Hipnoterapia. Viziune conceptuala

Hipnoterapia. Viziune conceptuala

Din perspectiva hipnoterapiei simptomul (inclusiv sI anxietatea) se manifesta ca o reactie de aparare a Eului pacientului impotriva unor conflicte mai profunde sau mai superficiale. Diverse simptome sunt mesaje ale organismului prin care acesta comunica faptul ca nu este in regula cu el, conflicte care isi gasesc calea de exprimare in sistemul gastro - intestinal produc simboluri de tipul:

"mi se pune un nod in gand"

"acesta imi face rau"

"nu mai pot sa inghit situatia aceasta"

O mare cantitate de agresivitate sau frustrare care nu este exprimata verbal, poate sa se manifeste sub forma unor simtome. Astfel, de pilda, insomnia poate ascunde o teama inconstienta de moarte, iar in cazul colitelor ulceroase psihomaticienii spun ca pacientul "se rode pe dinauntru" din cauza eforturilor pe care le face de a scapa de problema sa.

Conflictele mai superficiale pot fi abordate prin simpla terapie centrata pe simtom, in cazul conflictelor mai severe este absolut necesara terapia de profunzime care se refera la combinarea tehnicii de hipnoza cu unele metode specifice psihoanalizei. Ea se numeste hipnoanaliza.

Demersul terapeutic

Hipnoterapia reprezinta tratamentul psihoterapeutic realizat cu ajutorul hipnozei. Hipnoza e o terapie centrata pe simptom
si se inscrie printre psihoterapiile de profunzime "care prin sugestii verbale precum si imaginile sugerate isi propune sa restructureze personalitatea subiectului si modificari durabile in psihicul acestuia urmarind astfel eliminarea unor probleme psihice.

Specialistii au demonstrat ca, pentru simpla eliminare de simptom nu este neaparat necesara o transa profunda , obiectivele pe care si le propune terapeutul putand fi atinse si printr-o relare sau transa medie.

Un avantaj important al hipnozei il reprezinta faptul ca aceasta metoda se poate combina cu succes si cu alte tehnici de psihoterapie scurta, abordarea pacientului putandu-se realiza din unghiuri diferite, ceea ce creste sansa de vindecare a acestuia.

Factorii hipnozei sunt : sugestia, sugestibilitatea, hipnotizabilitatea, vizualizarea si imageria mentala.

Prin hipnoza se induc sugestii directe, vizand disparitia simtomului. Sugestibilitatea este reactia fata de sugestie si intensitatea acestei reactii. Hipnotizabilitatea reprezinta aptitudinea unui subiect de a atinge un anumit nivel al starii hipnotice.

Hipnoterapia acorda un rol deosebit tehnicilor de vizualizare si imagerie mintala, mai ales in primele faze ale tratamentului, atunci cand se cere pacientului sa-si reprezinte propria tulburare , pentru a se putea trece ulterior la constituirea sugestiilor terapeutice. O astfel de tehnica este tehnica de desensibilizare. Aflat in stare de transa hipnotica, subiectul este instruit sa repete mental o anumita situatie, de regula anxioasa, imaginandu-sI ca ii va face fata cu bine, fiind calm si controlat.

De exemplu, unei paciente cu trac la examen i se sugera ca se afla in ziua examenului , ca intra in sala si se aseaza in banca fiind calma, relaxata stapana pe situatie. In continuare i se cere sa-si imagineze ca in momentul in care primeste subiectele e cuprinsa de un fel de inspiratie care o ajuta sa - si aminteasca precis pe cele invatate.

Tehnica hipnotica este atat de adaptabila si flexibila incat ea serveste adesea la facilitarea interventiilor altor tehnici crescandu-le in acest mod capacitatile curative. De asemenea ea se foloseste cu succes la faza de investigare a conflictelor, precum si in stadiul terminal, atunci cand se administreaza sugestiile generale de intarire a Eu-lui.

Aplicarea hipnoterapiei presupune :

Explicarea in ce consta terapia, spunandu-i-se pacientului ca tratamentul va fi gratulat, iar succesele se vor instala treptat.

Realizarea exercitiilor de relaxare (exemplu autogen Schultz, Iacobson).

Aplicarea testelor pentru masurarea gradului de succesibilitate hipnotica (testul inclestarii degetelor sI al catalepsei pleoapelor).

Inducerea in starea de transa (tehnica bazata pe numarare asociata cu o tehnica de imagerie vizuala - coborarea scarii s.a).

Administrarea sugestiilor tintite . Aplicarea lor in mod repetat.

Aplicarea metodelor intaririi Eu-lui (exemplu metoda lui Hartland), ce presupun sugestii menite sa duca la cresterea increderii in sine, precum si la reducerea anxietatii.

Evaluarea proceselor : practicarea independenta a tehnicii de relaxare, stapanirea simtomului.

Hipnoanaliza are doua etape principale (Hartland, 1975)

1. Analitica : se refera la descoperirea de catre pacient a conflictelor inconstiente care sunt generatoare de boala.

2. Sintetica : prin intermediul "insightului" si reducarii, pacientul este ajutat sasi elaboreze noi deprinderi de gandire sI noi modele de comportament si in consecinta, sa-si reconstruiasca increderea in sine, in capacitatea sa de autocontrol sI de a face fata existentei asa cum este ea.

Principalele tehnici ale hipnoanalizei

Tehnica asociatiei libere

Inducerea visului. Pacientul este instruit sa viseze in timpul sedintei hipnotice. Visul este interpretat din perspectiva analitica.

Tehnica scrisului automat. Se plaseaza un creion in mana pacientului aflat in transa.

Desenul hipnotic

Terapia prin joc. Pacientul aflat in hipnoza se joaca cu materialele puse la dispozitie.

Terapia dramatica. Pacientul este instruit sa reproduca in stare de hipnoza incidentele dramatice din cursul existentei sale ca si cum le-ar trai din nou. Tehnica este deosebit de utila mai ales pentru exprimarea deschisa a agresivitatii si a ostilitatii.

Regresia de varsta

Tehnica privirii in bila de cristal. Pacientului i se sugereaza ca vede bila de cristal trecutul sau, conflictele sale, situatii psihomatizante. Scenele pot fi modificate si retinute in forma schimbata.

Tehnica tensiunii experimentale - inducerea unui conflict experimental.

Tehnica teatrului

Tehnica mozaicului