Tehnologia executiei lucrarilor de instalatii pentru constructii

1.Selectia antreprenorului si contractul de antrepriza

2 Insusirea proiectelor si elaborarea documentatiei de executie de catre antreprenor

3 Pregatirea productiei

4.1 Graficul de executie

Graficul de aprovizionare

Fluxul de numerar previzionat pentru realizarea lucrarilor

Planul de asigurare al calitatii

5 Executia instalatiilor pentru constructii

1 Proceduri tehnice de executie

2 Alte prevederi ale procedurilor administrative legate de executia lucrarilor

6 Protectia muncii in Romania

1 Selectia antreprenorului si contractul de antrepriza

Selectia antreprenorului (executantului)

Selectia antreprenorului este realizata de investitor si are la baza criterii de calificare minimale care se refera la capacitatea financiara si cea tehnica dupa care pretul lucrarilor este de multe ori definitoriu pentru alegerea acestuia.

Atunci cand investitorul este o autoritate publica procesul de achizitie a lucrarilor de executie este reglementat prin prevederi cu caracter obligatoriu. In prezent acestea sunt cuprinse in Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 60/2001 privind achizitiile publice, in Hotararea Guvernului nr. 461/2001 pentru aprobarea normelor de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 60/2001 si in Ordinul comun al Ministerului Finanatelor Publice si al Ministerului Lucrarilor Publice Transporturilor si Locuinte nr.1014 si 874 din 2001 pentru achizitia publica de lucrari.

In aceste reglementari sunt prezentate reguli stricte privind intreg procesul de achizitie incepand cu documentele care trebuie puse la dispozitia ofertantilor si cu anuntarea acestora cu prvire la intentia de selectie pana la procedura de analiza a ofertelor si atribuirea contractului de proiectare.

Oferta de executie se face ca raspuns la Documentatia de selectie pe care investitorul o pune la dispozitia ofertantilor. Oferta trebuie sa respecte cu strictete atat continutul cat si forma indicata de investitor in Documentatia de selectie.

Documentatiile de selectie solicita, de regula, prezentarea ofertelor in doua sectiuni distincte capabilitatea ofertantului si propunerea financiara .

In sectiunea financiara a ofertei ofertantul anunta pretul pentru care este dispus sa realizeze lucrarile de executie conform cu listele de cantitati si caietele de sarcini puse la dispozitie de beneficiar.

In sectiunea destinata capabilitatii ofertantul trebuie sa demonstreze investitorului atat capabilitatea sa tehnica cat si cea financiara. Pentru demonstrarea capabilitatii tehnice ofertantul trebuie sa prezinte dovezi (in forma solicitata de investitor) ca are experienta si dotarea cu personal calificat si echipamente necesara executiei lucrarilor. In ce priveste capabilitatea financiara aceasta se refera la la o serie de elemente (certificat de onorabilitate de la Camera de Comert si Industrie, Certificate de plata a impozitelor catre stat si autoritatile publice locale, etc.) care trebuie sa convinga investitorul ca ofertantul poate derula financiar intreaga lucrare fara a ajunge in situatii de blocaj financiar.

In vederea selectiei, care poate fi organizata sub forma de selectie de oferte in urma unui anunt public sau in urma unor invitatii transmise ofertantilor (in cazul achizitiilor publice trebuie invitati cel putin cinci ofertanti iar procedura se considera indeplinita daca raspund invitatiei minimum doi ofertanti eligibili) ofertantii trebuie sa depuna documentele solicitate in fisa de date a achizitiei. Odata cu depunerea documentelor trebuie depusa (uneori) si garantia de participare la licitatie care este o suma ce se returneaza ofertantilor care nu au castigat selectia, dar care poate fi pierduta de ofertantul castigator daca dupa adjudecare, din cauze care il privesc, nu semneaza contractul de proiectare.

Punctarea ofertelor se face dupa regula explicitata in documentatia de selectie, de regula valoarea ofertei financiare departajand ofertantii, uneori termenul de realizare a lucrarilor poate avea un punctaj important in selectie, alteori este impus si nerespectarea lui duce la eliminarea ofertantului, elementele de capabilitate sunt obligatorii iar neindeplinirea lor duce la eliminare.

^{Contractul de executie}

^{Contractele de executie a lucrarilor de instalatii pentru constructii, ca si contractele de executie a lucrarilor de constructii sunt contracte complexe in care regula de baza trebuie sa fie acea ca riscurile in executarea contractului trebuie impartite corect intre antreprenor si beneficiar.}

^{De regula in documentatia de selectie antreprenorul gaseste si un proiect de contract care reprezinta punctul de vedere al beneficiarului si la care antreprenorul trebuie sa faca obsevatiile pe care le considera de cuviinta in oferta pe care o depune.}

^{Pentru investitiile publice in} Ordinul comun al Ministerului Finanatelor Publice si al Ministerului Lucrarilor Publice Transporturilor si Locuinte nr.1014 si 874 din 2001 pentru achizitia publica de lucrari ^{este prezentat si un formular de contract tip pe care partile trebuie sa-l adapteze pentru lucrarile care fac obiectul selectiei.}

^{Pentru investitiile finantate in diverse forme de Comunitatea Europeana sau de institutii financiare internationale proiectele de contact impuse de finantator sunt cele FIDIC (Federatia Internationala a Inginerilor Consultanti, abrevierea provine de la forma in limba franceza). FIDIC a fost fondata in 1913 iar in prezenta are membrii din circa 60 de tari de pe toate continentele, cuprinzand majoritatea inginerilor cu activitate privata de consultata.}

^{In forma din actuala (cea din 1999) FIDIC propune urmatoarele tipuri de contracte:}

^{contractul in forma scurta (Short Form of Contract - recomandat pentru contracte cu valori relativ mici sau care grad mare de repetare);}

^{contractul pentru constructii (Contition of Contract for Construction - recomandat pentru lucrari de constructii si engineering atunci cand atreprenorul pune in opera un proiect realizat de beneficiar sau de o firma specializata angajata de acesta, in acest caz antreprenorul poate proiecta totusi detaliile de executie);}

^{contractul pentru proiectare, procurare si executie / la cheie (Condition of Contract for EPC / Turnkey Projects -vezi capitolul 2.4);}

^{contractul pentru instalatii tehnologice, proiectare si executie-constructii (Condition of Contract for Plant and Design-Build - recomandat pentru cazul in care antreprenorul proiecteaza, aprovizioneaza si executa pentru beneficiar conform cererilor acestuia lucrari de, constructii si instalatii dar in acelasi timp poate furniza, eventual monta instalatii tehnologice )}

Oferta este intotdeauna anexa la contractul de executie. Contractul si reglementarile obligatorii specifice domeniului de executie guverneaza activitatea antreprenorului pana la sfarsitul obligatiilor legate de lucrarile de executie.

2 Insusirea proiectelor si elaborarea documentatiei de executie de catre antreprenor

In procesul de insusire al proiectelor antreprenorul are obligatia (vezi capitolul 2.2) sa depisteze neconformitatile si neconcordantele constatate in proiecte si trebuie sa sesizeze beneficiarul in vederea solutionarii acestora.

Procesul de insusire fiind o etapa importanta in procesul de executie si trebuie sa cuprinda minimum etapele de mai jos:

verificarea legalitatii proiectului ( daca este verificat de un verificator autorizat pentru domeniul specific, daca proiectantul a introdus in proiect observatiile din raportul de verificare al verificatorului, daca proiectul a fost realizat de un inginer de instalatii pentru constructii-vezi capitolul 4);

verificarea breviarelor de calcul pe baza de indici;

verificarea corelarii pieselor scrise cu piesele desenate;

verificarea caietelor de sarcini din punct de vedere al conformitatii acestora cu prevederile tehnice specifice pentru executie cu caracter obligatoriu;

verificarea intregului proiect din punct de vedere functional;

verificarea listelor de cantitati prin masuratori;

verificarea fiselor tehnice si a caietelor de sarcini pentru utilaje din punct de vedere al exigentelor impuse si a posibilitatilor de respectare a acestora prin utilajelor existente pe piata;

Uneori in sarcina antreprenorului revine si elaborarea unor proiecte sau faze de proiectare cu ar fi proiectele de organizare de santier (POE) sau detaliile de executie pentru proiectele care au stat la baza selectiei antreprenorului.

2.1 Elaborarea detaliilor de executie (DE)

In principiu la faza DE, trebuie sa se intocmeasca doar detalii de executie pentru:

confectii metalice;

prefabricate din beton;

instalatia electrica de semnalizare a avariilor.

In cazul in care, tipurile de materiale si utilaje, sau solutia tehnica difera foarte mult la faza DE fata de faza PT, proiectul se va reface, documentatia la faza DE avand acelasi continut ca la faza PT, mai putin urmatoarele documente:

Documentatia pentru autorizatie de constructie;

Documentatia de licitatie (instructiuni pentru ofertanti);

Caietele de sarcini pentru utilaje;

Caietele de sarcini pentru materiale.

La faza DE se pot intocmi:

Instructiuni privind receptia lucrarilor;

Instructiuni privind intocmirea carti tehnice a constructiei;

Instructiuni de exploatare.

2.2 Proiectul de organizare a executiei lucrarilor - P.O.E.

Continut cadru al proiectelor de organizare a executiei lucrarilor (P.O.E.) este reglementat Legea nr. 453 din 18.07.2001 (Anexa nr. 1) - pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii si unele masuri pentru realizarea locuintelor.

Proiectul de organizare a executiei lucrarilor ( P.O.E.) este necesar in toate cazurile in care se realizeaza o investitie si obligatoriu atunci cand este solicitat in Certificatul de urbanism, in aceasta situatie acesta se prezinta impreuna cu proiectul pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii.

Proiectul de organizare a executiei lucrarilor trebuie sa cuprinda descrierea tuturor lucrarilor provizorii pregatitoare si necesare in vederea asigurarii tehnologiei de executie a investitiei, atat pe terenul aferent investitiei, cat si pe spatiile ocupate temporar in afara acestuia, inclusiv cele de pe domeniul public.

Partea scrisa a POE trebuie sa contina ;

lista si semnaturile proiectantilor care se completeaza cu numele in clar si calitatea proiectantilor, precum si cu partea din proiect pentru care raspund ;

un memoriu care va cuprinde descrierea lucrarilor provizorii (organizarea incintei, modul de amplasare a constructiilor, amenajarilor si depozitelor de materiale, asigurarea si procurarea de materiale si echipamente,asigurarea racordarii provizorii la reteaua de utilitati urbane din zona amplasamentului, precizari cu privire la accese si imprejmuiri si precizari privind protectia muncii) ;

elementele tehnice de avizare privind racordarea provizorie la utilitatile urbane din zona, necesare in vederea obtinerii acordului unic care se vor prezenta in cadrul Fiselor tehnice intocmite in Proiectul pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii - P.A.C. sau P.A.D., dupa caz.

Partea desenata a POE, pentru lucrarile de mai mare amploare, se prezinta sub forma unor planuri generale care trebuie sa contina amplasamentul investitiei cu obiectivele acesteia si toate amenajarile si constructiile provizorii necesare, iar la cele de o mai mica amploare elementele de organizare a executiei lucrarilor pot fi prezentate si in planul de situatie privind amplasarea obiectivelor investitiei al proiectului pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii.

In situatia in care desfiintarea necesita operatiuni tehnice complexe se va prezenta si un proiect tehnic de organizare a executiei lucrarilor.

3 Pregatirea productiei

Dupa insusirea proiectelor si aprobarea proiectelor realizate antreprenor se trece la pregatirea productiei care consta in:

intocmirea graficului de executie;

intocmirea graficului de aprovizionare;

intocmirea fluxului de numerar previzionat pentru executia lucrarilor.

3.1 Graficul de executie

Graficul de executie este o metoda de programare a desfasurarii procesului de productie pentru realizarea unui produs. Metodele grafice de programare a lucrarilor sunt detaliate in lucrari dedicate managementului firmelor de constructii si instalatii.

Din punct de vedere tehnologic, pentru intocmirea graficului de executie se identifica procedurile si instructiunile de lucru specifice acesteia si sunt grupate pe activitati. Activitatea poate fi simpla (o singura procedura), sau complexa (grupata pe obiecte sau pe obiective) functie de nivelul de detaliere cerut de grafic

Graficul de executie prezinta intr-o forma sintetica activitatile, durata de realizare a acestora, conditionarile care apar intre activitati si rezulta prin adunari simple orizontala termenele de realizare a diverselor activitati si pe verticala necesarul de forta de munca pe specialitati. Dupa introducerea tuturor informatiilor necesare in grafic prin iteratii succesive pot fi optimizate resursele necesare executiei lucrarilor.

3.2 Graficul de aprovizionare

Dupa insusirea proiectului, pentru listele de cantitati insusite, pentru dotarile necesare executiei (dotari cu utilaje, scule si dispozitive pentru montaj, dotari cu echipamente de lucru si protectia muncii specifice lucrarilor, alte dotari necesare) si pentru servicii pe care antreprenorul doreste sa le contracteze in vederea punerii in opera a proiectului, se intocmeste o lista de aprovizionare.

Programul de aprovizionare rezulta din schimbul de informatii dintre antreprenor si furnizorii acestuia conform procedurii (din manualul de asigurare a calitatii) care detaliaza procesul de aprovizionare. Majoritatea antreprenorilor solicita prin comenzi in vederea ofertarii preturi, termene de livrare si conditii de plata conform cu prevederile din documentatia de executie. Program de aprovizionare sta la baza graficului de executie. Dupa aprobarea graficului de executie se extrage din acesta graficul de aprovizionare care sta la baza contractarii si aprovizionarii cu materiale, utilaje si echipamente.

3.3 Fluxul de numerar previzionat pentru realizarea lucrarilor

Pe baza graficului de executie si avand in vederea platile pentru aprovizionare (furnizori), pentru manopera si alte cheltuieli ale antreprenorului, precum si incasarile de la beneficiarul lucrarii se intocmeste fluxul de numerar previzionat pentru lucrare, pa baza unui formular simplu in care intrarile (incasarile) se aduna la diponibil (daca este indicat un disponibil iar iesirile ( platile) se scad. De regula nu se indica un disponibil si atunci fluxul de numerar este unul negativ in care platile sunt ,cel putin in prima perioada, sunt mai mari decat incasarile. In aceste conditii antreprenorul trebuie sa asigure din surse proprii un disponibil necesar desfasurarii lucrarilor.

3.4 Planul de asigurare al calitatii

Continutul planului de asigurare al calitatii trebuie sa cuprinda cel putin:

Prezentarea lucrarii;

Scop si domeniul de aplicare;

Documente de referinta;

Responsabilitati de elaborare;

Controlul documentelor si datelor;

Apovizionarea;

Organizarea lucrarilor si responsabilitati privind executia;

Controlul calitatii;

Gestionarea documentelor referitoare la calitate.

In anexa.este prezentat un exemplu de plan de asigurare al calitatii pentru lucrarile de executie a unei centrale termice.

In urma lucrarilor de pregatire a productiei rezulta documentatia de executie care este formata din :

proiectul de executie care contine fazele PT, DE eventual POE;

graficul de aprovizionare;

graficul de executie;

fluxul de numerar previzionat;

procedurile si instructiunile de lucru specifice lucrarii.

Documentaia de executie trebuie aprobata de conducerea antreprenorului conform cu compententele specifice dupa care aceasta este predata responsabilului de lucrare pentru inceperea lucrarilor .

Executia instalatiilor pentru constructii

Beneficiarul anunta intentia de a incepe lucrarile autoritatii publice care a emis autorizatia de constructie si Inspectoratului Teritorial al Inspectiei pentru Constructii di zona de responsabilitate apoi trimite antreprenorului Ordinul de incepere a lucrarilor si copia Autorizatiei de executie.

Inainte de preluarea amplasamentelor seful punctului de lucru efectueaza instructajul de protectie a muncii, specific lucrarilor care urmeaza sa se desfasoare, pentru tot personalul.

Antreprenorul preia amplasamentele si fronturile de lucru consemnand acest lucru in procese-verbale, acestea fiind faze determinante in planul de asigurare al calitatii.

Comunicarea pe parcursul executiei lucrarilor intre partile implicate in realizarea investitiei

Dispozitii de santier

Comunicarea de santier

1 Proceduri tehnice de executie

Definitii si prescurtari utilizate in procedurile tehnice de executie si in instructiunile de lucru

Definitiile si prescurtarile trebuie sa fie conforme cu Manualul Calitatii, editia si revizia in vigoare.

Documente de referinta - documente de rang superior procedurii (Manualul Calitatii, standarde, legislatie in vigoare etc.).

Documente asociate - documentele de acelasi rang sau de rang inferior procedurii la care se va face referire in textul procedurii.

Procedura Generala (PG) - document care descrie modul de indelinire a unei conditii impusede elementele 4.1 si 4.2 ale standardului de referinta pentru sistemul calitatii adoptat.

Procedura Sistem Calitate (PSC) - document care descrie cum se asigura indeplinirea unei conditii impuse de elementele 4.3 - 4.20 ale standardului de referinta pentru sistemul calitatii adoptat.

Procedura Tehnica de Executie (PTE) - document care descrie tehnologia de executie pe faza pentru o categorie de lucrari.

Instructiune Tehnica de Executie (ITE) - document care detaliaza o operatie dintr-o faza de executie.

Procedura administrativa (PA) - document care descrie modul de realizare a unei activitati din cadrul unui compartiment functional al societatii si responsabilitatile corespunzatoare, indicand si modul de rezolvare, aprobare, difuzare, gestionare si completare a dformularelor si tuturor actelor care se intocmesc.

Procedura de lucru (PL) pentru laboratoare de incercari - document care reglementeaza toate aspectele privind executarea incercarilor (caracteristici proba, pastrare si pregatire proba, executarea incercarii, prelucrarea rezultatelor, echipamentele de incercare, materiale consumabile).

Instructiunea de lucru (IL) - document care detaliaza o operatie din cadrul unei activitati, iar in laboratoare este documentul care reglemeteaza operatiunile pentru echipamente (punerea in functiune, utilizarea, intretinerea aparaturii, prevederi de securitatea si sanatatea muncii).

Toate documentele care descriu intr-o forma sau alta executia instalatiilor trebuie organizate in proceduri si instructiuni.

Prezentam mai jos procedurile si instructiunile de lucru mai des utilizate in executia instalatiilor pentru constructii.

Prezentam, o procedura tehnica de executie si o instructiune de lucru in format conform cu ISO 9001. Alte proceduri si instructiuni au fost prezentate numai in descrierea tehnologica pentru a nu repeta elementele care tin de organizare.

1. SCOP

1.1. Precizeaza etapele si modul de executie a lucrarilor pentru montarea conductelor de alimentare cu apa din otel asamblate prin sudura, folosite pentru transportul apei in localitati si la consumatori.

2. DOMENIU

2.1. Se aplica de catre toate santierele care executa aceste lucrari de montare conducte din otel, ingropate, asamblate prin sudura, izolate anticoroziv. Procedura are caracter general (cadru), executantul trebuie sa elaboreze instructiuni tehnice de executie pentru investitia in lucru.

3. DEFINITII

3.1. Este conforma cu Manualului Calitatii al SC.. editia ...si revazut in ...

3.2. Termeni specifici utilizati:

3.2.1. Instalatie - ansamblu de constructii, aparate, masini, conducte si accesorii.

3.2.2. Conducta - constructie executata din elemente tubulare, rigide, asamblate convenabil si etans, pentru a permite transportul si distribuirea materialelor aflate in stare fluida sau fluidizata (materiale pulverulente in suspensie intr-un fluid).

3.2.3. Sant de pozare conducta - transee excavata realizata pe traseul si la cota proiectata, sustinuta corespunzator naturii terenului, adancimii de pozare si suprasarcinilor din vecinatatea traseului .

3.2.4. Teava izolata - teava din otel izolata interior si exterior, la lungimea livrata de furnizor, pregatita in vederea asamblarii in conformitate cu prevederile proiectului si caietului de sarcini cu extremitatile nedeformate si nedistruse.

3.2. Tronson de proba - lungime prestabilita din tevi de otel asamblate prin sudura ( tronsoane de min.200 m), pozat la cota, cu masive de ancoraj din beton, acoperit cu umplutura de pamant, cu sectiunile de imbinare

vizibile si capetele amenajate pentru efectuarea probei de presiune cu blocaje speciale asigurate pentru preluarea presiunii de proba.

3.2.6. Cot/curba - un element de conducta care determina schimbarea directiei acesteia conform cu traseul proiectat.

3.2.7. Masiv de ancoraj - bloc monolit din beton realizat in punctele indicate in proiect care are ca scop imobilizarea conductei la socurile provocate de presiunea apei din conducta sau de alti factori, in timpul exploatarii.

3.2.8. Camine constructii de beton sau caramida, amplasate si executate pe traseul conductei in care se monteaza vane, ventile, goliri si alte dispozitive care asigura manevrele si exploatarea in conformitate cu prevederile proiectului.

4. DOCUMENTE DE REFERINTA

4.1. Manualul Calitatii al Firmei editia si revizia in vigoare.

4.2. Standarde in domeniu:

STAS 11595/83 SR EN 288-2/95 SR EN 2684M/96

SR EN 288-3/95 SR EN 22553/96 CR 7-87

SR EN 287-1/95 SR EN 719/95 SR EN 288-1/95

4.3. Paslarasu I,Rotaru N.,Teodorescu M., Alimentari cu apa, Ed. Tehnica,Bucuresti, 1981

4.4. Draghici N.N., Conducte pentru transportul fluidelor, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1971

4. Normativ C 150/84 privind calitatea imbinarilor sudate din otel, ale constructiilor industriale si agricole.

4.6. Ordin 1507/96 al Ministerului Industriilor de aprobare Procedura tip de atestare a capabilitatii agentilor economici de a executa structuri sudate.

RESPONSABILITATI

Conducerea si controlul executiei unei conducte de alimentare cu apa din otel, ingropata, asamblata prin sudura, se asigura prin personal calificat, stabilit de catre conducerea SC... in scris si avand urmatoarele responsabilitatile enumerate mai jos.

1. Supervizorul lucrarii (seful de santier)

1.1. Sa asigure buna organizare a procesului de productie, a conditiilor necesare executarii lucrarilor de montare a conductei din otel conform cu prescriptiilor tehnice, caietul de sarcini si proiectul lucrarii.

Sa adapteze prezenta procedura cadru, printr-o instructiune tehnica de executie, la conditiile concrete ale investitiei pe care o executa, respectand proiectul, standardele normativele, instructiunile tehnologice. Sa asigure difuzarea si instruirea personalului implicat in executia conductei.

1.3. Sa organizeze aprovizionarea si gospodarirea judicioasa si economisirea materialelor necesare realizarii lucrarilor ce i-au fost incredintate si sa ia masuri organizatorice de prevenire a folosirii materialelor si produselor ce nu sint insotite de acte doveditoare a calitatii cit si a celor ce nu realizeaza cerintele de asigurare a calitatii mentionate in specificatii tehnice.

Sa asigure conditii tehnice corespunzatoare pentru efectuarea tuturor determinarilor impuse materialelor, inainte de incorporarea acestora in lucrari luind masuri de carantina la aparitia accidentala a unor abateri, conlucreaza permanent cu proiectantul, beneficiarul, laboratorul de incercari in constructii si organele de control a calitatii pentru prevenirea aparitiei abaterilor si a stingerii abaterilor accidentale ivite in decursul executiei.

Sa dispuna oprirea lucrarilor ce au abateri ivite in mod accidental, sa propuna impreuna cu controlorul de calitate masuri de remediere imediate, iar pentru lucrari necorespunzatoare calitativ sa ia masuri de tragere la raspundere a celor vinovati si de remediere in termene utile a tuturor aspectelor necorespunzatoare conform solutiilor dispuse de proiectantii lucrarilor.

Sa respecte indicatiile date de organele Inspectiei de Stat in Constructii, de organele beneficiarului si proiectantului, de organul propriu de control al calitatii al santierului, al sucursalei si al societatii referitor la termenele de executie a remedierilor si a masurilor dispuse pentru prevenirea in viitor a altor constatari similare.

1.7. Sa asigure personalul calificat pentru executarea lucrarilor de montare conducte din otel asamblate prin sudura.

1.8. Asigura utilajele si dispozitivele necesare (mijloace de ridicat, echipament de tragere a tevilor ) pentru executia lucrarilor in conformitate cu graficele de executie .

2. Inginer sef constructor

2.1. Asigurarea documentelor tehnice de executie (proiecte, caiete de sarcini, STAS-uri si normative tehnice in vigoare).

2.2. Instruirea periodica a personalului tehnic din subordine (sef lot, sef punct lucru, inginer, maistru, compartimente functionale) privind executia si asigurarea calitatii lucrarilor cu intocmirea proceselor verbale de instruire - cod AQ-067/2000.

2.3. Asigurarea de personal calificat si autorizat.

2.4. Verificarea instruirii cunostintelor tehnice si a aplicarii lor in procesul de executie.

2. Organizeaza si asigura intocmirea si gestionarea tuturor documentelor care atesta executia lucrarilor.

3. Inginer sef mecanic

3.1. Asigura starea de functionare la parametrii normali a tuturor utilajelor, instalatiilor si mijloacelor de transport utilizate in fluxul tehnologic pe faze de executie.

4. Responsabilul tehnic cu executia

Participa la receptiile lucrarilor ajunse in faza determinanta prevazuta in planurile de control date de proiectant si vizeaza, valideaza prin stampila aplicata pe fiecare pagina PTE si inregistreaza in Registrul de evidenta fazele la care a participat.

Admite executia lucrarilor numai pe baza proiectelor si a detaliilor de executie verificate de specialisti verificatori de proiecte atestati.

Intocmeste si tine la zi registrul de evidenta fazelor determinante impuse pentru lucrarile de montare conducte din otel, la care participa in calitate de RTE atestat.

Opreste executia lucrarilor in cazul in care s-au produs defecte grave de calitate sau abateri de la prevederile proiectului de executie si permite reluarea lucrarilor numai dupa remedierea lor.

Trimestrial va intocmi si transmite la Directorul de Productie lista principalelor neconformitati aparute la lucrarile controlate, conform PA 4.9-O0l-02 Responsabil tehnic cu executia.

Sef lot

Raspunde de executarea lucrarilor ce i-au fost incredintate, cu respectarea stricta a proiectelor de executie, a caietelor de sarcini, a prescriptiilor tehnice si are urmatoarele obligatii:

1. Sa ia masuri pentru executarea corecta a operatiunilor de trasare si sa urmareasca pe tot parcursul executiei respectarea riguroasa a caracteristicitor geometrice cu incadrarea in toleranteie admise de caietul de sarcini.

2. Sa controleze in toate fazele de executie, modul in care sefii punctelor de lucru, maistrii si inginerii de schimb asigura respectarea riguroasa a tehnologiei de executie si a prezentei Proceduri Tehnice de Executie.

3. Sa verifice corespondenta permanenta a conditiilor calitative ale materialelor si instalatiilor inainte de introducerea lor in opera, cu specificatiiIe tehnice incluse in caiete de sarcini, norme, STAS-uri si sa dispuna masuri de retragere si interzicere a folosirii acestora pina la reconfirmarea calitatii acestora.

4. Sa intocmeasca instructiuni tehnice de executie specifice cu tehnologia impusa prin caietul de sarcini si proiectul lucrarii corelate cu utilajele ce le are in dotare, specificand punctele obligatorii de control calitativ pe faze tehnologice de executie.    

Sa verifice intocmirea si tinerea la zi a tuturor documentelor de atestare calitativa a executiei lucrarilor, procese verbale de lucrari ascunse, de receptie calitativa, de probe de presiune in conformitate cu prescriptiite tehnice, caiet de sarcini, programul de control dat de proiectant si ale prezentei proceduri.

6. Sa participe la verificarea lucrarilor ce devin ascunse si sa intocmeasca cu personalul AQ, beneficiarul, montorul si alte organe autorizate , documentele prevazute de reglementarile in vigoare pentru aceste lucrari.

6. Sef punct de lucru (inginer schimb sau maistru schimb)

Seful punctului de lucru raspunde impreuna cu sefii de echipa si muncitorii de calitatea operatiilor efectuate si au urmatoarele obligatii:

6.1. Sa organizeze locurile de munca si procesele de productie astfel incit sa creeze conditiile necesare pentru executarea lucrarilor.

6.2. Sa controleze calitatea lucrarilor executate de echipele a caror activitate o coordoneaza in toate etapele de executie, inclusiv la predarea - primirea lucrarilor intre echipe.

6.3. Sa indrume si sa controleze activitatea sefilor de echipa si a muncitorilor pentru respectarea riguroasa a detaliilor de executie din proiect, a prezentei Procedurii Tehnice de Executie si a instructiunii tehnice de executie pentru investitia in lucru, a realizarii cerintelor calitative impuse in caietul de sarcini.

6.4. Sa pregateasca operatii de trasare si nivelment la lucrarile incredintate spre executie pe care sa le supuna verificarilor si confirmarilor organelor abilitate pentru confirmarea acestora (topometru santier).

6. Sa verifice calitatea materialelor si elementelor de constructii inainte de introducerea in lucrare referitor la incadrarea acestora in prescriptiile si cerintele specifice mentionate in caietele de sarcini si prevederile tehnice.    

6.6. Sa participe la receptia pe faze si sa anunte seful de lot pentru convocarea comisiei de receptie pe faze a lucrarilor executate de formatiile de lucru din subordinea sa, pe intreg fluxul tehnoiogic de executie .

7. Topometru santier

7.1. Asigura efectuarea masuratorilor topo-geodezice necesare in vederea executiei Iucrarilor.

7.2. Preluarea de la investitor si proiectant a reperelor topo pentru Iucrarile ce urmeaza sa fie executate de santier, asistat de seful de santier sau inginerul sef constructor.

7.3. Intocmeste schemele de trasare generale si de detaliu a lucrarilor si completeaza formularele specifice.

8. CQ santier

8.1. Intocmeste PCCVI-ul aferent acestei proceduri, efectueaza inspectii de urmarire a calitatii executiei in punctele obligatorii de stationare mentionate in P.C.C.V.I. si valideaza docurnentele de atestare calitativa specifice lucrarii.

8.2. Inscrie in documentele stabilite prin 'Sistemul propriu de asigurarea calitatii' toate constatarile in urma controlului efectuat pentru realizarea cerintelor impuse de standarde, normative si caiete de sarcini. Instiinteaza in scris conducerea santierului asupra nerespectarii solutiilor din documentatia faza DDE prin deschiderea RNC-ului, urmarind realizarea lichidarii neconformitatii.

8.3. Participa la verificarea calitatii lucrarilor la principalele faze de executie stabilite prin programele de control ale proiectantului si semneaza procesele verbale de atestare a calitatii.

8.4. Instiinteaza operativ conducerea santierului si in maximum 24 ore inspectiile teritoriale ale ISCLPUAT (sub semnatura sefului de santier) de producerea unor accidente tehnice.

Verifica respectarea de catre factorii implicati a prevederilor Legii 10/1995 privind calitatea in constructii cu privire la utilizarea numai a materialelor fabricate pe baza de standarde pentru care s-au emis certificate de conformitate si echipamente si procedee noi pentru care exista agremente tehnice.

Verifica realizarea prevederilor 'Regulamentului pentru asigurarea activitatii metrologice'.

Participa la inspectiile efctuate de organele ISCLPUAT si a organelor sale teritoriale si verifica aducerea la indeplinire a masurilor dispuse de acestia, comunica in scris la termenele scadente sub senmnatura sefului de santier modul de rezolvare a masurilor stabilite de organele ISCLPUAT.

9. Sef laborator grad III/ Responsabil profil

9.1. Organizeaza si conduce activitatea laboratorului in vederea efectuarii tututor determinarilor de laborator prevazute in caietul de sarcini al lucrarii cu inregistrarea rezultatelor in formularele specifice prevazute in MCL si prezenta procedura.

9.2. Anunta in scris seful de santier si seful laborator grad II in cazul aparitieiunor rezultate sub cele impuse de caietul de sarcini.

10. Responsabil metrolog santier

10.1. Completeaza si tine la zi 'Registrul de programare la etalonare/ verificare metrologica a mijloacelor de masurare' de santier specifice pentru verificarea la proba de presiune.

10.2. Completeaza si tine la zi 'Registrul unic de evidenta a mijloacelor de masurare'

10.3. Completeaza fisele de evidenta a mijloacelor de masurare si eticheteaza aparatura conform PA 4.11-001-01. Controlul EIMI.

Realizeaza instruirea personalului pentru utilizarea corecta a aparaturii.

10. Controleaza felul in care este exploatata si intretinuta aparatura pe teren, urmarind totodata, si termenele scadente pentru verificare.

11. Merceolog aprovizionare

11.1. Analizeaza materialele Ia furnizori calitativ si cantitativ precum si documentele insotitoare.

11.2. Raspunde in timpul transportului de integritatea materialelor transportate.

11.3. Participa ca membru in comisia de receptie la receptionarea materialelor Ia intrarea in depozitul sucursalei/ santierului.

12. Sef statie betoane/ sortare

12.1. Raspunde de receptionarea, depozitarea si gospodarirea materialelor componente: agregate, ciment, aditivi, apa (cind nu se utilizeaza o sursa de apa potabila), in vederea asigurarii caracteristicilor calitative impuse.

12.2. Aplicarea dupa caz a masurilor ce se impun penrtu pregatirea agregatelor: sortare, spalare, incalzirea sau racirea componentilor betonului, etc.

12.3. Asigurarea intretinerii instalatiilor de preparare a betonului.

12.4. Verificarea metrologica a instalatiilor de preparare a betonului.

12. Verificarea operativa a instalatiilor de dozare, in conformitate cu prevederile legale.

12.6. Verificarea operativa, cel putin o data pe saptamina , a instalatiilor de dozare prin procedee corespunzatoare (greutati etalonate, masuratori, etc.).

12.7. Respectarea caracteristicilor sortimentului de beton comandat in ceea ce priveste granulozitatea agregatelor, tipuI si dozajuI de ciment, tasarea, temperatura, etc.

12.8. Efectuarea in conditii corespunzatoare a transportului de beton.

12.9. Respectarea ritmului de livrare.

12.10. Efectuarea si frecventa incercarilor, pentru controlul productiei.

12.11. Eliberarea certificatelar de calitate pentru betoanele livrate.

11.12. Evidenta productiei.

12.13. Adoptarea masurilor corespunzatoare la sesizarea laboratorului privind aparitia unor rezultate necorespunzatoare pe componentii betonului sau betonul proaspat.

12.14. Identificarea beneficiarilor Ia care a livrat betonul ai carui parametrii au rezultat necorespunzatori, pe betonul intarit, si sa le comunice datele.

13. Operator fabrica de betoane

13.1. Raspunde de dozarea componentilor, in conformitate cu retetele si aducerea periodica a cantarelor pe 0 dupa golirea cupei.

13.2. Malaxarea corespunzatoare a betonului.

13.3. Intretinerea utitajelor pe care le are in primire, manipularea lor corecta, sesizarea imediata a oricarei defectiuni, spalarea tobei betonierei la terminarea schimbului sau in cazul unor intreruperi de functionare mai mari de ¹/₂ ora, golirea completa si spalarea buncareIor de beton cel putin de doua ori de schimb, dupa intreruperi de alimentare mai mari de ¹/₂ ora sau la modificarea sortimentului de beton.

PROCEDURA

6.1. Lucrari pregatitoare

6.1.1 Seful de Iot instruieste personalul din subordine cu privire Ia:

receptionarea si depozitarea tevilor la Iocul de punere in opera: receptia consta in verificarea actelor insotitoare (certificate de calitate), concordanta intre tipodimensiuniIe comandate si cele primite, vizuala a starii tehnice a tevilor;

receptionarea celorlalte materiale (mufe, garnituri, vane, fitinguri)

6.1.2. Trasarea si pichetarea pe teren a traseului conductei.

Trasarea pe teren a traseului tuburiIor se executa conform STAS 9824-5 de catre compartimentul TOPO santier, reperii de urmarire predandu-se sefului de lucrare si completarea formularelor specifice (vezi cap.7).

6.2. Montarea conductelor

Executarea sapaturilor pentru conducte, camine, etc.

executia transeelor pentru pozarea conductelor se face cu respectarea prevederilor proiectului, a normelor de protectie a muncii in constructii, a conditiilor locale de teren;

sapatura transeelor, functie de adancimea acesteia, se executa mecanizat sau manual pana la atingerea cotei de realizare a patului de pozare;

patul de pozare se executa exclusiv manual si cu putin timp inainte de montarea tevilor din otel pentru a evita inmuierea terenului din apa de ploaie sau de in Iltrare;

sprijinirea peretilor transeei se face conform prevederilor din proiect cu recomandarea ca elementele de sprijinire sa fie astfel fixate incit sa permita montarea elementelor de conducta, fara pericol de prabusire a malurilor.

6.2.2. Pregatirea stratului suport de fundare si a pantelor scurgere.

fundul transeei trebuie sa respecte panta si adincimea indicata in proiect;

in caz de teren instabil, prin proiect se specifica lucrarile suplimentare pentru realizarea unei fundatii stabile;

la fundul transeei se realizeaza un pat de pozare cu o grosime conform proiect;

in conditiile unui pamant sfaramicios (nisip, pietris) pozarea se poate face direct pe acest sol dupa nivelarea corespunzatoare pentru a realiza o rezemare uniforma pe toata lungimea, iar cand fundul transeei nu este corespunzator se va asterne un strat compactat de min. 10 cm dintr-un material granular (nisip 0,3 mm);

la o panta mare a transeei se recomanda ca patul de pozare sa fie realizat din beton;

suprafata patului de pozare trebuie sa fie continua, neteda si sa nu contina particule mari care pot produce incarcari punctiforme asupra tubului;

se asigura rezemarea conductei pe toata lungimea acesteia, respectandu-se panta de montaj proiectata, se iau masuri impotriva aIunecarii in cazul pantelor pronuntate;

executarea patului de pozare si montarea conductelor se vor face numai in absenta apei;

la pozarea tuburilor in vederea respectarii pantei Iongitudinale se adopta una din urmatoarele metode:

jaloane de nivel (teuri);

nivele cu luneta;

aparate cu laser.

Pregatirea conductelor de alimentare din otel.

pe durata executiei, conductele trebuie protejate impotriva patrunderii corpurilor straine, prin dopuri, panouri, flanse oarbe;

verificarea dimensiunilor si caracteristicilor tuburilor se face atat la primirea acestora pe santier, cat si la depozitarea pe marginea santului. Verificarea are ca obiect: aspectul, dimensiunile tuburilor, eventualele degradari din transport sau manevrari anterioare;

verificariIe pe santier se efectueaza cu sabloane speciale si se refera in special Ia extrernitatile tubului, in scopul realizarii corecte a imbinarii. Verificarea pe santier nu scuteste producatorii de obligatia verificarii tuburilor;

tuburile se descarca direct din mijloacele de transport de-a lungul transeei, cu respectarea urmatoarelor reguli:

descarcarea cat mai de transee pentru a se evita manevre ulterioare suplimentare;

descarcarea pe partea opusa depozitelor de pamant rezultate din sapatura, astfel incat sa poata fi usor coborite peste marginea transeei pentru pozarea lor;

respectarea distantelor prevazute in normele de protectie a muncii;

asezarea tuburilor pe generatoare, fara sa se sprijine pe mufe sau pe capetele drepte.

Lansarea in transee:

se stabileste modul de asarnblare la suprafata sa in excavatie functie de mijloacele disponibile si forta de munca;

lansarea in transee a tuburilor se face astfel incat sa se evite orice ciocnire a acestora;

nu se utilizeaza cabluri sau lanturi neprotejate. Se recomanda folosirea chingilor late, evitandu-se astfel deteriorarea stratului superficial al tuburilor. Pentru dirijarea tuburilor grele se pot folosi funii legate de capetele tubului;

in functie de conditiile de montare, de greutatea tuburilor si de utilajele utilizate, prin proiect, se prevede modul de Iansare a tuburilor, in functie de felul transeii si a tehnologiei de sprijinire a peretilor;

tuburile cu diametrul mai mare de 400 mm se trag pe orizontala (pe fundul transeii) cu ajutorul unor carucioare sau, dupa caz, cu role si chituci rotunzi de lemn.

6.2. Executarea imbinarilor

Asamblarea prin sudare a tevilor din hotel

1. Se stabileste modul de asamblare (Ia suprafata sau in sant pe patul de pozare), in functie de specificul amplasamentului, utilajele de manevrare si forta de munca.
2. Tevile din otel se asambleaza prin asezarea lor cap la cap si solidarizarea provizorie cu hafuri de sudura. Daca asamblarea se face la suprafata, numarul de tevi care se sudeaza se stabileste in functie de conditiile locale, echipamentele de manevra, aliniamente.
3. Se executa sudurile complete in conditiile prevazute de standarde, caietele de sarcini, normative, urmarindu-se ca la manipularile de punere pe pozitie (pat pozare in sant) sa nu se produca degradari ale tevilor si izolatiei.
4. Se executa verificarea sudurilor prin gamagrafiere in conformitate cu procedura tehnica specifica, se comunica rezultatele si se fac corecturile necesare.
5. Tronsoanele sudate Ia suprafata se Ianseaza in sant pe patul de pozare folosindu-se macarale, lansatoare, sau trepiede echipate cu chingi de protectie a izolatiei exterioare.
6. Montarea vanelor, golirilor, ventilelor si a celorlalte armaturi de pe traseul conductei se va face la pozitia indicata in proiect dupa lansarea coductei in sant cu garniturile introduse in buloane stranse in vederea probarii.
7. Asigurarea continuitatii unui tronson de proba se va realiza prin suduri executate la pozitie, din gropi largite sapate special din care se scoate apa si se asigura impotriva prabusirii malurilor.

Executia masivelor de ancoraj, caminelor de vane

masivele de ancoraj se executa din beton si sunt pozitionate in punctele si la dimensiunile din proiect;

caminele de vane se realizeaza din beton armat la cotele din proiect cu respectarea prescriptiilor de turnare si prepararea betoanelor.

Verificarea imbinarilor, pantelor si executarea probelor de presiune pentru verificarea etanseitatii

verificarile, incercarile si probele punerii in functiune se fac la conductele noi si la inlocuirea de conducte;

inainte de efectuarea probei de presiune se verifica:

concordanta lucrarilor executate cu proiectul;

pozitia si executia caminelor, echiparea acestora;

calitatea sudurilor si a imbinarilor;

proba de presiune, spalarea si dezinfectarea conductelor se executa conform prevederilor STAS 4163-3, STAS 3051 si caietelor de sarcini intocmite de proiectant in conformitate cu prevederile producatorului de materiale.

Realizarea umpluturii si compactarii

pana la efectuarea probei de presiune, se face o umplutura partiala pentru a se controla etanseitatea acestora;

pe lungimea tronsonului de conducta care se pregateste pentru proba de presiune se realizeaza umplutura compactata manual, pe zona de siguranta, 30 cm deasupra generatoarei conductei, imbinarile fiind lasate descoperite pentru a observa eventualele pierderi de apa in timpul probei de presiune. Materialul folosit este pamant selectat nisip pietris conform caietului de sarcini.

- Dupa terminarea probei pe tronson, santul se umple cu pamant excavat care se compacteaza in straturi de max 30 cm, pana la cota finala si se executa legatura cu tronsonul adiacent, probat anterior, imbinarile intre tronsoane ramanand descoperite pana la proba generala a conductei, la presiune.

- Dupa efectuarea probei de presiune se vor efectua urmatoarele operatii:

Intocmirea procesului verbal aI probei de presiune

. Realizarea izoiatiei in sectiunile sudate, conf. Procedurii specifice

Remedierea eventualeior defectiuni constatate

Umplerea transeei in zona imbinarilor

Umplerea transeei la cota finala

Verificarea gradului de compactare conform prevederilor proiectuiui, pe straturi de realizare a umpluturii

- Realizarea gradului de compactare specificat in proiect se realizeaza prin utilizarea miJloacelor de compactare mecanica, cu exceptia cazurilor in care producatorul conductelor sau alte reglementari tehnice interzic acest lucru in zona de deasupra conductei.

6.2.9. Racordarea cu bransamentele si celelalte ramuri se face in conformitate cu detaliile prevazute in documentatia de executie.

6.2.10. Protectia anticoroziva a conductelor se va face in conformitate cu Procedurile Tehnice de Executie PTE XI.2-01 si PTE XII.1-06.

6.2.11. Trecerea de Ia o faza a executiei la urmatoarea se face numai dupa receptia fazei anterioare si consemnarea ei in documente de atestare a calitatii a lucrarilor executate.

7. RAPOARTE SI INREGISTRARI

7.1. P.V.T. - Proces verbal de trasare a lucrarilor - Cod AQ - 006/2000.

7.2. P.V. predare-primire amplasament si borne de reper - Cod AQ - 005/2000

7.3. P.V de verificare a cotei de fundare - Cod AQ - 008/2000.

7.4. P.V de verificare a naturii terenului de fundare - Cod AQ - 009/2000.

7. P.V.L.A. - Proces verbal de lucrari ascunse - Cod AQ - Ol7/1994.

7.6. P.V.R.C. - Proces verbal receptie calitativa - Cod AQ - 076/1994.

7.7. Condica de betoane - cod AQ - O16/2000.

7.8. P.V.F.D. - Proces verbal de receptie in faza determinanta - Cod AQ - 019/1996.

7.9. P.V.T.L. - Proces verbal la terminarea lucrarilor - Cod AQ - 031/1996.

7.l0. P.V.R.F. - Proces verbal receptie finala -Cod AQ - 045/1996

7.11. Caiet de evidenta pentru receptia calitativa a materialelor inainte de introducerea in lucrare

7.12. Proces verbal receptie suduri - netipizat.

7.13. Proces verbal pentru efectuarea probelor de presiune - netipizat.

7.14. Proces verbal receptie umpluturi - netipizat.

SCOP

Procedura are ca scop montarea tbulaturii de ventilatie tip SPIRO-SAFE precum si a pieselor speciale cu respectarea fazelor tehnologice, a modului de lucru precum si a inregistrarilor privind conformitatea si asigurarea calitatii lucrarilor executate.

DOMENIU DE UTILIZARE

Tubulatura SPIRO si piesele speciale aferente se utilizeaza pentru instalatii de ventilare si climatizare, transport pneumatic, etc.

DEFINITII

Tubulatura SPIRO este tubulatura circulara realizata din fasii de tabla( zincata, inox) cu masini speciale. Imbinarea tronsoanelor de tubulatura se realizeaza prin intermediul pieselor speciale, acestea au o garnitura dubla din cauciuc, conducand la etansari sigure.

DOCUMENTE DE REFERINTA

MAQ

STAS ISO 9001/2000

Legea 10/1995 a calitatii in constructii

HGR 766/1997 - Regulament privind conducerea si asigurarea calitatii in constructii

DESCRIEREA INSTRUCTIUNII

Nu folositi piese sau tuburi care au capetele de imbinare deteriorate.

Taiati tuburile la unghi drept. Curatati bavurile rezultate din taiere pentru a elimina riscul accidentelor si pentru o imbinare usoara.

Masurarea tronsoanelor se va face utilizand ruleta avand lungimea mai mare decat lungimea tubulaturii masurate.

Trasarea taieturii se va realiza cu marker si sablon corespunzator diametrului tubulaturii.

Taierea se va executa cu polizor unghiular.

Pentru curatarea bavurii se va utiliza tot polizorul unghiular.

Se va verifica ca partea taiata sa fie realizata in unghi drept si sa fie neteda.

Inainte de introducerea piesei de conectare( conector, reductie, teu, etc) se verifica si se recalibreaza capetele tronsonului utilizand ciocan de lemn sau de cauciuc.

Pentru executarea gaurilor pentru suruburi sau pop-nituri se utilizeaza masina de gaurit de marime mica sau medie si burghiu corespunzator.

Pentru suruburile autoforante se utlizeaza surubelnita cu acumulator sau masina de gaurit cu varf de surubelnita si viteza de insurubare mica.

Pentru pop-nituri se foloseste cleste avand capul corespunzator tijei nitului.

Incepeti prin a introduce capatul piesei in tub pana cand prima garnitura atinge pe toata suprafata marginea tubului.

Asigurati-va ca garnitura este in buna stare si nu este rasucita.

Impingeti piesa in tub cu o miscare usoara de rasucire pentru a usura alunecarea, pana cand capatul piesei a intrat complet in tub.

Pentru fixarea imbinarii veti folosi suruburi sau pop-nituri, de la caz la caz.

Gaurile pentru fixare se vor da la 10-15 mm de la marginea tubului pentru a nu deteriora garnitura, pe cat posibil in zonele unde tubul este departat radial de piesa.

Gaurile de fixare vor fi distribuite in mod egal pe toata circumferinta tubului dupa cum urmeaza:

Gaurile de fixare vor avea diametrul corespunzator suruburilor sau pop-niturilor.

Pentru realizarea sustinerilor se vor consulta PROCEDURI TEHNICE PRIVIND REALIZAREA SUSTINERILOR SI SUPORTILOR.

Imbinarea conductelor (instructiuni de lucru comasate pentru toate categoriile de imbinari)

Dupa efectuarea operatiilor de trasare, de fixare a suportilor si de pozare ale conductelor se efectueaza imbinarea conductelor si fixarea definitiva pe suporti, imbinarea se poate realiza partial sau total la pozitie.

Pentru trasee scurte si cu dificultati se fac imbinari la pozitie. Pentru trasee simple si lungi se pot pregati portiuni de sol, care apoi se ridica la pozitie.

Imbinarea conductelor se face prin: infiletare, prin flanse si prin sudura.

Imbinarea prin fitinguri cu filet este obligatorie, pentru conducte cu diametrul de ³/₈' pana la 1¹/₂' din instalatiile interioare, functionand cu apa calda cu circulatie prin gravitate iar pentru conducte pana la ³/₄' inclusiv, la instalatiile interioare, functionand cu apa calda cu circulatie prin pompe sau cu abur de joasa presiune.

In cazul in care se executa imbinari in ateliere de prefabricate, unde se poate efectua controlul asupra neobturarii sectiunii libere, se admite sudarea tevilor cu diametrul de ³/₄'.

Filetul tevilor va corespunde prevederilor STAS 402/68 si trebuie sa permita insurubarea pieselor cu mana pana la cel putin jumatate si cel mai mult ³/₄' din lungimea filetului piesei.

Pentru etansare se utilizeaza fuior de canepa imbibat cu pasta de miniu de plumb sau pasta de grafit amestecata cu ulei de in dublu fiert, sau alte materiale omologate in acest scop.

Operatia de imbinare se executa cu ajutorul clestilor speciali pentru instalatii si anume:

cleste mops cu autoblocare;

cleste pentru tevi (suedez), utilizat pentru tevi pana la 1 sau 2'';

cleste universal pentru tevi, produs in 3 marimi: -1''; -2''; -4''.

Operatia de imbinare la banc, se realizeaza astfel:

se fixeaza tronsonul filetat in menghina;

se unge filetul cu miniu de plumb;

se aseaza pe filet materialul de etansare;

se insurubeaza piesa de imbinare (cot, mufa etc.);

se pregateste in mod similar tronsonul de teava cu care urmeaza a se face imbinarea si se insurubeaza in piesa de imbinare, fixata pe primul tronson.

La imbinarea la pozitie, operatiile se succed astfel:

se pregatesc tronsoanele de teava cu piesa de legatura ca mai sus;

se fixeaza provizoriu la pozitie cele doua tronsoane;

se executa imbinarea, folosind pentru fixarea unuia din tronsoane, clestele cu autoblocare;

Imbinarea prin flanse se executa, evident, prin intermediul flanselor, sudate pe conducte. La instalatiile de incalzire, imbinarea cu flanse este utilizata in punctele termice sau centralele termice, la racordarea aparatelor si armaturilor (Flansele se fixeaza pe conducte prin suduria). Operatiile de imbinare se succed asfel:

se sudeaza flansele pe tronsoanele de teava, verificandu-se planeitatea acestora;

se aseaza garnitura, corespunzatoare agentului termic folosit si pregatita pentru etansare (garnitura nu va obtura sectiunea de trecere a tevii, iar periferia garniturii va ajunge pana la suruburile flansei);

se aproprie cele doua tronsoane, potrivind gaurile de trecere a suruburilor;

se pun suruburile si se strang usor, in diagonala, pana la strangerea completa.

Etansarea imbinarilor prin flanse pentru temperaturi ≤ 100C se va face cu garnituri confectionate din carton STAS 1735 unse cu pasta de miniu de plumb si grafit imbinat cu ulei de in fiert.

In cazul temperaturilor > 100C, se vor utiliza garnituri de klingherit grafitat.

Imbinarea prin sudura este unul din procedeele cele mai utilizate in executarea instalatiilor de incaIzire. Astfel se efectueaza:

imbinarea cap la cap;

ramificatiile din conductele principale;

fixarea flanselor;

curbele din segmenti;

lirele de dilatare etc.

Imbinarea prin sudura este obligatorie pentru:

conducte de apa supraincalzita cu presiunea >10 daN/cm²;

conducte de apa supraincalzita si abur cu presiunea <10 daN/ cm² >100mm.

Procedeele utilizate pentru sudarea elementelor de instalalii sunt:

sudura oxiacetilenica (antogena);

sudura electrica.

Sudura oxiacetilenica se executa cu acetilena si oxigen folosind drept material de adaos sarma de sudat.

Pentru a realiza o sudura corespunzatoare se va alege tipul arzatorului (suflaiului tabelul V-1 ) si dimensiunea becului in functie de grosimile peretilor tevilor, ce urmeaza a fi sudate.

Relatia dintre diametrul sarmei de sudat si grosimea peretelui tevii este:

d=^s/₂+1 (mm);

unde:

d este diametrul sarmei de sudat (mm);

s - grosimea peretelui tevii (mm).

Datele tehnice ale arzatoarelor

Oxigenul necesar se livreaza in butelii, avand capacitatea de 40 l si care pot inmagazina 6 m3 oxigen la presiunea de 150 daN/cm². Printr-un reductor de constructie speciala, presiunea de lucru a oxigenului este redusa la 1,3-8,5 daN/cm².

Acetilena este produsa in generator din carbura de calciu (carbid) sau este livrata a presiunea de 15 daN/cm², in butelii avand capacitatea de 40 l.

La sudarea tevilor se folosesc suflante de medie presiune. Pentru tevi cu diametrul pana la 100 mm este folosit becul nr. 4. Materialul de adaos este sarma de sudat S10 de 2 si 2,5 mm diametru.

Sudura cu arc electric se realizeaza folosind curentul continuu. Poate fi folosit si curentul alternativ, dar, in acest caz, este necesara intercalarea, in circuitul de sudura, a unui 'oscilator' (care atenueaza instabilitatea arcului).

La sudarea conductelor instalatiilor de incalzire se intrebuinteaza cel mai mult agregatele de curent continuu. La sudura electrica o importanta deosebita o are alegerea electrodului de sudat.

Tipurile de electrozi folositi pentru sudura electrica a conductelor sunt STAS 1125-69 si STAS 7240-69 tip supertit fin de 1,5 - 2 - 2,5 - 3,25 - 4 - 5 - 6 si pot fi folositi astfel:

Imbinarea cap la cap a cunductelor cere o umplere obligatorie prin sudura a marginilor tevilor sudate pe toata grosimea peretelui. In acest scop, tevile cu peretii <4 mm grosime, vor avea marginile taiate in unghi drept, realizandu-se o sudura in I, iar cele cu peretii >4 mm grosime se vor pili sau strunji astfel ca unghiul de deschidere intre fatete sa fie de 60-80 pentru realizarea unei suduri in V. (fig. VI.31) si (fig.VI.32).

La ambele tipuri de suduri, intre cele doua tronsoane care urmeaza a fi sudate se lasa un spatiu de 2-4 mm.    

Din punct de vedere al pozitiei din care se efectueaza sudarea, cordonul de sudura poate fi :

cordon inferior;

cordon orizontal;

cordon vertical;

cordon deasupra capului.

Cand conductele se pot rasuci in jurul axei, sudura se poate efectua in conditiile cele mai avantajoase.

Daca conductele nu se pot rasuci, sudura se va incepe cu cordonul inferior apoi se executa sudura verticala si se termina cu sudura deasupra capului.

La sudarea conductelor se produc tensiuni de contractie in coloanele de sudura. Aceste tensiuni neanulate, pot produce deformari ale traseelor sau fisuri in sudura. Anularea acestora se face prin incalzirea rostului, inainte de inceperea sudarii si recoacere dupa sudare.

La sudarea autogena aceste contractii sunt neinsemnate deoarece in acest caz, straturile de metal, care se depun pe linia cusaturii, se incalzesc oarecum.

Pentru micsorarea tensiunilor cauzate de contractia din conductele sudate, se recurge la o sudare discontinua, lungimea cusaturii fiind impartita in cateva sectoare scurte, care se sudeaza succesiv.

In scopul realizarii unei imbinari sudate de buna calitate trebuie efectuate, inaint de ineeperea sudurii, operatii de curatire a marginilor tevilor de sudat.

Se indeparteaza rugina si celeialte impuritati, ca uleiul, petrolul, etc. pe cale mecanica sau prin ardere.

In cazul in care nu sunt indepartate aceste impuritati, in timpul sudarii se produce un mediu de carbon gazos, care intra in actiune cu metalul topit si ii schimba structura.

In timpul sudarii tevile se aseaza pe suporti si dupa ce au fost bine potrivite se centreaza in pozitia definitiva, si se haftuiesc in 3-4 puncte de sudura pe contur. Apoi se continua sudura pe toata circumferinta.

Montarea arzatoarelor si a aparatelor de utilizare a gazelor naturale

Arzatoarele si aparatele de utilizare ce se monteaza in instalatiile interioare trebuie sa fie recunoscute de organele de control metrologic, deci omologate.

Fiecare aparat de utilizare este prevazut cu doua robinete de inchidere, unul de manevra si unul de siguranta, asezate la o distanta convenabila pentru a putea manevrate.

Daca aparatul de consum este racordat rigid la retea si are robinet propriu de manevra (de exemplu, o masina de gatit, un aparat de incalzit apa etc.) se poate instala pe conducta numai un robinet de siguranta cu cheie.

Arzatoarele si aparatele de consum se racordeaza cu legaturi rigide la instalatie; exceptie fac aparatele cu flacara libera cu un consum mai mic de 0,5 m3 N/h, la care sunt permise legaturi cu furtun de cauciuc de tip standardizat, de maximum 1,1 m lungime.

Dupa montarea arzatoarelor se face proba functionarii lor. Flacara arzatorului trebuie sa aiba culoarea albastra. In cazul in care culoarea flacarii este galbena, luminoasa, arderea nu se face complet, si trebuie reglata fie cantitatea de aer primar, fie orificiul de iesire (duza) pentru gazul combustibil.

Montarea corpurilor de incalzire

Formarea si amplasarea corpurilor de incalzire.

Distanta minima de la corpul de incalzire pana la coloana de alimentare este indicata in proiectul de executie la faza DE.

Radiatoarele din fonta trebuie asamblate din elemente, astfel incat sa se obtina suprafata de incalzire necesara. Operatia aceasta este cunoscuta sub denumirea de formare a corpurilor si ea consta din:

adaugarea sau scoaterea de elemente la corpul sosit de la furnizor.

montarea dopurilor si reductiilor;

proba de presiune;

insemnarea defectiunilor de etansare;

eliminarea tuturor defectiunilor prin demontari, remontari si uneori, inlocuiri de elemente.

Greutatea corpurilor de radiator si dificultatile intampinate la manevrarea si prelucrarea lor in santier nu asigura o eficienta buna. in scopul inlaturarii neajunsurilor este necesara o retehnologizare a acestei activitati urmarindu-se:

reducerea numarului de manipulari si transformarea celor care raman in operatii mecanizate;

scurtarea timpilor tehnologici;

imbunatatirea calitatii lucrarilor;

efectuarea probei cu apa calda, care supune corpul de radiator conditiilor specifice de exploatare si astfel se pot detecta si defecte ce pot aparea ulterior, in functionare.

Panourile radiante, realizate prin inbetonarea tevilor sub forma de serpantine, se formeaza cu armarea de otel-beton prevazuta in proiect si cu urmatoarea compozitie a betonului: 1 parte ciment portland si 3 parti nisip spalat cu bobul spart.

Operatia de inbetonare cste precedata de proba hidraulica de presiune pentru verificarea etanseitatii.

Stratul de finisare, in grosime de 5 mm, se aplica dupa terrninarea tuturor probelor si are urmatoarea compoztie in volume: 5 parti nisip spalat; 1 parte var; 1 parte ipsos; 0,5 parti ulei; 0,1 parti par de vitel. Inainte de aplicarea lui, suprafata de beton se uda bine cu apa, iar inainte de uscarea completa a stratului de finisare, se executa gletuirea lui cu lapte de ipsos.

Convectoarele cu masca se amplaseaza de regula pe pereti.

Valorile numerice ale cotelor de montaj pentru convectoarele cum masca.

Panourile radiante se asambleaza la sol pe o masa metalica la lungimile prevazute in proiect si se probeaza hidraulic.

Montarea corpurilor de incalzire

Pentru montarea corpurilor de incalzire se efectueaza urmatoarele operatii:

trasarea pozitiei suportilor de sustinere si fixare;

fixarea suportilor de constructia portanta;

montarea corpurilor de incalzire;

racordarea la reteaua termica.

Trasarea pozitiei corpurilor de incalzire se face respectand pozitia din proiect, precum si cele indicate anterior.

Consolele si sustinatorii vor fi astfel fixate, incat corpul de incalzire sa fie paralel cu suprafetele finite ale elementelor de constructie. In acest scop, trebuie sa fie cunoscuta cota pardoselii finite, precum si finisajul peretilor.

Corpurile de incalzire se vor monta la distanta minima de 4 cm fata de peretii finisati, cu exceptia convectoarelor care se monteaza lipite de fata peretelui.

In cazul montarii corpurilor de incalzire pe elemente de constructie combustibile,

distanta minima va fi in functie de temperatura agentului incalzitor, astfel:

5 cm pentru temperaturi pana la maximum 95C;

10 cm pentru temperaturi cuprinse intre 96 si 150C.

Adancimea de incastrare in zidaria netencuita a consolelor si sustinatoarelor va fi de minimum 12 cm.

Corpurile de incalzire montate langa pereti, se vor fixa uneori pe suporti metalici, sprijiniti pe pardoseala. Pentru radiatoare din fonta, numarul consolelor si al sustinatorilor va fi conform detaliilor de executie.

Pentru corpurile de incalzire formate din tevi, numarul de console si de sustinatori se stabileste, tinand seama de urmatoarele:

la un corp de incalzire se vor monta minimum doua console si un sustinator;

o consola va suporta maximum 70 daN;

un sustinator va corespunde in medie la maximum 175 daN.

Convectoarele cu masca si convectoradiatoarele tip panou se monteaza pe tipul de suport ce se livreaza de furnizor odata cu corpurile de incalzire.

Pentru montarea serpentinelor orizontale se vor utiliza minimum doua console si un sustinator.

Panourile radiante se fixeaza de elementele de constructie prin suspendare cu tiranti. Tirantii se prind de gaurile special prevazute in suportii de sustinere ai panoului.

Sistemul de sustinere se indica prin proiect, ca si punctele de fixare de constructia portanta.

Dupa montare, corpurile de incalzire se racordeaza la agentul termic conform indicatiilor din proiect.

Racordarea se face, la coloane sau retea, prin intermediul robinetelor cu mufe sau flanse, sau direct.

La imbinarea prin fitinguri cu filet se vor avea in vedere urmatoarele:

se imbina prin fitinguri cu filet racordurile cu diametrul cuprins intre 3/8' si 11/2' ale instalatiilor interioare, functionand cu apa calda care circula prin gravitatie;

racordurile cu Fi > 3/4' inclusiv, ale instalatiilor interioare functionand cu apa calda cu circulatie prin pompe sau cu abur de joasa presiune.

Se admite inlocuirea fitingurilor prin imbinari sudate la tevi cu diametre mai mari de 3/4' in cazul executarii imbinarilor in ateliere de prefabricate a instalatiilor, cu conditia efectuarii controlului asupra neobturarii sectiunilor libere.

Daca pe racorduri sunt prevazute armaturi cu flanse, la montare se va asigura ca flansele conductelor sa fie paralele cu cele ale armaturilor.

Corpurile de incalzire se vor monta astfel incat sa fie asigurate curgerea fluidului si aerisirea corpului de incalzire.

Procedura de montare a generatoarelor de caldura si a agregatelor auxiliare

Montarea cazanelor si schimbatoarelor de caldura

Cazanele, pompele si rezervoarele se amplaseaza in centrala termica la distantele, indicate prin proiectul instalatiei de incalzire, asezandu-se pe fundatii proprii, independente de cladire.

Fundatiile se executa din beton si sunt cu 10-15 cm mai inalte, decat cota pardoselii, iar pe laturi depasesc dimensiunile cazanelor sau agregatelor cu 5-8 cm.

Trasarea fundatiilor se efectueaza fata de reperele constructiei. Pentru cazanele mai lungi de 2 m (inclusiv), fundatiile se toarna cu o panta de 1%, si anume mai jos in partea din fata (unde, de regula, cazanele au prevazuta o cana de golire). Suprafata superioara a fundatiei trebuie sa fie perfect plana, pentru ca toate elementele cazanului sa rezeme pe ea.

Montarea cazanelor sectionale de fonta se incepe cu asezarea in pozitie definitiva pe fundatie a elementului frontal sau a celui dorsal. In acest scop, gaurile de nipluri, ca si niplurile se curata perfect prin spalare cu petrol sau cu benzina si se sterg cu bumbac. Este complet interzisa razuirea vopselei sau a petelor cu corpuri metalice; se va utiliza cel mult hartie de smirghel cu granulatia cea mai fina, eventual, chiar uzata (pentru ca sa nu produca zgarieturi pe suprafata lustruita). Dupa spalarea cu petrol si stergerea cu bumbac, suprafetele se ung din abundenta cu ulei de in dublu fiert. Apoi se introduc niplurile in locasul lor si se bat usor cu un ciocan de lemn, pana ajung la cca 20 mm fata de jumatatea lungimii lor.

AI doilea element al cazanului se asaza pe fundatie paralel cu primul, se impinge usor pe capetele libere ale niplurilor de la primul element si apoi se trece la strangerea celor doua elemente cu ajutorul cheilor de strangere (prevazute cu filet pe toata lungimea lor si cu saibe si piulite la capete). Strangerea se efectueaza simultan la niplul de sus si la cel de jos. Se procedeaza in mod similar cu toate elementele. La urma se introduc suruburile de ancorare. De regula, elementele nu se strang complet, ci se lasa intre ele un joc de cca 2mm, pentru dilatarea libera in timpul incalzirii.

Urmeaza efectuarea probei de presiune hidraulica si apoi fixarea usilor colectoarelor si mantalei.

Montarea cazanelor sectionale de otel se face astfel:

se azeaza elementul final pe postament in picioare, in pozitia definitiva si se fixeaza bine de elementele de constructie ale cladirii;

se aseaza pe postament, in picioare celelalte elemente in ordinea in care au fost numerotate de producator, legandu-se unele de altele cu sarma;

se aseaza distribuitorul si colectorul;

se verifiea daca flansele racordurilor la distribuitor si colector sunt in dreptul contraflanselor racordurilor la elemente si daca sunt centrate;

se aseaza garniturile, suruburile si se procedeaza la strangerea suruburilor (cate doua buloane opuse, pe urma alte doua asezate in cruce fata de primele doua) - la cazanele de apa calda se utilizeaza garnituri de carton presat, iar la cele de abur garnituri de clingherit grafitat, eventual fierte in ulei de in dublu fiert;

se efectueaza proba hidraulica si se fixeaza armaturile brute si mantaua.

Focarele cazanelor sectionale, care functioneaza cu pacura sau gaze, se protejeaza prin samotare si anume:    

vatra focarului se acopera cu caramizi de samota de 3 centimetri grosime, liber asezate (farra mortar) cu un interspatiu de 2-3 cm;

lateral pe 3/4 din inaltimea focarului se pun caramizi de samot de 6 cm grosime zidite regulat, fara samot la spate si la un interspatiu intre ele de 2-3 cm;   

in fund samutarea se face pe 2/3 din inaltimea focarului cu caramizi de 6 cm zidite si cu o mica iesitura la partea superioara pentru intoarcerea flacarii.    

Montarea cazanelor industriale se face, potrivit cartii cazanului intocmita de producator.

Montarea schimbatoarelor de caldura prin suprafata (aparate de contracurent si boiler) se face pe suporturi metalice asezate pe postamente de beton sau direct pe pardoseala, pe picioare mealice, console si tiranti de suspendare.

Succesiunea operatiilor de montare este urmatoarea:

stabilirea distantelor fata de reperele constructiei;

marcarea pozitiei gaurilor pentru dispozitivele de sustinere;

executarea gaurilor. Gaurile vor avea forma unui trunchi de piramida, iar in cazul consolelor, adancimea lor va fi de minimum 25 cm.

Pentru fixarea consolelor, se uda mai intai gaurile respective, se introduc consolele si se prind cu sarma, provizoriu, fie de tavan, fie de spituri anume batute in zid, se verifica orizontalitatea si verticalitatea consolei, iar apoi se intepeneste cu bucati de caramida si se introduce mortar de ciment.

Montarea la pozitie a schimbatoarelor de caldura nu se efectueaza inainte de 7 zile de la inbetonarea consolelor.

Racordarea schimbatoarelor de caldura la retelele respective se efectueaza conform planurilor de instalatii.

Montarea instalatiilor interioare de canalizare a apelor uzate

Montarea colectoarelor orizontale de canalizare. Intrucat orice cladire se executa de jos in sus, colectoarele orizontale, care se amplaseaza la partea inferioara a instalatiei, sunt primele conducte de canalizare din instalatia ce se monteaza. In mod normal deci, se monteaza intai conducta colectoare orizontala, apoi coloanele si in sfarsit legaturile la obiectele sanitare. Montarea coloanelor si a conductei colectoare se poate incepe si simultan de catre echipe diferite, coordonandu-se activitatea lor.

La montarea colectoarelor se pun urmatoarele probleme importante:

respectarea pantei de scurgere prevazuta in proiect;

verificarea corespondentei dintre cota de iesire a tubului de canalizare din cladire si cea a canalizarii exterioare.

Aceasta verificare se face cu ajutorul unui tub din cauciuc prevazut cu tuburi din sticla la capete si umplut cu apa. Pe tuburile de sticla sunt marcate cotele respective.

Colectoarele orizontale de canalizare se pot monta aparent sau ingropat.

La cladirile cu subsol tehnic, tuburile de canalizare se monteaza aparent, pe console, bratari sau sustinatoare metalice.

La cladirile fara subsol, ce se executa in terenuri normale, se admite montarea ingropata in pamant a colectoarelor de scurgere sub pardoseala parterului care, dupa caz, cand sunt amplasate in terenuri macroporice (sensibile la inmuiere), se va face in canale din beton.

Lungimile de conducte necesare montajului se masoara, se taie si se aduc la locul de montaj impreuna cu ramiticatiile, piesele de curatire sau coturile necesare realizarii colectorului .

Pe colectorul orizontal, in dreptul fiecarei coloane se monteaza cate o ramificatie prin care se face legatura dintre conductele verticale de scurgere si colector. In continuare se executa imbinarea conductelor si subansamblurilor.

Colectoarele din mase plastice executate din teava PVC tip U se imbina prin lipire ca si conductele din PVC pentru alimentare cu apa.

Colectoarele din fonta pentru scurgere se imbina in ansambluri mai mici, care se monteaza apoi la pozitie. Etansarea mufei se executa cu franghie si plumb stemuit, sau cu inele de cauciuc, potrivit constructiei mufelor.

Pe colectoare se monteaza in mod curent ramificatii, piese de curatire si coturi.

Racordarile coloanelor se realizeaza cu ramificatii avand unghiul de 45 - pentru a se elimina pericolul de infundare.

Piesele de curatire se monteaza la schimburile de directie, la punctele de ramificatie cu posibilitati de infundare si pe trasee rectilinii la distante intre 6 si 15 m.

Coturile conductelor colectoare orizontale trebuie sa fie cat mai largi. Din acest motiv nu se admit schimbari de directie cu unghiuri mai mari de 45.

Pe conductele colectoare aparente piesele de curatire se monteaza cu orificiul de acces inclinat la 45, pentru a se putea strange si desface suruburile capacului.

Coloanele de canalizare se monteaza in urmatoarele moduri:

cu ansambluri prefabricate in atelier;

cu elemente imbinate la fala locului.

Coloanele intermediare se racordeaza la conducta colectoare prin ramificatie la 45 sau in T montate pe conducta colectoare.

Piesele de curatire se prevad la fiecare doua nivele, insa obligatoriu la primul si la ultimul nivel.

Pentru coloanele ingropate sub tencuiala sau mascate in rabit, se lasa posibilitatea de vizitare la capacul tuburilor de curatire.

Piesele de curatire montate pe coloane se amplaseaza la 800 mm deasupra pardoselii finite a etajului respectiv sau la cel putin 150 mm deasupra nivelului care se afla marginea superioara a obiectului sanitar cel mai apropriat de la etajul respectiv. Astfel, in cazul desfundarii coloanei, apa de scurgere nu inunda etajul prin tubul de curatire si se poate dirija din obiectul sanitar in ramificatie la coloana.

In cazul conductelor colectoare montate sub plafonul subsolului, tubul de curatire de la parter serveste si pentru curatirea conductei colectoare.

Operatiile principale de montare sunt:

imbinarea pieselor si fixarea lor provizorie; se executa apoi etansarea imbinarilor cu plumb prin stemuire, cu ciment sau cu inele din cauciuc;

fixarea coloanelor in bratari. Pozitia optima a bratarii este sub mufa, unde datorita formei tubului, bratara fixeaza bine conducta.

Pana la racordarea obiectelor sanitare, ramificatiile se obtureaza cu dopuri de ipsos sau lemn, pentru a evita caderea diverselor materiale in conducta.

Coloanele de ventilare de orice fel se executa din acelasi material ca si coloanele de scurgere si se prelungesc deasupra invelitorii cladirii cu minimum 0,50 m.

Conductele de ventilare care ies deasupra teraselor in vecinatatea ferestrelor sau altor deschideri aflate in legatura cu incaperi de utilizare curenta se prelungesc cu o lungime mai mare de 0,5 m. .

Legaturile de scurgere ale obiectelor sanitare coloane pot fi montate:

de-a lungul peretelui pe care sunt amplasate la obiectele sanitare, aparent, ingropat sau mascat dupa cum sistemul constructiv sau gradul de confort permite;

sub planseul pe care este montat obiectul sanitar, aparent sau mascat de o grinda falsa din rabit;

ingropat in grosimea pardoselii, solutie utilizata in special in cazul camerelor de baie

Montarea obiectelor sanitare

Obiectele sanitare din ceramica, portelan, fonta sau materiale plastice se monteaza in cladire dupa executarea si probarea conductelor. Elementele care pot sustine obiectele sanitare sunt: peretii cladirii, pardoseala incaperilor elementele de rezistenta ale prefabricatelor sanitare.

Fixarea obiectelor sanitare pe peretii cladirii se poate realiza cu dibluri de lemn, suruburi si sarma, dibluri crestate sau prin suruburi metalice impuscate.

Obiectele sanitare montate cel mai frecvent sunt:

vasul de closet si rezervorul sau de alimentare cu apa;

lavoarul;

spalatorul de bucatarie;

cada de baie;

chiuveta;

pisoarul.

Montarea vaselor de closet cu rezervoare din fonta sau PVC amplasate la inaltime. Pentru inceperea operatiilor de montare este obligatorie turnarea mozaicului sau montarea placilor ceramice in incaperea respectiva.

Tencuirea peretilor incaperii inainte de montarea obiectelor sanitare este necesara atat pentru a evita deteriorarea instalatiei cat si pentru ca montarea rezervorului de closet si a conductei de scurgere, de la acesta, cere finisarea peretelui.

Ordinea operatiilor executate este urmatoarea:

se traseaza cu un sablon perimetrul orificiilor in care se monteaza diblurile pentru prinderea rezervorului de spalare si a vasului de closet;

se executa orificiile respective, se uda caramida si se fixeaza cu ipsos diblurile din lemn;

rezervorul se monteaza astfel ca intre partea lui inferioara si pardoseala finita sa ramana o distanta de 2,30 m care este necesara pentru a se asigura o buna spalare a vasului de closet. In modul acesta pentru teava de spalare se foloseste o teava dintr-o bucata de plumb de scurgere sau din PVC de 2 m lungime;

dupa un interval de circa 48 h se fixeaza vasul de closet cu suruburi pentru lemn in pardoseala si se monteaza pe carlige rezervorul, echipat cu ventilul de scurgere;

se monteaza teava de spalare a closetului. Aceasta conducta se executa prefabricat in atelier si se monteaza in cladire aparent sau ingropat, dupa fixarea rezervorului si a vasului de closet. La partea de jos teava de spalare trebuie sa se afle la o inaltime de circa 380 mm, masurata de la pardoseala finita pana la centrul tevii.

Racordarea la vasul de closet se realizeaza cu o manseta de cauciuc, fixata pe va de spalare si pe racordul pentru apa al vasului respectiv.

Racordarea tevii de spalare Ia rezervorul de inaltime se face cu un racord de lipit, prevazut special la ventilul de scurgere ce se monteaza pe fundul rezervorului.

Montarea lavoarului si a spalatorului de bucatarie (cu suport pentru vase): inainte de inceperea montarii se pregatesc materialele necesare si operatiile se desfasoara dupa cum urmeaza:

se traseaza cu un sablon perimetrul diblului din lemn care sustine consolele. Pentru lavoarele si spalatoarele utilizate de adulti inaltimea planului superior este 4,80m de la pardoseala finita;

se pregateste lavoarul sau spalatorul pentru montare. In cazul lavoarelor echipate si livrate cu bateriile si ventilele de scurgere necesare, operatia consta numai in verificarea etanseitatii si din remedierea eventualelor deteriorari produse la transport;

lavoarul impreuna cu accesoriile sale se monteaza pe console, verificand orizontalitatea sa;

se racordeaza conductele de apa rece si calda la armaturile Iavoarului. Pe fiecare racord (de apa calda sau apa rece) se monteaza cate un robinet de inchidere.

Montarea cazilor de baie. Pentru a se incepe montarea cazii de baie constructia trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

pardoseala incaperii trebuie sa fie turnata si accesibila circulatiei;

izolatia hidrofuga din spatele cazii trebuie sa fie executata;

vopsitoriile Iocurilor ce devin inaccesibile dupa montarea cazii sa fie terminate si uscate;

conductele pentru alimentarea cu apa rece si calda trebuie sa fie executate si probate;

conducta de scurgere de la baie la coloana sau la sifonul de pardoseala trebuie sa fie executata.

Succesiunea operatiilor de montare este urmatoarea:

se monteaza suruburile de fixare ale picioarelor baii;

se aseaza cada pe pozitie si se regleaza suruburile de prindere sau suportul din beton, astfel incat cada sa aiba o usoara inclinare spre orificiul de scurgere;

se executa scurgerea de la preaplinul baii.

Montarea chiuvetei. Ordinea operatiilor de montare este urmatoarea:

se traseaza perimetrul diblurilor din lemn pentru prinderea chiuvetei, tinand seama ca inaltimea bazei chiuvetei sa fie situata la 800 mm de la pardoseala;

se daltuieste peretele, fixand diblurile;

dupa circa 48 h fixeaza chiuveta cu suruburi pentru lemn;

se monteaza sifonul chiuvetei si se executa racordarea chiuvetei la canalizare;

insurubarea robinetului de dublu sau simplu serviciu la conducta de alimentare cu apa montata anterior in perete.

Montarea spalatorului pentru vase, se realizeaza pe console fixate in perete, sau pe picioare din fonta. Bateria de spalare se fixeaza in axa spalatorului. Dupa montare se executa racordarea la conductele de canalizare a celor doua compartimente sifoane de obicei, cu un sifon dublu.

Montarea pisoarelor. Pisoarele pentru adulti se monteaza astfel ca partea inferioara sa fie la 650 mm de la pardoseala finita. Intre axele a doua picioare alaturate trebuie sa existe distanta de 700 mm. Vasul pisoarului se fixeaza pe perete cu suruburi pentru lemn, prinse de dibluri sau in spirale de sarma zincata.

Alimentarea cu apa se face printr-un robinet de pisoar montat direct pe vas. Scurgerea se face cu conducta din plumb de 30/34 mm.

Montarea instalatiilor interioare de gaze naturale combustibile

Principalele elemente componente ale instalatiilor interioare de gaze al caror montaj necesita lucrari specifice sunt urmatoarele:

coloana de alimentare interioara pana la contor;

reteaua de distributie la punctele de consum compusa din conducte cu accesorii si robinete de inchidere;

aparate de utilizare a gazelor: arzatoare, instalatia pentru evacuarea gazelor arse, burlane (canale) de fum, hote;

aparate de reglare, comanda si siguranta.

Coloana de alimentare a instalatiei interioare se executa aparent, utilizand tevi din otel negre. Acestea se imbina fie prin fitinguri (imbinari filetate), fie prin sudura (pentru conductele avand dimensiuni mai mari de 3/4').

Traseul coloanei este determinat in proiect. Pentru cazurile in care se fac abateri de la proiectul initial, trebuie alese trasee scurte si prin incaperi usor accesibile (casa scarii, ganguri, coridoare) .

In cazul unei coloane care alimenteaza mai multe cladiri ale aceluiasi consumator, la fiecare cladire coloana iese din pamant in exterior, pentru a impiedica infiltrarea gazelor in cladire.

lntrarea conductei din pamant direct in subsolul cladirii nu este permisa; in cazuri deosebite cand nu se poate evita aceasta din cauza dificultatilor la montare (in special la conducte cu diametrul mare) se poate racorda conducta direct in subsol prin intermediul unui camin de vana cu rasuflatoare spre exterior.

Contorul de gaze volumetric masurand debite pana Ia 20 m³ N/h se monteaza pe o placuta din fonta de dimensuni standardizate care asigura etanseitatea imbinarii si il protejaza de eforturi. La intrarea gazului in contor se monteaza un robinet cu cep numit robinet de contor.

Inaltimea de montare (1,5-2 m de la pardoseala) trebuie sa asigure citirea indicatorului si protejarea contorului de lovituri in timpul exploatarii.

Inaintea contorului sau a locului destinat pentru contor se monteaza un robinet, numit robinet de contor.

Daca intre robinetul de incendiu prevazut obligatoriu la intrarea conductei de gaze in cladire si cel pentru contor, distanta este mai mica de 5 m, robinetul de incendiu tine loc si de robinet de contor.

Traseele conductelor interioare trebuie sa fie rectilinii, conductele fiind montate aparent, in spatii bine ventilate.

Robinetele montate pe conducte se verifica, se slefuiesc si se probeaza inainte de montarea in instalatie.

Fixarea tevilor pe pereti se face cu bratari metalice, dispuse de preferinta la schimbarile de directie sau Ianga robinetele de manevra. Distanta maxima dintre doua bratari este de 2 m.

Pe traseele comune, conductele de gaze se aseaza deasupra celor de alimentare cu apa.

Pentru executia instalatiei, dupa trasare si strapungeri se monteaza provizoriu ansamblurile de instalatii (conducte) prefabricate la atelier sau fasonate la bancul din santier. La montare, peste fiecare teava care traverseaza un planseu sau perete se petrece o conducta protectoare din otel sau PVC avand diametrul interior mai mare cu 5-10 mm decat diametrul exterior aI tevii protejate. Acolo unde este cazul, la ocolirea grinzilor, se monteaza dopuri pentru descarcarea condensului inmagazinat in timpul functionarii, insurubate in teuri montate pe conducta de gaze.

Conductele se fixeaza apoi cu bratari. Conductele de protectie se prind in gauri cu copcii de ipsos. Se monteaza dopuri la capetele libere ale conductelor (unde urmeaza a se monta robinetele punctelor de utilizare) si se efectueaza mai intai o incercare preliminara pe tronsoane, apoi proba de rezistenta a intregii instalatii.

Procedura de montare a rezervoarelor

Rezervoarele de expansiune se amplaseaza conform prevederilor din proiect si se monteaza pe postamente de beton, metal sau lemn.

Inainte de montare se vopsesc atat in interior, cat si in exterior cu vopsea de miniu de plumb si ulei de in fiert. Ulterior, dupa uscarea vopselei, se efectueaza o proba hidraulica de 1,2 daN/cm².

In cazul montarii pe suporti de beton intre rezervoare si suprafata de rezemare se intercaleaza un strat de azbest de cca 5 mm grosime.

Urcarea la pozitie a rezervorului se efectueaza cu mijloace mecanizate existente pe santier.

Racordarea conductelor de siguranta la vasul de expansiune deschis se face prin imbinari demontabile (in vederea probelor de presiune ale instalatiei).

Vasele de expansiune se protejaza termic prin izolarea lor cu saltele de vata minerala.

Rezervoarele de colectare a condensului si de alimentare a cazanelor nu se vor aseza niciodata direct pe pardoseala, deoarece fundul lor ar rugini foarte repede. Solutia adoptata este de a se executa un postament - ca si al pompelor de alimentare - ca fundatie proprie independenta avand dimensiunile perimetrale mai mari cu cca 10 cm decat fundul rezervorului pe care se aseaza traverse metalice, de caramida sau de lemn, inalte de cca 10 cm si pe care se monteaza rezervorul. In acest mod, sub rezervor ramane un spatiu liber pentru circulatia aerului.

Inainte de montare, rezervorul se spala, se curata de rugina si se protejeaza anticoroziv, atat in interior cat si in exterior, cu doua straturi de vopsea de miniu de plumb; ulterior la exterior se mai aplica o vopsea de ulei.

Conducta de preaplin trebuie sa deverseze obligatoriu intr-o palnie (unde scurgerea apei sa poata fi observata), legata la reteaua de canalizare.

De regula rezervoarele de colectare a condensului se izoleaza termic.

Racordurile rezervorului se executa conform proiectului de instalatii.

Rezervoarele de combustibil lichid se amplaseaza conform proiectului de instalatii si se monteaza similar cu cele de colectare a condensului sau cu boilerele, in functie de capacitatea lor.

Cele care sunt prevazute cu serpentina de incalzire se izoleaza termic.

Procedura de montare si racordare a bateriilor de incalzire a aerului

In cazul montarii in perete, operatiile tehnologice se succed astfel:

se verifica pozitia si dimensiunile golului lasat de constructor in zidaria de caramida sau de beton, aceasta trebuind sa permita amplasarea bateriei;

se verifica posibilitatile de racordare a bateriei si de complasare a robinetelor;

se aseaza apoi bateria in golul respectiv, verificandu-se pozitia orizontala si asigurandu-i-se panta de scurgere a agentului termic;

se fixeaza bateria in zidarie, etansandu-se interspatiul in jurul ramei.

ln cazul montarii in tubulatura, operatiile tehnologice se succed astfel:

se traseaza pozitia bateriei prin trasarea axelor principale ale ventilatorului si instalatiei;

se construiesc si se fixeaza consolele de rezemare a bateriei conform variantei indicate in proiectul instalatiei;

se verifica spatiul necesar pentru acces la robinetele de inchidere si reglaj;

se fixeaza bateria pe console, verificandu-i-se pozitia verticala sau orizontala, dupa care se executa racordurile de canale.

Pentru racordarea bateriei la reteaua termica se vor respecta prevederile proiectului de instalatii respectiv.

Montarea ventilatoarelor

Se poate face pe console, platforme si fundatii, in functie de greutatea lor si de natura constructiei portante, prevazandu-se in toate cazurile, in mod obligatoriu dispozitive de amortizare a vibratiilor.

In medii cu pericol de explozie se va evita folosirea amortizoarelor cu resorturi de otel.

Racordarea ventilatoarelor la retelele de canale se efectueaza prin racorduri elastice, care sa impiedice transmiterea vibratiilor ventilatoarelor la canalele de aer.

Piesele de racordare ale canalelor, atat in amonte, cat si in aval, de ventilator, vor fi rectilinii pe cel putin o lungime egala cu 8 - 10 d.

In cazurile in care ventilatorul centrifugal refuleaza direct in atmosfera, la gura lui de refulare se va monta fie un tronson de canal avand sectiunea egala cu aceea gurii ventilatorului si lungimea minima de 0,75 x sectiunea gurii ventilatorului, fie difuzor cu un unghi la varf de 7-15 si aria sectiunii de iesire egala cu 4 x sectiunea ventilatorului.

Daca dupa ventilator urmeaza imediat montarea unei baterii de incalzire, racordarea la gura de refulare a ventilatorului se face printr-un difuzor simetric cu un unghi la varf de maximum 30. Se recomanda, in acest caz, ca intre difuzor si baterie sa se monteze un fagure de uniformizare a fluxului de aer cu grosimea de (0,25- 0,45) d si latura ochiului patrat de (0,075 - 0,15)d, prin d intelegandu-se diametrul canalului.

Reglarea ventilatoarelor centrifugale se poate realiza utilizand:

reglarea prin laminare cu clapete sau cu sibare montate in amonte sau in aval ventilator;

reglarea prin variatia turatiei ventilatoarelor;

reglarea printr-un sistem de palete reglabile care se monteaza la intrarea aerului in ventilator si care produc o turbionare prealabila a curentului in sensul de rotatie al rotorului.

Etape procedurale pentru proba de etanseitate la retele termice (conform antreprenorilor din Comunitatea Europeana)

Se va avea in vedere ca toate capetele libere ale tronsonului de conducta testata sa fie opturate (blindate).

Se va ridica presiunea aerului la o valoare intre 0,2-0,5 bar cu ajutorul unui compresor de aer. Manometrul se va monta pe o conducta ce leaga la un capat conducta de ducere de conducta de intoarcere.

Se va depune pe fiecare sudura o solutie de 2-10% apa cu sapun si se va verifica atent aparitia bulelor de aer.

Se va chema reprezentantul proiectantului, dirigintele de santier si reponsabilul lucrarii (seful de santier). Acestia trebuie anuntati cu cel putin 4 ore inainte de ora inceperii probei.

Seful punctului de lucru si subcontractantului lucrarii (in cazul in care acesta exista, daca nu exista se va face cel putin o "proba de casa")vor repeta, procedurile de mai sus inainte de convocarea reprezentantului proiectantului si a dirigintelul de santier.

Orice aparitie a bulelor de aer implica respingerea sudurii respective, iar partea cu defect se va taia si se va repara. Daca se constata defecte majore la o sudura, acea sudura se va taia complet si se va face una noua.

Daca un sudor va avea mai mult de doua suduri defecte pe ramura va fi indepartat definitiv.

Testul de etanseitate se termina prin eliberarea aerului din ramura. Valoarea afisata de manometru trebuie sa coboare la zero.

Rezultatul verificarii fiecarei suduri se va consemna in "Cartea conductei".

2 Alte prevederi ale procedurilor administrative legate de executia lucrarilor

Materialele si utilajele aprovizionate sunt eliberate de catre responsabilul cu aprovizionarea catre responsabilul cu executia pe baza bonurilor de consum vizate de responsabilul ierarhic superior.

Resposabilul cu executia tine evidenta orelor lucrate, in scris, pentru toti participantii la lucrari.

Responsabilul cu executia raspunde direct de calitatea lucrarilor executate si stabileste inceperea operatiunilor de punere in functiune la care invita responsabilul superior desemnat al antreprenorului conform cu procedura administrativa si pe reprezentantul proiectantului.   

Predarea si receptia lucrarilor executate

Receptia lucrarilor de executie se desfasoara in doua etape, in prima etapa are loc receptia la terminarea lucrarilor, iar in etapa a doua are loc receptia finala.

Ambele etape ale receptiei sunt consemnate in procese verbale (vezi anexele . si.)

Pentru lucrarile de montaj utilaje exista de asemenea oreceptie la punerea in functiune (PIF) si o receptie finala.

Receptiile finale sunt efectuate la sfarsitul perioadei de garantie a lucrarilor cu respectarea prevederilor legale in vigoare cele sctuale fiind cuprinse in Hotararea Guvernului nr. 273 din1994.

Cu 5 zile inainte de finalizarea lucrarilor contractate responsabilul cu executia anunta receptia la terminarea lucrarilor convocand persoanele responsabile conform programului de asigurare a calitati adoptat.

Responsabilul lucrarii raspunde de efectuarea tuturor probelor, testelor si rodajelor conform proiectului si planului de asigurare a calitatii adoptat. Efectuarea tuturor probelor, testelor si rodajelor precum si rezultatele acestora vor fi consemnate intr-un proces verbal semnat de reprezentantul desemnat de beneficiar.

Verificarile si probele minime sunt cele legate: de aspectul instalatiei realizate, performantele acesteia (temperaturi, debite, viteze), functionarea si reglarea sistemelor de siguranta, protectia persoanelor care vin in contact cu instalatiile, protectia contra incendiilor (vezi si capitolul 6).

Documentatia de executie cu toate modificarile realizate pe parcursul executiei, instructiunile de exploatare, certificatele de garantie se verifica pentru conformitate intre executant, proiectant si beneficiar cu cel putin 24 de ore inainte de data receptiei pentru terminarea lucrarilor prin grija responsabilului cu executia.

Facturarea si incasarea lucrarilor contractate

Toate facturile se elibereaza numai daca exista un document legal care justifica eliberarea facturii, astfel pentru facturile de avans trebuie sa existe un contract iar pentru facturile curente o situatie de lucrari acceptata de beneficiar.

Facturile se elibereaza numai in conditiile stabilite in contractul de executie.

Urmarirea incasarii sumelor facturate conform prevederilor contractului de executie este in sarcina directorului economic.

La depasirea temenelor de incasare contractuale cu 15 zile se anunta consilierul juridic pentru demararea procedurilor legale pentru recuperarea sumelor restante.

Asigurarea garantiei lucrarilor predate

Toate solicitarile de interventie in perioada de garantie trebuie facute in scris.

De regula vor fi delegati pentru interventie cei care au executat instalatia.Interventia la utilaje se va realiza numai in conditiile stabilite cu furnizorii sau producatorii de utilaje care au asigurat furnitura.

Toate interventiile incep cu verficarea respectarii instructiunilor de exploatare. Orice nerespectare a instructiunilor de exploatare se va consemna in procesul verbal al interventiei.

Toate interventiile se finalizeaza cu redactarea unui proces verbal de interventie care va fi semnat si de beneficiar. Atunci cand sunt depistate nereguli in exploatarea instalatiilor realizate inainte de interventie se va intocmi un proces verbal de constatare si numai dupa semnarea acestuia de catre beneficiar se va trece la interventie.

Daca beneficiarul refuza semnarea proceselor verbale acestea vor fi semnate de un martor autorizat stabilit de directorul executiv sau de imputernicitul acestuia.

Recuperarea garantiei de buna executie

Dupa predarea si receptia finala antreprenorul poate recuperara suma blocata ca si garantie de buna executie, la expirarea perioadei, in cazul in care aceasta nu a fost utilizata sau a fost partial utilizata.

Asigurarea post garantiei

Se face numai pe baza contractelor de mentenanta preventiva.

6 Protectia muncii in Romania

Organizarea, realizarea, coordonarea si controlul activitatii de protectie a muncii

Organizarea activitatii de protectie a muncii. In conformitate cu prevederile legislatiei in vigoare, activitatea de protectie a muncii din tara noastra, este structurata pe doua niveluri: national si la nivelul persoanelor juridice si fizice.

Protectia muncii la nivel national

Organizarea protectiei muncii la nivel national. Art. 4 alin. 1 din Legea nr. 90/1996 stabileste ca Ministerul Muncii si Protectiei Sociale si Ministerul Sanatatii, prin organele lor de specialitate centrale si teritoriale, organizeaza, coordoneaza si controleaza activitatea de protectie a muncii.

Dupa cum se cunoaste, in structura Ministerului Muncii si Protectiei Sociale se regasesc:

a)      la nivel central, directii de specialitate, ce asigura: fundamentarea si promovarea actelor legislative, normative si metodologice in domeniul protectiei muncii; controlul aplicarii legislatiei de protectia muncii in intreaga economie nationala; organizarea, coordonarea si controlul inspectoratelor teritoriale; informarea Guvernului privind protectia muncii; coordonarea activitatii de cercetare stiintifica de profil; reprezentarea statului ca organ de specialitate in domeniul protectia muncii, in relatiile de cooperare internationala; certificarea echipamentelor tehnice si a echipamentelor individuale de protectie si de lucru;

b)      la nivel teritorial, inspectorate de stat pentru protectia muncii, care exercita atributiile de indrumare si control ale Ministerului Muncii si Protectiei Sociale in toate unitatile aflate in raza lor teritoriala de activitate.

Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, prin organismele sale colaboreaza cu celelalte ministere si, in primul rand, cu Ministerul Sanatatii pentru exercitarea atributiilor sale specifice privind protectia muncii.

Ministerul Sanatatii dispune de o structura asemanatoare, sub forma de directii centrale, inspectorate teritoriale si un institut de cercetari stiintifice, care au acelasi rol ca si organele Ministerului Muncii si Protectiei Sociale in problemele de igiena a muncii.

Potrivit art. 6 alin 1 din Legea nr. 90/1996, Ministerul Sanatatii emite norme obligatorii privind igiena muncii si avizeaza standarde si acte normative, elaborate de alte organe, care privesc sanatatea salariatilor la locul de munca.

Domeniile pentru care se elaboreaza normele de igiena a muncii sunt precizate explicit prin lege.

Atributiile Ministerului Sanatatii in domeniul protectiei muncii sunt detaliate de Hotararea Guvernului nr. 460/1994 privind organizarea si functionarea acestui minister.

Potrivit art. 2 din acest act normativ Ministerul Sanatatii are, printre altele, urmatoarele atributii:

asigura si raspunde de organizarea activitatii de asistenta medicala preventiva, de urgenta, curativa si de recuperare medicala ce se acorda prin unitatile sanitare;

indruma si controleaza modul de aplicare al normelor de igiena si sanitar-antiepidemice in mediul de viata al populatiei si la locul de munca;

coordoneaza, indruma si controleaza activitatea unitatilor de ocrotire si asistenta medicala a mamei si copilului, asistenta medicala de urgenta si la locul de munca;

avizeaza si aproba, dupa caz, proiectarea si realizarea investitiilor in domeniul sanitar.

Protectia muncii la nivelul firmelor

Persoanele juridice si fizice isi stabilesc activitatea de protectia muncii in functie de urmatoarele criterii legale:

natura activitatii;

complexitatea activitatilor desfasurate;

riscurile specifice conditiilor de munca;

numarul salariatilor.

Aceasta sarcina revine de drept patronului, presedintelui, directorului general sau directorului etc., care are si raspunderea pentru realizarea securitatii muncii.

In functie de criteriile de mai sus, persoanele juridice vor stabili personalul cu atributii in domeniul protectiei muncii sau, dupa caz, vor organiza compartimente de protectie a muncii.

De asemenea, prin statutele si regulamentele privind organizarea si functionarea persoanelor juridice vor fi stabilite obligatii si raspunderi in domeniul protectiei muncii in conformitate cu prevederile Legii nr. 90/1996.

Desfasurarea activitatilor de productie si a prestatiilor de servicii este conditionata de obtinerea autorizatiei de functionare din punct de vedere al protectiei muncii, emisa de catre inspectoratele de stat teritoriale pentru protectia muncii, din subordinea Ministerului Muncii si Protectiei Sociale.

Deosebit de normele amintite, persoanele juridice si fizice sunt obligate sa elaboreze instructiuni proprii de aplicare a normelor de protectia muncii, in functie de particularitatile proceselor de munca .

Antreprenorul are obligatia de a constitui si pune in functiune sistemul organizatoric al protectiei muncii la nivelul unitatii, prin luarea urmatoarelor masuri:

se vor desemna persoanele sau compartimentele specializate de protectia muncii;

se vor stabili, prin intermediul regulamentului de ordine interioara, precum si al fisei postului, functiile si atributiile celor implicati in realizarea securitatii muncii. O atentie deosebita se va acorda la conceperea fisei postului pentru personalul celor doua servicii de specialitate, de protectia muncii si medical.

Rolul principal in organizarea protectiei muncii la nivelul persoanei juridice si fizice trebuie sa revina celor doua servicii specializate care vor avea urmatoarele atributii:

a)      Compartimentul de protectia muncii are sarcina de a analiza si stabili conform unor metodologii general acceptate, nivelul de securitatea muncii desfasurate de unitate si masurile optime de prevenire ce se impun, sens in care va:

identifica si evalua factorii de risc de accidentare si imbolnavire profesionala;

analiza calitatea activitatii de prevenire;

elabora propuneri privind liniile directoare ale politicii de prevenire;

stabili masuri si actiuni ce pot elimina ce pot elimina sau anihila factorii de risc si a mijloacelor necesare pentru realizarea respectivelor masuri si actiuni;

elabora proiectul programului annual de protectia muncii.

b)      Serviciul medical va colabora la toate activitatile mentionate pentru serviciul de protectia muncii atat in domeniile legate de prevenirea imbolnavirilor profesionale, cat si la analiza factorilor de risc sub aspectul gravitatii lor - tipuri de leziuni potentiale, consecintele lor asupra starii de sanatate, a capacitatii de munca.

In lipsa serviciului medical sau a medicului specialist in medicina muncii se va apela obligatoriu la unitati de profil, cum ar fi: Institutul de Igiena si Sanatate Publica, Facultatea de Medicina, centre si laboratoare de cercetare medicala.

Indiferent de nivelul ierarhic, fiecare salariat este obligat sa furnizeze celor doua servicii de specialitate, datele necesare unei cat mai riguroase fundamentari a planului si programului de protectia muncii care cuprind dotarile si actiunile principale privind protectia muncii.