Importanta resurselor genetice vegetale

Importanta resurselor genetice vegetale

Importanta resurselor genetice pe plan mondial

1.1. Pe plan mondial

Primele masuri pentru pastrarea si conservarea biodiversitatii pe Terra s-au inregistrat abia la inceputul sec.XIX.

Initiative privind conservarea biodiversitatii s-au facut in Rusia, SUA, Anglia, Germania, dar aceste actiuni s-au dovedit insuficiente fara sprijin financiar, deoarece se cantonau la interesele de moment ale unor Universitati sau Gradini botanice.

Cei care au reusit sa stranga mari colectii de plante si mai putin sa se ocupe de conservarea lor au fost Vavilov, Mayer, Kosterman, etc.

in perioada 1957-1961 sub egida Organizatiei pentru Agricultura si Alimentatie (FAO) s-a reusit sa se induca ideea de necesitate a conservarii resurselor genetice, iar in 1963-1968 s-a inceput oficial organizarea internationala pentru colectarea, conservarea si schimbul de germoplasma.

Mai tarziu au luat fiinta G.C.I.A.R.-Grupul International Consultativ pentru Cercetare in Agricultura infiintat cu participarea a 35 de tari, printre care si Romania, care in 1974 a creat Consiliul International pentru Resurse Genetice la plante (I.B.P.G.R.I.), iar in 1994 s-a transformat in Institutul International pentru Resurse Genetice la plante(I.P.G.R.L), avand rol de a coordona programele de resurse genetice la plante.

Pentru ca resursele genetice vegetale sa fie valorificate superior, ele trebuie evaluate din punct de vedere morfologic, fiziologic, biochimic, etc.

Indiferent cate insusiri negative are un genotip introdus in colectie trebuie pastrat cu multa grija, intrucat niciodata nu se poate sti cand si unde va putea fi de folos. Germoplasma trebuie tinuta sub control permanent, deoarece orice pierdere duce la reducerea diversitatii genetice (CociuV.1979).

Prin colectarea resurselor genetice se mareste numarul genotipurilor, sporind sansele de a evidentia genotipuri capabile sa infrunte conditii ecologice, extreme, genotipuri cu rezistenta sporita la boli si daunatori, de asemenea sunt mai usor de realizat combinarile si recombinarile de gene pe linia obiectivelor propuse in programele de ameliorare.

Mentinerea colectiilor pomicole la inceput s-a facut sporadic, dar in prezent se observa in intreaga lume o preocupare crescanda de a colecta, conserva si perpetua germoplasma pomicola valoroasa, deoarece bazele genetice ale speciilor pomicole din lume dispar cu rapiditate.

Cultura prunului se bucura de multa atentie in toate tarile, care dispun de conditii climatice corespunzatoare cerintelor biologice ale soiurilor de prun.

Prunul este o specie pomicola importanta, fiind cultivata in tari ca: SUA, China, Romania, Ex-Iugoslavia, Germania, Rusia, Turcia, Italia, etc., astfel incat el reprezinta un mijloc important de venituri si un produs alimentar deosebit de apreciat.

Extinderea mare si aprecierea de care se bucura prunul mai ales in Europa se datoreaza urmatoarelor insusiri: rusticitatea mare a pomilor,

inmultirea usoara prin samanta, drajoni, etc;

perioada lunga de valorificare ;

continut bogat in elemente nutritive si biostimulatoare fac din prune o sursa bogata de energie si sanatate.

Valoarea alimentara a prunelor rezulta mai ales din diversitatea substantelor nutritive pe care le contin. in functie de soi, prunele contin: 7-18% zahar, 0,16-2,30% acizi, 0,15-1,5% substante tanante, cantitati insemnate de vitamina C, etc.

Cele mai importante tari care au o productie mare de prune sunt: China (4.200 mii tone), SUA (689 mii tone), Romania (442 mii tone), Germania (417 mii tone), etc.(tabel 1).

O atentie doesebita se acorda conservarii resurselor genetice vegetale la genul Primus tocmai pentru diversitatea si variabilitatea genetica de care dispune in prezent (peste 200 specii si peste 10 mii de soiuri, portaltoi si biotipuri locale) si pentru importanta economica si alimentara a soiurilor cultivate in majoritatea tarilor si continentelor.

Resursele genetice la genul Prunus au capatat o conotatie speciala in politica de conservare a resurselor genetice ale unor tari (SUA, China, Romania, Franta, etc.) sau a Uniunii Europene (program special de realizare a unor banci de gene si a unor date).

Productia de prune in principalele tari cultivatoare in perioada 2000-2002 (Dupa FAO Datebase, 2004)

Tabelul 1

Importanta resurselor genetice in Romania

O data cu ideile de colectionare si de conservare a biodiversitatii aparuta pe plan mondial, astfel de idei au aparut si in Romania la sfarsitul sec.XIX-inceputul sec.XX.

Mari biologi ca: Grecescu, Antipa, Racovita, Lichiaidopol, etc. au reusit sa atraga interesul opiniei publice si a altor organizatii de stat cu privire la ocrotirea plantelor si animalelor pe teritoriul Romaniei.

in 1930 a aparut prima lege pentru protectia conservarii naturii in Romania. Pe baza acestei legi s-a infiintat Comisia Monumentelor Naturale si Comisii regionale la Cluj, Iasi si Craiova.Reteaua Nationala cuprinde in prezent 844 de arii protejate si acopera 5,0 % din teritoriul Romaniei. Interesul pentru conservarea biodiversitatii se datoreaza faptului ca Romania are o diversitate genetica foarte complexa, cuprinzand 45% din speciile care traiesc pe acest continent. Din pacate, activitatea de protejare a biodiversitatii se mentine la cote cu mult mai reduse decat in alte tari.

Exploatarea resurselor genetice in Romania pe baze stiintifice a inceput inca din 1937 dupa infiintarea Institutului de Cercetari Agricole din Romania (I.C.A.R.).

Dupa 1967 prin infiintarea unor institute de profil, a crescut si interesul de colectare si pastrare in colectii a peste 6000 de accesiuni la plante pomicole si la alte plante.

in 1990 s-a dat in folosinta la Suceava, Banca de gene pentru conservarea plantelor, singura din Romania, unitate moderna, racordata la reteaua europeana de conservare a resurselor genetice vegetale.

Colectia de prun are o importanta majora in Romania, daca se ia in calcul importanta acestor soiuri pentru economia cresterii fructelor (tabelul 2).

La plantele pomicole (exemplu: prunul) cu inmultire vegetativa bancile de gene sunt de fapt colectii de plante existente la Statiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultura (S.C.D.P.) Rm.Valcea, Institutul de Cercetare si Productie pentru Pomicultura Pitesti (banci de gene in camp), etc.

Majoritatea acestor unitati sunt racordate si antrenate la diferite programe de cercetare pentru conservarea resurselor genetice si la bancile de date la nivel national si european.

in cadrul Ministerului Agriculturii si al Ministerului Mediului exista o comisie internationala, care se ocupa cu conservarea resurselor genetice in Romania.

Mentinerea germoplasmei la genul Prunus se face ex-situ. Fiecare specie detine un numar cert de accesiuni (tabeluB). Depozitarea resurselor genetice (plante sterile - fara virusi) a inceput in urma cu 6-7 ani. Numarul de accesiuni e relativ mic si include varietati, portaltoi, hibrizi interspecifici, cultivare, etc.

Activitatea de conservare a resurselor genetice este expusa unor riscuri majore, iar in ultimii ani aceasta se confrunta cu lipsa fondurilor necesare asigurarii unei conservari mai corecte si cu o continuitate permanenta in toate domeniile.

PRODUCTIA DE PRUNE IN ROMANIA IN PERIOADA

Tabelul 2

Situatia actuala privind resursele genetice identificate in Romania in cadrul genului Prunus (Dupa Catalogul Bancii de

la Suceava)

Tabelul