Definirea sistemului de operare

Definirea sistemului de operare

Considerat ca un model concret de sistem complex, orice sistem de calcul este alcatuit dintr‑un ansamblu (subsistem) de componente fizice (echipamente) denumit subsistemul hardware si un ansamblu (subsistem) de componente logice (programe) denumit  subsistemul software.

Componentele logice pot fi componente logice de baza, fara de care nu este posibila functionarea sistemului de calcul si componente logice de aplicatii, care sunt destinate pentru efectuarea eficienta a unor aplicatii generale si specifice ale utilizatorilor.

Componentele logice de baza formeaza sistemul de operare, care mai este cunoscut sub denumirea de software de baza, iar componentele logice de aplicatii reprezinta software‑ul de aplicatii.

Un sistem de operare reprezinta un ansamblu de programe specializate care asigura legatura functionala intre toate partile (unitatile) componente ale unui sistem de calcul si permite utilizatorilor sa comunice cu calculatorul si sa foloseasca eficient toate resursele intregului sistem de calcul (fizice, logice si informationale).

Ca si configuratiile de calculatoare electronice, sistemele de operare sunt modulare, pentru a permite adaptarea usoara a acestora la cerintele si exigentele utilizatorilor. Astfel o configuratie de calculator electronic poate avea mai multe sisteme de operare, dar la un moment dat, se foloseste numai un singur sistem de operare. Pe masura   ce se efectueaza modificari in configuratia hardware a calcu-latorului, se impun modificari corespunzatoare si in sistemul de operare.

Odata cu aparitia si mai ales cu dezvoltarea sistemelor de operare s-au produs schimbari corespunzatoare in modul de operare la calculatorul electronic, in conceptia de programare si in continutul si functiile programelor. Astfel, o serie de activitati si operatii de rutina, care erau executate de utilizator (operator, programator), au fost preluate de catre sistemul de operare.

Sistemul de operare al unei configuratii de calculator electronic se gaseste memorat pe un suport magnetic (de regula pe disc). Acest suport magnetic, care poate fi oricand activat prin intermediul unitatii periferice respective, se numeste rezidenta sistemului de operare. Crearea rezidentei unui sistem de operare pentru o anumita configuratie de calculator electronic constituie instalarea (generarea) sistemului de operare al configuratiei respective. Dupa cum pot exista mai multe versiuni si variante ale unui sistem de operare, tot asa pot fi si rezidente diferite.

Instalarea unui sistem de operare necesita mai intai alegerea tipului de sistem de operare. Aceasta alegere depinde de posibilitatile componentelor fizice (tipul microprocesorului, capacitatea memoriei interne RAM, tipul si numarul unitatilor periferice etc) din configuratia de calculator, precum si de cerintele si exigentele utilizatorilor.