IUBIREA CEA MARE de M.Vintila

IUBIREA CEA MARE

M.Vintila

Azi va spun si eu o-ntamplare c-un baiat si-o fata

Am F G

Cum nu a mai fost si nu va fi nici cand

Se stiau de mult dar aici la moara-ntr-o vacanta

S-au privit in ochi si s-au trezit tacand

F C Am C

S-au privit si s-au placut iar apoi cand au crescut

Am C F G

Au aflat ca-n viata drumul lor e la inceput

Si venea val dupa val sa ii vada stand la mal

C F C

Ei traiau un vis ce si-l doreau fara de final.

Banuiti si voi ca la nunta lor intreg pamantul

Flori a asternut in calea lor covor

Au ajuns si ei oameni mari si au copii minune

Au trait asa cum s-au iubit arzator

Fericiti ca ei nu sunt prea multi oameni pe pamant

De prea multa fericirea lor te trezesti cantand

Au ajuns al lumii mit simplu si deosebit

Ei au fost atat doi oameni vii care s-au iubit.

Fericiti ca ei nu sunt prea multi oameni pe pamant

De prea multa fericirea lor te trezesti cantand

O intrebare as avea: Nu suntem si noi asa?

Cine oare, sa-mi raspundeti voi, ne va impiedica?