TUTELA SI CURATELA - PROCEDURA CIVILA ROMANA

TUTELA SI CURATELA - PROCEDURA CIVILA ROMANA

1. TUTELA

In fine, textele romane fac distinctie intre capacitatea de fapt si capacitatea de drept.

Prin capacitate de fapt romanii intelegeau aptitudinea persoanei de a avea reprezentarea consecintelor faptelor sale. Acela care nu avea acestra reprezentare, a urmarilor faptelor sale, era numit incapabil de fapt. Iar cauzele care faceau imposibilareprezentarea consecintelor unor fapte erau denumite incapacitati sau incapacitati de fapt si toti aceia care erau loviti de asemenea incapacitati erau pusi sub protectie juridica.

Cei loviti de capacitati firesti sau naturale erau protejati juridiceste prin intermediul tutelei, iar cei loviti de capacitati accidentael sau nefiresti ereau pusi sub curatela

Spre exemplu romanii considerau ca e normal, natural ca un copil sa nu -si dea seama de consecintele faptelor sale, insa nu e normal, natural caun nom sa fie nebun .

La origine tutela ca procedeu juridic prin care erau pusi sub potectie cei loviti de incapacitati firesti a fost in realitate un procedeu juridic prin care se protejau interesele agnatilor in calitatea lor de mostenitori prezumtivi, caci agnatii erau cei pagubiti in calitatea lor de mostenitori prin actele iresponsabile ale incapabilului. De aceea, potrivit Legii celor 12 table, tutela era deferita agnatilor in ordinea in care veneau la succesiune.

Mai tarziu insa , in sec 2 i Hr s-a dat Legea Atilia prin care tutela a devenit cu adevarat un instrument de protectie a incapabilului de fapt.

De altfel, aceasta evolutie a functiilor tutelei este oglindita si in definitia pe care ne-a transmis-o Servius Sulpicius Rufus. Potrivit acestuia : tutela est vis ac potestas im capite libero ad tuendum eum qui propter aetatem sua sponte se defendere nequit.

Asadar, tutela este o forta si o putere pt a-l proteja pe acel om liber care datorita varstei fragede nu se poate apara singur

Aceasta definitie este compusa din doua parti care sunt contradictorii deoarece prin prima parte a definitiei se afirma ca tutela este o forta si o putere in intereseul agantilor, pe cand prin partea a doua a definitiei se afirma ca tutela a fost creata in scopul protejarii incapabilului, ale varstnicului.

Aceasta fizionomie contradictorie oglindeste evolutia conceptiei romane cu privire la functiile tutelei caci prima parte a definitie corespunde vechii conceptii conform careia tutela trebuie sa protejeze interesele agnatilor, iar partea a doua a definitie corespunde conceptiei evoluate conform careia tutela este chemata sa protejeze interesele incapabilului de fapt.

2. CATEGORII DE TUTELA

In functie de personaele care erau puse sub protectie juridica , tutela era de 2 feluri :

- tutela impuberului  sui iuris

- tutela femeii sui iuris

Prin urmare, copilul trebuia sa fie pus sub tutela. De asemenea trebuia pusa sub tutela si femeia sui iuris indiferent de varsta ei. Cu timpul insa prin reforme succesive, in epoca postclasica tutele femeii sui iuris a fost desfiintatta.

In functie de modul in care era atribuita(deferita) tutela era de 3 feluri :

- tutela legitima

- tutela testamentara

- tutela dativa.

Tutela legitima era deferita potrivit "Legii celor 12 Table" celor mai apropiati agnati .

Tutela testamentara era deferita prin testament.

Tutela dativa era deferita de pretor acelor incapabili care nu aveau agnati si nici un tutore desemnat prin testament .

3. PROCEDEE DE ADMINISTRARE A TUTELEI

Tutela era administrata prin 2 procedee, denumite procedee de administrare a tutelei.

Ele se numesc:

A. Negotiorum gestio

B. Auctoritatis interpositio

A. Negotiorum gestio sau gestiunea de a face se utiliza in vederea administrarii unurilor lui infants si se numea infants copilul care nu se putea exprima corect (mai mic de 6 7 ani). In acest caz toate actele de administrare erau incheiate de tutore in nume propiu , inclusiv actele prin care se transmitea dreptul de propietate asupra bunurilor lui infants incalcandu-se astfel un principiu fundamental al dreptului roman, conform caruia "nemo plus iuris ad arium tranfere potest cva ipse abere" .Nimeni nu poate transmite altuia mai mult decat are el insusi. Ori in cazul de fata costatam ca tutorele poate transmite cu titlu de propietate bunuri care nu-i aprtin.

B. Auctoritatis interpositio se utiliza pntru administrarea bunurilor copilului care se putea exprima corect, precum si in vederea adminis bunurilor femeii.In acest caz actele de admin erau incheiate chiar de incapabil in nume propiu, dar in prezenta tutorelui, prezenta care nu avea semnificatia ratificarii acelor acte ci semnificatia completarii capacitatii incapabilului de fapt.

4. CURATELA

Iar curatela a fost creata pt a-i proteja juridiceste pe cei loviti de incapacitati nefiresti, accidentale. Intr-un cuvant, la origine, in epoca foarte veche, au fost pusi sub curatela numai nebunii si prodigii(risipitorii) , iar mai tarziu au fost create si alte criterii.

Curatela era administrata numai prin negotiorum gestio si nu prin testament - curator testamento non datur. Romanii spuneau ca nu exista curatela testamentara ci numai legitima si dativa.