ZDREANTA De Tudor Arghezi

ZDREANTA De Tudor Arghezi

L-ati vazut cumva pe Zdreanta,
Cel cu ochii de faianta?
E un caine zdrenturos
De flocos, dar e frumos.

Parca-i strans din petice,
Ca sa-l tot impiedice,
Ferfenitele-i atarna
Si pe ochi, pe nara carna,
Si se-ncurca si descurca,
Parca-i scos din calti pe furca.

Are insa o ureche
De pungas fara pereche.
Da tarcoale la cotet,
Ciufulit si-asa laiet,
Asteptand un ceas si doua,
O gaina sa se oua,
Care canta cotcodace,
Proaspat oul cand si-l face.

De cand e-n gospodarie
Multe a-nvatat si stie,
Si, pe branci, taras, grabis,
Se strecoara pe furis.

Pune laba, ia cu botul
Si-nghite oul cu totul.
-- 'Unde-i oul? a-ntrebat
Gospodina. -- 'L-a mancat!'
'Stai nitel, ca te dezvat
Fara matura si bat.

Te invata mama minte.'
Si i-a dat un ou fierbinte.
Dar de cum l-a imbucat,
Zdreanta l-a si lepadat
Si-i-njurat cu un latrat.

Cand se uita la gaina,
Cu culcusul lui, vecina,
Zice Zdreanta-n gandul lui:
'S-a facut a dracului!'