Definitia unui hard-disc si progresele acestuia

Definitia unui hard-disc si progresele acestuia.

Pentru multi utilizatori, unitatea de hard-disc este cea mai importanta si totusi cea misterioasa parte a unui sistem de calcul. O unitate de hard-disc este un modul sigilat pe care un il foloseste pentru stocarea nevolatila a datelor. Stocarea nevolatila (sau semi-permanenta) inse in acest caz, ca dispozitivul de stocare pastreaza datele chiar si cand sistemul de calcul nu alimentat cu energie electrica. Deoarece unitatea de hard-disc este destinata sa pastreze datele cand acestea sunt sterse sau suprascrise intentionat, PC-ul o foloseste pentru a stoca date programele cele mai importante. Ca urmare, cand hard-discul nu mai functioneaza corect: consecintele sunt dintre cele mai serioase. Pentru a intretine, repara si moderniza un sistem calcul intr-un mod corespunzator, este necesar sa intelegeti cum functioneaza hard-discul.

O unitate de hard-disc contine platane rigide, in forma de disc, confectionate de obicei aluminiu sau sticla. Spre deosebire de dischete, platanele nu se pot curba indoi, de unde si numele de hard disk (disc dur). in majoritatea unitatilor de hard-disc, platanele pot fi scoase, din acest motiv fiind numite unitati de disc fixe. Exista si unitati de hard amovibile. Uneori, acest termen se refera la un dispozitiv in care intregul modul de unitate (adica e discul, si unitatea) este amovibil, dar este mai uzual folosit referitor la unitati de tip cartus, in case platanele sunt incluse intr-un cartus amovibil.

In anul 1957, Cyril Northcote Parkinson a publicat faimoasa culegere de eseuri intitulata Parkinson's Law (Legea lui Parkinson), care incepe cu afirmatia "O activitate se extinde atat cat este necesar pentru a ocupa tot timpul disponibil pentru terminarea ei'. Un corolar al celei mai faimoase "legi' a lui Parkinson poate fi aplicata si pentru unitatile de hard-disc: "Datele se extind atat cat este necesar pentru a ocupa spatiul disponibil pentru stocarea lor'. Desigur, aceasta inseamna ca, indiferent cat de mare este unitatea dumneavoastra, veti gasi o modalitate de a o ocupa complet. Stiu ca am aplicat acest dicton inca de la achizitionarea primului meu hard-disc, acum aproape 20 de ani.

Chiar daca sunt foarte constient de cresterea exponentiala a tuturor elementelor asociate cu calculatoarele, sunt uimit de dimensiunile si vitezele mari la care au ajuns unitatile de hard-disc moderne. Prima unitate de hard-disc pe care am cumparat-o in 1983 era o unitate Miniscribe model 2012, de 10 MB, care era o unitate de 5 1/4 inci cu dimensiunile aproximative 200 mmx 140 mm x 80 mm sau 7,9 inci x 5,5 inci x 3,2 inci (Lx Wx H) si greutatea de 2,5 kg in comparatie cu aceasta, unitatea Seagate Barracuda 180 (in prezent unitatea de hard-disc de 3 1/2 inci cu cea mai mare capacitate) utilizeaza platane mai mici, de 3 1/2 inci, are dimensiunile aproximative 5,7 inci x 3,9 inci x 1,6 inci sau 145 mm x 100 mm x 40 mm, cantareste doar 1,04 kg si stocheaza cantitatea extraordinara de 181,6 GB, ceea ce inseamna de 18.160 de ori mai mult intr-un ansamblu de patru ori mai mic si de doua ori mai usor. Este un pas destul de mare in 20 de ani!

entru a va face o idee despre cat de departe au ajuns hard-discurile in aceasta perioada mai mare de 20 de ani, iata cateva din cele mai profunde schimbari in domeniul stocarii pe hard-discuri in PC-uri:

Capacitatile de stocare maxime au crescut de la 5 MB si 10 MB in unitatile de 5 1/4 inci, cu inaltime standard, disponibile in 1982, pana la 180 GB sau mai mult in unitati si mai mici, de 3 1/2 inci, cu inaltime redusa (Seagate Barracuda 180) si 60 GB sau mai mult in unitati de 2 1/2 inci pentru sistemele notebook (IBM Travelstar 60GH), care au inaltimea de 12,5 mm (sau mai putin). Unitatile de hard-disc mai mici de 30 GB sunt rare in calculatoarele personale desktop comercializate in prezent.

Ratele de transfer ale datelor pe si de pe suport (declarate) au crescut de la 85-102 KB/s pentru modelul original de IBM XT din 1983, la o medie de 60 MB/s sau mai mult pentru unele din cele mai rapide unitati din prezent (Seagate Cheetah XI5 36LP).

Timpul mediu de cautare (timpul necesar pentru a muta capetele pe un anumit cilindru) a scazut de la peste 85 ms (milisecunde) pentru hard-discurile de 10 MB utilizate de IBM in vechiul PC-XT din 1983 la mai putin de 3,6 ms sau mai putin pentru unele din cele mai rapide unitati utilizate in prezent (Seagate Cheetah XI5).

In 1982-1983, o unitate de 10 MB si controllerul corespunzator costau peste 2.000 S (200 S pe megaoctet), ceea ce ar trebui sa insemne mai mult de dublu la valoarea dolarului din prezent. in prezent, costul unitatilor de hard-disc (cu controllere integrate) a scazut la a sasea parte dintr-un cent pe megaoctet sau mai putin (ceea ce inseamna ca 60 GB costa aproximativ 100 $)!