Organizarea datelor in fisiere

Organizarea datelor in fisiere

Organizarea datelor sub forma unor colectii de date de tipul fisierelor presupune definirea unor relatii intre caracteristicile si inregistrarile logice ale fiecarei colectii prin care se precizeaza pozitia si dimensiunea acestora, precum si tipurile de prelucrare a acestora, functie de tipul unitatilor de memorie existente.

Modelul de organizare logica descrie structura conceptuala a inregistrarilor din colectiile de date.

Modelul de organizare fizica descrie structura sub care inregistrarile se regasesc efectiv pe suportul de date.

Principalele metode de organizare a datelor in fisiere sunt urmatoarele:

metoda de baza (secventiala, secvential indexata, selectiva);

metode intermediare (secvential partitionata, secvential partitionata cu inlantuire si nedefinita);

metode evoluate (multiindexata, multilista si inversa);

metode de organizare foarte evoluate (adaptiva).

Functie de metodele de organizare a datelor, deosebim urmatoarele clase de fisiere:

1. Fisierele clasice: se fundamenteaza pe metodele de organizare de baza si intermediare sub controlul sistemului de operare. Fiecare fisier este independent, iar in cadrul lui nu sint definite relatii intre inregistrarile logice.

metoda de organizare secventiala: este realizabila pe orice suport, unitatea de acces fiind inregistrarea logica. Inregistrarile sint asezate pe suport negrupate una dupa alta.

metoda de organizare secventiala index: se realizeaza numai pe suport adresabil (disc, discheta) pentru fisiere cu acces aleator sau secvential. Pentru creare fisier si consultare, datele vor fi sortate crescator dupa cheie.

metoda de organizare selectiva (directa, aleatoare): se realizeaza pe suporturi adresabile, pentru fisiere de date care solicita acces aleator la o singura zona - cea de date.

metoda de organizare secventiala partitionata: se foloseste pentru suporturi adresabile care pot fi organizate in doua partitii:

o       zona repertoar (director) unde se pastreaza numele si adresele fisierelor;

o       zona datelor (a fisierului propriu-zis).

2. Fisierele corelate: se fundamenteaza pe metode de organizare evoluate sub controlul sistemului de operare sau al programelor utilizator. Se bazeaza pe regasirea inregistrarilor dupa mai multe chei, dintre care una este principala.

Se utilizeaza suporturi adresabile si un grup de minim 2 fisiere: un fisier de date si un fisier repertoar cu functii de optimizare a regasirii.

3. Fisierele integrate: se fundamenteaza pe conceptul constituirii intr-un sistem, a tuturor fisierelor de date, asigurandu-se unicitatea datelor prin eliminarea redundantelor, inlantuirea datelor si satisfacerea cator mai multe cerinte de prelucrare.

Se obtine separarea nivelului logic de organizare a datelor de nivelul fizic, ceea ce anticipeaza organizarea si prelucrarea specifica bazelor de date. Prelucrarea datelor este asigurata de existenta unui pachet de programe standard, constituite in sisteme de gestiune a fisierelor integrate.

4. Fisierele adaptive: se fundamenteaza pe o serie de metode si tehnici, care au ca rezultat diminuarea timpului de regasire a inregistrarilor logice (ordonarea fisierelor, amplasarea pe suport a fisierelor in functie de frecventa utilizarii, ierarhizarea memoriilor, memoria virtuala si paginarea).