Povesti de toamna intre flori de Otilia Cazimir

Povesti de toamna intre flori de Otilia Cazimir

O dalie :

-Cerul scund, cu pacle grele,

Parca sta sa-mi cada-n cap.

Iar ma uda pan' la piele

Ploaia rece si subtire.

Am asa o presimtire,

Ca din asta nu mai scap !

Tuia intra in vorba :

-Vai de capul florilor

Cand in tara norilor,

Vine toamna naparlita,

Putredele ploi sa-si cearna:

Toate mor.Dar nici nu-mi pasa

Ca de-i vara ori de-i iarna,

Eu tot verde-s si frumoasa.

Alta dalie scuturandu-si frunzele-n straturi :

-Parca i-am cerut noi sfaturi.

Las' sa bata brumele,

Sa ne piara numele.

C-o veni ca Dochia

Sa ne schimbe rochia !

Insa tuia ard-o focul,

Cat traieste nu-si mai schimba

Nici broboada, nici cojocul !