Balada unui greier mic de George Toparceanu

Balada unui greier mic de George Toparceanu

Peste dealuri zgribulite

Peste tarini zdrentuite,

A venit asa deodata,

Toamna cea intunecata.

Lunga, slaba si zaluda,

Botezand natura uda

C-un manunchi de ciumafai,-

Cand se scutura de ciuda,

Imprejurul ei departe

Risipeste-n evantai

Ploi marunte

Frunze moarte,

Stropi de tina,

Guturai.

Si cum vine de la munte,

Blestemand

Si lacramand,

Toti ciulinii de pe vale

Se pitesc prin vagauni,

Iar macesii de pe campuri

O intampina in cale

Cu grabite plecaciuni.

Doar pe coasta, la urcus,

Din casuta lui de huma

A iesit un greierus,

Negru, mic, muiat in tus

Si pe-aripi pudrat cu bruma :

- Cri-cri-cri,

Toamna gri,

Nu credeam c-o sa mai vii

Inainte de Craciun,

Ca puteam si eu s-adun

O graunta cat de mica,

Ca sa nu cer imprumut

La vecina mea furnica,

Fiindca nu-mi da niciodata ,

Si-apoi umple lumea toata

Ca m-am dus si i-am cerut.

Dar de-acus,

Zise el cu glas sfarsit

Ridicand un piciorus,

Dar de-acus.

S-a ispravit.

Cri-cri-cri,

Toamna gri,

Tare-s mic si necajit !