SQL

SQL

Structured Query Language (SQL) este un limbaj universal care poate fi utilizat pentru a defini, interoga, reactualiza si gestiona baze de date relationale. SQL este accesibil utilizatorilor incepatori, dar in acelasi timp poate oferi programatorilor experimentati facilitati deosebite. SQL este un limbaj non-procedural, adica se specifica ce informatie este solicitata, dar nu modul cum se obtine aceasta informatie. SQL poate fi utilizat autonom sau prin inserarea comenzilor sale intr-un limbaj de programare. SQL a sistemului Oracle este o extensie a normei SQL89 si o implementare a normei SQL92.

In SQL se disting trei familii de comenzi:

Comenzi pentru definirea datelor, care permit descrierea (definirea) structurii obiectelor ce modeleaza sistemul studiat. Aceste comenzi definesc limbajul de definire a datelor (LDD).

Comenzi pentru prelucrarea datelor, ce permit consultarea, reactualizarea, suprimarea sau inserarea datelor. Aceste comenzi definesc limbajul de prelucrare a datelor (LMD).

Comenzi pentru controlul datelor, care permit asigurarea confidentialitatii si integritatii datelor, salvarea informatiei, realizarea fizica a modificarilor in baza de date, rezolvarea unor probleme de concurenta. Aceste comenzi definesc limbajul de control al datelor (LCD).

Sistemul impune anumite restrictii asupra identificatorilor.

Numele unui obiect nu poate depasi 30 de caractere, cu exceptia numelui bazei de date care este limitat la 8 caractere si a numelui legaturii unei baze care poate ajunge la 128 caractere.

Nu se face distinctie intre litere mici si litere mari.

Numele trebuie sa inceapa printr-un caracter alfabetic si nu poate fi un cuvant cheie rezervat; poate sa contina literele mari si mici ale alfabetului englez, cifrele 0 - 9 si caracterele $, _, #.

Un utilizator nu trebuie sa defineasca doua obiecte cu acelasi nume.

In general este bine ca numele unui obiect sa fie descriptiv si fara prescurtari excesive.