CONCEPTIA LUI I

CONCEPTIA LUI I. KANT DESPRE LIBERTATE

Filosof german - s-a nascut si a murit la Konigsberg, in Prusia orientala.

Reputatia sa filosofica se intemeiaza pe cele trei opere fundamentale :

" Critica ratiunii pure " ( 1781 )

" Critica ratiunii practice " ( 1788 )

" Critica puterii de judecata " ( 1790 )

In 1785 a mai publicat " Fundamentele metafizicii moravurilor ".

Gandirea politica a lui I. Kant s-a dezvoltat dupa Revolutia franceza si are ca idee centrala ca politica trebuie "sa se incline" inaintea moralei, intrucat el este esentialmente un filosof al moralei, care considera ca " marea problema este totdeauna morala ".

Morala si politica trebuie sa se afle in legatura, pentru ca o " adevarata politica nu poate face un singur pas, fara a da respectul cuvenit moralei " .

Dar punctul de plecare al eticii lui I. Kant este libertatea , principiul moralei este autonomia vointei, pe care Kant o aduce din planul politic - social in planul interior al moralitatii.

Kant este preocupat de ideea modului in care omul devine pe deplin om si tot el raspunde ca acest lucru se poate realiza doar in plan moral, ca plan al ratiunii practice, al actiunii omului in viata sa concreta. In orice actiune umana buna, omul isi exprima vointa sa si esenta sa umana.

Omul se exprima si se reveleaza pe sine in actiunea practica pe care o intreprinde cu un scop moral , bun .

Pentru Kant a actiona moral , adica bine , inseamna a-ti face datoria .

Oamenii ca fiinte rationale nu exista numai ca centre de cunoastere de sine si de ceea ce este in afara lor , ci si ca agenti ai unor actiuni practice .In aceasta postura de posesori de ratiune practica , oamenii nu realizeaza doar niste fapte , ei actioneaza , dar in mod autonom , in functie de vointa lor , respectand legea morala . Numai in acest caz omul nu se lasa actionat din afara lui .

Individul liber , in conceptia lui Kant este o fiinta autonoma in esenta sa , creator de valori si scopuri a caror autoritate consta tocmai in faptul ca ele sunt dorite in mod liber.

A-i trata pe oameni ca fiinte neautonome, inseamna a-i confunda cu niste obiecte supuse legilor naturale , ca niste fiinte dependente total de stimulii exteriori, care ar alege doar prin manipularea lor de catre conducatorii lor , sau amenintati cu forta , fie prin promisiuni si recompense . A-i trata astfel pe oameni este echivalent cu a-i considera incapabili sa-si determine in mod rational, singuri, gandurile si faptele .

Credem ca unul din meritele ce l-au facut pe filosoful I. Kant sa ramana definitiv in filosofia lumii, este modul in care a tratat raportul dintre cunoasterea rationala, morala si libertatea omului . Legarea indisolubila a acestor trei fundamentale instante ale vietii omenesti , dependenta lor reciproca si totala il fixeaza pe Kant printre cei ce au inteles esenta umanismului ca unitate a cunoasterii, moralei, libertatii si a lui Dumnezeu .

Acest punct de vedere al libertatii , daca s-ar putea impune concret in viata fiecarui om , societatea ar arata altfel , ar fi sigur mult mai bogata, si intr-o stare de autentica libertate a omului .

Aspectul distructiv , generator de dezordine , de libertinaj , de prost gust , pe

care-l genereaza o libertate neansotita de cunoastere si morala a datoriei ar disparea si ar prevala aspectul umanist , profund si autentic al libertatii propriu - zise , al libertatii constructive , creatoare si benefice omului . Daca in planul cunoasterii strict - teoretice problema care se pune este aceea a adevarului si falsului , in planul actiunii practice a omului problema care se pune este aceea a unei actiuni corecte si bune , adica a facerii datoriei morale .

Desi datoria si libertatea ni se par opuse , ele se conditioneaza reciproc in conceptia lui I. Kant , deoarece daca facerea datoriei morale , a actiunii bune si corecte este conditia libertatii , tot astfel nimeni nu poate actiona conform legii morale a datoriei daca nu este liber . Pe de alta parte omului , libertatea insasi i-ar fi ramas necunoscuta in absenta legii morale a datoriei .

Practicarea moralitatii ne impune ideea de libertate . De la legile lumii naturale care se petrec in virtutea legii cauzalitatii nu ne putem abate , exista insa un domeniu al existentei in care omul este unic autor al faptelor sale , pe care le produce in virtutea vointei sale libere , autonome si nu ca urmare a unor constrangeri exterioare , si anume , domeniul actiunilor practice , morale .

Daca omul nu ar fi agentul tuturor acestor actiuni ale sale , atunci existenta sa umana si-ar pierde sensul . Lipsa moralitatii si a libertatii goleste de sens , de rost, insasi existenta omului ca fiinta sociala.

Kant ne arata ca aceeasi ratiune care ne spune ca natura este o expresie a legaturilor cauzale , necesare , ne arata si ca, in aceasta lume extinsa si la existenta social - umana trebuie sa existe si libertate , adica omul sa se considere liber in actele sale .

Pe de alta parte , insasi exercitarea actului gandirii, al ratiunii, este un exercitiu al libertatii, fara de care n-am avea asigurata esenta de oameni, identitatea noastra ca fiinte sociale .

In viata sociala , ca si in natura exista legi, numai ca pe cele morale, politice, economice le creaza omul insusi, iar supunerea sa fata de aceste legi nu este o privare de libertate, ci chiar expresia libertatii insasi .

Ma supun legilor, dar unor legi pe care eu, omul le-am creat si impus mie insumi.

De aceea libertatea este supunere fata de legile morale, sociale, dar fata de legi pe care noi singuri ni le-am prescris . Sunt liber in masura in care persoana mea nu este inlantuita, aservita de nimic pe care nu-l pot controla . Or , legile societatii nu numai ca sunt produsul omului, dar ele pot fi controlate de om . Aici isi poate omul exprima capacitatea de a fi liber , adica de a transcende legilor implacabile ale naturii, in creatia si controlul legilor sociale si al actiunii lor in viata practica, morala, sociala a sa .

Libertatea nu este o consecinta a lumii naturale , ea este chiar o preconditie a cunoasterii noastre practice, morale, politice, religioase, artistice etc. Libertatea devine un principiu fundamental al actiunii umane, fara de care ea, actiunea noastra ca fiinte sociale nu poate sa existe . Actiunile omului sunt intotdeauna intentionale, ele decurg din vointa lui . Pentru om actiunea nu inseamna doar un fapt realizat , ci si intrebarea

" Ce trebuie sa fac ? " , problema ce tine de ratiunea sa pura . Dar actiunea nu devine reala daca nu apare si intrebarea " De ce sa fac acest fapt ? " , adica omul cauta un temei, o motivatie a actiunii sale .

La Kant , motivatia actiunilor libere este atunci cand ea se plaseaza nu in sfera afectelor, a sentimentelor, dorintelor, ci in sfera rationalului .

De aceea filosoful, identifica libertatea nu cu suprimarea dorintelor, sentimentelor, ci cu rezistenta la ele, cu dominarea lor prin intermediul ratiunii .

Daca ratiunea pura emite judecati adevarate sau false, ratiunea practica emite imperative ale actiunii umane, motivatii care se adreseaza omului ca agent al actiunii , vointei sale . In acest moment putem vorbi de libertatea reala a omului.

La Kant libertatea e definita ca puterea omului de a voi un scop, un imperativ

al actiunii, pentru sine insusi . Daca omul isi fixeaza scopurile si imperativele, motivatiile actiunii sale in afara constiintei , vointei sale, atunci libertatea lipseste, intrucat omul este supus unei instante din afara sa, care-l determina sa actioneze . Cand o actiune nu este cu adevarat determinata de vointa sa proprie atunci omul nu este liber . El este liber atunci cand o actiune este numai a lui .

Vointa este autonoma si este sursa a libertatii atunci cand omul actioneaza in conformitate cu ea si actioneaza sub determinarea propriei sale actiuni, care-i fixeaza scopurile si mijloacele de realizare .

Libertatea , spunea Kant, este libertatea pe care omul o obtine , de a fi guvernat de propria sa ratiune .

Supunerea omului fata de scopurile, motivatiile, propriile imperative fixate de ratiunea sa nu este echivalenta , cum am fi tentati sa credem, cu lipsa libertatii, ci din contra, aceasta este chiar libertatea reala a omului . Aici omul nu se supune cuiva strain, exterior siesi, ci propriei sale ratiuni si vointe . In aceasta consta libertatea omului ca fiinta sociala .

Autonomia vointei nu este echivalenta cu a face omul ce vrea el, ci ea inseamna motivatia oricarei actiuni umane numai pe ratiune, nu pe impresii, sentimente, dorinte .

Omul liber nu este acela ce actioneaza numai in functie de aceste instante psihice subiective, ci acela ce le domina prin ratiune, si le stapaneste, nu le da frau liber si nu face din ele surse ale motivatiilor actiunilor sale . La ce i-ar mai folosi omului ratiunea ca o trasatura identitara daca n-ar fi ea sursa actiunilor sale, care numai atunci, cunoscute si elaborate rational, duc la libertate propriu - zisa a omului in viata sa concreta ?

Daca am concluziona am putea spune ca I. Kant l-a ridicat pe om la adevarata sa demnitate de fiinta rationala , capabila nu numai sa produca idei adevarate sau false, dar sa-si si prescrie siesi principii, norme, legi morale, politice, religioase dupa care sa actioneze liber .

Libertatea este o demnitate de natura rationala a omului si ea consta in :

a)     dominarea propriilor dorinte, interese, prin ratiunea noastra;

b)    autonomia omului fata de cauzalitatea naturala;

c)     actiunea individului in conformitate cu ratiunea si vointa proprie;

d)    supunerea fata de legile create si prescrise propriei sale vieti de catre el insusi .

Am putea de asemenea , concluziona ca pentru I. Kant a fi liber inseamna a fi

stapanul propriei vieti, axate pe ratiune si pe legea morala a datoriei . Omul liber este in acelasi timp agentul, cat si depozitarul tuturor valorilor create de el si numai astfel el devine " scop in sine " .

Omul liber este in acelasi timp cel ce in virtutea legii datoriei morale ii trateaza pe semenii sai ca pe egalii sai si le respecta libertatea . Astfel orice om liber isi prescrie singur limitele libertatii sale, adica el nu va face orice vrea el si va face ceea ce nu-i impiedica si pe ceilalti oameni sa fie liberi .

Constrangerea devine autoconstrangere a fiecarui om liber si ea consta in respectul libertatii tuturor . Conform acestui fapt urmeaza ca noi nu trebuie sa ne folosim niciodata de alta persoana, fara sa tinem seama de autonomia sa , nu trebuie sa tratam niciodata o alta persoana ca un mijloc pentru a ne realiza un scop, ci intotdeauna ca un om, ca un scop in sine .

Altfel spus, Kant formuleaza legea datoriei morale ca o obligatie pentru libertatea noastra , si ea inseamna " sa actionez astfel incat sa tratez umanitatea in persoana mea sau a altuia , intotdeauna ca un scop si niciodata ca un mijloc " .

Daca vom trata oamenii rationali doar ca mijloace ale unor scopuri proprii, atunci inseamna sa negam libertatea omului, singura care, spune Kant, merita tot respectul nostru .

Vointa oricarui om rational este una universal - legislatoare, numai asa poate functiona libertatea.

Omul rational are o perspectiva speciala asupra lumii , adica el vede actiunile sale sub aspectul libertatii sale , adica sub pavaza vointei si ratiunii proprii .

Marele filosof german a considerat omul rational si cu vointa autonoma cea mai de pret valoare, care nu trebuie in numele nici unui scop sa fie fortat sa faca ceea ce nu vrea, ceva la care nu consimte .

Kant credea ca valoarea insasi nu reprezinta decat ceea ce este facut prin actiunea libera a oamenilor si ca nu exista valoare mai mare decat individul insusi .

In acest sens I. Kant preciza ca : " Nimeni nu ma poate sili sa fiu fericit in felul sau " , chiar daca motivul ce ar inspira o asemenea actiune ar fi foarte valoros .

Libertatea in sine este o valoare umana esentiala, care realizata, face din om un scop suprem al existentei, un scop in sine, si-l fereste de a fi transformat de forte exterioare siesi intr-un simplu obiect, intr-un mijloc . Aceasta conceptie kantiana despre libertate este inima umanismului liberal , moral, si politic, care in secolul al XVIII - lea a fost profund influentat si de J.J. Rousseau .

Valoarea esentiala devine individul uman dotat cu ratiune, dornic de a fi condus in actiunile sale numai de scopurile si finalitatile fixate de ratiunea si vointa proprie, fara a depinde de forte din afara constiintei sale, care l-ar putea devia de la propria sa esenta .

Acest individ este liber in sensul ca actioneaza in functie de coordonatele ratiunii si vointei sale, respectand insa libertatea celorlalti si respectand pe toti oamenii ca pe sine insusi .

Teoria lui Kant despre libertate are un profund caracter umanist si este un ghid teoretic benefic omului in actiunile sale libere .