Aspecte morfohistologice ale parului

Aspecte morfohistologice ale parului

Aspecte morfologice. Lungimea parului este de 1-1,5 cm, la femei parul este mai lung. Diametrul parului pielii capului variaza intre 40-120 milimicroni. Diametrul parului albilor si al negrilor este mai mic decat al mongoloizilor. Perii capilari sunt cei mai lungi, lasati sa creasca natural ajung la lungimi considerabile. La rasele europene, la femei aceasta lungime variaza intre 50-100 cm.

Culoarea parului, deriva din pigmentul care este transportat in noile celule formate de melanicitele situate aproape de apexul papilei dermice. Aparenta macroscopica a parului de pe cap este determinata de calitatea si densitatea pigmentului in cortexul parului. Cand pigmentul dispare sau este deficitar, parul este cenusiu sau alb. Parul rosu, contine cantitati mai mari de fier.

Forma parului, este variabila. In sectiune parul albilor si al negrilor este oval, iar cel al rasei mongoliene este rotund.

Parul pielii capului poate fi drept sau ondulat, forma care depinde de o determinare genetica. Parul aspru are doua parti distincte: firul de par propriu-zis si foliculul pilos.

Foliculul pilos, este o productie a epiteliului de suprafata si este implantat oblic in derma, ajungand chiar pana in tesutul adipos. Foliculul prezinta la suprafata o deschizatura ca o palnie care se deschide intr-un orificiu denumit ostiu-folicular (por).

Foliculul pilos este constituit din radacina parului, regiunea bulbara si tija firului de par (parul).

Radacina firului de par, se intinde de la partea inferioara a parului pana la zona tumefiata, denumita bulb pilos, care poate fi plin sau scobit; in acest caz in scobitura se gaseste papila, o expansiune conjunctiva foarte bogat irigata cu vase de sange.

Papila parului cuprinde la interior un strat generator in functie de inmultirea celulelor din acest strat. Orice functionarea defectuoasa a papilei duce la caderea parului; daca distrugerea papilei este definitiva parul nu se mai poate regenera. Starea de sanatate a parului mai poate fi compromisa de o circulatie defectuoasa, ce atarge dupa sine o hranire insuficienta a bulbului, a foliculului pilos.

Numarul total a foliculilor la om este de circa cinci milioane, din care un milion pe pielea capului, iar restul in diferite regiuni ale corpului. Forma si curbura foliculului pilos determina aspectul drept, buclat sau ondulat al parului. Cand foliculul este intins si firul este intins, iar cand foliculul este mai mult sau mai putin curbat, inclinat sau turtit, parul este ondulat.

Tija firului (firul de par propriu-zis), se compune din trei zone concentrice, care dispuse de la periferie spre centru sunt prezentate de: cuticula (epiderma), zona corticala (cortex), zona medulara (maduva) (fig.13.).

Anexe ale firului de par. Muschiul erector al parului, este prins de teaca conjunctiva fibroasa. El este reprezentat de fibre musculare netede cu un traiect oblic care ajunge pana la jonctiunea dermoepidermica El formeaza cu parul un unghi cu deschidere spre epiderma. Muschiul erector are o inervatie simpatica, iar contractia lui determina ridicarea verticala a parului.

Glandele sebacee. In vecinatatea firului de par se gasesc 1-2 glande sebacee situate in unghiul format de el si muschiul erector. Ele au un diametru de 0,2-2 mm, fiind mai voluminoase la nivelul firelor scurte decat a celor lungi. Ele sunt de forma ovoidala sau piriforma. Firul de par, muschiul erector al parului impreuna cu glanda sebacee alcatuiesc un complex denumit foliculul pilosebaceu (fig.14).

Sebumul secretat de glandele sebacee il absorabe parul prin capilaritate si serveste pentru a-i da luciu si flexibilitate.