CURTEA UNUI CNEAZ POTEMKIN

CURTEA UNUI CNEAZ

POTEMKIN

Potemkin si leopardul

Cneazul Potemkin, dupa ce a cucerit Crimeea, a invitat-o pe Ecaterina a II-a sa viziteze acest tinut. Cum saracia, debandada si neghiobia erau omniprezente, Potemkin, dupa cum relateaza Iorga, 's-a ingrijit ca pe drumul imparatesei sa puie fatade de sate spre a da iluzia unei regiuni populate' si curate, frumos ingrijite. Practica impamantenita si pe meleagurile romanesti ca in ajunul sosirii unui distins oaspete sa fie curatate strazile orasului, respectiv varuiti peretii, alungati cersetorii, intr-un cuvant igienizarea zonei si a oamenilor, este, dupa cum se pare, cu o veche istorie, chiar din vremea lui Potemkin.

Petrecerile fastuoase

Boierimea ieseana, afara de acest rang, nu se deosebea cu prea multe de prostime. Boieroaicele erau tot analfabete, multe cautau numai averi, aspect care l-a determinat, printre altele, pe paharnicul Constandin Sion sa inchine o intreaga Arhondologie (istorie a nobilimii) moldovenilor din care epitete precum 'ra de cur' sau 'putoare, pacat si napaste tarii' sunt intalnite la tot pasul. Dar cu Potemkin, boierimea cunoaste si rafinamentul, nu doar luxul necioplit. Femeile se sulemeneau, boierii cautau si sa miroase bine, apetitul catre chefurile de pomina nefiind de acum numai unul ce tine de stomac si gatlej, ci si de cochetarie, flirt, eleganta, dar si extravagante sexuale. Palatul lui Potemkin, palat in care a locuit si Alexandru Ipsilanti, a devenit in 1860 Universitatea Veche (in 1960 edificiul a fost renovat si a gazduit Academia Romana, actualmente parte a Universitatii de Medicina si Farmacie). Palatul era in proprietatea vornicului Matei Cantacuzino, care il va vinde in 1792 hatmanului Costache Ghica. Informatiile au fost clarificate de istoricul iesean Ioan Caprosu, existand controverse in ceea ce priveste stabilirea domnitorilor dupa marele incendiu care a cuprins Iasii in 1785. Acest palat a fost locul a numeroase chefuri, asa cum nici nu visasera boierii si boieroaicele din Iasi.

La curtea cneazului Potemkin

Sute de servitori, cele mai oachese garderobe, trasuri una si una, bauturi fine, dame sulemenite, usor de sedus la zornaitul bijuteriilor, mancare cat sa hraneasca trei sate de prostime, dansatori si mascarici. Palatul lui Potemkin de la Spiridonia Iasi era mereu prins intr-o agitatie febrila. Erau tesute intrigi, rafinamentul deborda, boieroaicele isi etalau costumele. Aceasta curte de la Iasi este unica in felul ei, dar mai ales pentru un oras atat de saracit de razboaie, ciuma, secete, incendii si dezbinat de boierii care nu se mai saturau sa fure. Iesenii de atunci n-au ratat sa primeasca daruri scumpe de la Potemkin, n-au ratat sa se obisnuiasca sa bea din portelanuri insusindu-si maniere in stil occidental, dar, cu toate acestea, au ratat sa vada clar patriotismul lui Potemkin, care nadajduia sa alunge definitiv pe turci si care n-a tradat Rusia. Excentrismul cneazului era si unul cultivat, pe cand boierimea moldava, neghioaba, a simtit la inceput frustrare ca nu se poate simti in largul sau. Potemkin isi vinde si averile din Rusia sa draga pentru a-si mari aici legenda. Ministrul regelui prusac, von Golz, nota astfel despre cele facute de Potemkin: 'principile Potemkin a vandut de curand coroanei ultimele bunuri pe care le mai avea in Rusia. Este vorba de un palat foarte mare cu gradina la Petersburg pentru care i s-au acordat 400 mii de ruble. Si-a adus la Iasi tot ce mai avea ca mobila, haine si carti dupa cum au citat Iorga si Caprosu din aceste scrisori. Apoi, diamantele unei contese din Varsovia sunt cumparate de Potemkin cu mai bine de 150 mii de ducati, pe care le va darui boieroaicelor si boierilor de la Iasi. Serbarile, receptiile, divertismentul, asa cum era in Apus, cu mascarici, circari, ghidusi, au fermecat boierimea ieseana care traise pana atunci in negura unui oras care n-avea nimic din farmecul civilizatiei. Principele starnea admiratie si cand isi gasea timp de plimbare. Era mereu insotit de un alai numeros, trasuri multe, hamurile cailor erau aurite, principele purta palarii mari, cu pene si pietre scumpe, incat se minunau toti numai de trecerea convoiului. Pentru moravurile iesene, o analiza amanuntita a influentei lui Potemkin ar releva mai bine impactul pe care l-a avut asupra mentalitatii moldovenilor si cum s-a perpetuat in timp.