CINZECI DE ANI de Vasile Voiculescu

CINZECI DE ANI de Vasile Voiculescu

Cinzeci de ani de piatra si de lut

Sin orice pas am pus un inceput.

Iar de arzimea-n care ma framant

Mi-a curs tot mirul fruntii in pamant.

Te-nalta, cedrule umbros, si sezi

In vipiile marilor mele amiezi,

Cu fosnet pur s-arunci peste genuni

Cununa noptii tale de minuni

Nu pentru tihna. Dimpotriva. Dar

Ravnesc din veci un inger, adversar,

Ajungi mai slab, netrebnic cazi la fel

Cu cat vrajmasul ti-e mai misel.

Ci-ncaierati sub adumbrirea ta,

Sa sug puteri din cel ce m-o-nclesta.

Cand bratul meu s-oncolaci rebel,

Sa simt cereasca greutate-n el.

Si pan-acum parca-ntr-adins mi-ai dat

Numai cu pleava lumii sa ma bat.

Sta totusi semn in campul gol c-am dus

Ucenicia luptelor de sus:

Cinzeci de lespezi si deasupra jar.

Alcatuind spre slava ta altar.

* DOR DE TINERETE

Ce-adanc patrunde zambetul tau mic

De dincolo de recea stapanire

Se-nalta-n mine vechiul inamic,

Ereditarul dor de nemurire.

Din marginea uitarii ma ridic,

In coasta vremii pun impotrivire,

Arunc vestmant carunt si-n razvratire

Logodna mea cu batranetea stric.

M-agat de ramurile tineretii-n cale,

Sarut dureri cu buzele avide

Port scumpe rani ca niste mari paftale.

Am iar ochi cruzi de limpezio aguride:

Prin stramta noapte-a rochii ce te-nchide,

Vad toata aurora carnii tale.