Hidratarea dermului

Hidratarea dermului

Procesul de hidratare a dermului este strans legata de una din componentele principale ale dermului, substanta fundamentala, care umple spatiile intercelulare si interfibrilare ale tesutului conjunctiv din derm. Substanta fundamentala este o dispersie coloidala, de consistenta unui gel constituita din: substante ce provin din fluxul sanguin (apa, ioni, substante proteice); compusi metabolici; produsi rezultati din metabolismul tesutului conjunctiv, dintre care mai importanti sunt polizaharidele.

Una din functiile principale ale substantei fundamentale, este aceea de a lega si elibera apa, electroliti si de a favoriza difuziunea dinspre vase catre tesuturi si schimbul invers de la tesutul conjunctiv spre restul organismului.

Un rol important in acest proces, ii revine acidului hialuronic, recunoscut prin capacitatea lui de hidratare; mucopolizaharidele sulfatate (condroitin sulfatul B) nu au capacitatea de a lega apa, el actioneaza in special ca un schimbator de ioni, fixand si eliberand electrolitii.

Substanta fundamentala a tesutului conjunctiv functioneaza ca un rezervor pentru excesul de apa din organism si actioneaza ca un reglator de urgenta a apei. S-a constatat ca fata de alte organe pielea castiga sau pierde apa in cantitatea cea mai mare, iar in perioada de reechilibrare a organismului pielea este ultimul organ in care cantitatea de apa recapata valoarea initiala.

Capacitatea de hidratare a dermului, creste odata cu scaderea gradului de polimerizare a acidului hialuronic, sub influenta enzimei specifice hialuronidaza. In urma acestui proces are loc o scadere a vascozitatii substantei fundamental, prin trecerea ei din starea de gel in starea de sol, favorizand totodata cresterea permeabilitatii si difuzibilitatii intradermice.

Continutul in apa a pielii se exprima prin factorul natural de hidratare (Natural Moisturizing Factor - NMF), care caracterizeaza starea normala, de sanatate a pielii. Continutul mediu in apa al dermului este 71,5%, din care 39% este legata in tesutul conjunctiv, iar 32,5% se afla in substanta fundamentala. Cea mai mare cantitate din apa, circa 80% participa la schimburile hidrice, iar 20% este legata, fixata si nu participa la aceste procese.

Pielea persoanelor tinere contine o cantitate mai mare de apa legata decat a celor de varsta medie sau inaintata. Odata cu inaintarea in varsta scade si capacitatea de hidratare a tesutului conjunctiv, datorita tendintei acestuia de a ceda relativ usor cantitatii mai mari de apa.

1. Imbatranirea tesutului conjunctiv al pielii

Odata cu inaintarea in varsta, pielea capata un aspect pliat, isi pierde din elasticitate si devine mai sensibila la actiunea agentilor externi. In aceasta perioada au loc modificari ale unor componente principale ale tesutului conjunctiv al pielii, colagenul, elastina si mucopolizaharidelor.

Procesul de imbatranire a pielii reprezinta un complex de reactii chimice de oxidoreducere, de aminari si dezaminari, de scaderea potentialului la nivelul diferitelor reactii, de interventia produsilor de catabolism etc. sau in ultima instanta de modificarea turnoverului metabolic al majoritatii compusilor bio-chimici.

In acest proces mai intervin reactii enzimatice, neurohormonale.

Teorii in legatura cu imbatranirea dermului. Odata cu inaintarea in varsta are loc imbatranirea macromoleculei de colagen, proces prin care majoritatea autorilor inteleg o scadere a cantitatii de colagen solubil, concomitent cu o crestere a fractiunii insolubile. Molecula de colagen isi pierde stabilitatea relativa si capata o sensibilitate marita ceea ce modifica capacitatea sa functionala cat si interrelatiile cu substanta fundamentala.

O consecinta imediata este scaderea capacitatii de hidratare si cresterea rezistentei mecanice a fibrelor (Bailey si Shimokomaki 1971).

Cercetarile efectuate 'in vitro' de catre Bailey si Shimokomaki (1971), au demonstrat ca imbatranirea macromoleculei de colagen se datoreaza unor compusi care se formeaza si care poseda obligatoriu intre altele o grupare aldehidica, un grup terminal formil. In baza acestor date se pot considera agenti de imbatranire: aldehida glicerica si piruvica, rezultata din metabolismul protidic; acroleina si aldehida crotonica, produsi ai metabolismului lipidic. In 'vivo' se mentioneaza ruperea legaturilor dintre lanturile polipeptidice, care elibereaza aceste grupari reactive. Cresterea colagenului insolubil in detrimentul celui solubil, a fost confirmat prin studii efectuate cu izotopi marcati, efectuate de Mc Gavack si Kao (1960) si Ninni si colab. (1967). Autorii mentioneaza ca fractiunea insolubila a colagenului creste odata cu inaintarea in varsta, fiind la 100 mg piele uscata si delipidata: 44,1 mg la copilul prematur, 63,7 mg la nou-nascut la 75,1 mg la adult.

Turnover-ul metabolic al fibrelor de colagen, se modifica in sensul ca el scade de la suprafata pielii inspre profunzime; intensitatea fenomenului de imbatranire a colegenului din piele se manifesta diferit chiar si in functie de zona corporala; asa de exemplu in pielea de pe brat, degradarea este mai evidenta decat in pielea de pe coapsa.

Apar modificari si in compozitia mucopolizaharidelor; in perioada embrionara predomina acidul hialuronic pe cand la adult condroitinsulfatul B. Raportul acestor componente este 14:1 in primul caz si 2:1 la adult. Rolul acidului hialuronic in piele fiind acela de a forma complecsi care contribuie la hidratarea fibrelor de colagen, pe masura ce cantitatea de acid hialuronic scade, fibrele de colagen formeaza fascicule groase care devin rigide, hidratarea fiind astfel din ce in ce mai diminuata.

Alte cercetari in legaturi cu imbatranirea colagenului, pornesc de la premiza unei tendinte de retractie a polimerilor in directia energiei libere minime. Ca o consecinta a acestei retractii, se produce o apropiere a grupurilor reactive a lanturilor polipeptidice cu formarea de noi legaturi directe interpeptidice; aproprierea lanturilor polipeptidice indeparteaza apa dintre macromolecule, ele devenind astfel rigide. Pe masura avansarii procesului de imbatranire, ca urmare a apropierii lanturilor polipeptidice in fibra de colagen, apa este tot mai mult indepartata si din ce in ce mai multe grupari reactive ramase libere pot crea punti de hidrogen intre lanturi. Rol important in acest proces, revine hidroxiprolinei din colagen aminoacid care participa la formarea puntilor de hidrogen. Rigiditatea macromoleculei de colagen, care decurge din apropierea si legarea excesiva a lanturilor polipeptidice, face ca fibra sa-si piarda din capacitatea de adaptare la conditiile mediului inconjurator (variatii de pH, agenti nocivi etc.).

Se mai mentioneaza faptul ca odata cu inaintarea in varsta, apar modificari a unor procese enzimatice participante la metabolismul componentelor fundamentale din tesutul conjunctiv al pielii;

asa de exemplu scaderea activitatii protocolagenprolinhidroxilazei, UDP-galactoztransferazei si UDP-glucoztransferazei.

Aceasta descrestere a activitatii diferitelor enzime reflecta, in general un declin in metabolismul colagenului, ca o consecinta a imbatranirii fibroblastilor.

La procesul de imbatranire a dermului mai concura si factori externi cum ar fi razele solare; pielea expusa timp indelungat in cursul vietii la soare imbatraneste mai repede decat cea neexpusa. Efectul razelor de soare asupra pielii se traduce si prin modificari cantitative ale unor aminoacizi din macromolecula de colagen, scaderea continutului in tirozina, histidina si fenilalanina (Cooper, Davidson 1966). Cercetarile electronoptice si biochimice, au demonstrat aparitia unei mase amorfe care prezinta caracteristicile elastinei (Smith si colab, 1962; Banfield si colab. 1963).

Tabloul de ansamblu al modificarilor ce apar la nivelul tesutului conjunctiv, a fost comparat cu o imagine similara creata de un agent stresant, cu mentiunea ca in acest caz transformarile sunt ireversibile. In acest tablou dermul este reprezentat de un gel in care sunt cuprinse fibrele de colagen si substanta fundamentala; macromoleculele acestui gel ar fi normal neorientate, posibilitatea de orientare aparand odata cu actiunea factorului stresant in directia liniilor de forta. In timpul actiunii stresante, spatiile interfibrilare se reduc, apare o deshidratare brusca si o expulzare a substantei fundamentale interfibrilare. Revenirea la starea initiala este in functie de intensitatea stresului.

2. Ridurile

Reprezinta modificari ale suprafetei pielii, datorate schimbarilor ce au loc in fiziologia si biochimismul pielii, traduse prin pierderea elasticitatii, tonicitatilor muschilor, cresterea sensibilitatii la actiunea diferitilor agenti si aparitia unui aspect pliat al pielii.

Ridurile apar ca o consecinta a procesului inevitabil si ireversibil al imbatranirii pielii, care are drept substrat degenerescenta progresiva a tesuturilor de sustinere a pielii. Ele nu sunt numai apanajul batranetii, ci pot sa apara si mai repede, sub influenta unor factori de care trebuie sa tina cont pentru ale amana pe ca posibil.

Se disting doua tipuri de riduri:

- riduri de plisare (incretire) cum sunt pliurile care coboara de la nas la buze, pliurile gatului si ale fruntii;

- riduri de lasare (surpare, prabusire) cum sunt 'ridurile laba de gasca' (a comisurilor buzelor, pleoapei inferioare), ridurile obrajilor, gatului, barbiei.

In ceea ce priveste ordinea in care apar ridurile, s-a observat ca intai isi fac aparitia ridurile verticale si orizontale ale fruntii, apoi cele de la ochi denumite 'laba gastei'. Mai tarziu incep sa se contureze doua cute care pornesc de la nas si se prelungesc pana la coltul gurii. La o varsta mai inaintata apar si mici riduri verticale deasupra buzei superioare si incep sa se increteasca pleoapele.

Factori care contribuie la aparitia ridurilor. Factorii mai importanti care favorizeaza aparitia sunt:

Contractura exagerata, repetata a muschilor fetei, care determina o solicitare excesiva a muschilor fetei (pielosi sau a mimicii). Regiunile care se rideaza mai intai sunt: ochii, gura, nasul, fruntea, barbia, zone in care muschii sunt mai frecvent solicitati.

Starile sufletesti, influenteaza favorabil sau nefavorabil asupra activitatii pielii si poate grabi sau intarzia formarea ridurilor. Starile sufletesti depresive repetate pot predispune la aparitia unor cute adanci, de multe ori definitive, pe cand buna dispozitie, rasul spontan, au efecte deosebit de favorabile prin activarea circulatiei si o mai buna hranire a pielii. Starile sufletesti sunt exteriorizate pe fata prin solicitarea muschilor mimicii, care prin activitatea lor imprima diferite stari: durerea, tristetea, severitatea, bunatatea, rautatea etc.; in starile sufletesti depresive actioneaza aproximativ 60 muschi, pe cand in timpul rasului sunt solicitati doar 13 muschi.

Unele persoane prin o serie de gesticulari, cum sunt incretirea fruntii, clipitul exagerat etc., contribuie la formarea precoce a ridurilor. Totalitatea ridurilor produse prin solicitarea si contractarea excesiva a muschilor fetei, prin exagerarea mimicii, poarta denumirea de riduri de expresie.

Slabirea prea accentuata, face ca pielea sa fie lipsita de suportul plastic, care da fetei si corpului formele estetice, indeosebi pentru sexul frumos, grasimea subcutanata fiind aceea care mentine netezimea pielii. In curele de slabire tesutul adipos dispare intai la nivelul fetei si mai tarziu la restul corpului.

Tulburarile generale ale organismului, cum sunt cele nervoase, ale tubului digestiv, isi pun amprenta asupra pielii, asupra muschilor mimicii prin fenomene de durere, tristete sau alte efecte ale unor stresuri.

Expunerea nerationala la soare, determina o deshidratare a pielii, care devine aspra, lipsita de suplete, ceea ce favorizeaza aparitia ridurilor. Helioterapia trebuie facuta in mod rational, incepand cu cateva minute si ajungand la maximum 2 ore.

Lumina puternica, constrange ochiul la reflexe ce determina formarea unor cute cunoscute sub denumirea de 'laba gastii'. Prevenirea acestor efecte negative a luminii se poate realiza prin purtarea unor ochelari corespunzatori, iar persoanele care obisnuit poarta ochelari prescrisi de medicul oftalmolog nu trebuie sa-i neglijeze. Ridurile din zona ochilor pot aparea si in cazul utilizarii unor surse de lumina pentru citit.

Tot din categoria factorilor de mediu mai mentionam si vantul, caldura excesiva, umiditatea, uscaciunea, poluarea atmosferica etc., fata de care pielea trebuie protejata.

Protectia pielii contra factorilor externi trebuie facuta si pentru pielea persoanelor tinere care practica sporturi in aer liber.

Lipsa ingrijirii tenului, sau ingrijirea neadecvata, in functie de natura lui. In acest sens se vor evita utilizarea pe tenul uscat a solutiilor hidroalcoolice, solutii astringente, dregresante (sapunuri, apa calda). Pentru tenul gras, se vor evita utilizarea unor deshidratante puternice, cum este glicerina, care absoarbe apa din tesuturi, nu se vor face abuz de degresante care pot indeparta de pe piele stratul de grasime, supunand glandele sebacee la o activitate suplimentara. Mai mentionam aici folosirea abuziva a unor creme cu saruri de bismut, de mercur, care usuca, ofileste si rideaza tenul. De asemenea abuzul de farduri, pudre, in special pe tenurile uscate, accentueaza uscarea si deshidratarea ei. Pilea uscata se rideaza mult mai usor, fiind mai subtire comparabil cu cea grasa care se rideaza mai greu.

Modul defectuos de viata, influenteaza negativ prin nerespectarea orelor absolut necesare pentru odihna; excesul de alcool, tutun, cafea, duc la aparitia cearcanelor, apoi a ridurilor pe pleoape, care imprima figurii un aspect obosit, cutele din jurul ochilor devenind din ce in ce mai adanci.