UN PORUMBEL

UN PORUMBEL

Un porumbel cazut-a, din zbor, pe-o stanca-n mare,

Si-i mic de tot, saracul, de-abia a prins sa zboare

Vin valuri mari si-n stanca lovesc, si lui i-e frica,

Si trist si-ascunde capul, si-aripile-si ridica,

Cand stropi sariti din valuri pe pene-i cad si-l uda,

Dar piuitu-i jalnic nu-i nimeni sa-l auda!

Ci iat-o porumbita ca-n zbor zorit soseste:

E mama lui ce-l cata, plangand, de cand lipseste.

Si-i langa el acuma si-l ciuguleste dulce

Sa-i treaca spaima si-apoi sa mearga sa si-l culce.

Si-ncet spre cuib, acu, zbura-vor impreuna-

Sa-l incalzeasca mama, sa adoarma-

Noapte buna