Rezistente electrice in electronica

Rezistente electrice in electronica

In instalatiile electronice intervin o varietate de tipuri de rezistente electrice, care pentru masurare, necesita aparate si/sau metode specifice. Cele mai intalnite tipuri de rezistente electrice in electronica sunt:

Rezistente liniare - rezistente la care raportul U/I ramane constant, oricare ar fi valoarea tensiunii aplicate sau a curentului ce le strabate (in limitele nominale). In aceasta grupa intra majoritatea rezistentelor    utilizate in electronica.

Rezistente neliniare. Raportul U/I, la acestea, depinde de U sau de I (in limitele nominale) si pot fi:

Rezistente pozitive: curentul creste cand creste tensiunea la borne;

exemple tipice: varistorul si dioda in conductie directa;

Rezistente negative: la acestea curentul scade la cresterea tensiunii

(in limitele nominale) si invers, creste la scaderea tensiunii; exemplu, rezistenta diodei tunel, pe portiunea 'deal-vale'.

Rezistenta dinamica sau incrementala este rezistenta masurata pe un interval relativ mic (R_d = DU/ I) al caracteristicii volt-amper a unei rezistente neliniare, cum este, de exemplu, rezistenta dinamica la o dioda Zener[1].

Rezistenta in c.c. si in c.a. Rezistenta in c.c. este rezistenta unui conductor (sau rezistor) masurata in c.c. (raportul U/I), iar rezistenta in c.a. este rezistenta aceluiasi fir (sau rezistor) masurata in c.a. la o frecventa specificata. De regula, rezistenta in c.a. este mai mare decat cea in c.c.

Rezistoare parametrice. Sunt dispozitive la care rezistenta depinde de un parametru controlabil (temperatura, iluminare, tensiune etc.). Dintre acestea, pentru electronica mai importante sunt termistoarele si fotorezistentele.

• Termistoarele sunt rezistoare a caror rezistenta (U/I) depinde puternic de temperatura (de regula, scade la cresterea lui T).
• Fotorezistentele sunt rezistoare la care rezistenta (U/I) depinde de iluminare, fiind mare (MW) la intuneric si foarte mica (zeci de W) la lumina zilei.