ORDINUL CONIFERALES

Cuprinde specii lemnoase originare din regiunile boreale, temperate sau meridionale. In general sunt arbori de talie mare, rar arbusti. Se caracterizeaza prin tulpini drepte, monopodiale, coroane inguste, piramidale sau conice, rar turtite, tabulare; ramificatii in verticil, uneori au caracterul unei false verticilari, datorita mugurilor axilari (genul Pinus); ramurile sunt in exclusivitate lungi la genurile Abies, Picea, Pseudotsuga, Tsuga sau scurte si lungi la genurile Larix, Pinus, Cedrus.

Frunzele sunt aciculare sau solzoase, cu limbul ingust, latit numai la Araucariaceae si Podocarpaceae, persistente, rar cazatoare la genurile Larix, Pseudolarix, Taxodium, Glyptostobus.

Florile unisexuat-monoice, rareori dioice (Juniperus.). Inflorescentele mascule sunt pozitionati axilar sau terminal si sunt formate din stamine cu 2-20 saci polinici. Inflorescentele femele, tot axilare sau terminale, constituite din solzi (carpele) inserati la subsuoara bracteelor, cu ovule ortrotope sau anatrope.

Conuri cu solzi lemnosi sau pielosi, rareori false drupe sau false bace.

In lemn, scoarta, muguri, tegumentul semintei se gasesc celule secretoare, grupate in canale sau izolate, care cont rasina.

Corelatii morfo-ecologice Ramificatia verticala este o adaptare la folosirea intensiva a luminii. Aparitia ramurilor scurte poate fi considerata o adaptare la clima relativ aspra care a intervenit in anumite etape ale evolutiei genurilor Cedrus, Larix. Frunzele persistente, aciculare sau solziforme, cu cuticula groasa, pieloasa, cu stomate ingropate, protejate pe benzi de ceara, cu hipodermul dezvoltat, constituie adaptari xerofite, la uscaciunea din timpul iernii. Speciile cu frunze caduce din genurile Larix, Pseudolarix, Taxodium au ace moi, subtiri, cu structura xeromorfica mai slab pronuntata. Florile femele, cu ovule descoperite, adapostite la subsuoara solzilor, spre axul conurilor, se interconditioneaza cu existenta florilor mascule, bogate si cu mult polen, pe acelasi exemplar. In conditiile structurii morfologice a inflorescentelor femele de conifere, hermafroditismul nu apare in natura, ar fi dus la reproducere autogama (cu polen propriu), continua, si prin urmare, la degenerescenta. La unele specii inflorescentele femele sunt situate deasupra celor mascule sau au o pozitie erecta la inceputul formarii pentru a permite fecundarea alogama, cu polen de la alti arbori (Picea sp., Abies sp., etc.).

Pentru o diseminare usoara, semintele au de obicei o aripioara terminala sau bilaterala. Deoarece multe pinacee cresc in climate nordice sau la mari inaltimi, rasina din tesuturi mareste rezistenta acestora la frig.

Ordinul include 10 familii, dintre care 4 familii au numai reprezentanti fosili, numai cu semnificatie filogenetica. Celelalte sase familii, cuprind multe genuri si specii (aproximativ 520): Pinaceae, Taxodiaceae, Cupresaceae, Araucariaceae, Podocarpaceae, Cephalotaxaceae.