Copacul din care am venit

O floricica micuta si curioasa, l-a intrebat pe tatal-copac, "Unde am fost inainte de m-am nascut ?" si descopera o putere care dezvolta toate fiintele din natura.

O poveste de Sosi Galizrin

Ilustratii , Elena Sterokin

Iti mai aduci aminte cand ai pus pentru prima oara intrebarea "unde am fost inainte de m-am nascut ? "

La mine asta s-a intamplat intr-o minunata zi de primavara. Totul inflorise si miresme placute umpleau aerul. Fluturasi colorati si albinute zgomotoase zburau din creanga in creanga, si deodata am simtit ca viata e vesnica. Si atunci, brusc, mi-a venit intrebarea;

Unde am fost inainte de m-am nascut ?

Si cine poate sa mai raspunda la aceasta intrebare, daca nu Tata-copac pe ale carui ramuri m-am leganat.

"Tata-copac, unde am fost inainte de a deveni o floare roz ?", l-am intrebat emotionata.

Tatal-copac a zambit si mi-a raspuns : "ai fost in planul de dezvoltare".

Aceasta a fost prima oara in care am auzit aceste cuvinte fermecate, "planul de dezvoltare". Am vrut sa-l intreb pe tata-copac, mai multe despre asta, dar exact in acel moment, o libelula cu aripioare stralucitoare, a aterizat exact pe mine.

Am fost socata, emotionata si m-am inrosit toata la intalnirea cu aceasta frumoasa libelula. In piciorusele ei purta sandalute de aur, la fel ca cenusareasa, iar cand a plecat, o sandaluta a ramas la mine.

Am pastrat sandaluta in cutia mea de comori, nici macar lui Tata-copac nu i-am povestit, dar cred ca el stia oricum. Pentru ca din acea zi , Tata-copac a inceput sa-mi dea apa mai mult ca inainte, si frunzele verzi i-mi pregateau gris dulce cu mult zahar.

Am mancat si am mancat, pana ce am devenit dintr-o floare frumoasa si rozin ceva grasut si verde.

"Ce se intampla cu mine ?" l-am intrebat pe tata-copac.

"Este varsta maturizarii, te coci. Cu totii trecem prin asta - asta este o parte din planul dezvoltarii."

"Eu sper foarte mult ca acest plan are un scop final fericit", i-am spus lui tata. Deoarece a inceput sa-mi fie teama ca voi ramane in forma asta urata toata viata.

Astfel a trecut vara si a venit toamna. Culoarea frunzelor s-a schimbat din verde in galben si rosu, si in cele din urma vantul puternic le-a smuls din copac si am ramas singur. In acea perioada eram deja un fruct copt rosiatic.

Intr-o dimineata, am vazut un copilas care s-a apropiat de creanga pe care stateam. A intins mana si m-a rupt. M-a mancat cu pofta, pana nu a mai ramas din mine nimic, inafara de un sambure micut pe care l-a aruncat pe pamant. Apoi m-a calcat si am intrat adanc adanc in pamant.

E liniste si intuneric c-an mormant. Departe de tata-copac care i-mi dadea intotdeauna apa, departe de frunzele care i-mi pregateau gris dulce. Singur singurel intr-un loc atat de strain. "Aici sigur nu ma va gasi nici un plan de dezvoltare " m-am gandit, si de atata tristete am inceput sa ma descompun si sa plang.

Si pe urma, atunci cand nu ma mai asteptam la nici un sfarsit fericit, am simtit o noua putere din interiorul meu. O forta care ma impingea sa ma schimb si sa cresc. Mi-am dat seama ca tata-copac a pus in sambure tot ceea ce imi era necesar, si pamantul de fapt nu era dusmanul meu ci din contra. Apa ploii trecea pe langa mine si tot ceea ce trebuia, era sa stiu cum sa o iau. Si asta era ca o minune. Eu pur si simplu stiam cum sa fac asta. Pentru ca chiar si in samburelul cel mai micut, cum eram eu, exista o forta de dezvoltare care il pazeste si il impinge inainte. In final, am devenit un copac cu flori roz, parfumate si stateam nu departe de pomul din care am venit.

Intr-o zi frumoasa de primavara, am auzit din nou intrebarea : "tata, unde am fost inainte de m-am nascut " ?

Mi-am intors ramurile ca sa vad cine a pus aceasta intrebare. Am cautat printre flori dar nu am gasit nici o floare care a intrebat. De data asta a fost o fetita mica care sedea la umbra mea impreuna cu familia ei.

Parintii ei au zambit unul la altul, si tatal ei i-a povestit secretul despre planul dezvoltarii. Aceasta era o ocazie pentru mine sa ascult continuarea povestii pe care tata-copac a inceput sa mi-o povesteasca cand eram inca o floare micuta si roz.

Tatal fetitei i-a povestit despre puterea care dezvolta toate fiintele. Pe mine, pe tata-copac, pe fetita si pe familia ei, puterea care dezvolta totul cu dragoste si intelepciune.

Iar de data asta nici o libelula nu ma va deranja sa ascult sfarsitul povestii.