Gerul - VASILE ALECSANDRI

Gerul - VASILE ALECSANDRI

Gerul aspru si salbatic strange-n brate-i cu jalire

Neagra lunca de pe vale care zace-n amortire;

El ca pe-o mireasa moarta o-ncununa despre zori

C-un val alb de promoroaca si cu turturi lucitori.

Gerul vine de la munte, la fereastra se opreste,

Si, privind la focul vesel care-n sobe straluceste,

El depune flori de iarna pe cristalul inghetat,

Crini si roze de zapada ce cu drag le-a sarutat.

Gerul face cu-o suflare pod de gheata intre maluri,

Pune stresinelor casei o ghirlanda de cristaluri,

Iar pe fete de copile infloreste trandafiri,

Sa ne-aduca viu aminte de-ale verii infloriri.

Gerul da aripi de vultur cailor in spumegare

Ce se-ntrec pe campul luciu, scotand aburi lungi pe nare.

O! tu, gerule naprasnic, vin', indeamna calul meu

Sa ma poarte ca sageata unde el stie, si eu!