelor EPROM, iar, in plus, scad si costurile.