Parfumurile

Parfumurile

Pana nu demult, parfumurile noastre se datorau florilor, iar esentele, fructelor. Mirosurile florilor si fructelor se datoreaza unor substante organice simple: eteri, esteri, alcooli nesaturati, etc., care se pot obtine si in laborator. La grecii antici, esentele si parfumurile au jucat un mare rol in medicina, acestea avand un rol antiseptic. De la greci parfumurile au trecut la romani si apoi obtinerea si folosirea lor s-a extins. Progresul neincetat al chimiei a permis extragerea de esente si arome, dar si producerea lor pe cale artificiala. Florile, frunzele, fructele si radacinile mirositoare isi datoreaza parfumul lor caracteristic unor substante organice volatile, numite uleiuri volatile, uleiuri eterice (esente). Florile se aseaza pe niste rame, cu plase deasupra absorbantului. Ramele, puse unele peste altele, formeaza dulapuri inchise ermetic, care nu dau voie uleiului volatil sa se raspandeasca in aer. Uleiul eteric se extrage cu alcool. Daca solutia alcoolica se supune distilarii, se obtine uleiul volatil pur.

Dupa ce s-a cunoscut compozitia chimica a uleiurilor eterice, s-a trecut la obtinerea lor pe cale artificiala. Primele esente obtinute in laborator au fost esenta de gaultheria (salicilatul de metil) si esenta de migdale amare (aldehida benzoica). Astazi se cunosc metode pentru obtinerea substantelor naturale gasite in uleiurile parfumate si chiar se obtin unele inexistente in natura. Exista si unele parfumuri ce se obtin prin extragerea uleiurilor volatile si amestecarea lor cu alti compusi naturali sau sintetici, rezultatul fiind un parfum cu o valoare superioara celui natural.