EXPLOATAREA LUCRARILOR DE CANALIZARE

EXPLOATAREA LUCRARILOR DE CANALIZARE

1. GENERALITATI

Punerea in functiune a retelei de canalizare si darea ei in exploatare se face numai dupa receptia lucrarilor.

Exploatarea retelelor de canalizare implica, in mare, urmatoarele operatii:

Controlul periodic;

Intretinerea si revizia tehnica;

Exploatarea propriu-zisa.

O exploatare corecta trebuie sa realizeze functionarea neintrerupta a tuturor canalelor, precum si a constructiilor si instalatiilor anexe, care fac parte din reteaua de canalizare, integrandu-se prin aceasta in masurile generale de salubritate a centrelor populate si a incintelor industriale.

In concordanta cu destinatia fiecarei retele de canalizare, prin exploatare trebuie sa se asigure:

• Evacuarea integrala a apelor uzate menajere, de la toti consumatorii de apa racordati la reteaua de canalizare ;
• Evacuarea apelor uzate industriale, de la intreprinderile racordate la retea, care evacueaza ape uzate preepurate, in conformitate cu proiectele respective si cu avizele organelor de resort ;
• Evacuarea apelor meteorice de pe reteaua stradala a oraselor sau industriilor. Pentru ploile care depasesc frecventa de calcul, intreprinderile de exploatare trebuie sa prevada masuri corespunzatoare, spre a preveni intreruperea indelungata a circulatiei, avarierea cladirilor, inundarea subsolurilor etc.;
• Indepartarea operativa a depunerilor din canale, camine, sifoane etc. pentru a evita obturarea sectiunilor si descompunerea materiilor organice, care creeaza gaze mirositoare si nocivitati in punctele respective si in zonele apropiate;
• Mentinerea sigurantei in exploatare prin prevenirea avariilor si consolidarea punctelor slabe; indepartarea depunerilor si repararea operativa a avariilor este una din cele mai importante probleme ale exploatarii;
• Perfectionarea continua a personalului de exploatare;
• Extinderea si amplificarea retelei de canalizare, astfel incat aceasta sa poata deservi si asigura evacuarea debitelor de apa, in continua crestere, datorita industrializarii centrelor populate, crearii de noi cartiere, a maririi exigentelor de confort in locuinte etc.

In sarcinile serviciului de exploatare intra, de asemenea:

v     Aprobarea proiectelor de racordare la retea;

v     Efectuarea controlului asupra executarii acestor racorduri;

v     Perceperea taxelor tarifare;

v     Tinerea unor evidente statistice cu privire la capacitatea de evacuare a retelei, la accidentele produse, cauzele lor, operatiile de curatare si reparatiile efectuate, precum si a costului si rezultatelor lor.

In cazul in care, in cuprinsul retelelor de canalizare functioneaza statii de pompare, trebuie asigurate, de asemenea:

Mentinerea in stare de functionare a tuturor instalatiilor si agregatelor de pompare;

Functionarea continua a instalatiilor de automatizare;

Automatizarea si dispecerizarea statiilor de pompare mai vechi, care nu au fost prevazute initial cu asemenea instalatii.

RECEPTIA LUCRARILOR

Inainte de darea in exploatare a retelei de canalizare (inclusiv constructiile si instalatiile anexe), lucrarile urmeaza a fi receptionate in conformitate cu instructiunile oficiale in vigoare.

Receptia lucrarilor consta din verificarea executiei si a functionarii lor la nivelul parametrilor proiectati.

La receptia lucrarilor participa beneficiarul (care raspunde de exploatare) si constructorul; se recomanda participarea proiectantului la receptia obiectelor importante (statii de pompare, subtraversari principale etc.).

Receptiile partiale, pe parcursul executarii lucrarilor, se fac pentru a se verifica:

• Adancimea efectiva a transeei;
• Panta fundului si natura terenului;
• Cotele deversoarelor;
• Diametrele si sectiunile de canal folosite;
• Alcatuirea imbinarilor si hidroizolatiilor (acolo unde este cazul);
• Lipsa de fisuri longitudinale si transversale etc.

La aceste receptii se incheie procese verbale de constatare, in care se mentioneaza deficientele si abaterile de la proiect, precum si masurile de remediere necesare. La receptia finala se examineaza procesele verbale ale receptiilor partiale si modul de executare a remedierilor. Receptia finala a retelei de canalizare cuprinde examinarea amanuntita a fiecarei parti componente a retelei si a functionarii intregii retele receptionate. La receptia finala se verifica etanseitatea si se face controlul exfiltratiilor, in conformitate cu prevederile normativelor in vigoare, efectuandu-se atatea probe de etanseitate cate se dovedesc necesare.

Probele de etanseitate se fac pe tronsoane, intre doua camine, astupandu-se cu dopuri iesirile opuse. Tronsonul si caminele de capat se umplu, apoi, cu apa, pana la nivelul capacului (minimum 1 m deasupra crestei canalului) si se tin sub presiune cel putin 20 minute. Pe masura scaderii nivelului, se adauga apa cu un vas etalon. Cantitatea de apa adaugata, care reprezinta pierderea pe tronsonul respectiv, nu trebuie sa depaseasca 0,15 l/s la 100 m lungime (in cazul in care nu se prevad pierderi mai mici in proiect).

In cazul in care reteaua de canalizare este pozata sub nivelul unor ape subterane abundente, este necesara si o proba de etanseitate la infiltrarea apei din teren in canal, infiltratiile admisibile fiind prevazute in proiect; cu titlu de orientare, se poate lua in considerare cifra de 0,1 l/s, pentru canalele cu diametru de 30 cm pe 1 km lungime.

Proba se face prin masurarea debitului scurs pe canal intr-un timp determinat, luandu-se masuri, ca in acest interval, sa nu se scurga pe canal si ape uzate.

3. EXPLOATAREA SI INTRETINEREA RETELEI

DE CANALIZARE

Exploatarea retelelor de canalizare din centrele populate este, de regula, o sarcina a societatilor comerciale de resort. Retelele de canalizare care deservesc complexele industriale se exploateaza prin servicii speciale, care se creeaza de unitatea beneficiara principala.

Pentru localitati, numarul si calificarea personalului de exploatare depind de marimea centrului populat si dezvoltarea retelei de canalizare.

Lucrarile care fac obiectul exploatarii si intretinerii sunt:

• Controlul periodic (exterior si interior) al retelei;
• Intretinerea retelelor si a constructiilor anexa;
• Spalarea si curatarea retelei;
• Desfundarea canalelor;
• Exploatarea statiilor de pompare;
• Controlul periodic al apelor uzate, provenite de la unitatile industriale racordate la retea;
• Urmarirea influentei retelelor de canalizare asupra nivelului apelor freatice, stabilitatii si umiditatii constructiilor si a conductelor subterane, apropiate de reteaua de canalizare.

La exploatarea retelelor, controlul periodic exterior cuprinde:

• Verificarea starii pavajelor sau a terenului din jurul caminelor si a gurilor de scurgere;
• Desfacerea capacelor si a gratarelor de la gurile de scurgere si examinarea starii lor, a pozitiei lor corecte, astfel incat sa nu stanjeneasca circulatia;
• Depistarea unor eventuale racordari clandestine.

Controlul interior al canalelor se face la intervale stabilite pentru fiecare traseu, in functie de categoria de dificultate de exploatare(1-4 ori/an). Acest control cuprinde o verificare amanuntita a starii caminelor, a gurilor de scurgere si a canalelor; cu aceasta ocazie, se stabileste necesitatea curatirii si reparatiile necesare.

La canalele vizitabile, controlul interior se face prin parcurgerea lor de catre echipele de control, iar la cele nevizitabile, verificarea starii lor se face cu ajutorul oglinzilor, prin caminele de vizitare de la extremitatile fiecarui tronson.

La controlul canalelor care functioneaza sub presiune si la controlul sifoanelor, se verifica functionarea ventilelor de aerisire si a vanelor de golire. Rezultatele acestor controale se inscriu intr-un registru de control, pe baza acestor consemnari se executa, apoi, lucrarile de reparatii si de intretinere necesare.

Concomitent cu controlul retelei, se urmareste ca pe strazi sa ramana liber accesul la camine, se revizuiesc tablitele indicatoare de pe cladiri (care arata locul si numarul caminului) si se controleaza modul cum sunt intretinute retelele de curte si din interiorul cvartalelor sau industriilor. Curatarea periodica a retelelor se face pe baza unui plan anual de curatare. Impartirea traseelor, in functie de frecventa cu care urmeaza a se efectua lucrarile de intretinere, cuprinde urmatoarele patru categorii:

• Categoria I - curatarea o data pe an;
• Categoria a-II-a - curatarea de doua ori pe an;
• Categoria a-III-a - curatarea de trei ori pe an;
• Categoria a-IV-a - curatarea de patru ori pe an.

Repartizarea traseelor in una din aceste categorii se stabileste folosind experienta unui numar de ani de exploatare.

Curatarea se face pe bazine de scurgere, incepand cu ramificatiile din amonte, astfel:

v     Prin spalare cu apa;

v     Cu ajutorul uneltelor speciale;

v     Manual.

Curatarea prin spalare este metoda cea mai avantajoasa si trebuie utilizata in toate cazurile in care acest lucru este posibil. Spalarea se face folosind fie apa din conductele de alimentare cu apa potabila sau industriala, fie alte ape, inmagazinate in acest sens, fie chiar apele uzate. Pentru spalare, sectorul ce urmeaza a fi curatat se astupa, la ambele capete, si se umple cu apa, la o presiune egala cu adancimea caminului din amonte; astfel, se realizeaza, dupa destuparea capatului aval, o viteza suficienta, in general, pentru antrenarea depozitelor de pe fundul canalului, atunci cand sedimentele nu sunt deosebit de intarite. Pentru o lungime de 100 m si un canal cu o panta de cca. 0,005, avand Dn = 15 cm, se poate considera un necesar de 1 m³ de apa, la o presiune de 1 m.

Anumite sectoare din reteaua de canalizare, pe care nu s-au putut realiza pante suficiente, sunt prevazute cu camine speciale de spalare. Acestea trebuie spalate cu regularitate, la intervalele necesare, care se stabilesc dupa primul an de exploatare.

Spalarea retelei se poate face si automat, folosind aparate speciale pentru spalare. Acestea sunt bazate, in general, pe principiul de functionare al sifonului, care se amorseaza automat, atunci cand apa de spalare ajunge la un anumit nivel. Asemenea tipuri de aparate pentru spalare, cu sifon, s-au folosit si pentru spalarea retelei municipiului Bucuresti, dar rezultatele nu au fost satisfacatoare, deoarece aparatele au o raza redusa de actionare (cca. 100 m), astfel incat este necesara folosirea unui numar mare de aparate, iar dispozitivul de amorsaj necesita o intretinere regulata, fara de care nu functioneaza eficient.

Aparate automate pentru spalare sunt si cele basculante (sistem Dukette sau altele), care se construiesc din fonta sau gresie si se intrebuinteaza, in special, la conductele principale, cu pante mici.

O atentie deosebita trebuie acordata spalarii sifoanelor inecate, operatie care se face cu regularitate, conform unui program judicios stabilit, pentru a li se asigura o buna functionare.

Dupa spalarea retelei, pe peretii conductelor raman - de obicei - murdarii si depuneri lipite de pereti, al caror volum sporeste in timp si care nu pot fi indepartate numai prin spalare. De aceea, cel putin o data pe an, in afara de spalare, este necesara si o curatare manuala sau cu unelte speciale.

Dispozitivele folosite pentru curatarea canalelor nevizitabile - care pot fi in forma de perie, razatoare, glob, minge, cilindru etc. - fac ca depunerea adunata in canal sa se afaneze, fiind - apoi - antrenata de curentul de apa. Aparatele sunt legate cu cabluri si manevrate de trolii asezate deasupra caminelor din capetele tronsonului, asa cum se arata in figura 1.

Figura 1. Curatarea retelei de canalizare cu perii speciale.

Aceste unelte pot fi actionate si de trolii mecanice (fig. 2).

Figura Curatarea canalelor prin folosirea de trolii mecanice.

O metoda ingenioasa de curatare a canalelor este aceea a bilei de gheata, cu care se obtureaza o parte din sectiunea canalului, creand - la partea inferioara - viteze mai mari, care antreneaza depunerile; in cazul in care depunerile sunt prea compacte si nu pot fi antrenate, bila de gheata se topeste singura si canalul ramane in functiune.

O alta metoda pentru curatarea canalelor, similara - in principiu - cu cea descrisa mai inainte, este aceea a folosirii unei sfere umflate, din cauciuc (minge de fotbal), care, in cazul cand - din diferite motive - nu mai poate fi trasa inapoi, pe canal, este intepata cu un cablu ascutit la capat si, astfel, nu pericliteaza functionarea canalului.

Daca in canal au crescut radacini de plante, se poate folosi un taietor de radacini, tras de troliu, asa cum se arata in fig. 3.

Figura 3. Dispozitiv pentru taierea radacinilor, tras cu troliu.

Cablurile folosite la curatarea canalelor au 10-15 mm diametru si sunt introduse in camine, la trecerea de la portiunile verticale la cele orizontale, folosindu-se scripeti cu proptele metalice, pe peretii canalului. Patrunderea cablului in interiorul canalului, intre doua camine, se face cu ajutorul unor bastoane din lemn, de cca. 1 m lungime, care prin plutire si folosind curentul din canal, duc cablul la capatul aval al tronsonului.

Presiunea apei din canal apasa asupra placii metalice din amontele aparatului si, astfel, impinge intregul aparat in canal; datorita diferentei de nivel dintre amonte si aval, aparatul poate executa o operatie de hidromecanizare a depunerilor, iar peretele din aval este prevazut si cu o perie, care indeparteaza murdariile lipite de el.

Curatarea manuala a canalelor se face numai la canalele vizitabile.

Depozitele intarite in canale, care nu pot fi indepartate prin spalare, se ridica cu lopetile, se incarca cu galeti si se transporta cu carucioare speciale la camine, din care sunt ridicate la suprafata, cu macarale sau trolii.

O deosebita atentie trebuie acordata masurilor de protectie a muncii si, in caz de nevoie, asigurarii unei ventilari artificiale a tronsonului de canal, in timpul operatiei de curatare manuala.

O atentie la fel de mare trebuie acordata si curatarii si intretinerii lucrarilor anexe.

Curatarea caminelor si a gurilor de scurgere este necesara:

Pentru a inlatura pericolul de infundare a lor;

Pentru a se evita intrarea in fermentare a depunerilor.

Curatarea manuala a gurilor de scurgere se face cu galeata, dupa amestecarea continutului cu o prajina.

Curatarea mecanica este recomandata in toate orasele mai importante si se face prin folosirea autocisternelor, construite special in acest scop; acestea au doua rezervoare, unul pentru apa curata si celalalt pentru depozitele de evacuat. Continutul depozitelor se ridica prin introducerea unui tub flexibil, care-l aspira printr-un aspirator, actionat de motorul autocisternei.

Pentru o buna intretinere este necesar ca fiecare gura de scurgere sa fie curatata, in medie, de doua ori pe luna.

O problema care trebuie rezolvata imediat, de cate ori este cazul, de catre societatile comerciale de resort, este problema obstructionarii canalelor prin murdarii accidentale. Semnul de infundare al unui sector de retea este umplerea cu apa a caminului din amonte, in timp ce caminul din aval ramane gol. Desfundarea se face prin strapungerea dopului format cu o sarma de otel de cca. 9 mm diametru. In caminul amonte, care este plin cu apa, se introduce o teava de fier cu Dn = 50 mm, cu capatul inferior curbat, prin care se impinge, treptat, sarma de otel, pana la locul infundarii (capatul sarmei este infasurat cu o carpa).

Daca nu se reuseste desfundarea canalului prin procedeele aratate mai inainte, conducta trebuie dezgropata in locul obstructionarii, verificata, curatata si, apoi, refacuta.

Numarul de infundari, care se produc intr-o retea de canalizare, scade pe masura ce diametrele cresc. In literatura de specialitate se citeaza, pentru 100 km retea de canalizare, intr-un an, un numar de 495 infundari, la Dn = 25 mm, 148 - la Dn = 30 mm, 42 - la Dn = 40 mm si 6 - la Dn = 50 mm.

In cazurile in care este necesar un control interior in reteaua de canale nevizitabile, pentru a se constata natura unei eventuale avarii, se poate folosi metoda cu oglinzi (sistem periscop), asa cum se arata in figura 4, in care se foloseste un fascicul de raze solare dirijat in canal pentru a lumina locul avariei; se pot folosi, de asemenea, reflectoare electrice. O metoda mai moderna este utilizarea, in acest scop, a unui aparat automat de fotografiere, prevazut cu un dispozitiv de iluminare special, inchis ermetic intr-un tub, care se deplaseaza (prin tragerea unui cablu) cu o viteza constanta, in interiorul canalului. La intervale regulate, aparatul face fotografii, care sunt, apoi, developate si corelate cu diferitele pozitii din care au fost luate.

Figura 4. Cercetarea interioara a canalelor prin metoda oglinzilor.

O metoda si mai eficienta, aplicata in S.U.A., este folosirea unei camere speciale (tip miniatura) de luat vederi pentru televiziune. Diametrul maxim al acestui dispozitiv fiind de 3 el poate fi folosit la inspectarea interioara a intregii retele de canalizare (fig. 5).

Camera de televiziune este legata de o instalatie mobila de proiectie, montata intr-un mic autobuz. Astfel, se pot examina in detaliu toate defectiunile din interiorul retelei. Aceasta metoda a fost perfectionata, combinandu-se controlul cu un procedeu modern de reparare a defectiunilor. In acest mod, in canalele fisurate se poate separa, in vederea reparatiei, portiunea in care se gaseste camera de luat vederi, prin capace manipulate chiar de cablurile folosite pentru camera de luat vederi; in acest scop, se pompeaza apei - sub presiune - substante pentru etansarea fisurilor canalului, urmarindu-se in acelasi timp si rezultatele obtinute. In general, substanta intrebuintata pentru aceste obturari este un monomer de acrilamida, care reactioneaza catalitic si formeaza un gel impermeabil.

Figura 5. Cercetarea interioara a canalelor prin statia mobila de televiziune.

3.1. Exploatarea si intretinerea statiilor de pompare

Buna functionare a retelei, asa cum s-a aratat, este legata si de functionarea continua si in bune conditii a statiilor de pompare.

In timpul exploatarii statiilor de pompare trebuie respectate, in special, urmatoarele:

incalzirea palierelor sa nu depaseasca 60C;

controlul palierelor racite cu apa si verificarea sistemului de racire;

incalzirea normala a electromotorului;

verificarea nivelului uleiului din lagare (care trebuie schimbat dupa circa 200 de ore de functionare);

indepartarea depunerilor acumulate pe gratarele de la intrarea in bazinul de aspiratie;

supravegherea functionarii mecanismelor si ungerea lor la intervale regulate;

intretinerea, in bune conditii, a sistemelor de evacuare in emisar, pentru cazul iesirii accidentale din functiune a statiei de pompare;

spalarea periodica a bazinului de receptie;

mentinerea curateniei in sala pompelor si in constructiile anexa;

mentinerea in stare de functionare a sistemului de ventilatie.

Pentru a se asigura o exploatare satisfacatoare a statiilor de pompare sunt necesare urmatoarele lucrari de intretinere:

intretinerea, inspectia si revizia preventiva;

reparatii curente;

reparatii medii (planificate);

reparatii capitale (planificate).

Reparatiile curente sunt reparatii de scurta durata (pana la 10 ore), care se fac folosind piesele de rezerva din stoc, de catre personalul statiei.

Reparatiile medii, planificate, sunt reparatii cu o durata de 30 90 de ore, care se executa la datele planificate de catre personalul de serviciu si, eventual, de ajutoare din afara statiei, cu folosirea pieselor aprovizionate din timp.

Reparatiile capitale planificate sunt reparatii care se executa dupa demontarea completa a agregatelor, folosind personal de specialitate si transportand piesele respective la atelierele de resort.

Durata acestor reparatii este cuprinsa intre 90 si 250 de ore.

In medie, se poate considera ca, pentru pompe centrifuge mari, durata intre doua reparatii curente este de circa 500 ore de functionare, intre doua reparatii medii de 2000 ore si intre doua reparatii capitale de 4000 ore. Pentru electromotoare, aceste cifre pot fi majorate cu aproximativ 50%.

Verificarea si revizuirea instalatiilor electrice si de automatizare se executa in acelasi timp cu reparatiile efectuate la agregate, pentru a nu le opri la alte intervale, in afara celor planificate pentru reparatiile agregatelor.

Personalul de exploatare trebuie sa fie instruit in mod special, in vederea indeplinirii operatiilor necesare bunei functionari a statiei si sa cunoasca, inca inainte de darea in functiune, detaliile cuprinse in proiectul statiei.

4. MASURI DE PROTECTIE A MUNCII
SI PRESCRIPTII GENERALE IGIENICO-SANITARE

Intretinerea si exploatarea retelei de canalizare trebuie asigurata numai
printr-un personal instruit in prealabil asupra normelor si regulamentelor privind protectia muncii si protectia sanitara.

La instruirea acestui personal trebuie sa se insiste cu exemplificari asupra cauzelor principale ale diferitelor accidente posibile si asupra modului de prevenire a lor.

La exploatarea si intretinerea retelelor de canalizare, accidentele cele mai frecvente pot fi:

intoxicatiile cu gaze toxice, emanate din instalatiile de canalizare (oxid si bioxid de carbon, gaz metan, gaz de iluminat, hidrogen sulfurat etc.);

explozii datorate gazelor inflamabile din camine sau canale vizitabile;

imbolnaviri sau infectari de rani existente;

electrocutari, atat in statiile de pompare, cat si prin cablurile electrice ingropate in apropierea retelei;

caderi in caminele deschise nesemnalizate sau in transeele deschise pentru reparatii;

surpari de maluri.

Pentru a se preveni urmarile deosebit de grave ale acestor accidente (care, uneori, s-au soldat cu mai multi morti intr-un singur accident) sunt absolut necesare masuri pe care societatea comerciala de resort, care exploateaza reteaua, trebuie sa le ia din timp.

Astfel:

inainte de angajarea muncitorilor la exploatarea retelei de canalizare, acestia trebuie supusi unui examen medical si obligati sa urmeze un curs special de pregatire profesionala si de protectie a muncii;

vaccinarea muncitorilor, la intervale regulate, contra febrei tifoide si a dizenteriei trebuie urmarita cu toata seriozitatea;

vor fi intrebuintati, la exploatare, numai muncitori care au certificatul de absolvire a cursului de pregatire. Acest curs, urmat de examen, se va repeta anual; cursul de pregatire trebuie sa cuprinda si regulile de acordare a primului ajutor, in caz de accident;

fiecare muncitor folosit la exploatarea retelei de canalizare trebuie sa aiba la dispozitie echipamentul de protectie prevazut in norme, prosop si sapun;

nu se permite muncitorilor sa lucreze in haine de strada, ci numai in echipamentul de lucru, pentru care acestia vor avea la dispozitie dulapuri individuale, cu cate doua compartimente separate (pentru a nu tine hainele de strada in acelasi compartiment cu echipamentul de lucru);

echipele de control si intretinere a retelelor vor trebui sa fie inzestrate, in afara sculelor de lucru, cu urmatorul material de protectie:

o lampa de miner;

masti contra gazelor, pentru fiecare muncitor care intra in canal;

centuri de siguranta, cu funie suficient de lunga (distanta intre doua camine); nici un muncitor nu va intra in camin sau in canal fara aceasta centura;

nu se vor intrebuinta lampi electrice portative alimentate cu tensiuni mai mari de 12 V;

capacele caminelor de inspectat se vor deschide numai cu cangi speciale; cu 2 3 ore inainte de intrarea in canal a echipei, se deschid cel putin trei capace, la caminele din amonte si aval de punctul de intrare a echipei, iar la caminele deschise se aseaza panouri de imprejmuire si de semnalizare.

Inainte de coborarea echipei de lucru in canal trebuie facuta verificarea prezentei gazelor periculoase, cu ajutorul lampii de miner.

Sub nici un motiv nu se permite aruncarea, in acest scop, in camine, de obiecte aprinse.

In tot timpul lucrului in canal, lampa de miner se tine la locul de lucru; atunci cand lampa palpaie sau se stinge, inseamna ca in acel loc sunt gaze periculoase si se vor lua toate masurile necesare.

Acolo unde se constata prezenta gazelor periculoase, coborarea in canal se va face numai dupa o prealabila ventilare si numai cu folosirea mastilor de protectie.

In zonele cu cabluri ingropate se va da o mare atentie la executarea sapaturilor, ferindu-se atingerea lor cu scule. Sapaturile mai adanci de 1,5 m se vor executa, de regula, cu sprijiniri corespunzatoare.

Orice sapatura executata, mai ales in localitati, trebuie sa fie semnalizata si prevazuta cu parapete de protectie.

Nu se va permite muncitorilor care au taieturi, zgarieturi sau leziuni aparente sa vina in contact cu apele murdare.

La statiile de pompare, in afara masurilor de ordin general, se va acorda o atentie deosebita la coborarea in camera gratarelor sau in bazinul de receptie.

Se va respecta normativul privind manipularea aparatajelor electrice si muncitorii vor fi, in mod obligatoriu, echipati cu sorturi si manusi de cauciuc si vor avea covoare de cauciuc sub talpi.

Pentru a se putea lua imediat masurile de prim ajutor, in cazuri de accidente, societatile comerciale de resort, care exploateaza retelele de canalizare si statiile de pompare pentru canalizari, trebuie sa creeze posturi de prim ajutor, care sa cuprinda in dotarea lor: o butelie de oxigen cu reductor de presiune si 2 m tub de cauciuc, destinata exclusiv ajutorarii accidentatilor; apa curenta, sapun si prosoape; sticle sau termofoare de cauciuc, care sa poata fi umplute cu apa calda; paturi pentru invelirea accidentatilor; trusa de medicamente de urgenta (alcool, bicarbonat de sodiu, amoniac, acid acetic diluat 1/10, vaselina etc.).

Masurile de protectie a muncii si prescriptiile generale igienico-sanitare trebuie sa constituie pentru societatile comerciale care exploateaza retelele de canalizare o preocupare continua si numai cu stricta lor respectare se poate asigura o exploatare si intretinere rationala a lucrarilor, ferite de riscul unor grave accidente.

5. COSTUL DE PRODUCTIE AL APEI TRANSPORTATE
PRIN RETEAUA DE CANALIZARE

Costul de productie al transportului unui metru cub de apa prin reteaua de canalizare se determina cu ajutorul relatiei:

in care:

C_a sunt    cheltuielile anuale pentru exploatarea si amortizarea retelei, pe timp de 1 an, [lei/an];

V_an - cantitatea totala de apa transportata timp de 1 an, [m³/an].

Cheltuielile anuale pentru exploatarea si amortizarea retelei sunt date de relatia:

2

in care:

C este costul de investitii al lucrarilor de constructii-montaj;

i - cota de amortizare aferenta investitiilor la lucrarile de constructii-montaj;

C  - costul de investitii al utilajelor (pompe, motoare, compresoare etc.);

i  - cota de amortizare aferenta investitiilor pentru utilaje;

C - costul total al investitiilor; C = C₁ + C₂;

i  - cota de intretinere, in care sunt incluse cheltuielile de reparatii curente si capitale, de administrare, indirect legate de exploatarea propriu-zisa a retelei;

C_e - cheltuieli anuale, reprezentand energia consumata de pompe, motoare, compresoare, lumina, etc.;

C_ex - cheltuieli anuale pentru exploatarea retelei de canalizare (spalarea si curatirea retelei si a sifoanelor, combustibil, transporturi etc.);

C_s - retributiile anuale ale personalului de exploatare.

Stabilirea, inca din faza de proiectare, a costului de productie al transportului unui metru cub de apa uzata conduce la determinarea variantei optime.

In unele cazuri, compararea variantelor se poate face numai pe baza cheltuielilor anuale C_a sau a timpului de recuperare a investitiilor.