CULTURA CORNULUI

Cultura cornului

Cornus mas L.    Fam. Cornaceae

Cornul este originar din Europa si Asia occidentala, unde creste in stare spontana in zona colinara, pe marginea drumului si in luminisurile din padure.

Prezinta interes atat pentru fructele sale bogate in vitamine, saruri minerale si glucide, cat si pentru aspectul sau decorativ primavara in momentul infloririi sau toamna. Fructele contin peste 100 mg% vitamina C, 430 mg% P, 60 mg% Ca, 11 mg% Mg, 10% glucide total, 0,7% substante pectice, fiind mult utilizate pentru consum direct ca fructe proaspete, dar mai ales in diferite preparate (gem, dulceata, peltea etc.).

Lemnul cornului fiind foarte rezistent si elastic este mult folosit pe plan local la confectionarea cozilor la diferite unelte agricole sau pentru lucrari mici de sculptura.

Cornul creste sub forma de pom de vigoare mica, formeaza un trunchi torsionat, Are o mare capacitate de ramificare, formand coroane dese, cu ramuri destul de lungi, subtiri si elastice. Frunzele sunt dispuse opus pe ramuri. Infloreste devreme primavara, inaintea infrunzirii, avand un aspect decorativ foarte placut, prin florile mici, galbene prinse in inflorescente tip umbela. Fructul este o drupa, mica (sub 2 cm lungime), de culoar rosie stralucitor mai rar galbena. Pulpa este usor astringenta, bogata in acizi organici si taninuri.

Fiind o planta rustica, are cerinte mici fata de conditiile de cultura, fiind mai pretentios la lumina. Intra destul de tarziu pe rod, dupa 5-7 ani de la plantare, iar la maturitate produce 3-3,5 kg/pom.

Distantele de plantare recomandate sunt de 4-4,5 m intre randuri si 3-4 m intre pante pe rand. Inmultirea este usoara si se face prin altoire pe puieti de corn comun in varsta de doi ani.

In cultura nu exista soiuri propriu-zise de corn, numai o serie de selectii, de diferite proveniente, dintre care cele mai cultivate sunt: Mh 8, Mh 9, Tg Jiu 1 etc.

Recoltarea fructelor se face incepand cu decada a doua a lunii august si dureaza 2-3 saptamani.