Toamna cu luna anii '60 de Mircea Cartarescu

Toamna cu luna anii '60 Mircea Cartarescu

Toamna cu luna

cand porti peste pulovar o niciodata captusita cu totdeauna

cand stii ca ai mai iubit si ai sa mai iubesti

printre taxiuri nefiresti.

Toamna cu luna

cand cabinele de telefon scanteiaza

cand stii ca nimic nu dureaza

cand pana si vitrinele graseiaza

si vocea le tremura si serviciile de portelan se fac zob.

Toamna de sticla

cand magnetofoanele se fac zob

cand mixerele de plastic palesc

cand asipiratorul asuda rece

cand trusa de surubelnite hohoteste

cand masina de spalat cu ochiul rotund

si coniacul de patru stele

se-ngalbenesc si cad de pe ramura mintii mele

si toamna de vermut se crede tanara uneori

Noi n-o sa mai tinem unul la altul,

n-o sa ne mai faca placere sa ne vedem fetele, rasetul.

Noi n-o sa ne casatorim,

n-o sa avem copii

si n-o sa imbatranim impreuna.

Mi-e asa de clar lucrul asta acum.

Iar vietile noastre n-o sa fie indelungate

ci scurte, haotice,

Zi, noapte, zi, noapte, zi, noapte

august, decembrie, aprilie

Toamna cu luna

As vrea atat de tare sa fim acum impreuna

Sa privim vitrinele impreuna

Sa numaram taxiurile impreuna

Si sa ne ninga frunzele-ngalbenite.