Constitutia din 1866

Constitutia in Romania a aparut mult mai tarziu decat constitutiile din tarile europene din vest, cu toate ca aparitia ei a fost determinata de aceleasi cauze care au determinat constitutia din restul lumii. Aceasta intarziere se explica prin aceea ca epoca moderna, dezvoltarea tehnica, economica, sociala si culturala a inceput in Romania mult mai tarziu datorita dominatiei Imperiului Otoman. In cadrul premizelor istorice ale primei Constitutii din Romania, o importanta deosebita il are in infaptuirea in anul 1859 a Statului National, prin unirea Munteniei si Moldovei sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza.

Pe data de 2 mai 1864, prin lovitura de stat, a desfiintat Adunarea electiva si a supus plebiscitului " Statul dezvoltator al Conventiei din 7/19 august 1858 ", cunoscut in istorie ca " statul lui Cuza ",si Legea electorala. Aceste doua acte alcatuiesc prima Constitutie a Romaniei. Pe data de 10/11 februarie 1866, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza este obligat sa abdice, intalnindu-se o locotenenta domneasca, ca apoi pe teritoriul Romaniei sa fie adus un print strain. In acelasi an se adopta Constitutia Romaniei dupa modelul constitutiei belgiene, considerata, atunci, a fi cea mai liberala constitutie.

Constitutia romana din 1866 cuprinde 133 de articole, prin care se reglementeaza cele mai importante relatii sociale. Normele juridice cuprinse in constitutia sunt sistematizate in opt titluri si anume :

Titlul I, despre teritoriul Romaniei.

Chiar in primul articol, Constitutia prevede ca "Principatele Unita Romane constituie un singur stat indivizibil, sub denumirea de Romania"; astfel se consacra caracterul unitar si indivizibil al statului roman.

Titlul II, despre drepturile romanilor.

Constitutia proclama drepturile fundamentale ale cetatenilor, declarand ca in stat nu exista nici o deosebire de clasa si ca toti sunt egali in fata legilor.

Dar datorita faptului ca drepturile electorale se acorda in raport cu averea, egalitatea in drepturi a tuturor cetatenilor este contrazisa.

Titlul III, despre puterile statului.

Constitutia proclama ca toate puterile emana de la natiune. Puterea legiuitoare se exercita colectiv de catre Domnitor si Reprezentanta nationala, formata din doua camere si anume : Senatul si Adunarea deputatilor.

Puterea executiva apartinea Domnitorului, Constitutia stabilind regula monarhiei ereditare si numai dintr-o familie domnitoare straina.

• Titlul IV, despre finante.

O importanta deosebita este acordata proprietatii private care este    declarata sacra si inviolabila (atr.19), stabilindu-se si garantia acestui drept, in sensul ca "nici o lege nu poate infiinta pedeapsa confiscarii averilor"(art.17).

• Titlul V, despre puterea armatei.
• Titlul VI, dispozitiuni generale.

In art.128 se interzice suspendarea Constitutiei.

Titlul VII, despre revizuirea Constitutiei

Titlul VIII, dispozitii tranzitorii si suplimentare

Aceste dispozitii stabileau un anumit program legislativ.

Constitutia romana din 1866, desi o constitutie cam rigida, a suferit mai multe modificari; dintre cele mai importante , ar fi dispozitiile privitoare la drepturile politice in 1879, cele privitoare domn, presa, sistemul electoral si la pamanturile rurale in 1884, dispozitiile privitoare la garantarea dreptului de proprietate si cele privitoare la dreptul de vot in 1917 si cele mai importante in 1918, ca urmare a desavarsirii statului national unitar roman.

Constitutia de la 1866 a organizat statul roman avand la baza principiul separatiei puterilor in stat, a consacrat proprietatea privata ca pe un drept sacru si inviolabil, a preluat anumite drepturi si libertati cetatenesti si politice, aceste prevederi constituind un progres.

Totodata, Constitutia din 1866 a instituit principiul monarhiei straine ereditare. Constitutia de la 1866 a ramas in vigoare peste o jumatate de secol, perioada de timp in care societatea romaneasca s-au produs o serie de transformari importante industriale, economice.

Astfel a sporit productia industriala si agrara, s-a desfiintat sistemul monetar national, s-a desfiintat sistemul breslelor (1873), s-a infiintat sistemul monetar national, s-a adoptat legea invoielilor agricole (1866). In 1921 s-a realizat reforma agrara, care a contribuit la dezvoltarea capitalista in agricultura. Apare proletariatul modern legat de fabrica, apare miscarea muncitoreasca socialista, iar pozitia mosierimii se slabeste treptat. In 1918 este infaptuita reforma electorala, votul devenind egal, direct, secret si obligatoriu.