PROIECT LUCRARE DE SPECIALIZARE

ATESTAT

STUDIU CU PRIVIRE LA CONTINUTUL UNUI MICROCICLU SAPTAMANAL DE ANTRENAMENT LA O ECHIPA DE FOTBAL CU PROFIL DE MARE PERFORMANTA

PLANUL LUCRARII

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

Reflectarea temei in literatura de specialitate.

CAPITOLUL II

2.1. Argumente privind importanta si utilitatea temei alese

CAPITOLUL III

ASPECTE TEORETICE

Componentele planificarii antrenamentului sportiv;

Caracteristicile perioadelor de pregatire la o echipa de fotbal de mare performanta;

Perioada de pregatire precompetitionala.

Perioada de pregatire competitionala;

Forme de organizare si desfasurare a pregatirii sportive;

3.3.Microciclul de antrenament.

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

1.1. REFLECTAREA TEMEI IN LITERATURA DE SPECIALITATE

Fotbalul de performanta reprezinta scopul spre care se indreapta toate eforturile factorilor angrenati in activitatea de pregatire a fotbalistilor de mare performanta.

In conceptul contemporan despre antrenament, obtinerea unor performante superioare este determinata in mare masura de pregatirea cat mai buna a sportivilor si de folosirea unor metode specifice de lucru.

Pentru stabilirea fundamentului intregului sistem de pregatire se porneste de la premisa ca, paralel cu cresterea si dezvoltarea organismului, cu evolutia functiilor acestuia, cu formarea trasaturilor personalitatii apar conditii favorabile pentru punerea bazelor viitoarelor performante.

Pregatirea temeinica in copilarie creeaza in adolescenta, cresteri ale volumului si a intensitatii de lucru in antrenamente, corespunzator cu solicitarile impuse de marile competitii.

Este necesar ca antrenarea sportivilor sa se realizeze pe fondul unor indici superiori de dezvoltare fizica si al unui nivel ridicat de cunostinte tehnico-tactice impuse de cerintele competitionale. In acest context consideram ca marile performante in fotbal pot fi obtinute printr-o pregatire sistematica si continua a sportivilor.

Datele furnizate de literatura de specialitate confirma acest fapt, adaugand ca pregatirea sportivilor trebuie sa fie organizata stiintific, bine esalonata pe o durata de timp cat mai indelungata, cu respectarea cerintelor de ordin fiziologic precum si cu o metodologie a invatarii si perfectionarii jocului de fotbal.

Avand in vedere varietatea si complexitatea formelor de manifestare a efortului, a executiilor tehnice individuale (a procedeelor tehnice) a aspectelor psihologice din timpul meciurilor, apare si necesitatea de adaptare a organismului la aceste solicitari, adaptare care se face pe o perioada de timp mai indelungata.

Preocuparea specialistilor de a asigura o pregatire durabila a jucatorilor s-a realizat prin efectuarea unei selectii si printr-o fundamentare buna a conceptelor teoretico-metodice (metode si modele de pregatire) ale sportului respectiv.

In fotbal, ca si in alte ramuri sportive, procesul general al antrenamentului are un caracter stadial, fiecare stadiu de pregatire are obiectivele sale (pregatire de baza, de competitie, etc.) iar acestea sunt adaptate la particularitatile de varsta si in stransa legatura cu nivelul de pregatire al sportivilor.

Esalonarea pregatirii sportivilor trebuie efectuata in conformitate cu obiectivele antrenamentului, care urmareste in final obtinerea unui nivel inalt de dezvoltare fizica si tehnico-tactica a fotbalistilor.

Prin urmare, pregatirea stadiala reprezinta o actiune metodica de dirijare stiintifica, diferentiata a procesului de pregatire, corespunzator cu particularitatile de varsta si de nivelul de pregatire avand in vedere dezvoltarea calitatilor motrice precum si a cresterii maiestriei sportive.

Privind la problematica intensitatii si volumului mijloacelor principale ale antrenamentului, vom remarca, ca metodica moderna in antrenament se orienteaza in principal spre dezvoltarea combinata a calitatilor motrice precum si la o insusire temeinica tehnico-tactica individuala si colectiva.

La tactica inregistram cele mai dese schimbari in fotbalul national si international, ea presupunand angajarea intelectuala a jucatorilor.

Acum nu se mai poate realiza o faza de joc de un singur jucator sau de doi jucatori.

Fotbalul necesita o conlucrare permanenta, o gandire continua de anticipatie si o participare constienta a jucatorului.El trebuie sa gandeasca pentru doi : pentru el insusi si pentru adversar.Sa caute sa-si imagineze cum va reactiona adversarul la o anumita miscare, preluare,demarcare etc.

Fotbalul este pe cale de a deveni un joc de sah in care echipele gindesc mutarile cu mult inainte .De aceea si unele miscari trebuiesc invatate pe dinafara.

Procentul de intuitie , de improvizatie , de fantezie scade , crescind in schimb partea care revine organizarii jocului , creatiei combinative, gindirii tactice.

Jocul de combinatie , in permanenta miscare , rapid , insistent creaza la jucator reflexul solidaritatii , care de fapt face forta echipei.

Cercetari intreprinse de o serie de specialisti romani si straini,au aratatca un jucator este in posesia mingii,o manevreaza in decursul celor 90 de minute un timp de cca. doua,trei minute,restul timpului actionind fara mingie.

CAPITOLUL II

2.1. ARGUMENTE PRIVIND IMPORTANTA SI UTILITATEA TEMEI ALESE

Pe baza cunostintelor acumulate prin studiu individual si prin urmarirea mai multor cicluri de antrenament am realizat urmatoarea lucrare care are ca scopuri:

Perfectionarea sistemului de obiectivizare a procesului de antrenament.

Sistematizarea mijloacelor folosite in antrenament pe criteriul utilitatii si folosirea acestora in pregatirea globala, selectand mijloacele pe baza eficientei lor.

Precizarea prioritatilor in procesul de pregatire pe plan fizic, tehnic, teoretic si psihologic in context cu sarcinile de instruire si obiectivele de performanta.

Perfectionarea pregatirii tehnico-tactice prin intermediul unor mijolace complexe, care sa puna jucatorii in conditii foarte apropiate de joc, fomandu-le deprinderi corecte de folosire a procedeelor tehnice in functie de situatia tactica.

Privind motivul pentru care am ales aceasta forma, acesta poate fi exprimat si sustinut de faptul ca vreme de mai multi ani am practicat si eu fotbalul cu rezultate bune.

ARGUMENTE

Selectionarea exercitiilor fizice (mijloacelor) care vor intra in componenta microciclurilor;

Stabilirea incarcaturilor cu care se va lucra in functie de      posibilitatile maxime ale fiecarui sportiv;

Elaborarea fiselor de lucru (numarul de repetari pentru fiecare      exercitiu cuprins in microciclul respectiv);

Raportul dintre intensitate si volum in microciclurile studiate;

CAPITOLUL III

ASPECTE TEORETICE

3.1. COMPONENTELE PLANIFICARII ANTRENAMENTULUI SPORTIV

Pornind de la realitatea ca antrenamentul sportiv este un proces ce cauta adaptarea de lunga durata, desfasurat pe parcursul mai multor ani, conducerea sa eficienta nu poate fi realizata decat pe bazele prevederii stiintifice ale ansamblurilor de obiective, decizii si mijloace. Procesul de planificare trebuie incadrat intr-o strategie pe termene mai lungi sau mai scurte, concretizate in programe cu extensii diferite in ceea ce priveste numarul de factori considerati.

Strategia antrenamentului sportiv de performanta si inalta performanta porneste de la modelul competitiei de mare amploare pentru care vor fi pregatiti sportivii selectionati pe baza programelor si planurilor special elaborate.

Programarea antrenamentului sportiv-reprezinta activitatea de elaborare a obiectivelor procesului de antrenament, a sarcinilor pregatirii si formelor de organizare, tinind seama de conditiile obiective in care urmeaza sa se desfasoare intregul proces.

Fundamentala pentru indeplinirea programului ramane prognoza care, in sinteza, cuprinde:

evidentierea posibilitatilor proprii desprinse din analiza exigenta a activitatii;

diferenta dintre nivelul prezent si cel prevazut;

aprecierea cat mai exacta a propriilor posibilitati de progres;

tempoul de evolutie a performantelor in ramura de sport respectiva;

ierarhizarea adecvata a obiectivelor;

controlul indeplinirii programelor si planurilor pe baze obiective.

Programul cuprinde, raportat la obiectivele principale, actiunile inlantuite logic si legic intr-un sistem complex de directive, cu caracter elastic din care nu lipsesc mijloacele de verificare si control.

Prin planificare intelegem activitatea de elaborare amanuntita si precisa a obiectivelor de instruire si de performanta, precum si amijloacelor, metodelor si formelor de organizare adecvate scopurilor propuse pentru a fi realizate in "macro","mezo" si microciclori.

Deci planificarea antrenamentului apare ca un proces dinamic complex, in cadrul caruia se valorifica informatiile din programe, obtinute prin prognoza si cele de tip feed-back, rezultate din desfasurarea activitatii.

Planurile de pregatire de diferite durate, mergand de la 4 ani pana la lectia de antrenament, se elaboreaza pe baza datelor anterioare ale pregatirii rezultate din evidenta.

Aceasta consemneaza sub forma obiectiva continutul si forma antrenamentului desfasurat in perioadele anterioare (ani, luni,etc.).

Intraga activitate de prevedere si cunoastere a viitorului se numeste prognoza. Aceasta este strans legata de programare si planificare, realitate care ii determina pe unii autori sa o numeasca planificare strategica sau planificare pe termen lung.

O buna prognoza trebuie sa porneasca de la date masurabile care,in antrenamentul sportiv se concretizeaza in performante specifice ramurii de sport, caracteristici ale dezvoltarii fizice, ale calitatilor motrice, ale indicilor functionali specifici sporivilor care alcatuiesc modelul campionului, precum si date statistice privind participarea la concursuri, dinamica rezultatelor p varste si sex etc.

Efectele finale ale antrenamentului, depind nu numai de conditiile si calitatile acestuia, ci in primul rand de orientarea ce se da de la inceput, de exigentele, de prioritatile si optiunile formulate ce sunt adresate sportivilor.

Cunoscandu-se importanta majora a obiectivelor care stau la baza proiectarii si organizarii intregului proces de antrenament, se impune necesitatea precizarii acestora cu maximum de claritate la toate nivelurile.

In vederea asigurarii unui control sistematic se practica raportarea permanenta a obiectivelor concrete imediate, pe termen scurt, la cele indelungate.

Se considera ca obiectivele sunt de doua feluri:

A.    - de instruire;

B.     - de performanta.

A.-Obiectivele de instruire se refera la ce trebuie sa stie sau sa posede subiectul pentru a putea aspira la un anumit rezultat sportiv. Mai bine spus pentru a realiza un anumit rezultat, sportivul trebuie sa indeplineasca anumite conditiiale dezvoltarii fizice, psihice, functionale, motrice si educative.

In privinta calitatilor motrice, enuntul obiectivelor stabileste si continutul activitatii de pregatire:

dezvoltarea calitatilor motrice si nivelul acestora, ca dinamica ascendenta dupa o anumita perioada de pregatire;

mentinerea la un anumit nivel a indicelui respectiv, pe o anumita perioada de timp sau dupa o perioada de acumulari cantitative.

In privinta deprinderilor si priceperilor tehnico-tactice, obiectivele vizeaza succesiunea etapelor in formarea sportivilor:

invatarea unui numar de procedee tehnice specifice unei ramuri de sport si executia lor la un anumit nivel sau reconstituirea ori modificarea celor invatate anterior;

consolidarea deprinderilor tehnice respective, ca rezultat al acumularii cantitative si calitative;

perfectionarea procedeelor specifice la nivelul impus de cerintele competitionala si consolidarea acestora cu elemente noi, in scopul largirii fondului de expeimare cu implicatii asupra eficientei comportamentului in competitii.

B.- Obiectivele de performanta - vizeaza rezultatul pe care sportivul trebuie sa-l realizeze sau locul pe care trebuie sa-l ocupe in clasament.

Se considera ca obiective de performanta si promovare a sportivilor in esaloanele superioare ale sportului de performanta, obtinerea de categorii de clasificare si altele.

Cunoscandu-se ca stabilitatea obiectivelor constituie in cadrul prognozei o operatie deosebit de importanta, aceasta trebuie sa aiba un caracter cat mai precis. Operatia de prognozare teoretica presupune desemnarea cu o aproximatie cat mai redusa a performantelor maximale considerate a fi realizabile in competitie sau concursul de mare importanta pentru care se pregatesc sportivii.

Ca principale elemente de referinta se iau in calcul urmatoarele:

evolutia performantelor realizate in editiile anterioare ale competitiei de obiectiv;

performantele la zi in domeniul respectiv;

evolutia performantelor sportivului aspirant la inalta performanta si potentialul sau;

timpul afectat pregatirii;

conditiile de pregatire.

Aceste variabile prezentate pot fi interpretate corelativ numai in cazul unei realiste cantificari si mai ales previn prelucrarea lor cu mijloace electronice de calcul.

In ce priveste evolutia performantelor la diferite ramuri de sport, din trecerea in revista a datelor anterioare se constata curbe de diferite profiluri in functie de caracteristicile diferitelor ramuri de sport.

Se impune precizarea ca prognoza se realizeaza pe baza unitatilor temporale si anume;informatiile curente pot constitui baza acesteia pe intervale deferite. Cu cat intervalul este mai scurt, cu atat prognoza este mai certa.

3.2. CARACTERISTICILE PERIOADELOR DE PREGATIRE LA O ECHIPA DE FOTBAL DE MARE PERFORMANTA

Principiile generale ale planificarii enuntate in urma cu mai mulati ani, desi sunt valabile pentru sportivii incepatori si consacrati (copii si juniori) din anumite puncte de vedere ele nu mai corespund deplin in pregatirea sportivilor de inalta performanta.

Primele schimbari s-au produs in ceea ce privesc incarcaturile folosite pe parcursul unui ciclu annual, considerandu-se ca in ultimii ani, volumul de antrenament a crescut cu aproape 50%, iar intensitatea efortului cu 100% si chiar mai mult.

In aceasta etapa multi specialisti evidentiaza ca pregatirea specifica joaca un rol tot mai important in dauna celei generale.

In conteztul celor mai de sus, timpul afectat pentru pregatirea fizica generala, poate fi mult diminuat, in timp ce antrenamentul specific va capata o pondere mult mai mare in ansamblul intregului proces de pregatire. Desigur acelasi lucru il intalnim la incepatori, la care ponderea exercitiilor cu caracter general este mare, in timp ce sportivii avansati recurg la exercitii apropiate de cerintele concursului chiar pentru pregatirea lor fizica generala.

Prin aceasta nu trebuie sa se inteleaga ca sunt eliminate exercitiile cu caracter general, ci importanta lor este mult mai mica fata de incepatori. Se considera ca in ramurile de sport aciclice, eforturile de tip aerob pur au o pondere redusa, prioritatea detinand-o eforturile anaerobe si combinat solicitate de exercitiile care indeplinesc cerintele specifice ramurii de sport.

In acest fel jucatorul de fotbal rebuie sa efectueze un numar mare de repetari ale schemelor tehnico-tactice in empou maxim de concurs. Acestea vor imbunatatii rezistenta, forta specifica atat de necesare in competiti, antrenandu-si simultan si lanturile musculare implicate direct in conducerea mingii si trimiterea ei spre poarta. Situatia este asemanatoare si in ramurile de sport ciclice unde ponderea mijloacelor specifice in pregatire a crescut foarte mult.

3.2.1. Perioada de pregatire precompetitionala

Perioada pregatitoare este unitatea structurala cu ponderea cea mai mare importanta in cadrul macrociclului de antrenament, deoarece in timpul ei se pun bazele functionale ale viitoarelor performante. In cadrul acestei perioade se rezolva mai multe obiective care conditioneaza participarile cu succes in viitoarele competitii.

Aceste obiective sunt:

cresterea capacitatii functionale a organismului;

educarea increderii in posibilitatile de afirmare;

invatarea sau perfectionarea unor procedee tehnice - in unele cazuri restructurarea acestora precum si completarea fondului de priceperi si deprinderi ;

dezvoltarea calitatilor motrice specifice implicate in practicarea ramurii de sport;

inlaturarea ramanerilor in urma constatate la diferite alte componente ale antrenamentului sportiv;

pregatirea tactica;

Prima parte a perioadei pregatitoare este, de regula, indreptata spre cresterea nivelului pregatirii fizice generale, creandu-se premizele pregatirii tehnice, tactice, fizice si psihice necesare antrenamentului specific ulterior.

In situatiile in care nivelul scazut al pregatirii fizice constatat la unii sportivi necesita o dezvoltare corespunzatoare a marilor grupe musculare si a celor mai importante sisteme functionale, care vor determina o specializare viitoare eficienta, aceasta etapa a perioadei pregatitoare se prelungeste. Exercitiile folosite in aceste cazuri se deosebesc de cele competitionale, urmarindu-se dezvoltarea capacitatii generale de miscare, dezvoltarea in principal a calitatii motrice - viteza si indemanare - paralel cu preocuparea de a creste sistematic si posibilitatile aerobe.

Gama de exercitii este foarte larga incluzand mijloace pentru perfectionarea deprinderilor motrice de baza, a calitatilor motrice si, in general, pentru capacitatea motrica generala. Nu vor lipsi deci exercitiile de genul celor din scoala alergarii, a sariturii, scoala mingii, care creeaza premizele unei viitoare pregatiri specifice eficiente.

Perioada pregatitoare se imparte in doua etape:

etapa de pregatire generala;

etapa de pregatire specifica.

Etapa de pregatire generala are ca obiective principale:

cresterea capacitatii functionale a organismului;

dezvoltarea multilaterala a calitatilor motrice;

completarea de priceperi si deprinderi motrice.

Caracteristica efortului in aceasta etapa este data de marirea treptata a volumului de effort, fapt necesar pentru agigurarea stabilitatii viitoarei forme sportive.

Intensitatea creste atat cat sa nu stanjeneasca cresterea volumului. In cazul cresterii accelerate a intensitatii, se forteaza intregul proces de pregatire, iar forma sportiva viitoare devine instabila.

Etapa pregatirii specifice sau precompetitonala are ca obiectiv instalarea formei sportive prin:

dezvoltarea starii de antrenament specific;

dezvoltarea calitatilor motrice combinate specifice ramurii de sport;

perfectionarea pregatirii tehnico-tactice cu accent pe structurile care se vor aplica in concursuri;

pregatirea psihica specifica si de concurs.

Pe masura ce se apropie sfarsitul acestei etape, pregatirea capata un caracter integral, concursul intrand organic in componenta acesteia ca unul din cele mai importante mijloace si metode de pregatire.

Intensitate efortului ereste substantial in timp ce volumul de lucru se diminueaza treptat prin renuntarea la exercitiile cu caracter general, in locul carora se introduc exercitiile specifice.

In aceasta etapa se folosesc tot mai des microciclurile de mare intensitate, cuprinzand 3-6 lectii de intensitate maximala si submaximala, dar si microcicluri si lectii de "descarcare" sau de refacere.

Daca imediat dupa etapa pregatirii specifice, la inceputul perioadei competitionale, urmeaza unul dintre cele mai importante concursuri atunci ultimul mezociclu sau intreaga etapa se concepe in intregime modelata dupa caracteristicile concursului la care urmeaza sa se participe.

Durata perioadei pregatitoare variaza in functie de nivelul pregatirii sportivilor, de durata calendarului competitional si de numarul de macrocicluri pe parcursul unui an. La sportivii de performanta, perioadele de pregatire dureaza 1-2 luni sau mai putin.

Se manifesta o varietate, o bogatie de variante in care este conceputa si construita perioada pregatitoare, in functie de conditiile concrete in care se desfasoara. Critetiul cel mai bun de apreciere a caracterului optim il constituie rezultatul sportiv realizat la sfarsitul acestei perioade care in principiu trebuie sa fie superior celui din macrociclul anterior sau sa fie la nivelul obiectivelor stabilite.

3.2.2. Perioada de pregatire competitionala

Corespunzator obiectivului fundamental al acestei perioade, care este mentinerea formei sportive, se programeaza continutul antrenamentului pentru realizarea urmatoarelor sarcini:

perfectionarea tuturor calitatilor, priceperilor si deprinderilor motrice pe fondul stabilitatii relative a formei sportive;

perfectionarea in continuare a capacitatii de adaptare a organismului la eforturile specifice impuse de concurs.

In aceasta perioada pregatirea fizica este orientata in directia pegatirii functionale sau mai bine zis, dezvoltarii capacitatii de effort maxim cu caracter specific.

Pregatirea tehnica si cea tactica este astfel orientata incat sa asigure o activitate competitionala sustinuta si in acelasi timp sa fie cat mai aproape de perfectiune.

Aceasta peresupune consolidarea priceperilor si deprinderilor insusite si pe de alta parte dezvoltarea capacitatii de aplicare in conditiile variate ale concursului. Dezvoltarea gandirii tactice si a pregatirii psihologice de concurs sunt, de asemenea, obiective specifice perioadei competitionale.

Toate laturile pregatirii sportivului se coreleaza foarte stans in aceasta perioada, manifestandu-se sub forma pregatirii integrale care este bine evidentiata in concurs. Solicitarea si fondul psihologic creat de concurs contribuie la manifestarea superioara a posibilitatilor functionale ale organismului, care in conditii de antrenament sunt greu sau imposibil de realizat la acest nivel.

Dupa obtinerea formei sportive, concursul devine mijlocul si metoda esentiala pentru perfectionare. Frecventa participarii la concursuri depinde in principal de nivelul maiestriei sportivului si de particularitatile ramurii de sport dar conditionate de durata formei sportive.

Astfel, in cea mai mare parte a ramurilor de sport cu caracter de viteza-forta si in jocuri sportive, sportivii de performanta pot participa saptamanal sau de doua ori pe saptamana la concursuri pe parcursul intregii perioade competitionale. Aceste trasaturi isi spun amprenta pe intreaga structura a anului de pregatire, determinand un microciclu, biciclu sau periodizare multipla.

Dintre toate concursurile la care participa sportivul in perioada competitionala, majoritatea au un caracter de pregatire si verificare, utilizate pentru apropierea si acomodarea cu concursurile de baza care orienteaza de fapt intregul sistem de pregatire si dinamica efortului. Asa cum precizam anterior, numarul concursurilor de varf nu poate fi mai mare de 2-3. Celelalte meciuri nu sunt pregatite special avand mai ales un caracter pregatitor pe langa antrenamentul in sine.

Datorita acestei competitii, intervalul dintre concursurile cu caracter pregatitor este mult mai mic decat dintre concursurile de varf. Acest interval nu depaseste timpul necesar refacerii capacitatii de efort.

Formatiunea structurala de baza a perioadei competitionale o constituie mezociclul competitional care include microciclul de apropiere, microciclurile in care se planifica starturile pregatitoare, concursul si microciclurile de descarcare (postcompetitional).

In cazul in care perioada competitionala este de mai lunga durata(4-6 luni) in afara mezociclurilor competitionale se planifica mezociclurile intermediare care asigura:

stimuli puternici de crestere a nivelului general de antrenament;

prevenirea supraincordarii in cazul unui numar mare de starturi in mezociclurile competitionale;

pervenirea monotoniei.

Mezociclurile intermediare produc comutari importante in pregatire pentru schimbarea partiala a formelor de pregatire, a continutului si conditiilor activitatii, creand in acelsi timp conditii pentru urmatoarele mezocicluri competitionale.

Atat mezociclurile competitionale cat si cele intermediare, intr-o masura mai mare sau mai mica, sunt modelate dupa concursul important la care urmeaza sa participe.

Caderile de nivel nu trebuie confundate cu pierderea formei sportive, deoarece se inlatura doar temporar orientarea specifica catre performanta maxima.

3.2.3. Forme de organizare si desfasurare a pregatirii sportive

Formele de organizare si desfasurare a pregatirii se desprind din obiectivele de instruire si de performanta prevazute in planul annual sau de perspectiva, respectiv de calendarul competitional. Ele depind de posibilitatile financiare si materiale ale clubului, de experienta si calitatea grupului tehnic, in principal a cuplului de antrenori.

Pregatirea curenta se realizeaza la cluburi, respectiv in aceasi localitate(centralizat).

Cantonamentul centralizat(in afara localitatii):

semicantonament - in apropierea localitatii de resedinta;

cantonament scurt - in preajma unor jocuri cu miza;

cantonament de lunga durata - in perioada de tranzitie sau pregatitoare.

Tabara pentru juniorii scolari - cu program foarte bine echilibrat, alternand odihna si antrenamentul cu efortul.

Turnee interne si internationale - a caror organizare trebiue sa corespunda cu exigenta scopului, obiectivelor si caracterului lor.

Pentru cele internationale se mai pune si problema financiara. Trebuie stabilita cu precizie durata, mijloacele si conditiile de transport si cazare, precum si programul turneului pe zile si ore, terenul de antrenament, numarul jocurilor, zilele de odihna si refacere intre meciuri.

Structura procesului instructiv-educativ - macrociclul.

Macrociclul trebuie inteles ca un sistem de mezocicluri de diferite tipuri, dictate de logica desfasurarii antrenamentului si perticularitatilor fotbalului.

Macrociclul ca si celelalte structuri ale antrenamentului se caracterizeaza printr-o structura cu aspect dinamic si o structura statica - de baza - determinata de legitatile obtinerii formei sportive.

Prin macrociclu vom intelege ciclurile de antrenament de dimensiuni relativ mari. Ele se repeta pe trepte cantitative superioare, atat in structura de baza cat si in ce priveste dinamica de solicitate, de acea ele se mai numesc cicluri periodice.

Din cauza modificarii sistemului competitional prin cresterea numarului de concursuri, a valorii acestora si sporirii ponderii factorului economic s-a procedat la scurtarea macrociclului ce a dus la conceperea dupa nevoi, a doua sau chiar trei macrocicluri. Aceasta structura a fost adoptata de disciplina fotbal. In acest fel au fost scurtate perioadele pregatitoare si oarecum continutul lor, mai ales la echipele de performanta.

Dinamica formei sportive in cazul unui an competitional cu doua macrocicluri.

Jocuri Jocuri

oficiale oficiale

Durata: bimacrocilu = 6-7 luni

Mezociclurile

Sunt cicluri cu durata medie, caracterizate prin orientare metodica si scop a acestora. Se cunosc urmatoarele tipuri de mezocicluri:

mezocicluri de acomodare - se introduc la inceputul perioadei pregatitoare in special pentru copii si juniori, pentru invatarea si perfectionarea deprinderilor motrice ca suport pentru activitatea ulterioara;

mezocicluri de baza - au ca obiective principale, pregatirea fizica specifica, pregatirea tehnica si psihologica. Antrenamentele se caracterizeaza prin volume si intensitati mari, realizate cu mijloace specifice si de alta natura, in lectiile cu intensitati mari. La incheierea mezociclului de acomodare si de baza se planifica probe de control cu norme pentru fiecare din laturile pregatirii asupra carora se actioneaza, in special pentru pregatirea fizica generala si specifica;

mezociclul de pregatire si control - se caracterizeaza prin realizarea unei pregatiri integrale, pe toate componentele antrenamentului, folosindu-se mijloace specifice si competitionale, jocurile de selectie, verificare etc.(sunt planificate acum pentru evaluarea stadiului fiecarui jucator si al echipei);

mezociclul precompetitional - vizeaza intotdeauna pregatirea integrala cu mijloace competitionale in care predomina pregatirea tactica, tehnico-tactica si psihologica. Se urmareste eliminarea tuturor deficientelor. Predomina eforturile cu intensitati mari si maxime, alternate in permanenta cu refacerea dupa efort. De obicei intregul mezociclu este modelat dupa caracteristicile jocurilor care urmeaza;

mezociclul competitional - programat in perioada competitionala cuprinde jocuri prevazute in calendarul competitional. Numarul acestor mezocicluri este in functie de numarul jocurilor oficiale din aceasta perioada, si include pe langa microciclurile de mare intensitate corespunzatoare acestor jocuri si microcicluri sau lectii de refacere (durata 3-4 luni).

3.3. MICROCICLURILE DE ANTRENAMENT

Microcicluirle de antrenament reproduc cu exactitate continutul lectiilor de antrenament, in functie de orientarea macrociclului pe care il compun.

In ceea ce priveste forma lor de alcatuire, nu exista o unitate stas, fiecare ramura de sport folosind tipurile care le avantajeaza in urmarirea antrenamentului.

In jocurile sportive, se practica sistemul enumerarii mijloacelor de pregatire rationalizate si standardizate pe componente ale antrenamentului si dozarea acestora in lectiile programate nu numai pe o saptamana, ci pe intregul mezociclu.

Microciclurile de antrenament cuprind antrenamentele dintr-o saptamana si se particularizeaza in functie de obiectivele si mijloacele specifice etapei la care se refera astfel:

a.       microciclurile de antrenament:

microcicluri de pregatire generala;

microcicluri de pregatire specifica.

b.      microciclurile de acomodare sau de apropiere;

c.       microciclurile de concurs;

d.      microciclurile de refacere.

Lectia de antrenament.

In antrenamentul sportiv se utilizeaza doua forme principele de organizare si anume:

lectia de antrenament;

jocul - de selectie, de verificare, de omogenizare, de pregatire.

Din punct de vedere pedagogic lectia este o veriga a microciclurilor de antrenament care rezolva obiective dintre cele mai diferite, in functie de perioada de pregatire si scopul urmarit.

Din perspectiva functionala, lectia reprezina un sistem de mijloace astfel concepute, de regula ca model, care lasa o urma in organismul jucatorului producand prin acumulare, adaptarea la efort de durata diferita.

Indeplinirea obictivelor lectiei de antrenament sportive a determinat stabilerea unor durate diferite, la latitudinea antrenorului, care folosesc atat timp cat este necesar pentru realizarea scopurilor programate.

Pe parcursul necesar pentru realizarea scopurilor programate, pe parcursul lectiei, de multe ori antrenorul intervine, modificand chiar forma de organizare, criteriul fiind reactia imediata a organismului jucatorului.

Tipurile lectiilor de antrenament sunt determinate in principal de obiectivele si caracteristicile generale ale perioadelor de pregatire si ale mezociclurilor astfel:

lectii de acomodare;

lectii de baza;

lectii de pregatire si control;

lectii de pregatire integrala sau de apropiere (specifice etapelor precompetitionale si competitionale);

lectii de refacere.

Planificarea mai multor lectii intr-o singura zi (2-3) ridica mai multe probleme si anume:

stabilirea orarului optim;

nivelul solicitarilor in cadrul lectiilor;

tipul de alternare a obiectivelor stabilite si nivelul solicitarilor;

nivelul de pregatire al subiectilor.

Introducerea a una sau doua lectii suplimentare pe o zi este necesara numai pentru realizarea unor obiective complexe foarte importante.

Am urmarit in mai perioade, mijloacele specifice folosite in functie de obiectivele propuse de antrenori.

O perioada studiata a cuprins microciclul cu o saptamana inainte de inceperea returului campionatului. Am intocmit fise de observatie in care am urmarit mijloacele specifice folosite in functie de obiectivele propuse de antrenori, precum si dinamica efortului. In studiul efectuat am urmarit aceleasi scopuri si am efectuat in final analiza comparativa in cadrul dinamicii efortului.

Planul de pregatire in perioada competitionala cuprinde:

sarcinile antrenamentului;

durata antrenamentului, atat pentru jucatorii titulari cat si pentru rezerve;

intensitatea efortului;

ponderea factorilor de antrenament.

Am intocmit fise de inregistrare pentru fiecare antrenament in care am introdus indicatorii de recunoastere: locul desfasurarii, efectivul de jucatori, materiale folosite,data efectuarii antrenamentului, ora de antrenament precum si indicatorii de efort - volumul si intensitatea (vezi Anexa).

BIBLIOGRAFIE

AVRAM, S. Fotbal, exercitii pentru pregatirea fizica

si tactica. Ed. Sport - Turism,

Bucuresti,1980

ALEXE, N. Conceptii noi in teoria si practica

antrenamentului si semnificatiile acestora

in obtinerea formei sportive, Revista

I.E.F.S. NR.2/1980

ALEXE, N. Antrenamentul sportiv modern,

C.N.E.F.S., 1979

AVRAMOFF, E. Problemele fiziologice ale

antrenamentului sportiv, Ed. I.E.F.S.,

Bucuresti, 1980

BIRSAN, M. Curs de fotbal. I.E.F.S., Bucuresti, 1981

CERNAIANU, C. Fotbal modern. Ed. Sport -Turism,

Bucuresti, 1978

COJOCARU, V. Jocul de fotbal - Elemente de strategie si

tactica. Bucuresti, 1995

Curs de fotbal - specializare. Bucuresti,

1994

COMMUCI, N. Manualul antrenorului profesionist,

F.I.G.C., Roma 1987

DRAGNEA, A. Teoria antrenamentului sportiv.Bucuresti,

1990

DRAGNEA, A. Masurarea si evaluarea in educatia fizica

si sport, Ed. Sport-Turism, Bucuresti,

DUMITRIU, V. Consideratii biologice si metodologice

privind dezvoltarea fizica, Revista E.F.S.,

1986

EPURAN, M. Psihologia sportului.Ed.C.N.E.F.S.,

Bucuresti, 1969,

EPURAN, M. Curs de psihologie sportiva.I.E.F.S.,

Bucuresti, 1981 - 1982

EPURAN, M. Ghidul psihologic al antrenorului, Ed.

I.E.F.S.,1982     

EPURAN, M. Metodologia cercetarii activitatilor

corporale. I.E.F.S., Bucuresti, 1977

EPURAN, M. Compendiu de psihologie pentru

Antrenori, Ed. Sport-Turism, Bucuresti,

GARLEANU, D. Lectii pentru dezvoltarea calitatilor

motrice la fotbalisti, Ed. Sport-Turism,

Bucuresti, 1982

GEORGESCU, M. Control medical si prim ajutor. I.E.F.S., Bucuresti, 1979

GRAND, D. Fotbal - jocul la mijlocul terenului.

Ed. Stadion, 1973

KOVACS, S. Orientari si tendinte in fotbal, Vol.14,

C.C.E.F.S., 1984

MOTROC, I. Probleme ale teoriei si metodicii

antrenamentului.C.N.E.F.S.,Bucuresti

1989

MOTROC, I. Fotbal de la teorie la practica.Ed.Rodos

Bucuresti, 1994

MOTROC I. Fotbal - probleme ale teoriei si metodicii

antrenamentului, Vol XX, Ed.

C.N.E.F.S., Bucuresti, 1989

MOTROC I. Modelarea antrenamentului la conditiile

jocului oficial,

MOTROC I. Unele tendinte moderne in fotbalul de

performanta, Revista E.F.S., nr.10, 1985

MOTROC, I. Fotbal curs de baza (3 vol.). Bucuresti,

COJOCARU, V. 1991

MOTROC I. Fotbalul la copii si juniori. Ed. Didactica

MOTROC F., si Pedagogica R.A., 1996

RAJNOVIC, V. 100 antrenamente de fotbal, Ed. Stadion,

STANCULESCU, V.      Aspecte moderne de antrenament si joc,

Ed. Sport-Turism, Bucuresti, 1984

STANESCU, N. Practica medico-sportiva in fotbal,

Ed. Stadion, 1970

SICLOVAN, I. Teoria si metodica antrenamentului

sportiv, C.N.E.F.S., 1984

SICLOVAN, I. Teoria antrenamentului sportiv, Ed.

Sport-Turism, Bucuresti, 1972

TEODORESCU, L.      Probleme de antrenamente in jocurile

sportive, Ed. U.C.F.S., Bucuresti, 1962

TEODORESCU, L. Probleme de teorie si metodica in jocurile

sportive, Ed. Sport-Turism, Bucuresti,

Anexa

CICLUL SAPTAMANAL

PERIOADA COMPETITIONALA

CICLUL SAPTAMANAL

PERIOADA PRECOMPETITIONALA 8 III -12 III 1999

FISA DE OBSERVATIE NR. 1

Loc de desfasurare: complex Steaua teren nr. 6

Efectiv: :28 jucatori

Materiale:- 20 mingi

- 20 jaloane

Ora: 11⁰⁰- 12⁴⁵

Volum: 80-90%

Intensitate: 50-60%

Incalzire

-20 min.-durata

-variante de alergare 8 serii

-pase scurte (la distanta scurte) -100 repetari

-pase lungi(la distanta lunga) - 10 repetari

-preluari - 40 repetari

-voleibalari cu capul si piciorul - 50 repetari

-preluare-pasa - 40 repetari

Partea fundamentala;

Se lucreaza punindu-se accent pe precizia pasei la distanta , preluare , conducere , centrare si finalizare cu sau fara preluare

Exemple;

1. 2 grupe pe fiecare latura a terenului la jumatatea lui , alti coechipieri se afla la 15-17 m pe parteafiecarei grupe linga linia de margine.Se paseaza pe diagonala , se reprimeste la 20-25 m si se suteaza cu sau fara preluare.

- 20 repetari -

2.Aceeasi asezare a jucatorilor , se paseaza pe diagonala , celalalt preia , conduce spre coltul terenului , centreaza , iar cel care a pasat pe diagonala finalizeaza din prima(fara preluare).

- 20 repetari -

3.Partea de incheiere

- alergare usoara de durata 10 min.

exercitii de respiratie - 2 min.

strecthing

FISA DE OBSERVATIE NR. 2

Loc de desfasurare: complex Steaua - teren nr. 6

Efectiv: 28 jucatori

Materiale: 28 mingii,laloane mici

Ora: 11⁰⁰ - 12¹⁵

Volum: 85%

Intensitate: 65%

Partea de incalzire duirata - 20 min.

-incalzire individuala cu minge (auto-pasa-preluare,conducere)

-pase la distanta mica la semidistanta si la distanta mare,

-5 contra 2(cu pasa din prima)

-voleibalari cu capul si cu piciorul,

-pase la semidistanta in triunghi cu accent pe preluare - pasa.

Partea fundamentala

Se lucreaza in criza de spatiu si timp si se mai pune accent pe presing cu 5-6 jucatori.

Exemple;

Spatiu limitat,joc 5x5 (preluare - pasa) cu accent pe demarcaj,preluare-pasa,depaosedare si un-doi.

Durata- 15 min. -pauza activa (al. usoara) -se lucreaza5 serii cu o intensitate de 85%

2. 6 contra 6 pe diagonala terenului.O grupa conduce mingea pina la jumatatea terenului,o paseaza celeilalte grupe si face presing agresiv.Daca recupereaza mingea incearca sa finalizeze.

Se lucreaza (durata6 min. )-pauza activa (alergare usoara cat lucreaza celelalte 2 grupe ).

Se fac 6 repetari.

Partea de incheiere -durata 10-15 min.

-alergare usoara -500-600msi se incheie cu sprint pe diagonala,

-mers cu exercitii de respiratie.

FISA DE OBSERVATIE NR. 3

Loc de desfasurare: complex Steaua -teren nr. 6

Efectiv: 22 jucatori,

Ora: 11⁰⁰-12⁴⁵

Volum: 50-60%

Intensitate: 80-95%

Meci de verificare

In cadrul microciclului,de dinaintea meciului, echipa a sustinut un meci de pregatire si verificare.

Nu s-a pus problema scorului ci modul cum sa se marcheze cat

Mai multe goluri din majoritatea actiunilor ofensive.

De asemeni s-a pus accent pe schemele de joc intens lucrate la antrenamentele precedente,cele in care fundasii laterali asigurau superioritatea numerica in atac si mijlocasii asigurau superioritatea numerica in aparare, cat si acele scheme bazate pe un-doi-uri realizate pe partile laterale ale terenului si finalizate cu centrare si finalizare fara preluare.

FISA DE OBSERVATIE NR. 4

Loc de desfasurare: complex Steaua -teren nr. 6

Efectiv: 27 jucatori

Materiale: 18 mingii

18 jaloane mici

Ora: 15⁰⁰- 16³⁰

Volum: 80%

Intensitate: 65%

Partea de incalzire durata -20 25 min.

-variante de alergare

-alergare usoara+sprint cu schimbari de directie

-alergare usoara +sprint cu schimbari de directie + sarituri cu extensie

Partea fundamentala durata - 50-60 min.

Circuit de forta- format din;

5 x10 sarituri cu genunchii la piept;

5 x 10 sprinturi pe10 - 15 m,dus intors;

5 x 10 sarituri la cap cu minge oferita;

5 x 10 m sprinturi,fiecare terminindu-se cu sut la poarta.

Intensitate -60 %, volum - 85 - 90 %

Se lucreaza pe 3 ateliere.

Pauza activa -alergare usoara 600 m cu exercitii de respiratie

Doua linii fata in fata la 35 m;

Se va lucra dus intors.

Se incspe cu alergare usoara si se mareste progresiv viteza pina la in 6x30 m,

Se trece din nou la alergare usoara 30 m si apoi sprint 30 m-3 repetari,

Alergare usoara 30 m ,sprint 4x30 m,

Alergare usoara 2x30 m,sprint 5x30 m

Se reia exercitiul scazindu-se progresiv numarul de sprinturi pina se ajunge la 1x30 m.

Fiecare se va repeta de 4 ori.

Pauza intre repetari este activa - alergare usoara 100 m.

Partea de incheiere      durata 15 - 20 min.

-alergare usoara 1000- 1500m,

-exercitii de respiratie,

-stretching.

FISA DE OBSERVATIE NR. 5

Loc de desfasurare: complex Steaua - teren nr. 6

Efectiv: 21 jucatori

Materiale: 21 mingi , jaloane mici

Ora:11⁰⁰-12³⁰

Volum: 75%

Intensitate: 70%

Partea de incalzire durata -20 min.

-incalzire individuala cu mingea,

-pase in doi la distanta mica,la semidistanta,la distanta mare,

-voleibalarea mingiicu capul si piciorul.

Partea fundamentala durata -35 - 45 min.

Se lucreaza pe compartimente.

Mijlocasii + Virfurile

-lucreaza pentru pasa lunga , preluare si sut la poarta cu obiectiv marcarea golului,

Fundasii

-lucreaza pentru sustinerea sau initierea atacului cu plecari pe extrema,centrare pentru unii, iar ceilalti pentru respingere din preajma portii

Exemple;

Doua grupe cu minge pe ambele laturi ale terenului la linia de mijloc.Se paseaza la un jucator aflat la limita careului de 16 m, acesta la rindul lui paseaza scurt , iar cel care a pasat primul suteaza la poarta.

Lansarea pe extrema de la jumatatea terenului, centrare din viteza iar cei aflati in careu unii vor incerca sa finalizeze iar altii sa respinga.

Pasa lunga pe diagonala la jucatorul B., acesta paseaza paralel cu linia de 16 m., jucatorul A. suteaza fara preluare.

AAAAAA

AAA

Un sir A pe partea dreapta cu mingii, un jucator B in centru, iar alt sir C pe partea stanga fara minge.

A paseaza la B si pleaca in viteza pe extrema, reprimeste de la B, centreaza iar cel din sirul C vine si finalizeaza fara preluare.

5. Joc bilateral pe teren cu aplicarea exercitiilor efectuate precedent.

Partea de incheiere - durata 7'-10'

alergare usuara 500-600 m.;

mers cu exercitii de respiratie;

stretching.

FISA DE OBSERVATIE NR. 6

Loc de desfasurare: complex Steaua -teren nr. 6

Efectiv: 16 jucatori

Materiale: 16 mingii, 16 jaloane mici,

Ora: 11⁰⁰-12⁰⁰

Volum: 60%

Intensitate: 90% - 100%

Partea de incalzire durata-10 min.

-variante de alergare din scoala alergarii,

-incalzire individuala cu mingea,

-combinatii; alergare usoara - sprint cu schimbari de directie-sarituri cu extensie.

Partea fundamentala durata- 25 min.

I. Circuit format din:

10 sarituri cu genunchii la piept;

10 sprinturi pe 5-7 m.;

10 sarituri la cap cu minge oferita;

5 sprinturi pe 10 m., fiecare finalizat cu sut la poarta.

Se repeta de 3 ori acest circuit;

Pauza este activa - alergare usuara 300 m.;

Se lucreaza cu o intensitate 90% - 100%

II.        Doua linii fata in fata la 35 m.:

Alergare usoara, se mareste progresiv viteza pana se ajunge la 4/4. Se executa 4 repetari.

Alergare usoara 35 m., intoarcere si sprint pe 35 m.

Se realizeaza 4 repetari.

Alergare usoara 1x35 m., intoarcere si sprint 2x35m.

Serealizeaza 3 repetari.

Alergare usoara 2x35 m., intoarcere si sprint 3x35m.

Se realizeaza 2 repetari.

Intre repetari se realizeaza o pauza activa constand dintr-o alergare usoara.

Partea de incheiere durata 5 min.

alergare usoara 300-500 m.;

mers cu exercitii de respiratie;

stretching.

FISA DE INREGISTRARE NR.7

Loc de desfasurare: complex Steaua -teren nr. 6

Efectiv: 16 jucatori

Materiale: 16 mingii, 16 jaloane mici,

Ora:11⁰⁰-12⁰⁰

Volum: 60%

Intensitate: 95%

Partea de incalzire durata-10 min.

-variante de alergare din scoala alergarii,

-incalzire individuala cu mingea,

-combinatii; alergare usoara - sprint cu schimbari de directie-sarituri cu extensie.

Partea fundamentala durata - 20 min.

I. Circuit

15 sarituri cu genunchii la piept;

15 sprinturi pe 5-7 m.;

15 sarituri la cap cu minge oferita;

10 sprinturi pe 10 m., fiecare finalizat cu sut la poarta.

Se repeta de 2 ori acest circuit;

Pauza este activa - alergare usoara 200 m.;

Se lucreaza cu o intensitate 95%

III.     Doua linii fata in fata la 40 m.:

Alergare usoara, se mareste progresiv viteza pana se ajunge la 4/4. Se executa 3 repetari.

Alergare usoara 40 m., intoarcere si sprint pe 40 m.

Se realizeaza 3 repetari.

Alergare usoara 2x30 m., intoarcere si sprint 3x30m.

Se realizeaza 4 repetari.

Alergare usoara 2x25 m., intoarcere si sprint 2x35m.

Se realizeaza 4 repetari.

Partea de incheiere durata 10 min.

alergare usoara 500-1000 m.;

mers cu exercitii de respiratie;

stretching.

FISA DE INREGISTRARE NR.8

Loc de desfasurare: complex Steaua -teren nr. 6

Efectiv: 16 jucatori

Materiale: 16 mingii, 16 jaloane mici

Ora: 10⁰⁰-11⁰⁰

Volum:70%

Intensitate: 98%

Partea de incalzire durata -10 min.

-variante de alergare

-alergare usoara+sprint cu schimbari de directie

-alergare usoara +sprint cu schimbari de directie + sarituri cu extensie

Partea fundamentala durata 20 - 25 min.

I. Circuit de forta- format din;

- 5 x10 sarituri cu genunchii la piept;

- 5 x 10 sprinturi pe10 - 15 m, dus intors;

- 5 x 10 sarituri la cap cu minge oferita;

- 5 x 10 m sprinturi, fiecare terminindu-se cu sut la poarta.

Intensitate -90 %, volum - 70 %

Se lucreaza pe 3 ateliere.

Pauza activa -alergare usoara 600 m cu exercitii de respiratie

II. Doua linii fata in fata la 35 m;

- Se va lucra dus- intors.

Se incepe cu alergare usoara si se mareste progresiv viteza pina la in 6x30 m,

Se trece din nou la alergare usoara 30 m si apoi sprint 30 m-3 repetari,

Alergare usoara 30 m, sprint 4x30 m,

Alergare usoara 2x30 m, sprint 5x30 m

Se reia exercitiul scazindu-se progresiv numarul de sprinturi pina se ajunge la 1x30 m.

Fiecare se va repeta de 4 ori.

Pauza intre repetari este activa - alergare usoara 100 m.

Partea de incheiere durata 5 - 7 min.

- alergare usoara 500- 1000m,

-exercitii de respiratie,

-stretching.

FISA DE OBSERVATIE NR. 9

Loc de desfasurare: complex Steaua teren nr. 6

Efectiv: 25 jucatori

Materiale: - 25 mingi

- 20 jaloane

Ora: 11⁰⁰- 12³⁰

Volum: 65%

Intensitate: 95%

Incalzire

-20 min.-durata

-variante de alergare 8 serii

-pase scurte (la distanta scurte) -50 repetari

-pase lungi(la distanta lunga) - 10 repetari

-preluari - 20 repetari

-voleibalari cu capul si piciorul - 20 repetari

-preluare-pasa - 20 repetari

Partea fundamentala;

Se lucreaza punindu-se accent pe precizia pasei la distanta , preluare , conducere , centrare si finalizare cu sau fara preluare

Exemple;

1. 2 grupe pe fiecare latura a terenului la jumatatea lui , alti coechipieri se afla la 15-17 m pe parteafiecarei grupe linga linia de margine.Se paseaza pe diagonala , se reprimeste la 20-25 m si se suteaza cu sau fara preluare.

- 20 repetari -

2.Aceeasi asezare a jucatorilor , se paseaza pe diagonala celalalt preia, conduce spre coltul terenului , centreaza , iar cel care a pasat pe diagonala finalizeaza din prima(fara preluare).

- 20 repetari -

FISA DE OBSERVATIE NR. 10

Loc de desfasurare: complex Steaua - teren nr. 6

Efectiv: 21 jucatori

Materiale: 21 mingi , jaloane mici

Ora: 11⁰⁰-12³⁰

Volum: 50%

Intensitate: 90%

Partea de incalzire durata - 10 min.

-incalzire individuala cu mingea,

-pase in doi la distanta mica, la semidistanta,la distanta mare,

-voleibalarea mingii cu capul si piciorul.

Partea fundamentala durata -35 min.

Se lucreaza pe compartimente.

Mijlocasii + Virfurile

-lucreaza pentru pasa lunga, preluare si sut la poarta cu obiectiv marcarea golului,

Fundasii

-lucreaza pentru sustinerea sau initierea atacului cu plecari pe extrema,centrare pentru unii, iar ceilalti pentru respingere din preajma portii

Exemple;

Doua grupe cu minge pe ambele laturi ale terenului la linia de mijloc.Se paseaza la un jucator aflat la limita careului de 16 m, acesta la rindul lui paseaza scurt , iar cel care a pasat primul suteaza la poarta.

Lansarea pe extrema de la jumatatea terenului, centrare din viteza iar cei aflati in careu unii vor incerca sa finalizeze iar altii sa respinga.

Pasa lunga pe diagonala la jucatorul B., acesta paseaza paralel cu linia de 16 m., jucatorul A. suteaza fara preluare.

AAAAAA

AAA

Un sir A pe partea dreapta cu mingii, un jucator B in centru, iar alt sir C pe partea stanga fara minge.

A paseaza la B si pleaca in viteza pe extrema, reprimeste de la B, centreaza iar cel din sirul C vine si finalizeaza fara preluare.

5. Joc bilateral pe teren cu aplicarea exercitiilor efectuate precedent.

Partea de incheiere - durata 7'-10'

alergare usuara 500-600 m.;

mers cu exercitii de respiratie;

stretching.