De la stat modern la Romania Mare
Incepand cu
secolul al XVIII-lea termenul de stat, in sens de putere si institutie politica
cu rol major in organizarea si conducerea societatii, se impune treptat in
limbile moderne. Dupa aceasta perioada notiunea de stat va fi folosit in sensul
de institutie politica sau de comunitate umana aflata sub o anumita autoritate,
acceptiune care si astazi si-a pastrat valabilitatea.
In
sensul sau modern notiunea de "stat" se foloseste mult mai tarziu, incepand cu secolul al XVI-lea. De
obicei folosirea acestui cuvint in sensul sau modern e legata de numele lui
Niccolo Machiavelli.Notiunea de Stat capata insa un sens modern in Europa
medievala incepand cu epoca Renasterii.Unul dintre promotorii intelegerii moderne
a notiunii de stat este Jean Bodin, in opera " Le six livres de la
Republique".Cand termenul "status" a inceput sa fie utilizat in expresii precum
: "status rei romane" si "status rei publicae" situatia conducerii vietii
politice" a
dobandit si o semnificatie politica.
In
secolul XVII - XVIII , statul era conceput ca rezultat al unui pact sau cotract
social intre guvernati si grupul
minoritar, investit de acestia cu prerogative de conducere politica.In aceasta
conceptie, poporul (titularul suveranitatii) deleaga exercitiul puterii sale
suverane unor indivizi in schimbul acceptarii de catre acestia a anumitor
conditii. Printr-un asemenea contract social, poporul scapa de anarhie,
tulburari si conflicte sociale generate de cucerirea si exercitarea dezordonata
a puterii, iar guvernantii capata in schimb prestigiul si " deliciul" puterii,
in schimbul obligatiei de a impune si apara ordinea sociala in beneficiul egal
al indivizilor intregii comunitati sociale.
In epoca contemporana, definitiile date statului au
pastrat elementele clasice ale conceptului. Profesorul Ion Deleanu apreciaza ca
statul este, in sens restrictiv si concret, ansamblul organelor politice de
guvernare si ca el desemneaza aparatul de directionare a societatii politice.
In
statul modern, intemeiat pe principiile statului de drept, centralizarea joaca
un jol asemanator cu cel din monarhiile absolute, dar, evident, cu mijloace si
obiective diferite. Avem in vedere ca aparatul statal centralizat reprezinta,
in realitate, intreaga ratiune si serveste interesele generale ale acesteia.
In Statele Moderne, centralizarea puterii si distribuirea
ei de catre un centru unic de decizie nu se mai fac in beneficiul unei singure
persoane, ci al intregului popor.
In
Statul Modern (faurit dupa Revolutia Franceza din 1789), centralizarea politica
a fost sustinuta nu numai de factorii politici si juridici, ci si de factorii
economici.
Intr-un
sistem centralizat numai organele centrale sunt abilitate sa ia masuri
legislative si decizii administrative pentru intreg teritoriul.
Fiind
o categorie sociala extrem de complexa, notiunea de stat este folosita in mai
multe sensuri.
In
sensul cel mai larg al cuvintului, statul e organizatorul principal al
activitatii unei comunitati umane care stabileste reguli generale si
obligatorii de conduita, organizeaza aplicarea sau executarea acestor reguli,
in caz de necesitate, rezolva litigiile care apar in societate.
In
sens restrins si concret, statul este ansamblul autoritatilor publice care
asigura guvernarea.
Deseori
in viata de toate zilele, cuvintul stat e folosit si intr-un sens mult mai
restrins, avindu-se in vedere nu intregul ansamblu de organe de guvernare, ci
un organ concret, cum ar fi, de exemplu Parlamentul, Guvernul, Curtea Suprema
de Justitie.
Statul
este o institutie avand ca suport o grupare de oameni asezata pe un anumit
teritoriul delimitat, capabila de a-si determina singura propria competenta si
organizata in vederea exercitarii unor activitati care pot fi grupate in
functie: legislative, executive si jurisdictionala.
"STATUL A PRECEDAT SOCIETATEA"
Marc Bloch
Statul
face parte din viata cotidiana: a-ti plati impozitul, a-ti indeplini serviciul
military, a trece frontiera, a incetini la semnul unui agent de circulatie,
a-ti obtine permisul de conducere sau diploma de studii, a primi o subventie
guvernamentala sau a fi decorat, sunt doar unele dintre multiplele manifestari
ale statului.
Statul
poate fi definit ca o organizare a puterilor ierarhizate, diferentiata de
Societatea civila si dispunand de resurse specifice ( norme juridice, aparat
administrativ) care-i permit sa-si exercte autoritatea pe un anumit teritoriu.
Progresul
statului modern si sl politicii
Supravietuire feudala si particularisme locale:
Evolutia
societatii omenesti releva o permanenta modernizare a Statului: de la
faramitare la centralizare statala - in Franta din timpul lui Ludovic al XI-
lea, in Anglia de la inceputul dinastiei Tudorilor ( finele secolului al XV-
lea), in Spania domnia Isabellei de Castilla si alui Ferdinand de Aragon - si
apoi la absolutismul monarhic, dupa ce o perioada de timp "monarhia starilor"
reusise sa mentina un oarecare echilibru al puterilor, bazata pe principiul
unei guvernari temperate. Semne ale schimbarilor sunt evidentiate de
permanentzarea impozitelor si o armata prezenta, de catre functionarii din
administratia locala si centrala si de controlul autoritatilor locale.
Statul
si absolutismul monarhic. Conceptii.
In
feudalism are loc o coabitare intre puterea laica si biserica, ce a avut ca
efect imprimarea unui pregnant caracter divin atat puterii cat si institutiilor
sale politice, fapt ce a determinat o justificare si o legitimare supranaturala
a acestora.
In acelasi timp biserica, prin dogma sa teologica a contribuit in mare masura
la fundamentarea pe un temei divin a doctrinei monarhice absolute. Potrivit
acesteia, monarhul este reprezentantul lui Dumnezeu pe pamant, el primeste si
exercita puterea de la Dumnezeu, iar pentru faptele si actele sale nu este
raspunzator decat in fata divinitatii. In
feudalism, dreptul natural a fost inlocuit cu cel divin, intreaga explicare si
reglementare a relatiilor sociale se va face prin divinitate.
In perioada descompunerii feudalismului si trecerii la capitalism, dreptul
natural isi va burgheze care urmareau abolirea vechii puteri si a vechiului
stat de esenta feudala.
Juristi ai timpului fac comentarii asupra puterii monarhice. Toate scrierile
lor indica acceptarea autoritati existente ( monarhice): revolele sunt
condamnate, intrucat a te razvrati
contra suveranului, inseamna a te radica
impotriva lui Dumnezeu. Evolutia teoriilor politice are loc alaturi de rege si
autoritatea regala, doctrinele inscriindu-se in aceasta evolutie.
Claude de Seyssel (
1450-1520), in lucrarea " La grande monarchie de France", afirma ca monarhia
este cel mai minunat regim posibil, dar exista o serie de limitari intre
puterile regelui si cele ale Parlamentelor, pronuntindu-se pentru mentinerea
privilegiilor ordinelor( nobilime, cler si Starea a treia).
Nicollo Machiavelli ( 1469-1524)
ocupa un loc important in dezvoltarea ideilor
politice. In opera sa " Principile"(1513) scrie
ca statul republican si dictatorial este cel mai bun dintre state.
Principalele lui idei
despre stat
1.
Exaltarea statului. Ideea care se
afla in central gandirii sale este ca individul este subordonat Statului: "
Statul foloseste constrangerea sa asupra individului dincolo de bine si rau".
Cu privire la relatiile dintre state, el afrma ca lumea este o jungla si de
aceea trebuie sa fii puternic, gratis unei arme puternice".
2.
Secularizarea statului.Machiavelli
dorea si promova laicizarea Statuluisi chiar subordonarea intreaga a religiei
de catre Stat.Manifesta ostilitate contra Sfantului Imperio si a tot ceea ce se
putea numi " universalism crestin": a adoptat o pozitie anticrestina contra
puterii temporale a Bisericii, contra guvernari preotilor ( statul teocratic).
Originea Statului Modern
Existente
statului raspunde unui moment bine precizat, exigentelor structuri politice. El
isi continua evolutia guvernare dupa
guvernare. Statul este miza luptelor dintre diferite elite ale unei societati
pentru cucerirea puterii.Dar un toate societatile organizate politic sunt
state. Nu a existat niciodata un stat modern, ci State moderne. Modernizarea
statala a societatilor feudale si reconstructia campului lor politic (
raporturile intre guvernanti si guvernati) au urmat trasee variate si
multidimensionale, pentru ajunge la
statele moderne pe care le cunoastem azi.
Originea statului urca mult in timp, in curul
secolului al XVI-lea, atunci oameni sima nevoia unei noi institutii pentru a
guverna raporturile intre clasele dominante si popor. Este momentul in care
teritoriul asupra caruia un sef isi exercita puterea devine din numai proprietatea
acestuia din urma, un patrimonio colectiv.Acest patrimonio un mai poate fi
condes de un singur om, care il putea faramita dupa bunul sau plac, ci a fost
creat un nou element care va permite celor guvernati sa conserve teritoriul pe
care traiau toate drepturile si libertatile sub Guvernul elitei acestei
societati. Statul impune o mare atentie, atat din punct de vedere politic, cat
si istoric, iar sociologa histrica a politicii ne permite sa intelegem mai
bine Statul.
La originea statului modern se afla
feudalitatea, care reprezinta pivotul necesar in organizarea primelor State
Contemporane. Pana in aceasta epoca, toate statele au urmat practic acelasi
drum si organizare sociala cu o politica interna asemanatoare. In Societatea
feudala apar primele contracte vasalice, care precizau ca vasalul este legat de
un señor prin obligatia de fidelitate si omagiu si ca el datoreaza servicii personale celui din urma. In schimb,
seniorul ii dadea pamant si il proteja.Prin acest contract, poporul isi
cucereste autonomia si, in acelasi moment, faramiteaza din ce in ce mai mult
dominatia politica a seniorilor, total plasat uneori sub egida unui rege.
Acesta a fost punctul de plecare al modificarilor " social- politice": puterea
de a comanda, de a pedepsi si taxa populatiile, se repartizeaza in viitor intre
un numar crescand de mici unitati de dominatie.Astfel, asistam la o divizare
politica.
Societatea
feudala comporta 3 caracteristici: institutionalizare foarte slaba (o persoana
- rege - domina si reprezinta puterea), faramitare puternica ( exista multe
grupuri - seniorii si unin vasali - dominante) si o foarte slaba continuitate
in timp si spatiu ( frontierele fluctueaza frecvent).
Statul
Modern, cu frontierele sale fixe, inca nu
a atins gradul de maturitate. Singur Imperiul Bizantin in Europa putea
primi definitia de Stat Modern.
Statul Modern va imprumuta de la Societatea
feudala cadrele sale institutionale. Trecerea de la Societatea feudala la
statul modern, plecand de la inceputul secolului al XVII-lea reprezinta
trecerea de la o dominatie patrimoniala foarte stralucitoare, la o putere forte
si centralizatoare care, progresiv, se institutionalizeaza si in care
suveranitatea este divizata, se imparte intre numeroase afmili senioriale si
princiare. Aceasta putere centrala a fost lucerita in urma numeroaselor
antagonismo si conflicte.
Revolutia Franceza ( 1789) a incoronat caderea
principiului fundamental care guverna ordinea vechiului regim,ce impartea
populatia in trei " Stari " inegale : persoane bogate si puternice cu numeroase
privilegii care fac fata unui sopor lipsit de orice putere si mijloace.
Rezultatul direct al Revolutiei Franceze a fost abolirea monarhiei absolute, ca
si disparitia societatii ordinelor si privilegiilor feudale ale nobilimii.
Ultimele " supravietuiri" ale dependentei au fost abolite, impozitele feudale
si dijmele au fost suprimate, marile domenii feudale au fost faramitate si a
fost adoptat principiul egalitatii. A fost victoria guvernatilor asupra
guvernantilor.
De cealalta parte a Canalului Manecii, in
Anglia , REvolutia glorioasa (1688) facuta cu un secol inaintea REvolutiei
Franceze a fost, fara indoiala, un succes. Ea asigura suveranitatea
Parlamentului si prosperitatea Angliei, interzicea accesul catolicilor la tron,
asigura alegeri libere si reinnoirea Parlamentului, considera ilegala prezenta
unei armate in timp de pace. Si acolo guvernatii au triumfat asupra guvernantilor. Si Statele
Unite ale Americii au cunoscut un razboi pentru cucerirea independentei fata de
metropola lor Europeana, Marea Britanie.n Concluzie, as putea afirma ca iesirea din epoca feudala si
construirea societatii moderne, s-a facut prin revolutie si razboaie.
Odata
cu aparitia Statului Modern are loc centralizarea puterii politice, care pana
atunci era foarte putin prezenta. Ea a antrenat si o mutatie financiara si
militara a societatilor medievale: prelevarile fiscale facute un de catre rege,
ci de catre Stat., redistribuirea partiala a banilor stansi, in majoritate
elitei conducatoare, dar investiti in masinaria razboiului, care permite in
timp de pace multiplicarea domeniilor sale de investitie.
Pana in epoca feudala, societatile au evoluat
de o maniera asemanatoare.Feudalismul a inceput in Occident, pentru a se
incheia, dupa numeroase modificari , in Orient.Acestea sunt cele mai vechi
societati feudale si cele care au cunoscut o rezistenta particulara a
structurilor sociale medievale, ce vor avea nivelul de etatizare cel mai
intins. Unele sisteme politice vor avea " un centru si un Stat" ( Franta), " un
Stat fara centru" (Italia) sau " un centru fara Stat veritabil" (Marea
Britanie, Statele Unite ale Americii), sau chiar " nici centru, nici stat
complet" (Elvetia).
Pentru a determina gradul de etatizare al
unei societati, trebue sa privim conditiile initiale ale formarii lor, ca de exemplu daca
structurile traditionale au "stiut" sa reziste procesului de modernizare
politica.
Functiile statului
Indiferent de forma statului, acesta indeplineste anumite functii ce urmaresc
sa asigure concordia, bunastarea si securitatea externa. Functiile generale ale
statului sunt: crearea unitatii etatice, ierarhizarea relatiilor, diferentierea
specifica.
Statul de drept, bazat pe separatia puterilor in stat, pluripartidism,
constitutionalism indeplineste urmatoarele functii specifice: functia
legislativa (prin intermediul parlamentelor - consta in stabilirea normelor
generale si de conduita), functia executiva (organizeaza aplicarea legilor,
aplicarea politicilor guvernamentale, conducerea statului in momentele de criza),
functia judecatoreasca (sanctionarea prin intermediul legilor si solutionarea
litigiilor juridice), functia economica (organizeaza activitatea economica in
cadrul proprietatii de stat), functia sociala (prin intermediul unui sistem de
protectie sociala asigura un trai decent tuturor cetatenilor) si functia
culturala (asigurarea unor conditii corespunzatoare de educare si instruire a
tuturor cetatenilor), functia ecologica (stabilirea unor legaturi cu alte
state).
Potrivit lui Michael Mann, pe langa mentinerea ordinii interne, statul, pentru
a depasi anumite interese de grup din interior, mai indeplineste si alte
functii, cum ar fi: apararea tarii, mentinerea infrastructurii de comunicatii,
redistributia economica si legislatia.
V.I
Lenin afirma: "Statul modern nu este decat organizarea pe care si-o da
societatea pt. a apara anumite raporturi de productie impotriva atacurilor
celor exploatati. Statul modem este un fel de masina gigantica, un fel de
personificare abstracta a capitalismului. Statul nu este decat o expresie a
societati! si mai putin a idealului moral. Reprezinta momentul in care societatea s-a impartit in
tabere dusmane. Statul este puterea izvorata din societate, din ce in ce
mai straina ei.
Aceasta
creeaza un organ pentru apararea intereselor comune fata de anumite atacuri,
exterioare sau interloare ; organul acesta este Statul. Abia creat acest organ
se diferntiaza de societate si e asa de puternic, incat devine instrumentul
unei singure close. Lupta celor de jos impotriva asupritorilor, devine o lupta
impotriva Statului.Statul este o caricatura groteasca si sangeroasa a
autoritatii, careia trebuie sa i se opuna anarhismul spre a apara LIBERTATEA si
DREPTUL LA VIATA. Libertatea este adevaratul element fundamental al
civilizatiei si numai printr-o mai mare implinire a sa se obtine adevaratul
progres. Luati o balanta cu doua talere: de o parte este un gram, de cealalta o
tona ; de o parte sunt eu, de cealalta Statul. Nu e limpede ca a presupune ca
eu as putea unele drepturi in fata Statului, e ca si cum as pretinde ca gramul
ar putea echilibra tona ? Astfel, tona va avea doar drepturi, iar gramul doar
obligatii. STATUL TE STRIVESTE!"
Rolul
statului modern
In decursul evolutei, statul si-a extins din ce in ce mai
mult sfera de activitate, ceea ce adeterminat si o schimbare a rolului. Astfel, se poate vorbi, in functie
de etape parcurse:
1.
Statul
- jandarm ( secolul al XIX-lea) care se limita a interveni in domeniul
politiei, apararii si in domeniul relatiilor internationale.
2.
Statul - antreprenor ( anii 40 ai
secolului XX ) - incepe sa intervina si sa se manifeste in domeniul industriei
si al economiei, prin infiintarea de agenti economici ai statului.
3.
Statul - providente - are un rol
omniprezent, intervenid in toate sectoarele de activitate.
4.
Statul - garant este statul care are
obligatia de a reglamenta un cadru larg de drepturi si libertati cetatenesti,
de a asigura progresul si de a garanta afirmarea conditiei umane.
Astazi se intalnesc
urmatoarele forme de guvernamant
Monarhiile constitutionale, cum este cazul
Angliei, Japoniei, Suediei, Olandei, Belgiei, adica acele state unde monarhul
domneste dar nu guverneaza, el avand o simpla functie de reprezentare a
statului;
Republici parlamentare - sunt acele state
unde Parlamentul, in raport de celelalte institutii, are un rol primordial,
hotarator in organizarea, directionarea si conducerea societatii, dispunand in
raport cu executivul sau institutia sefului statului de un surplus de atribute
si prerogative. In aceste societati, cum e cazul Germaniei, Italiei, Greciei,
Africii de Sud, presedintele, ca sef al statului, are numai un rol
reprezentativ, foarte apropiat de cel al monarhilor constitutionali;
Republici prezidentiale. In
aceste societati, cum e cazul S.U.A., Rusiei, Frantei, presedintele, in
calitatea sa de sef al statului, detine si exercita importante prerogative
legislative si executive, punandu-l intr-o situatie cel putin egala cu cea a
parlamentului sau guvernului. In S.U.A., presedintele este insusi seful
executivului.
Intre caracterul statului si forma de guvernare exista o stransa legatura, unui
stat democrat ii corespune o republica parlamentara sau prezidentiala.
Forma de guvernamant nu e in masura sa determine esenta statului, caracterul
sau democrat sau dictatorial, cel mult o poate influenta, dar in nici un caz
determina.
BIBLIOGRAFIE:
