Fiind baiet paduri cutreieram - MIHAI EMINESCU

Fiind baiet paduri cutreieram - MIHAI EMINESCU

Fiind baiet paduri cutreieram

Si ma culcam ades langa izvor,

Iar bratul drept subt cap eu mi-l puneam,

S-aud cum apa suna-ncetisor.

Un freamat lin trecea din ram in ram

Si un miros venea adormitor.

Astfel ades eu nopti intregi am mas,

Bland inganat de-al valurilor glas.

Rasare luna,-mi bate drept in fata:

Un rai din basme vad printre pleoape,

Pe campi un val de argintie ceata,

Sclipiri pe cer, vapaie peste ape,

Un bucium canta tainic cu dulceata,

Sunand din ce in ce tot mai aproape.

Pe frunze-uscate sau prin naltul ierbii,

Parea c-aud venind in cete cerbii.

Alaturi teiul vechi mi se deschise:

Din el iesi o tanara craiasa,

Pluteau in lacrimi, ochii-i plini de vise,

Cu fruntea ei intr-o marama deasa,

Cu ochii mari, cu gura-abia inchisa;

Ca-n somn incet-incet pe frunze pasa,

Calcand pe varful micului picior,

Veni alaturi, ma privi cu dor.

Si, ah, era atata de frumoasa,

Cum numa-n vis o data-n viata ta

Un inger bland cu fata radioasa,

Venind din cer se poate arata;

Iar paru-i blond si moale ca matasa

Grumazul alb si umerii-i vadea.

Prin hainele de tort subtire, fin,

Se vede trupul ei cel alb deplin.