POVESTE DE PRIMAVARA

POVESTE DE PRIMAVARA

Pe cer, nu este nici un nor

Si este cald din nou afara,

Din departari, se-ntorc in zbor

Multi oaspeti dragi de primavara.

Vin stoluri lungi de randunele,

Si multe carduri de cocori,

Vin prepelite, turturele

Si alti prieteni calatori.

O randunica se desprinde,

Si catre-o casa se indreapta,

Si aripile si le-ntinde

Spre-o pasarica ce-o asteapta.

E vrabiuta cea isteata,

Ce cuibul bine l-a-ngrijit

In fiecare dimineata,

Cat randunica a lipsit.

Iar randunica-i multumeste,

Si zboara vesela-n ograda,

Si pe o creanga se opreste

Pe vrabiuta sa o vada.