Repararea mecanismelor de transmisie prin lant

REPARAREA MECANISMELOR DE TRANSMISIE PRIN LANT

1 FORMELE SI CAUZELE DETERIORARII MECANISMELOR DE TRANSMISIE PRIN LANT

Identificarea formelor de deteriorare a transmisiilor prin lant si stabilirea cauzelor care le provoaca permit proiectantilor sa evite sau sa limiteze efectele acestora si astfel sa fie respectate

conditiile unei functionari sigure, intr-o perioada de timp stabilita. Se vor evidentia atat forme de

deteriorare ce pot fi evitate prin calcule de rezistenta cat si prin masuri tehnologice si functionale

(de intretinere).

Uzarea articulatiilor este principala forma de deteriorare a transmisiilor prin lant, cauza fiind aparitia, in timpul functionarii, a unor presiuni pe suprafetele in miscare relativa (bolturi-bucse, bucse-role). In urma uzarii se produce o marire a lungimii lantului, ceea ce conduce la o angrenare incorecta a lantului cu dintii rotilor de lant. Pentru evitarea unor uzari pronuntate, intre suprafetele in contact trebuie sa existe o pelicula de lubrifiant rezistenta, presiunea efectiva in pelicula fiind limitata la o valoare admisibila. Calculul principal va fi la strivire a peliculei de lubrifiant din zona de contact.

Distrugerea suprafetelor functionale prin aparitia de ciupituri (oboseala de contact), ca urmare a solicitarii de contact, variabila in timp, apare numai la transmisiile bine unse si bine etansate, la care uzura abraziva este neinsemnata. Se evita prin alegerea unor materiale cu duritati superficiale mari.

Uzarea dintilor rotilor de lant poate fi micsorata prin alegerea corespunzatoare a materialului si tratamentului pentru acestea si prin imbunatatirea conditiilor de ungere.

Ruperea ecliselor, in dreptul gaurilor pentru bolturi sau bucse, in cazul lanturilor clasice, sau in zona mediana a ecliselor dintate, apare la lanturi puternic solicitate si care functioneaza la viteze mari. Se impune limitarea vitezei de functionare si efectuarea unui calcul de rupere statica prin tractiune. Prin acest calcul se tine seama si de existenta altor solicitari ale elementelor constitutive ale lantului - de exemplu, forfecarea boltului in zona de capat a bucselor si incovoierea acestuia, in limita jocului dintre bolt si bucsa.

Rotirea ecliselor fata de bolturi, respectiv fata de bucse, apare accidental, in cazul unei

executii si montaj necorespunzatore a elementelor lantului.

2 REPARAREA MECANISMELOR DE TRANSMISIE PRIN LANT

In constructia anumitor masini, utilaje si instalatii se folosesc lanturi cu bucse si role (Gall) sau lanturi dintate. Aceste lanturi pun in functiune organele de miscare prin intermediul rotilor dintate de constructie speciala.

Uzare lanturilor se caracterizeaza printr-o marime a pasului dintre centrele zalelor care pot conduce la ruperea lantului la iesirea acestuia de pe roti. Lanturile care prezinta astfel de uzari nu pot fi folosite si ca atare trebuie inlocuite cu altele noi. Odata cu lantul se uzeaza si flancurile rotilor de lant, mai mult la rotile conducatoare si mai putin la cele conduse. Rotile ai caror dinti s-au subtiat prin uzare trebuie inlocuite cu altele noi, executate foarte precis in ceea ce priveste forma geometrica a dintilor.

Dupa frezarea dintilor, rotile se trateaza termic si se lustruiesc.

Tratamentul termic cel mai indicat pentru aceste roti este prin CIF, fiindca inlatura posibilitatea de deformare a dintilor sau a rotii si se obtine o suprafata neteda si dura.

In constructia masinilor-unelte cum sunt: masinile de frezat portal, masinile de rectificat etc., se intalnesc o serie de variatoare pentru turatie si anume variatoare cu discuri si bile, variatoare tip PIV (Pozitives infinement variables), care transmit miscarea prin lant cu dinti radiali.

Reconditionarea acestor variatoare consta in inlaturarea defectelor pieselor prin procedeele aratate mai inainte, dar ce este mai important de obtinut la reconditionarea lor este finetea suprafetelor discurilor in portiunile unde lucreaza bilele, precum si suprafata bilelor.

In cazul variatoarelor tip PIV elementele care se uzeaza sunt in primul rand lantul si discurile conice.

Fenomenul de uzare se manifesta intre zale, bolt si lamelele de antrenare care se subtiaza si capata joc in canalele discurilor conice, scotand lantul din uz. Reconditionarea lui nu este posibila si se inlocuieste cu altul nou.

Daca saibele conice sunt uzate, ele se inlocuiesc intotdeauna perechi. Buna functionare a variatorului depinde de felul cum sunt executate discurile conice si in special canalele de antrenare. Dupa tratamentul termic al discurilor, canalele si suprafetele conice se rectifica. Cu cat suprafata este mai fina si lucioasa cu atat uzarea elementelor lantului va fi mai mica. Discurile noi se echilibreaza dinamic inainte de tratamentul termic.

CONCLUZII

Normativele de reparatii stabilesc elementele regimulului de reparatii, consumul de materiale si piese de schimb, precum si finantarea executarii reparatiilor.

Elementele regimului de reparatii sunt:

- complexitatea reparatiilor;

- durata reparatiilor;

- numarul orelor de lucru manuale si de masina necesare executarii reparatiilor;

- ciclul de reparatii;

- structura ciclului de reparatii;

- durata de functionare a masinii intre doua reparatii.

Stabilirea consumului de materiale pentru executarea reparatiei.

Consumul de materiale pentru efectuarea reparatiilor trebuie sa se stabileasca anticipat in vederea intocmirii planului de aprovizionare cu materiale.

Consumul exact de materiale se stabileste insa dupa demontarea masinii in vederea reparatiei, cu care ocazie se intocmeste o fisa de constatare, in care se trec piesele ce trebuie reparate si materialele necesare, cu dimensiuni si calitati.

Stabilirea necesarului de piese de schimb in vederea executarii reparatiilor

Pentru a se reduce timpul necesar repararii masinilor, este de dorit sa se formeze un stoc de piese de schimb (gata confectionate), care sa inlocuiasca fara prelucrare, pe cele mai uzate. In functie de durata lor in serviciu, piesele ce se inlocuiesc se impart in:

- piese de rezerva;

- piesa de schimb.

Piesele de rezerva se caracterizeaza prin aceea ca durata lor in serviciu este aproximativ egala cu durata de functionare a masinii intre doua reparatii curente.

Piesele a caror durata de serviciu este mai mare decat intervalul dintre reparatii curente, precum si cele care se comanda pe baza foilor de constatare, se numesc piese de schimb.

In grupa pieselor de rezerva intra si piesele ce se inlocuiesc in caz de accident.

Pentru a se stabili stocul de schimb din magazine, trebuie sa se tina seama de cantitatea maxima si minima de piese ce va sta la dispozitia atelierului de reparatii. Pe masura ce stocul de piese scade in urma consumului, acesta se va completa pana la atingerea cantitatii maxime.

Costul reparatiilor

Costul reparatiilor reprezinta suma tuturor cheltuielilor cu reparatii si se obtine cu relatia:

Ct=Cm+Cmp+Cps+R+T

In care:

Ct-este costul total al reparatiilor;

Cm-costul materialelor;

Cmp-costul manoperei (manuale si la masina);

Cps-costul pieselor de schimb;

R-cheltuieli de regie;

T-diferite taxe si impozite.

Pentru a stabili costul reparatiilor, se intocmeste anual, de catre serviciul mecanicului-sef, normarea tuturor lucrarilor de reparatii, pentru utilaje care trebuie reparate in cursul unui an.

Pe baza acestor date se intocmeste planificarea financiara a reparatiilor. Cheltuielile cu reparatii curente si mijlocii se suporta din fondul destinat productiei, iar reparatiile accidentale mari, din fondul reparatiilor capitale.

MASURI DE TEHNICA A SECURITATII MUNCII LA INTRETINEREA MASINILOR SI UTILAJELOR

(N.T.S.M si P.S.I.)

In ateliere de reparatii si intretinere se iau o serie de masuri in scopul protectiei impotriva accidentarilor si deteriorarii organelor de masini.

Printre acestea putem enumera :

temperatura in interiorul atelierului trebuie sa fie optima pentru desfasurarea activitatii (temperatura ridicata micsoreaza atentia si perceptia, iar cea scazuta micsoreaza mobilitatea lucratorilor) ;

masuri de mecanizare si automatizare, in special a operatiilor grele si cu risc crescut de accidentari;

curatarea aerului de gaze, praf, aburi prin ventilatie;

atelierele de reparatii si intretinere trebuie sa fie bine iluminate, atat ziua cat si noaptea;

protejarea instalatiilor electrice impotriva scurti-circuitarii si legarea aparatelor si instalatiilor la pamant;

verificarea inainte de utilizare a instalatiilor de ridicat (cabluri, lanturi, scripeti);

ancorarea masinilor si instalatiilor in timpul transportului;

evitarea stationarii muncitorilor in raza de actiune a macaralelor;

mecanismele de ridicat si transportat sa fie manevrate numai de personalul calificat in acest scop;

respectarea regulilor prescrise pentru personalul care manevreaza substantele necesare spalarii pieselor (manusi, masti de gaze, interzicerea folosirii flacarii deschise, departarea de locurile de sudare);

verificarea starii utilajelor si dispozitivelor folosite;

indepartarea aschiilor de pe masini;

respectarea regulilor de depozitare a pieselor;

Lucrarile executate in cadrul montajului general prezinta in foarte multe cazuri pericole de accidente care pot fi evitate daca se respecta normele indicate pentru aceste lucrari.

Astfel la executare operatiilor auxiliare legate de transport si de ridicare apar cele mai frecvente accidente datorita manevrarii incorecte a instalatiilor si prinderii necorespunzatoare a sarcinilor. Din aceasta cauza, manevrarea unor asemenea instalatii (unele macarale, poduri rulante, electrocare, electrostivuitoare etc.) trebuie efectuate numai de catre personal special instruit. Prinderea gresita a sarcinilor in carligul sau in dispozitivul macaralei constituie cea mai frecventa sursa de accidente. Pentru evitarea lor se vor verifica cu atentie starea cablurilor, a lanturilor si a dispozitivelor de prindere a sarcinilor, modul de prindere a sarcinilor, modul de prindere si modul de asezare a sarcinilor pe sol sau pe bancul de montaj, rodaj sau incercare. In nici un caz nu sunt permise manevrarea sarcinii in timpul mersului stand sub ea sau trecerea pe sub bratul macaralei aflat in functiune.

Daca la ridicarea unei sarcini nu este cunoscut centrul ei de greutate el se determina prin efectuarea a catorva ridicari de proba la o inaltime mica (20 - 40 cm), coborandu-se si deplasandu-se in mod corespunzator si succesiv mijloacele de legat (cabluri, lanturi, odgone etc.).

Sarcinile grele se ridica in doua etape. Mai intai se ridica sarcina cu 25 30 de cm, se verifica modul de legare si dupa aceea se ridica la inaltimea necesara.

Sarcina asezata pe locul de destinatie se poate dezlega numai dupa ce se verifica stabilitatea ei.

La efectuarea rodajului si a incercarilor este necesar sa se verifice prinderea corecta a agregatului pe bancul de lucru si imprejurimile locului respectiv cu aparatori sub forma de panouri din plasa de sarma sau tabla pentru a se evita accidentele produse de unele obiecte ce pot fi aruncate din agregatul incercat (piulite nestranse, scule sau iese uitate etc.).

Locurile in care se efectueaza rodajul si incercarea masinilor mai ales cand se lucreaza cu produse inflamabile vor fi dotate cu tot echipamentul necesar prevenirii si stingerii incendiilor

Modul in care se face intretinerea masinilor, utilajelor si instalatiilor trebuie sa conduca la protectia personalului muncitor contra accidentelor si la reducerea efortului fizic. Lucrarile de intretinere a masinilor, utilajelor si instalatiilor se fac numai cand acestea sunt in stare de repaus, pentru ca partile in miscare sa nu produca accidente.

Pentru ungerea diverselor parti ale masinilor, utilajelor si instalatiilor se vor utiliza dispozitivele existente in acest scop.

In vederea realizarii unei atmosfere corespunzatoare si fara pericol de incendiu, in interiorul depozitului sau magaziei vor exista dispozitive de aerisire si ventilatie, iar fumatul si iluminatul cu felinare, cu petrol sau cu lumanari sunt categoric interzise. Locurile unde exista pericol de incendiu trebuie dotate cu materiale de stingere a incendiilor.

BIBLIOGRAFIE

1.     Ciocarlea,Vasilescu, A., si altii, Manual pentru clasa a XII-a filiera tehnologica/profil tehnic/specializarea mecanica, Editura All Educational, Bucuresti, 200

2.     Drobota, V., si altii, Organe de Masini si Mecanisme, manual pentru licee industriale si agricole clasele a X-a, a XI-a, a XII-a si scoli profesionale anii I, II, III, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1988.

3.     Gheorghe, I., Tehnologia Asamblarilor si Montajelor, manual pentru licee industriale cu profil mecanic (meseria de mecanic pentru masini si utilaje), clasele a XI-a si a XII-a si scoli profesionale, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1988.

4.     Sechi M., si altii, Motoare cu combustie interna, manual pentru licee industriale cu profil de mecanica si matematica-mecanica clasa a XII-a si scoli profesionale, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981.

5.     Steflea, Al., si a., Tehnologia intretinerii si repararii motoarelor cu combustie interna, manual pentru licee industriale cu profil de mecanica clasa a XI-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978.

6.     Voicu ,M., si altii, Utilajul si Tehnologia Prelucrarilor prin Aschiere, manual pentru clasa a XII-a, licee industriale cu profil mecanic, meseria de prelucrator prin aschiere si scoli profesionale, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1988.