DEFINITIA PERFORMANTEI SPORTIVE

DEFINITIA PERFORMANTEI SPORTIVE

Definitia notiunii de perfomanta a generat unele controverse intre specialisti, datorate in mare masura complexitatii acesteia. La modul cel mai general, perfomanta poate fi privita ca rezultat al unei activitati care " depaseste nivelul comun , este superior". Alti autori considera ca termenul desemneaza gradul de reusita a unui subiect la un test (din diferite domenii de activitate) nivelul la care se ridica valorile individuale sau colective intr-un domeniu specific de activitate.

O viziune larg integratoare rezulta din lucrarile lui M. Epuran care precizeaza: " Istoria culturii umane ilustreaza bogat acea caracteristica de permanenta a personalitatii, unanim admirata, invidiata si luata ca model; nazuinta spre performanta iesita din comun, vecina cu eroismul si uitarea de sine, dar si cu ambianta extrema de afirmat". Omul este o fiinta performantiala, dorinta de intrecere si de a obtine performante fiindu-i, prin constructia sa naturala, o trasatura specifica. Aceasta determina iesirea din tipar si depasirea conditiei in care se afla omul, intr-un anumit moment.

In activitatea de educatie fizica si sport performanta poate fi privita ca rezultat, reusita, record etc., iar pe de alta parte se intalnesc si aspecte de tipul: performanta cognita, performanta motrica, performanta sportiva etc.

Plecand dela aceste considerate, Goirand si Metyler (1986) au incercat o clasificare a sporturilor bazata pe criteriul performantei:

- sporturi in care practicantii realizeaza o performanta prin cautarea de a face mai mult ( probe

atletice de sarituri de aruncari, haltere etc) sau de a face mai putin ( probe atletice de alergare viteza si rezistenta, inot, ciclism, canotaj etc) decat ceilalti participanti;

- sporturi in care practicantii nu realizeaza performante, dar prin miscari corporale produc placere si incantare (gimnastica ritmica, artistica, inot sincron, patinaj artistic etc.) ;

- sporturi in care practicantii actioneaza pentru a domina in raport uman, actiunea si reactiunea in impunerea fizica asupra celuilalt sau celorlalti (judo, box, lupte, jocuri sportive etc.).

In aceste conditii, performanta isi largeste semnificatia.

De altfel, in scoli si licee, in cadrul lectiilor de educatie fizica si sport se urmareste si se evalueaza, pe de o parte realizarea unor performante, iar pe de alta parte, progresul motric si/sau de dezvoltare fizica inregistrat de elevi. Se poate vorbi insa de progres fara sa vorbind de performanta Se poate evalua nivelul aptitudinilor si abilitatilor elevilor fara a se recurge la performante? In cazul unor raspunsuri favorabile, performanta poate fi interpretat in mod particular ca abilitate , si poate fi definita ca reprezentand " capacitatea de a atinge un rezultat anticipat ".

Perfomanta este dependenta ( de altfel se afla in interiorul ei ) de relatia sarcina-activitate-rezulat, in care sarcina reprezinta ceea ce individul cauta sa realizeze; activitatea-ceea ce acesta pune in practica pentru a rezolva sarcina; rezultatul-produs al activitatii.

In aceste conditii, performanta apare ca rezultat perceput, masurat si situat intr-un continuum evaluativ.

Dar nu toate rezultatele sau efectele sunt percepute la fel de bine de catre individ. De exemplu, in cazul unui schior care coboara pe panta, actul motor - coborarea pantei - poate produce rezultate sau efecte:

- parcurgerea unei distante fara sa cada;

- parcurgerea pantei cu o viteza data;

- executarea unui numar de viraje;

- mentinerea schiurilor paralele;

desenarea unui traseu mai mult sau mai putin regulat, pe zapada;

imprimarea miscarilor unei forme mai mult sau mai putin estetice.

Acestea pot fi reprezentate ca in schema urmatoare

Rezultatul perceput de sportiv este in stransa relatie cu scopul propus. Probleme pot survenii in momentul in care un evaluator (profesor-antrenor), necunoscand scopul pe care sportivul si l-a propus, percepe un rezultat diferit de cel al acestuia sau in situatia in care sportivul isi redefineste scopul, fara ca acesta sa-i fi fost prescris. In fiecare caz acest decalaj se rasfrange negativ asupra invatarii motrice.

In sens larg, performanta este definita ca rezultat obtinut de practicant in efectuarea unei sarcini date, perceputa, masurata si evaluata de el sau de un observator ( profesor - antrenor).

Performanta definita ca rezultat perceput si evaluat poate fi situata pe o scala ordinala de cantitate ( mai mult sau mai putin) sau de calitate ( mai frumos, mai corect) si de asemenea comparata cu alte rezultate.

Pentru intelegerea performantei motrice este necesar a se realiza o distinctie dintre activitatea cognitiva, interna, ca ansamblu de operatii de tratare a informatiei si activitatea manifesta, sau miscarea efectuata. Activitatea de tratare a informatiei influenteaza coportamentul motor si prin urmare, performanta motrica; rezultatul motor este totdeauna datorat activitatii de tratare a informatiei, miscarea nefiind decat consecinta sau punerea in valoare a acesteia.

Putem distinge o performanta motrica de un cognitiva sau intelectuala in conditiile in care fiecare dintre ele prezinta o componenta cognitiva si una motorie. In fapt, toate activitatile, fie ca sunt verbale, intelectuale sau motrice se manifesta prin comportamente motorii, care sunt consecinta tratarii prealabile a informatiei; fiecare dintre acestea contine o componenta cognitiva si una motorie, insa in cantitati diferite. De exemplu, prin jocuri de miscare, de multe ori, se pot rezolva si probleme de matematica (multimi), caz in care activitatea este preponderent intelectuala si nu motrica.

PERFORMANTA MOTRICA-PERFORMANTA SPORTIVA

Performanta sportiva este definita ca performanta motrica realizata in conditiile obiective ale competitiei, ceea ce duce la stabilirea unor criterii ce diferentiaza activitatea competitionala de cea necompetitionala.

In acest sens, Martens (1976), defineste competitia ca 'activitate in care compararea unei performante individuale sau colective este facuta in raport cu un standard oarecare, in prezenta sau nu a unei persoane care cunoaste criteriul de comparatie si poate evalua rezultatul'. Dupa Martens, competitia reprezinta o situatie de dezvoltare sociala, comportand cele trei criterii ce definesc o astfcl de situatie:

* evaluare performantei in comparatie cu un standard de excelenta valorizat de societate ;

practicantul este responsabil de rezultatul sau;

atingerea unui standard sau rezultat, incert in faza de start.

In aceste conditii, se poate vorbi de performanta sportiva in cazul unui rezultat superior, raportat fie la propria persoana (record personal, autodepasire a individului), fie la adversar (invingerea acestuia), fie la juriul de arbitri aflat intr-o situatie evaluativa (exemplul unui saritor in inaltime care ramane singur in concurs, dupa ce ceilalti concurenti au fost eliminati).

Activitatea competitionala reprezinta o situatie de comparare sociala, care, pune in valoare sistemul competitional de evaluare a performantelor concurentilor, mijlocul cel mai utilizat pentru compararea rezultatelor fiind c1asamentul. In acest context, perfonnanta sportiva este produsul evaluat al unei activitati motrice. Un alt aspect ce caracterizeaza competitia consta in faptul ca ea se afla. uneori la polul opus al cooperarii, iar recompensele sunt limitate si atribuite sportivilor care realizeaza cele mai bune performante si care sunt considerati invingatori; in cazul cooperarii intre participanti, toti sunt egali vis-a-vis de recompense.

In consecinta, performanta sportiva reprezinta o performanta motrica realizata intr-un context institutionalizat de comparare sociala, ce implica inegalitate in repartizarea, recompense!or.

Competitia creeaza invingatori sj invinsi, deoarece numai unul (unii in cadrul echipelor) poate obtine victonia. "intir-o situatie competitionala, un individ isi poate atinge obiectivul Propus, daca si

numai daca ceilalti participanti nu si le pot atinge pe ale lor".

Rezultatul competetional poate fi considerat un success sau un esec in functie de sarcina perceputa (succesul si esecul sunt.considerate stari psihologice ce au baza in interpretarile personale pe care le efectueaza practicantul in urma prestatiilor sale).

Astfel, se poate vorbi de un real succes in cazul in care invingatori sunt cei care si-au perceput adversarii ca fiind competenti. Pe de alta parte, sportivii care obtin victoria in fata unor adversari inferiori valoric, prin inselaciuni, nu inregistreaza un succces si,inversr, cei care au pierdut rezonabil in fata unui adversar puternic sunt satisfacuti de lor.

Performanta sportiva este un rezultat valoros, indvidual sau colectiv, obtinut intr-o competitie sportiva si exprmatai in cifre absolute, dupa sistemul locurilor oficiale sau prin locul ocupat in clasament. Perfomanta sportiva nu poate fi privita numaica rezultat, de multe ori exprimat printr-o cifra, deoarece ar insemna sa o golim de continutul sau deosebit de bogat. In cadrul procesului de pregatire pe termen lung, constiinta individului este deplin angajata la un nivel deacuitate ridicat, la granita posibilitaitilor, perfonnanta sportiva fiind multiplu detenninata si conditionata. "Puterea fara intelepciune se prabuseste prin propria-i violenta'.

Este necesar sa evidentiem importanta lumii subiective asupra determinarii performantei, alaturi de lumea obiectiva in care se ivesc permanent obstacole pe care omul trebuie sa le depaseasca. Cu cat obstacolele depasite sunt mai mari, si performanta este mai valoroasa.

In alta ordine de idei putem considera performanta sportiva ca o valoare de un anumit tip, un produs istoric, o necesitate umana mareata prin victoria libertatii; este o victorie a omului asupra naturii sale umane.

Nivelul foarte ridicat al actualelor performante sportive este determinat social-istoric. In nenumarate prilejuri, confruntarile politice si ideologice au impins antrenamentul sportiv si competitia peste limitele tolerantelor fizice si psihice producand o denaturare a notiunii de sport, de intrecere loiala, ajungand la dezumanizarea competitorilor si, implicit, a performante1or care au pierdut numeroase valente morale. O astfel de situatie a fost determinata de 'razboiul rece' care a creat in sport o adevarata psihoza (care din nefericire se mai meniine si in zilele noastre) In unele tari in care performantele sportive erau considerate ca adevarate victorii politice ale unui sistem asupra altui sistem. In spatele a numeroase performante s-au situat mijloace interzise, cum sunt cele dopante si anabolizantele ce au dus la modificari morfo-functionale si psihice ireversibile, destructurari ale personalitatii, pe fondul structurilor organizatorice restrictive si discriminatorii ce au generat instrainari si crearea unei clase de performeri privilegiati politic, economic si social. In sinteza celor prezentate, performanta sportiva poate fi definita ca o valoare bio-psiho-sociala realizata in cadrul unor competii, oficiale, ca rezultat al unei capacitati multiplu determinate si apreciate pe baza un or criterii sau baremuri riguros stabilite.

CAPACITATEA DE PERFORMANTA

Termenul de capacitate atat la obiecte cat si la posibilitatea unor indivizi de a dobandi "capacitati" cu anumite functii sau la " posibilitatea de reactie a unui organ sau organism.

Capacitatea reprezinta putinta de a obtine " o reusita in executarea unei sarcini sau in exercitarea unei profesii" . Exa este conditionata de o aptitudine pe care o releva indirect dar depinde de conditiile prealabile si poate constituii obiectivul unei evaluari directe, sub rezerva de al pune la incercare pe cel a carui capacitate vrem sa o cunoastem.

Subiectii trebuie sa fie capabili sa-si demonstreze capacitatile, lipsa unei demonstratii concrete, a unui comportament manifest, nedovedind faptul ca individul nu poate sau nu a deprins si din acest motiv cel care are acces la " propriile evenimente interne" ( inccesibil unui observator din afara) poate stii daca face sau nu fata unui creteriu stabilit sau unei sarcini.

Deseori, tremenul de aptitudine este folosit gresit cu sensul de capacitate. El desemneaza substratul constitutiv al unei capacitati, preexistent acesteia, care va depinde de dezvoltarea naturala, de formatia educationala, evetual de exercitiu, aptitudinea constituind in fapt o virtualitate, pe cand capacitatea poate fi obiectul unei evaluari directe.

Capacitatea este o rezultanta plurifacturiala determinata de aptitudini, de gradul maturizare a personalitatii, de invatare si exercitiu; poate fi educata, dezvoltata prin exercitiu, sau "atrofiata" pri demobilizare, ceea ce se intampla mai des decat dimuarea fiziologica a functiei legata de varsta.

Paul Popescu-Neveanu considera capacitatea "un system de insusiri personale si operationale in uniune cu deprinderile, cunostiintele si experienta necesara, care duc la actiuni eficiente si de performanta). Din cele de mai sus rezulta ca acest complex operational poate fi latent, sub forma potentiala, care insa trebuie demonstrat ori de cate ori se ivesc situatii, de regula problematice, tipice sau atipice.

Capacitatea apare ca un raspuns adecvat al "eu-lui", un "output" la o informatie data de mediu, ca un "input" prelucrat de competente interne prin operatii succesive si simultane.

Deci, capacitatea in domeniul sportului, ca si in alte domenii, nu se reduce numai la rezolvarea unor situatii standard ci, de cele mai multe ori, se refera la rezolvarea unor situatii variate, unicate prin restructurari si recombinari ale comportamentelor, manifestandu-se ca raspuns original, determinat de creativitatea individului. In aceste conditii se evidentiaza capacitatea creativa, ca posibilitate de elaborare a unor raspunsuri ce valorifica aptitudinile, achizitile din invatare, personalitatea, interesul, conditile ambientale. In acest context trebuie mentionat rolul structurilor cognitive si de potential biologic, care plaseaza subiectul prin capacitatile sale in ierarhia competentelor si a valorilor.

Din cele prezentate, rezulta ca aceste notiuni se leaga oganic intre ele si in consecinta capacitatea de performanta poate fi considerata rezultatul interactiunii operationale a unor sisteme bio-psiho-educogene, concretizata in valori recunoscute si clasificate pe baza unor criterii elaborate social istoric. Este manifestarea complexa a disponibilitatilor individului , materializata in valori obiective sau obiectaivate in puncte, locuri, clasamente,, goluri marcate, kilograme ridicate, drepturi castigate.

STRUCTURA CAPACITATII DE PERFORMANTA

Avand in vedere numeroasele componenete ale capacitatii deperformanta, structura sa foarte complexa reproduce factorii biologici si psihologici, integrati social, cu scopul stabilirii de performanta. Numerosi autori au cautat sa reliefeze principalii factori care detgermina performanta alcatuind modele, mai mult sau mai putin ipotetice, mai mult sau mai putin extinse. Studiul capacitatii e performantaa fost facut, in general, pe componente, analitic, increcandu+se ca evaluarea sa aiba in vedere insusirea cunostintelor dobandite. In aceasta etapa studierea capacitatii de performantatrebuie sa se realizeze din perspectiva integrative-operationala, ca rezultanta a interactiunii sistemice a factorilor implicati.

Factorii aflati mai departe de subiect sunt reprenzentatide conceptiile sociale regionale, locale sau structuri de conducere, iar cei aflti in imediata apropiere sunt reprezntati de familie, grupul apropiat de prieteni, grup sportiv.

Factorii sociali (ambianta sociala) impreuna cu cei structurali (morfologici, corporali), fiziologici si psihologici prezinta o zona foarte larga de influente insuficient delimitate, care determina capacitatea de performanta.

Pe langa performanta sportiva individuala, in atentia specialistilor a stat si performanta colectiva, a carei complexitate este determinata de factorii care influenteaza prestatia unui grup uman.

Psihosociologii specilizati in problemele din domeniul sportiv au cautat sa descopere variabilele susceptibile de a modifica performanta echipei.

Coeziunea grupului de sportiv a constituit, in special , obiectivul a numeroase lacrari in vederea stabilirii exacte a rolului pe care il indeplineste in obtinerea performantei colective.

Dinm       aceasta perspectiva capacitatea de performanta este determinata depatru factori globali sintetici : aptitudinile, atitudinile, antrenamentul si ambianta, conceputi intr-o interrelatie functonala.

Noi consideram capacitatea de performanta ca un vector, reultat al intreconditionariicelor 4 factori.

CAPACITATEA DE PERFORMANTA