Bunica

Bunica

Cu parul nins, cu ochii mici
Si calzi de duiosie,
Aievea parc-o vad aici
Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie.

Torcea, torcea, fus dupa fus.
Din zori si pana-n seara;
Cu furca-n brau, cu gandul dus,
Era frumoasa de nespus
In portu-i de la tara

Cata la noi asa de bland,
Senina si tacuta;
Doar suspina din cand in cand
La amintirea vreunui gand
Din viata ei trecuta.

De cate ori priveam la ea,
Cu dor mi-aduc aminte
Sfiala ce ma cuprindea,
Asemuind-o-n mintea mea
Duminicii preasfinte