PREVENIREA Sl COMBATEREA BOLILOR PLANTELOR DE CULTURA

PREVENIREA Sl COMBATEREA BOLILOR PLANTELOR DE CULTURA

1. Principiile de combatere a bolilor

Pierderile de recolta pe care le produc bolile plantelor impun an de an aplicarea de metode de prevenire si combatere a acestora.

Evolutia metodelor de lupta cu bolile plantelor a dus la o mare diversitate a metodelor si masurilor de lupta, diversitate care are insa adesea la baza aceleasi principii de combatere. Pentru intelegerea mai buna a materialului ce se expune in continuare, se prezinta notiunile folosite frecvent in acest capitol :

principiu - idee de baza, element fundamental, pe care se bazeaza prevenirea si combaterea ;

metoda procedeu (mod sistematic de efectuare a lucrarilor) folosit pentru prevenirea si combaterea bolilor ;

masura -element, actiune de prevenire si combatere, luata separat, ce intervine in cadrul unei metode ;

mijloc de combatere - produs chimic, biologic sau factor fizic, masina sau aparat destinate luptei cu bolile ;

tratament -depunerea cu scop precis a pesticidului, produsului microbiologic etc. pe obiectul tratat sau aplicarea unui factor fizic ;

criteriu - norma (caracteristica) pe baza careia se aplica tratamentele ;

tehnologie de prevenire si combatere - totalitatea metodelor, masurilor si tratamentelor aplicate dupa diferite criterii, asamblate in timp si spatiu in cadrul tehnologiei de cultura, care duce la diminuarea sau eliminarea pagubelor, la obtinerea recoltei optime si la pastrarea fara pierderi a produsului agricol.

Notiunile de mai sus se ierarhizeaza in felul urmator : principiu > metoda > masura.

Un prim grup de principii se refera la actiunea asupra patogenilor in vederea reducerii pierderilor de recolta. Acestea sunt urmatoarele :

Omorarea patogenilor (spori, scleroti, micelii, etc.) este absolut necesara datorita numarului enorm de spori, de propagule, care in conditii favorabile extind atacurile de boli. Pentru reducerea pagubelor produse de acesti patogeni se impune obligatoriu distrugerea acestora, care se realizeaza prin urmatoarele modalitati :

a. Eradicarea (lichidarea) -este un procedeu care poate da unele rezultate, mai ales la insecte in zone izolate, dar care pentru patogeni este destul de greu de aplicat.

b. Terapia -consta in aplicarea de masuri de combatere dupa ce cultura este atacata intr-o anumita masura. Se poate aplica in combaterea virusurilor, bacteriilor, organismelor de tip micoplasma si a ciupercilor.

c. Profilaxia - consta in aplicarea de masuri inainte de manifestarea patogenilor, adica preventiv. Se poate aplica pentru toate grupele de patogeni folosind metodele agrofitotehnice, dar si multe alte masuri, capabile sa distruga organismele daunatoare inainte de inceperea atacului.

Crearea conditiilor nefavorabile inmultirii naturale a patogenilor permite mentinerea nivelului atacului sub limita la care se inregistreaza pierderi de recolta. Aceasta se poate realiza prin :

a. Inrautatirea conditiilor de transmitere prin samanta, resturi vegetale, pe cale aeriana sau pe alte cai, cu diverse metode.

b. Inrautatirea conditiilor de dezvoltare a patogenilor, care duce la reducerea riscului de epidemii grave ; de regula, masurile agrofito-tehnice au un rol foarte important in acest sens.

c. Reducerea vitezei de inmultire are o mare importanta pentru patogenii care se inmultesc exploziv (mana cartofului, ruginile graului etc.) ; de obicei, soiurile si hibrizii toleranti si cei rezistenti indeplinesc usor acest rol.

3. Cresterea rezistentei plantelor are un rol esential din punct de vedere epidemiologic :

a. Rezistenta verticala (specifica) are efecte ridicate in prevenirea aparitiei bolilor si se realizeaza prin cultivarea de soiuri si hibrizi cu o gena sau cateva gene de rezistenta. Uneori, in acelasi sens actioneaza si fungicidele imunizante.

b. Rezistenta orizontala (nespecifica) este de origine poligenica, actioneaza fata de toate rasele patogenilor si are un caracter relativ cantitativ. Atacul care se inregistreaza este redus si, spre deosebire de rezistenta verticala care are o stabilitate scazuta, rezistenta orizontala este mult mai stabila.

c. Imbunatatirea cresterii plantei de cultura poate diminua influenta pagubitoare a bolilor. In conditiile asigurarii optime cu elemente nutritive, apa,_: lumina etc, plantele pot creste repede, uneori chiar foarte repede, sunt mai viguroase si adesea pot compensa sau reface suprafata foliara pierduta datorita atacului bolilor. De asemenea, plantele mai viguroase suporta mai usor prezenta unor boli.

d. Vindecarea plantei si refacerea tesuturilor se poate realiza prin : oprirea atacului prin aplicarea unui fungicid curativ, refacerea organelor atacate cu ajutorul regulatorilor de crestere si al diferitelor procedee agrofitotehnice.

Utilizarea factorilor naturali de franare a atacului este un principiu important in cadrul protectiei integrate in vederea reducerii tratamentelor chimice.

Imbunatatirea combaterii naturale pentru patogeni este mai greu de realizat comparativ cu combaterea naturala a daunatorilor, dar si in acest caz se pot gasi solutii. De exemplu, utilizarea solurilor supresive care reduc infectiile cu Fusarium este o metoda utila si eficienta pentru unele culturi legumicole etc.

Evitarea arealului patogenilor are la baza ideea de a preveni intalnirea patogenului cu cultura agricola. Acest principiu este greu de realizat datorita capacitatii mari de diseminare a patogenilor pe cale aeriana, cat si a necesitatii de hrana a populatiei din zona. Pentru producerea de samanta si material sadi tor se pot realiza culturi intr-o zona in care specia de patogen vizata are conditii nefavorabile de inmultire. Pe de alta parte, trebuie evitata sau franata patrunderea unor patogeni in zonele de cultura in care nu s-au semnalat pana acum.

a. Carantina externa se bazeaza pe masuri legislative, organizatorice si tehnice care impiedica patrunderea patogenului in tara noastra. Lista patogenilor de carantina cuprinde un numar important de specii, care sunt urmarite de inspectoratul de carantina fitosanitara.

b. Carantina interna cuprinde, de asemenea, masuri legislative, organizatorice si tehnice care vizeaza franarea raspandirii unor patogeni periculosi in alte zone de cultura, ca de exemplu : raia neagra a cartofului, cancerul bacterian al pomilor etc.

Influentarea factorilor de mediu reprezinta o modalitate de a realiza combaterea patogenilor.

Amplasarea se refera la cultivarea unor plante in zone in care patogenul de mare importanta nu este prezent. Aceasta metoda se practica mai ales pentru materialul saditor si pentru producerea de samanta. De exemplu, la noi in zonele mai inalte din Transilvania s-au stabilit suprafetele pe care se inmulteste cartoful liber de virusuri.

Influentarea factorilor de mediu este mai usor de realizat in sere, unde se pot evita unele atacuri prin reglarea temperaturii si umiditatii, cum este cazul pentru patarea cafenie (Fulvia fulva) la tomate. In camp, in conditii foarte favorabile aparitiei si evolutiei unei boli, se poate renunta la influentarea acesteia, deoarece suntem fortati sa o facem din cauza nivelului ridicat al pierderilor. Asa s-a intamplat in cazul patrunderii in Banat a bolii patarea bruna a tulpinilor de floarea-soarolui (Diaporthe helianthi) in anul 1982. In cadrul tehnologiei de cultura principiul influentarii factorilor de mediu se poate realiza prin : alegerea solului, expozitia terenului, orientarea randurilor, irigare, drenare etc.

7. Evitarea in timp a prezentei organismelor daunatoare concomitent cu cultura este un principiu util mai ales cand atacul unui patogen intr-o anumita fenofaza este foarte important. Semanatul timpuriu la porumb permite reducerea riscului aparitiei ruginii, taciunilor etc. Pe de alta parte, multe plante semanate timpuriu se dezvolta mai bine, iar ulterior atacul patogenilor este mai usor suportat de acestea.

Producerea de samanta si material saditor cuprinde, de regula, multe astfel de procedee.

In realitate, rareori un mijloc de combatere, o masura sau o metoda actioneaza dupa un singur principiu. De exemplu, rezistenta soiurilor si hibrizilor, lucrarile solului, fungicidele etc. pot actiona concomitent conform mai multor principii de combatere, ceea ce le face si mai eficiente.

2. Metode agrofitotehnice

Aceste metode au, in general, rolul de a schimba conditiile de mediu in directia imbunatatirii conditiilor de crestere si dezvoltare a plantei si a inrautatirii conditiilor die crestere si dezvoltare a patogenilor.

Epoca de semanat si de plantat este o metoda eficace in tehnologiile de combatere a bolilor. Astfel, malura pitica (Tilletia controversa) este defavorizata de semanatul timpuriu al graului, in timp ce rugina bruna (Puccinia recondita) si fainarea (Erysiphe graminis) sunt favorizate de semanatul timpuriu in septembrie. Dat fiind faptul ca diferiti patogeni ai aceleiasi culturi au optimul de temperatura diferit, solutia cea mai practica o constituie respectarea epocii optime de semanat, stabilita pe baza a numeroase experiente.

Temperatura poate fi modificata prin umbrirea solului sau a suprafetei foliare, folosind diferite posibilitati de umbrire si mulcire. De exemplu, umbrirea duce la diminuarea daunelor produse de Magnaporte (Pyricularia) oryzae.

Arderea controlata poate afecta unii patogeni si, deci, opri evolutia bolilor. Una dintre masurile ieftine si eficace de combatere a patogenilor o constituie arderea miristii (NU a paielor !) de grau, orz etc, mai ales atunci cand se cultiva grau dupa orz. In acest fel, sunt reduse atacurile de fainare, rugini, patare in ochi, virusul piticirii galbene a orzului etc. ; in acelasi timp, prin acest procedeu sunt distruse multe insecte (afide, cicade, vectori pentru virusuri), precum si seminte de buruieni.

Reglarea umiditatii este, de asemenea, o directie de reducere a riscului de epidemii in culturile agricole. Problema nu este usoara deoarece diferentele intre umiditatile optime de dezvoltare pentru planta, pentru patogeni si pentru manifestarea bolii nu sunt intotdeauna suficient de mari. Totusi, majoritatea patogenilor sunt favorizati in dezvoltarea lor de umiditatea ridicata. In primul rand bolile de tip "mana' sunt favorizate de irigarea prin aspersiune. O irigare rationala insa poate reduce atacul de putregai uscat al sfeclei, in timp ce atacul de raie comuna a cartofului (Streptomyces scabies) este inhibat in conditii de irigare.

Prin inundarea terenului se reuseste, uneori, sa se creeze conditii nefavorabile dezvoltarii patogenilor.

Densitatea plantelor (distanta de semanat si plantat) este un factor care poate influenta microclimatul culturii si in special umiditatea. Densitatile optime, stabilite experimental, permit plantelor sa reziste mai bine la atacul bolilor. Atacul de Sclerotinia sclerotiorum este ridicat in culturile prea dense de fasole si soia ; de (asemenea, atacul de fainare si fuzarioze este mai ridicat in culturile de cereale paioase cu densitate prea mare.

Corectarea reactiei solului (pH) prin amendamente sau alte masuri este o alta metoda de reducere a atacului de patogeni de sol. Exemplul clasic il constituie descoperirea lui Woronin, care a aratat ca schimbarea pH-ului solului la 7 sau mai mult duce la reducerea puternica a herniei verzei, produsa de Plasmodiophora brassicae ; in alte cazuri, scaderea valorilor pH-ului solului determina reducerea atacului unor patogeni, cum ar fi cel de raia cartofului (Streptomiyces scabies) la un pH mai mic de 5,2 sau atacul de Phytophthora parasitica var. nicotianae pe tutun la un pH mai mic de 4.

Nutritia optima a plantelor printr-o fertilizare rationala are un rol complex in evolutia bolilor. In general, un nivel ridicat de azot sensibilizeaza plantele, in timp ce potasiul si fosforul le face mai rezistente. Parazitii obligati sunt mai activi pe plante bine dezvoltate, dar acestea au, in general, o capacitate mai ridicata de refacere a aparatului foliar. Bolile radiculare produse de specii de Fusarium, Rhizoctonia si Aplyanomyces sunt franate de azotul nitric si stimulate de cel amoniacal. Azotul nitric reduce si atacul de ofiliri produse de Verticillium.

Numeroase microelemente (B, Cu, Mn, Mo, Zn si Fe) pot influenta capacitatea plantelor de a suporta atacul unor patogeni. Pe de alta parte, aplicarea sarurilor acestor elemente chimice corecteaza bolile induse de lipsa borului in sol, boli neparazitare cu influente mari asupra recoltei.

Pregatirea terenului prin efectuarea lucrarilor agrotehnice conform tehnologiei culturii creeaza, de regula, un microclimat nefavorabil majoritatii patogenilor si favorabili plantei de cultura.

Distrugerea samulastrei este o metoda eficienta pentru a intrerupe sau a reduce cantitativ desfasurarea ciclului evolutiv al patogenilor. De exemplu, distrugerea samulastrei de grau reduce atacul de rugini pe graul de toamna, distrugerea samulastrei de floarea-soarelui reduce atacul de mana etc.

Rotatia culturilor se bazeaza pe specificitatea multor patogeni pentru o anumita cultura. Schimbarea culturii pe aceeasi sola in fiecare an reduce cantitatea de inocul a patogenilor, permitand uneori sa se reduca tratamentele chimice. Rotatia este deosebit de eficienta pentru bolile ce se transmit prin resturi de plante ramase de la recoltare in sol si la suprafata acestuia : metoda este mai putin eficace pentru combaterea speciilor polifage sau pentru cele care au forme rezistente bine adaptate.

Rotatiile de 3-4 ani permit reducerea atacurilor de boli si sunt eficace in culturile de legume, fasole etc. Pentru cereale, este uneori suficienta o rotatie de 2-3 ani pentru a reduce atacul unor boli, dar este de preferat o rotatie mai lunga, al carei efect este mult mai eficace. Rotatii de lunga durata necesita unele boli, cum sunt raia neagra a cartofului, mana florii soarelui, pentru combaterea carora se considera eficace o rotatie de 6-7 ani.

In tara noastra, este destul de frecventa rotatia scurta grau -porumb sau chiar monocultura de porumb, orz sau grau. Rotatia scurta amintita poate favoriza atacul de fusarioza, produs de specii de Fusarium comune acestor culturi. In acest caz, sunt necesare lucrari speciale de combatere. Monocultura de porumb si cea de orz difera intrucatva de culturile in rotatii rationale, dar cu tratamente chimice si ingrasarea corespunzatoare, recoltele din parcelele cu monoculturi se pot apropia de nivelul recoltelor din parcelele cu rotatii. La grau, bolile coletului si cele radiculare se amplifica mult in monocultura, ceea ce face ca nici aplicarea de stropiri cu fungicide sa nu permita atingerea productiilor din parcelele cu rotatii ; in cele mai bune cazuri, in conditii de monocultura, recoltele pot atinge 80% din valoarea celor cu rotatii.

Aratura de vara si de toamna are un rol deosebit in reducerea cantitatii de inocul ramas pe miriste, pe frunzele cazute¹ de pe plante, pe resturile de tulpini, pe fructele cazute etc. Acestea, ingropate sub brazda, sunt distruse prin putrezirea treptata.

Lucrarile de intretinere a culturilor prin lucrarea solului au un rol similar, dar cu efecte mai reduse. Plivitul, copilitul, carnitul, taierile din pomicultura etc. contribuie la reducerea sau franarea atacului multor patogeni. In culturile curate de buruieni circulatia aerului este mai buna, lumina patrunde mai usor, umiditatea aerului se reduce etc, ceea ce contribuie la reducerea atacului de boli.

Distrugerea unor buruieni gazda pentru Sclerotinia sclerotiorum (palamida, stirul etc), stolbur (volbura), rugina neagra (dracila) etc. are un efect favorabil pentru reducerea atacurilor respective.

La lucrarile de intretinere a culturilor este necesar sa se tina seama si de faptul ca acestea pot favoriza raspandirea altor boli. Exista posibilitatea reducerii atacului unor boli prin inlaturarea plantelor atacate de pe loturile semincere. Asa de exemplu este cazul pentru Ustilago avenae, U. tritici de la ovaz si, respectiv, grau, mana florii-soarelui, virozele cartofului etc. De asemenea, curatirea materialului semincer de boabele bolnave de fuzarioza la porumb, antracnoza la fasole, putregai alb si cenusiu la floarea-soarelui, baeterioze si viroze la soia etc. asigura o diminuare a atacurilor.

Igiena fitosanitara reprezinta o solutie economica si eficienta de reducere a inoculului de patogeni si, in consecinta, a bolilor produse de acestia.

Cunoscand in detaliu ciclul de viata al patogenilor se pot recomanda si momente sau metode de recoltare care reduc atacul in perioada de pastrare. Utilizarea defoliantilor pentru cartof permite oprirea atacului de mana, iar pentru cartoful de samanta permite reducerea migrarii unor virusuri spre tuberculi. Recoltarea la timp a florii-soarelui reduce riscul aparitiei putregaiului alb si cenusiu etc.

3. Metode fizice

Acest grup de metode si mijloace are un caracter mai ales curativ si permite reducerea atacului unor boli grave.

Mijloacele pur mecanice se refera la operatiile de curatire a trunchiului pomilor, taierea ramurilor bolnave, extirparea tumorilor sau a portiunilor de plante bolnave etc. Tot in aceasta categorie intra si vanturarea, triorarea si sortarea semintelor. Sortarea manuala a tuberculilor de cartof, a bulbilor de ceapa, a radacinilor de morcov, a semintelor de floarea-soarelui permite inlaturarea celor bolnave, lovite, strivite sau cu alte deteriorari.

Termoterapia este o metoda fizica prin care se combat bolile plantelor cu ajutorul caldurii. In acest scop, se aleg acele temperaturi care distrug patogenul si nu actioneaza asupra semintei sau plantelor .

Temperaturile inalte (abur, apa calda) sunt utilizate la dezinfectarea solului.

Temperaturile joase de 1-4C au rol de franare a dezvoltarii patogenilor si saprofitilor, de aceea legumele si fructele se pastreaza bine in conditii de depozite frigorifice.

Termoterapia, aplicata la materialul pomicol si viticol, dupa diferite tehnologii de lucru, are un rol important in eliberarea de virusuri a multor plante de cultura.

Actiunea caldurii solare este bazata pe acoperirea solului, irigat in prealabil, cu o folie de polietilena. Dupa 15 zile, sub actiunea temperaturilor ridicate ce se realizeaza, sunt distrusi multi patogeni, printre care Rhizoctonia solani, Verticillium dahliae s.a. Expunerea directa a semintelor de fasole in camp la actiunea solara, timp de 20-30 ore, distruge bacteria Xanthomonas campestris pv. phaseoli.

Radiatiile (X, gamma, beta, ultraviolete, infrarosii), desi s-au dovedit adesea eficace, nu au depasit ca utilizare pragul laboratoarelor.

Foarte utile in eliminarea semintelor de cuscuta din semintele de lucerna sunt instalatiile electromagnetice. Dupa amestecarea semintelor cu pilitura de fier, care adera pe suprafata semintelor de cuscuta, dar nu si pe suprafata semintelor de lucerna, instalatiile electromagnetice atrag semintele de cuscuta, curatind in felul acesta semintele de lucerna (decuscutare). In general, metodele fizice, desi sunt importante, au un rol redus in protectia culturilor de camp.

4. METODE SL MIJLOACE DE LUPTA BIOLOGICA

Lupta biologica a fost definita de Organizatia Internationala de Lupta Biologica (OILB) ca o metoda de lupta cu organismele daunatoare culturilor agricole cu ajutorul altor organisme vii sau cu produse ale activitatii lor metabolice. In felul acesta, in lupta cu bolile plantelor sunt incluse si antibioticele, ca produse ale activitatii unor microorganisme si a altor vietuitoare.

In afara mijloacelor create in mod special, se pot influenta si microorganismele asociate cu planta gazda sau cele care apar in procesul dezvoltarii bolii.

Cu ajutorul acestui concept de lupta biologica se pot elabora metode practice eficiente.

Foarte eficace este metoda reducerii densitatii inoculului patogenilor. Rotatia culturilor are un efect de ,,infometare' a patogenului, care, in acest fel, dispare sub influenta microorganismelor si microfaunei.

Hiperparazitii din pustulele de rugina, si anume ciuperca Eudarluca caricis, reduc de fapt cantitatea de inocul din speciile de Puccinia.

In alte cazuri, sclerotii in repaus ai diferitilor patogeni (mai ales specii de Sclerotinia) pot fi distrusi de ciuperci hiperparazite si micoparazite, cum sunt Trichoderma viride Coniothyrium minitans, Fusarium roseum, Penicillium s.a., ca si de unele bacterii. Acest proces poate fi stimulat prin alternarea udarii cu uscarea solului sau prin fumigare cu produsi fumiganti, in doze subletale.

Numeroase bacterii si actinomicete din sol pot actiona asupra sporilor patogenilor si reduce viabilitatea acestora. Alte substante pot favoriza germinarea sporilor patogenilor, dupa care se distrug prin fenomenul de liza.

Unele soluri poseda o proprietate interesanta, cea fungistatica. In astfel de cazuri, clamidosporii, oosporii, conidiile etc. sunt inhibate in germinare sau se dezvolta foarte incet dupa germinare.

Solurile supresive sunt solurile in care anumiti patogeni, cum sunt speciile de Fusarium la tomate, nu se dezvolta. Cercetarile au aratat existenta altor specii de Fusarium, care impiedica infectarea plantelor de catre speciile patogene.

Protectia locului de infectie este o posibilitate importanta pentru lupta cu patogenii. De exemplu, o susa slaba sau o specie nepatogena care ocupa locul de infectie, blocheaza in acest fel patrunderea unui patogen mai puternic. Un asemenea rol indeplinesc ectomicorizele.

Bacteriile, drojdiile, actinomicetele, ciupercile saprofite etc. pot frana infectiile de la suprafata frunzelor pe diferite cai.

O modalitate de lupta biologica cu patogenii o constituie si stimularea fenomenelor de rezistenta la planta gazda. In literatura (Cook, 1977), se intilnese multe cazuri de acest fel : tomatele rezistente la Fusarium oxysporum f.sp. lycopersici, daca sunt inoculate cu acest patogen, devin rezistente la Verticillium dahliae.

Modul in care pot fi influentate microorganismele utile. In ansamblu prin diferite metode si modalitati de influentare a microorganismelor utile, se urmareste crearea unor nise ecologice si habitate pentru inlocuirea celor existente, facand, in acest fel, schimbari in detrimentul patogenului.

O metoda eficienta pentru reducerea patogenilor o constituie aplicarea de ingrasaminte organice. In acest fel, multe putregaiuri radiculare sunt reduse ca importanta, in special ca urmare a micsorarii densitatii inoculului, a inhibarii germinarii propagulelor si a cresterii patogenilor ; aceste efecte se manifesta in a doua faza a actiunii ingrasamintelor organice.

In prima faza, ciupercile si bacteriile de pe deseurile organice si din interiorul acestora au actiune puternica de degradare a materiei organice. Pe de alta parte, unele grupe de bacterii depind de substratul anorganic si de potentialul redox. Bacteriile denitrificatoare, nitrificatoare, bacteriile dependente de sulf etc. au astfel de necesitati.

Dintre procesele si elementele cunoscute privind actiunea ingrasamintelor organice asupra patogenilor, se pot mentiona : raportul ridicat C : N, care duce la scaderea atacului de Fusarium producerea de antibiotice de catre Bacillus subtilis pe tulpini de soia, care inhiba bacteria Streptomyces scabies la cartof, eliberarea de amoniac, eliberarea de alti compusi volatili, lizarea unor propagule (scleroti de Chalara elegans, Helminthosporium sativum).

In experientele proprii (Beratlief si Baicu, 1978), tratarea semintelor de grau, infectate de Fusarium cu faina de soia si gelatina a permis reducerea atacului de Tilletia foetida in proportie foarte mare. Fenomenul se datoreste, probabil, faptului ca adaugarea de gelatina si faina de soia a stimulat dezvoltarea unei microflore antagoniste sau a schimbat raportul C : N, care a dus la nutritia insuficienta a patogenului Tilletia foetida.

Ingrasamintele anorganice pot contribui , pe diverse cai, la schimbarea echilibrului dintre diferite grupe de organisme, la reducerea densitatii inoculului, oprirea germinarii patogenilor, protejarea fata de infectii, favorizarea dezvoltarii saprofitilor etc. Uneori, ingrasamintele minerale (amoniacul) actioneaza toxic direct asupra patogenilor.

Aratura, prin imbunatatirea aerisirii, redistribuirea straturilor solului si printr-o uscare mai rapida a solului, poate sensibiliza patogenii la actiunea antagonistilor. In sistemul de cultura fara aratura, atacul de Gumannomyces graminis var. tritici este adesea mai putin frecvent.

O alta metoda agrotehnica cu importanta mare pentru influentarea proceselor naturale de reducere a atacului de boli o constituie irigarea si inundarea. In mod direct sau indirect, prin schimbul de gaze din sol, densitatea inoculului poate fi redusa, poate fi oprita cresterea miceliului, se pot dezvolta saprofiti pe resturile vegetale sau pot fi protejate locurile de infectie.

Cunoasterea proceselor microbiologice care sunt asociate cu diferite culturi agricole poate permite chiar utilizarea unor culturi agricole pentru a limita efectul negativ al unor patogeni. De altfel, rotatia culturilor se bazeaza in mare masura pe aceste fenomene care schimba raporturile patogeni - microorganisme utile.

In cadrul monoculturii aceste relatii au un caracter stabil. In monocultura de grau, putregaiurile radiculare, dupa o crestere accentuata, incep sa scada din anul al treilea ca urmare a unor procese biologice complexe din sol.

Analiza literaturii de specialitate (Sesan, 1985, 1986 ; Baicu, 1990) si inventarierea posibilitatilor de lupta biologica cu bolile la 37 culturi agricole a aratat ca exista modalitati de interventie directa cu mijloace biologice impotriva patogenilor.

Preimunizarea plantelor cu ajutorul unor tulpini de virusuri atenuate sau natural slab virulente permite reducerea atacului patogenului virulent. Tulpina de VMT atenuat, aplicata pe tomate de sera si solarii, confera o protectie buna fata de tulpinile virulente ale aceluiasi virus (Jilaveanu, 1980). Un efect similar are si o tulpina atenuata a virusului mozaicului verde al castravetilor.

Bacteriofagii (virusuri ale bacteriilor) prezinta interes pentru protectia fata de patogenii de origine bacteriana. Exista experiente reusite privind utilizarea bacteriofagilor in lupta cu Pseudomonas syringae pv. tabaci, P. solanacearum si alte bacterii. Procedeele acestea nu s-au raspandit insa in practica, deoarece nu au caracter tehnologic.

Hiperparazitii, care se dezvolta pe diferite ciuperci fitopatogene, pot fi crescuti dupa diferite tehnologii si aplicati ca mijloace biologice de combatere. Dintre cei mai importanti hiperparaziti pot fi mentionati :

1. Ampelomyces quisqualis (sin. Cicinnobolus cesatii), din care s-a elaborat produsul Ampelomicin, util in combaterea fainarilor.

2. Trichoderma viride cu produsul Trichodermin 1-5, Trichodermicin, Binab, Phior, Trichosemin 25 PTS, foarte eficace pentru protectia semintelor de fasole, soia etc. ; de asemenea, se pot utiliza si alte specii de Trichoderma, ca de exemplu : T. liarzianum, T. ha-matum, T. longibrachiatum etc.

3. Pythium oligandrum, cu produsul Oligandrin, destinat tratarii semintelor de sfecla de zahar.

Lista antagonistilor cu potential ridicat ca agenti biologici de comba-

tere ai patogenilor vegetali este destul de mare si trece de 60 (Baicu, 1990 ; Sesan, 1985, 1986). Dintre toate genurile de ciuperci antagoniste, cel mai larg spectru de actiune (peste 120 specii) il are genul Trichoderma, in special Trichoderma viride si T. harzianum; antagonistii Tricholhecium roseum si Gliocladlum roseum actioneaza fiecare asupra a peste 20 de specii de ciuperci fitopatogene (Sesan, 1984, 1985, 1986, 1987). Totusi, pentru utilizare in practica nu sunt inca disponibile aceste mijloace biologice.

Utilizarea antibioticelor. Acestea, desi sunt substante chimice, prin faptul ca sunt produse ale activitatii metabolice a diferitelor vietuitoare (microorganisme in special), sunt incluse ca mijloace de lupta biologica. Cu toate acestea, antibioticele ocupa o pondere redusa in lupta cu bolile plantelor.

In tara noastra, o utilizare mai mare a avut cloramfenicolul. Acesta este un bactericid puternic, care este inclus intr-un amestec pentru tratarea semintelor de fasole, soia, mazare etc. Produsul se numeste Prosemin (AC-8) si contine tiuram + tiofanat metili + cloramfenicol si se aplica in doze de 2 kg/tona de seminte pentru protectia fata de bacterioze, fuzarioza si antracnoza fasolei. Tot in culturile de fasole, acest produs s-a aplicat si pentru combaterea bolilor foliare, doza fiind de 1,5 kg/ha.

Un alt antibiotic cu unele posibile utilizari este tetraciclina care poate fi aplicata in amestec cu tiofanat metil si tiuram (AC-7) in lupta cu bolile bulbilor, tuberobulbilor de gladiole, tuberculilor de cartof etc. si in special pentru culturile semincere si pentru materialul de plantat.

O perioada indelungata s-a considerat ca vor putea fi utilizate in protectia plantelor si fitoncidele (Tonkin, 1972), care sunt substante volatile produse de plantele superioare, substante cu actiune toxica fata de multi patogeni. Datorita dificultatilor de extragere si utilizare, aceste substante nu se folosesc in practica.

In ultimii 10 ani s-au efectuat numeroase cercetari care au permis sa se introduca in practica unele produse de lupta biologica bazate pe suse slabe sau avirulente. Printre acestea se pot cita Agrobacterium radiobacter pv. radiobacter susa 84 destinat luptei cu cancerul bacterian al pomilor fructiferi, produs de Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens. Se cunosc produsele comerciale : Gallirol, Nogall, Galeine etc.

In tara noastra se afla in faza avansata de lucru elaborarea unui produs similar pentru combaterea cancerului bacterian.

Se cunosc trei suse : HLB -2, K 1026 si o susa izolata in tara noastra de Agrobacterium vitis, care pot fi utilizate in lupta cu cancerul bacterian al vitei de vie.

Pe acelasi principiu al suselor slab virulente de patogeni se pot preconiza metode de lupta cu mana tomatelor, produsa de Phytophthora injestans, mana tutunului, produsa de Peronospora tabacina, ofilirea tomatelor, produsa de Fusarium oxysporum f.sp. lycopersici etc.

Un rol care nu poate fi neglijat il au ciupercile producatoare de micorize (care se instaleaza pe radacinile plantelor asigurand absorbtia apei si a sarurilor minerale) in reducerea atacului de putregaiuri radiculare. Dintre acestea pot fi citate : Glomus mosseae, G. monosporum, G. intraradicis etc.

In literatura de specialitate sunt citati si multi alti antagonisti ai patogenilor plantelor, dintre care cativa sunt prezentati in tabelul 7 .

Tabelul 7

Antagonisti ai patogenilor vegetali potentiali agenti biologici de combatere a bolilor plantelor

Pseudomonas capacia Talaromyces flavus

Pseudomonas putida Verticillium biguttatum

Paeudomonas fluorescens Penicillium cyano-fulvum

Fusarium lateritium Chaetomium globosum

Myrothecium verrucaria Penicillium ox_alicum

Gliocladium penicilloides Sporotrickium mycothillum

Dintre speciile antagoniste de Chaetomium, Ch. globosum a fost cel mai mult studiat si prezinta un, spectru de actiune cuprinzand peste 25 de specii de patogeni vegetali (Sesan, 1990).

De asemenea, specia Fusarium lateritium, cu stadiul perfect Gibberella baccata, poate inhiba peste 10 specii de ciuperci fitopatogene (Sesan, 1991).

Numeroase date exista in literatura referitoare la speciile de ciuperci antagoniste si la utilizarea acestora in combaterea biologica a patogenilor vegetali, directie de cercetare care ia amploare in epoca contemporana.

Mijloace chimice

Cel mai vechi fungicid cunoscut este sulful. Abia in secolul al XVIII-lea apare sulfatul de cupru (piatra vanata), iar in 1885 este descoperita zeama bordeleza de catre Millardet. O lunga perioada de timp acestea au fost singurele produse utilizate in lupta cu bolile plantelor. Dupa cel de al doilea razboi mondial, cercetarile s-au intensificat, ceea ce a dus la descoperirea actiunii a sute de noi substante active, dintre care o mare parte au fost comercializate.

In Romania, codexul produselor cuprinde (2004) un numar de 251 produse fungicide.

Substante cu actiune antivirala. Astfel de substante sunt putine la numar, iar utilizarile lor sunt sporadice.

Blasticidina S (sulfat de blasticidina are actiune fata de VMT la tutun in concentratie de 0,04% p.c. Fiind foarte toxica pentru om, s-a renuntat treptat la utilizarea acesteia.

Alginatii de sodiu sunt substante de tip polimeri naturali, care se extrag din alge si manifesta actiune ridicata fata de VMT la tutun prin tratarea rasadului. Produsul cu 80% substanta activa (Mosanon) se aplica in concentratie de l/o.

Emultin (Dodecilbenzen sulfonatul de calciu) se prezinta sub forma de lichid brun, cu miros specific, solubil in apa. Produsul elaborat contine 60-70% s.a. si se aplica la tratarea rasadului de tutun in concentratie de 0,25-1%, ultima stropire aplicandu-se cu 1% (Baicu si Jilaveanu, 1974)..

Actiune antivirala are fosfatul trisodic 0,5%,, care se recomanda la dezinfectarea utilajului, lazilor etc. pentru producerea de rasad de tomate in sera.

Substante cu actiune antimicoplasma. Acest grup de boli produs de organisme de tip micoplasma, destul de recent descoperit (1967), se combate prin diferite metode si mai putin prin tratamente chimice. O actiune ridicata asupra acestor boli au tetraciclinele, care pot reduce intensitatea acestora.

Bactericide. Substantele care actioneaza asupra bacteriilor sunt denumite bactericide. Ele pot actiona adesea si indirect prin intermediul plantei sau bacteriostatic (oprind inmultirea si cresterea) asupra diferitilor patogeni.

Cel mai important bactericid din tara noastra este produsul Cuzin 15 SC, care contine 15% cupru metalic sub forma de hidroxid de cupru (Cu (OH)₂), conditionat ca solutie concentrata. Hidroxidul de cupru este, de fapt, substanta activa a zemei bordeleze, dar pregatita industrial pe alte cai.

Produsul actioneaza asupra unui numar mare de bacterii, dar si de ciuperci fitopatogene, la fel ca si zeama bordelcza. Ionii de cupru actioneaza indirect, in primul rand asupra plantei, inducand formarea unor substante (fitoalexine) care reduc infectiile cu bacterii. In tara noastra, produsul Cuzin 15 SC este avizat pentru combaterea urmatoarelor boli : mana tomatelor (Phytophthora infestans) -4 l/ha, a patarii unghiulare a castravetilor (Pseudomonas syringae pv. lachrymans), in concentratie de 1% (28 1 in 4 tratamente) si a manei castravetilor (Pseudoperonospora cubensis) in doza de 4 l/ha. Produsul mai poate fi utilizat in combaterea arsurii comune a fasolei (Xanthomonas campestris pv. phaseoli) si a arsurii aureolate a fasolei (Pseudomonas springae pv. phaseolica), in concentratie de 1% (28 l/ha in 4 tratamente). Produsul mai poate fi utilizat in combaterea bolilor de tip mana, la vita de vie, cartof, ceapa etc, in doza de 15 l/ha. Timpul de pauza este de circa 7 zile. Din punct de vedere ecologic, hidroxidul de cupru este un produs cu actiune foarte redusa asupra factorilor biotici. Produsul este slab toxic, DL₅₀ (doza letala care produce o mortalitate de 50% a animalelor de experienta) pentru sobolani este de 1 000 mg/kg. Uneori poate fi iritant pentru ochi. Un produs similar Champion 50 WP (0,3% pentru stropiri) a fost avizat recent.

Produsele organomercurice, cum era de exemplu clorura de etilmercur (Criptodin, FB-7), au o puternica actiune bactericida, dar au fost scoase din uz.

Mancozebul (etilenbisditiocarbamatul de zinc si mangan) are o actiune medie bactericida si, sub forma conditionata cu 80% s.a. (Dithane M-45), este recomandat in combaterea bacteriozelor tomatelor, in concentratie de 0,2%.

litri/tona.

Fungicide. Acestea sunt substante care actioneaza asupra ciupercilor asigurand protectia plantelor de cultura fata de micoze. Fungicidele se pot clasifica dupa mai multe criterii.

Dupa modul de aplicare, fungicidele se impart in : fungicide pentru tratarea semintelor ; fungicide pentru tratarea foliajului ; fungicide pentru tratarea solului.

Dupa modul de actiune, fungicidele se clasifica in : de contact ; sistemice (care patrund in planta) ; endoterapeutice (care modifica metabolismul plantei in sensul cresterii rezistentei la boli).

Dupa natura lor chimica, fungicidele se grupeaza in : anorganice ; organice ; extracte vegetale (care sunt de fapt tot fungicide organice, dar in amestec).

Clasificarea dupa structura chimica este cea mai completa si permite o utilizare corecta a produselor fungicide. In cele ce urmeaza se vor folosi criteriile chimice de clasificare . Sunt prezentate in primul rand produsele pe care le fabricam in tara, dar si cele care se importa curent. De asemenea, sunt prezentate substantele de perspectiva recent descoperite, care pot fi deosebit de utile datorita influentei lor limitate asupra mediului inconjurator.

Fungicide anorganice. Acest grup de produse are influente ecologice foarte reduse.

Sulfatul de fier (FeSO₄ . 7 H2O) se prezinta sub forma de cristale albastre-verzi, solubile in apa, nevolatile. Produsul tehnic contine peste 52% sulfat de fier. Se utilizeaza pentru combaterea lichenilor si muschilor ce se dezvolta pe pomii fructiferi, in concentratie de 2-3%, aplicat prin stropire cu 1 000-1 500 litri apa/ha in perioada de repaus a pomilor.

Zeama bordeleza/amestec de sulfat de cupru (piatra vanata) cu hidroxid de calciu (var) care formeaza sulfati bazici de cupru(CuSO₄.4Cu(OH)2). Sulfatul de cupru singur se poate utiliza in orezarii ca algicid, in doza de 15 kg/ha, aplicat in apa. De asemenea, in concentratie de 0,5% se poate aplica pentru dezinfectarea lemnariei rasadnitelor si a solului. Uneori, se poate aplica in pomicultura la tratamentele de iarna, in concentratie de 1%.

Zeama bordeleza se prepara prin dizolvarea a 1 kg de sulfat de cupru in apa calda (5-6 litri), dupa care se completeaza cu apa pana la 90 litri intr-un vas de lemn. Varul nestins, de buna calitate, in cantitate de 0,75 kg sau 1 kg (cand este mai slab), se stinge cu apa separat, incet, pana se formeaza o pasta consistenta) smantanie. Dupa aceea, se completeaza cu apa pana la 10 litri suspensie. Zeama bordoleza se obtine prin turnarea laptelui de var, incet si prin amestecare continua, peste solutia de sulfat de cupru. Suspensia trebuie sa aiba un pH neutru sau slab alcalin (pH = 7-8). Zemurile acide (pH = 5) sau prea alcaline (pH = 10) pot produce arsuri grave. Zeama bordeleza este coroziva pentru metale, in afara cuprului si alamei. Este putin compatibila cu alte produse. Se poate amesteca cu sulful muiabil.

Se cunosc, in alte tari, preparate solide de zeama bordeleza, care se dizolva simplu in apa pentru a putea imediat fi folosite in stropiri.

Spectrul de actiune este larg, fiind recomandata pentru combaterea a numeroase boli, cu exceptia fainarilor. Actioneaza prin contact si nu patrund in tesuturi. Fata de patogeni actioneaza ionii de cupru, carp patrund in celulele plantei, unde coaguleaza proteinele. Are si actiune bactericida, datorita inducerii de catre ionii de cupru de fito-alexine in tesuturile vegetale.

Efecte ecotoxicologice. Din punct de vedere ecologic, zeama bordeleza (cuprul) este considerata ca fiind unul dintre fungicidele cu cele mai putine influente negative. In unele soluri viticole, dupa tratamente indelungate de combatere a manei, se poate acumula in cantitati mari care actioneaza asupra plantelor. Este fitotoxica pentru piersici, pruni si legume, in special la temperaturi mai scazute.

Zeama bordeleza este considerata ca selectiva fata de Bacillus thuringiensis (bacterie entomopatogena), Prospaltella perniciosi (viespe parazita a paduchelui din San Jose), Phytoseiulus persimilis (acarofag al paianjenului comun din sere).

Este considerata ca netoxica, dar sulfatul de cupru are DL₅₀ pentru sobolani de 512 mg/kg (ceea ce il include in grupa de substante mediu toxice). Timpul de pauza este de 20 zile; la tomate si castraveti se recomanda 8-5 zile, iar fructele trebuie bine spalate dupa recoltare. Produsul nu este toxic pentru albine, si pesti.

Zeama burgunda se prepara din sulfat de cupru (1 kg/100 litri apa), neutralizat cu carbonat de sodiu 1,2 kg sau 0,45 kg soda calcinata. Are utilizari similare cu zeama bordeleza, dar este mai usor spalata de ploaie.

Oxiclorura de cupru (3 CuOH . CuCl₂) este un fungicid de contact, a carui substanta activa se prezinta sub forma unei pulberi verzui, de nuanta deschisa, cristalina, insolubila in apa si solventi organici, coroziva pentru vasele si ambalajele din fier. Nu este compatibila cu DNOC, TMTD, compusi mercurici, zeama sulfocal'cica, tiofanat metil etc.

In tara noastra, este conditionata sub forma de pulbere umectabila, cu 50% cupru metalic si 92% oxiclorura de cupru (Turdacupral 50 PU, Cobox 50 WP). Este conditionata si ca suspensie concentrata cu 20% cupru metalic, denumita A-81. Aceasta ultima forma este lichida si se poate utiliza cu volum redus de apa la hectar, dar folosind o aparatura corespunzatoare.

Spectrul de actiune este destul de larg, dar cuprinde in primul rand ciuperci din clasa Oomycetes, putand insa actiona si fata de multe ciuperci din clasa Ascomycetes si din grupul Deuteromycetes etc.

Oxiclorura de cupru are si o actiune bactericida. In principal, actioneaza asupra ciupercilor, prin contact, nefiind sistemica. Ionii de cupru, formati in contact cu apa, se concentreaza in sporii si miceliul ciupercilor producand diverse perturbari, inclusiv coagularea protoplasmei.

Efecte ecotoxicologice. Produsul este slab toxic pentru mamifere, DL₅₀ oral pentru sobolani fiind de 700-800 mg/kg, iar DL₅₀ dermal fiind de peste 2 000 mg/kg. Este putin toxic pentru albine, pentru Hymenoptera, dar nu pentru Trichogramma, care adesea este afectata, ca si paianjenii acarofagi din grupul Phytoseidae. Nu este toxic pentru Miridae, Anthoehoridae si Coccinelidae (pradatori) .Prezinta riscuri de fitotoxicitate pentru vita de vie, par si mar (,,rugozitate'), ca si pentru piersic. Fata de microorganismele antagoniste si micoparazite influenta produsului este diferita : nu este toxica pentru Trichoderma viride, in schimb, este toxic pentru Trichothecium. Nu este toxic pentru Bacillus thuringiensis (entomopatogen), Beauveria bassiana (ciuperca entomopatogena), Verticillium lecani (ciuperca entomopatogena).

Produsul este slab toxic pentru om, facand parte din grupa IV de toxicitate.

Timpii de pauza variaza intre 10-20 zile in functie de cultura.

Oxiclorura de cupru este conditionata in amestec cu alte substante active, dupa cum urmeaza : Cuprozir 50 PU (oxiclorura de cupru cu 28Vo cupru metalic + Ziram 14%), Mancuvit PU (oxiclorura de cupru 46% + mancozeb 25%), Ridomil plus 48 (oxiclorura de cupru cu 40%cupru metalic + metalaxil 8%), Sandofan C (oxiclorura de cupru cu 40% cupru metalic + oxadixil 10%), Temoal 50 PU (oxiclorura de cupru cu 42% cupru metalic + cimoxanil 5% + metalaxil 5%) etc.

Sulful este cel mai vechi fungicid si insecticid, cunoscut inca din antichitate. Este o substanta care se prezinta sub forma cristalizata sau amorfa, insolubila in apa, dar solubila in sulfura de carbon si alti solventi. Poate sublima la temperaturi sub punctul de topire.

Sulful poate fi conditionat sub forma de pulbere de prafuit, sulf muiabil 80% cu particule de 10-15 m, sulf coloidal cu particule de 0,25-1,25 m, solutii, paste etc.

Este activ fata de numeroase ciuperci fitopatogene, dar se aplica in special impotriva celor ce produc fainari. Este compatibil cu multe pesticide si substante, cu exceptia uleiurilor.

Fiind un component normal al solului are o activitate foarte redusa asupra mediului inconjurator. Nu este toxic fata de albine, fata de antagonistul Trichoderma viride si este slab toxic fata de ciuperca entomopatogena Verticillium lecanii. Sulful este slab toxic pentru om. Timpul de pauza este scurt.

Zeama sulfocalcica (polisulfura de calciu) este o solutie care se pregateste inainte de utilizarea sau este pregatita industrial, care are proprietati fungicide si insecticide. Este un lichid de culoare rosie-portocalie, cu miros puternic de hidrogen sulfurat. Se pregateste in vase emailate din 2,8 kg sulf macinat plus 1,5 kg var nestins, sfaramat in bucati de dimensiunea unei nuci. Varul se stinge cu 3 litri apa fierbinte si se amesteca cu o lopata de lemn pana se obtine o pasta. Se fierbe timp de 45 minute, adaugandu-se 7-8 litri apa fierbinte. Prin amestecare continua se obtin 10 litri solutie. Solutia este gata cand devine rosie-deschis la culoare. Reziduurile de pe fundul vasului de preparare se separa printr-o panza deasa, strecurandu-se. Solutia obtinuta trebuie sa aiba o tarie de 28-30 Beaum sau 1,24-1,25 kg/l. Pentru combaterea rapanului si fainarii marului se foloseste concentratia de 1,5-2% (0,5 Beaum). In tratamentele de iarna se utilizeaza solutie cu o concentratie de 20%. Cateva grame din aceasta solutie ingerate sunt mortale pentru om. Are actiune slaba asupra mediului inconjurator, fiind unul, dintre produsele care se degradeaza usor.

Polisulfura de bariu (amestec de sulfura de bariu 40-45% + sulf macinat 20-25%) este un produs anorganic important mai ales pentru combaterea bolilor pomilor fructiferi. In apa acest amestec reactioneaza si se formeaza o serie de produse pe baza de sulf : polisulfura de bariu (10-12%), monosulfura de bariu (5-7%), tiosulfat (3-5%) si sulfura de carbon (30-35%), care au proprietati fungicide, acaricide si insecticide. Nu este compatibil cu majoritatea pesticidelor.

Este un produs cu actiune moderata asupra mediului inconjurator. Se degradeaza repede in sol. Fata de om are o toxicitate medie.

Fungicide organice. Acest grup de produse este mult mai numeros decat cel precedent. In tabelul 8 este prezentata clasificarea actuala a acestui grup, care se diversifica in permanenta.

Tabelul 8

Clasificarea chimica a fungicidelor organice

I. Carbamati :

1. Derivati ai acidului carbamic si benzimidazoli : benomil, carbendazim, tiabendazol, tiofanat metil, propamocarb , HCl etc.

2. Derivati ai acidului ditiocarbamic : mancozeb, zineb, maneb, propineb, metam de sodiu.

3. Derivati ai tiuramului (tot ditiocarbamati) : tiuram (TMTD). metiram de zinc, ziram.

4. Derivati ai acidului tiocarbamic : protiocarb.

II. Derivati ai benzenului HCB, PCNB etc.

III. Derivati ai fenolului : dinocap, binapacril, dinoocton.

IV. Fenilureice : pencicuron.

V. Chinone : ditianona.

VI. Dicarboximide

1. Ftalimide : captan, faltan, captafol.

2. Alte dicarboximide : iprodion, vinclozolin, procimidon, diclozolinat.

VII. Amine si amide :

1. Dicloran.

2. Anilide : carboxina, oxicarboxina, piracarbolid, fenfuram.

3. Formamide : triforina, cloraniformetan.

4. Acetamide : cimoxanil.

Acilalanine : metalaxil, benalaxil, furalaxil.

6 Acilamide : ofurace.

VIII. Diazine :

1. Quinoxaline : chinometionat.

2. Pirimidine : bupirimat, etirimol, dimetirimol, pirazofos, fonarimol, nuarimol.

IX. Sulfamide si derivati cu sulf : dielofluanida, tolifluanida.

X. Guanidine : doguanina, triacetat de guazatina.

XI. Heterocicli cu sulf

1. Tiadiazine : dazomet.

2. Tiadiazol : etridazol.

XII. Diversi heterocicli :

1. Quinoleine : hidroxichinoleina, etoxiquin, chinamidoxima.

2. Morfoline : dodemorf, tridemorf, fenpropimorf, fademorf, dimetmorf

3. Isoxazoli : himexazol, drazoxalon.

4. Imidazoli : procloraz, imazalil, procloraz-Mn.

Triazoli : triadimefon, triadimenol, propiconazol, diclobutrazol, bitertanol, penconazol, flutriazol, hexaconazol, miclobutanil, flusilazol, diniconazol, ciproconazol, tebuconazol, difenoconazol, tetraconazol. fenbuconazol.

XIII. Triazine : Anilazin.

XIV. Derivati alifatici diversi Cloropicrina. Aminobutan.

XV. Monoetil fosfiti metalici : Fosetil de Al.

XVI. Organometalice : Acetat de trifenil staniu, hidroxid de trifenil staniu.

XVII. Oxazilidinone : Oxadixil.

XVIII. Derivati aromatici Toclofos-metil.

XIX. Diverse : Nitrotal-isopropil, formaldehida.

I. Carbamati. Derivatii acidului carbamic si benzimidazolii sunt, in general, fungicide cu actiune sistemica si care se folosesc in doze reduse la hectar. Au o toxicitate acuta redusa pentru om si manifesta putine influente negative asupra mediului inconjurator. Din aceasta grupa, o importanta mare are tiofanatul metil.

Substanta activa are o culoare alba, cristalina, este slab solubila in apa, solubila in petrol lampant.

Spectrul de actiune este destul de larg.Nu actioneaza insa asupra ciupercilor din clasa Oomycetes si a bolilor de tip mana, produse de acestea.

Efecte ecotoxicologice. Din punct de vedere ecologic are o comportare buna. Nu este toxic pentru albine, pesti, mamifere si pasari. Nu prezinta toxicitate pentru om, DL₅₀ oral pentru sobolani fiind mai mare de 10 000 mg/kg. In schimb, este toxic pentru rame, Verticillium lecanii, Trichoderma viride.

Derivatii acidului di tiocarbarmic au avut si au un rol deosebit de important in protectia plantelor fata de boli. Dintre acestia, mancozebul si metamul de sodiu au utilizari mai mari.

Mancozeb este un fungicid de contact cu spectru larg de actiune.

Produsul tehnic purificat este o pulbere gri-galbuie, care se descompune inainte de topire, practic insolubila in apa si solventi organici. Se degradeaza treptat prin pastrare. De regula, este conditionat sub forma de pulbere umeetabila eu 80% s.a., mai rar ca pulbere de prafuit sau granule. Suspensiile concentrate cu 30-40% s.a. au utilizari limitate.

Spectrul de actiune al produsului este foarte larg, cuprinzand specii de ciuperci din clasele Oomycetes, Ascomycetes, Basidiomycetes si din grupul Deuteromycetes, dar nu actioneaza fata de ciupercile ce produc fainari (Erysiphaceae). Este citat ca avand actiune bactericida fata de Erivinia carotovora pv. carotovora si Corynebactcrium michiganense pv. michiganense. Are actiune de franare a activitatii acarienilor.

Este avizat pentru utilizari in protectia a numeroase culturi. Produsul Mancozeb cu 80% s.a. se aplica in doza de 2,5 kg/tona samanta de grau pentru combaterea malurii, 8 kg/tona samanta de sfecla pentru combaterea atacului de Phoma betae, Aphanomyces sp. etc, 2-2,5 kg/ha pentru combaterea manei cartofului si 1kg/tona de cartof pentru a combate atacul de Rhizoctonia solani etc. Cele mai importante utilizari le are in concentratie de 0,2% pentru ,combaterea patarii brune a frunzelor de tomate (Fulvia fulva), a septoriozei (Septoria lycopersici), a manei cepei (Peronospora destructor), rapanului marului (Venturia inaequalis), moniliozelor pomilor fructiferi etc.

Efecte ecotoxicologice. Mancozebul este un produs practic netoxic pentru mamifere, nu este toxic pentru albine si multi entomofagi. Este destul de stabil in mediul inconjurator. Nu este toxic pentru pesti. Pe plante se degradeaza si formeaza etilentiouree. Este toxic pentru Trichogramma, dar putin toxic pentru himenoptere si chrisopide. Fata de Phytoseidae are o comportare variabila. Este toxic pentru bacteriile fixatoare de azot ce produc nodozitati la plantele leguminoase (Rhizobium spp.). Nu influenteaza fermentatia alcoolica si calitatile organoleptice ale vinului. Este cunoscut sub denumirile comerciale de: Dithane M-45, Onefung 50 PU, Vondozeb 80 WP etc.

Produsul este netoxic pentru om, DL₅₀ oral pentru sobolani fiind de peste 7 000 mg/kg, iar DL₅₀ cutaneu este de peste 10 000 mg/kg (tot pentru sobolani). Produsul de degradare , etilentiourea ,este insa periculos.

Metam de sodiu (metilditiocarbamat de sodiu). Este cunoscut sub numele de Vapam si Karbation, iar la noi se fabrica sub denumirea de Onetion 36.

Este un fumigant de sol cu proprietati bactericide, fungicide, insecticide, nematocide si erbicide. Substanta activa pura este de culoare alba, cristalina, cu miros neplacut, puternic. Este foarte solubila in apa si insolubila in solventi hidrofobi. In apa si in sol se descompune si formeaza izotiocianat de metil.

Spectrul de actiune cuprinde specii de bacterii (Corynebacterhim, Agrobacterium, Pseudomonas), numeroase specii de ciuperci (Verticil-Hum, Fusarium, Pythium, Rhizoctonia, Phytophthora, Sclerotinia) si multi nematozi.

Produsul Onetion 36 se aplica in doza de 1 kg/m,³ de sol pentru amestecurile de sol necesare rasadurilor. Pentru dezinfectarea solului in sere se recomanda 1000- 1200 litri/ha pentru culturile de tomate, castraveti si salata Tratamentul se efectueaza prin udarea solului cu o solutie 23% si acoperirea cu folie de polietilena. Este foarte fitotoxic pentru plantele verzi. Rasadul se poate planta dupa 30 zile de la tratarea solului.

Efecte e c o t o x i c o 1 o g i c e. Este un produs cu toxicitate medie pentru mamifere, toxic pentru pesti, extrem de toxic pentru speciile de organisme din sol. Are efecte foarte puternice asupra mediului. Fiind volatil, dispare insa repede din sol. Se aplica limitat in sere.

Produsul este toxic pentru om, DL₅₀ oral pentru sobolani fiind de 452-820 mg/kg, iar pentru soareci de 145-186 mg/kg. Se poate absorbi prin piele si are efect iritant.

Tiuram sau TMTD (disulfura de tetrametil tiuram).

Este un fungicid de contact, care se fabrica si in tara noastra sub numele de Tiradin 70 PUS, Tiradin 500 SC si Tiuram 75 PU. Produsul pur se prezinta sub forma de cristale incolore. Se solubilizeaza in cloroform si acetona, dar este insolubil in apa. Este conditionat sub forma de pulbere umectabila cu 75-90% s.a., produse de tratat samanta, granule, concentrate emulsionabile etc.

Are un spectru de actiune foarte larg, dar nu actioneaza asupra ciupercilor Erysiphaceae. Se remarca printr-o actiune foarte buna fata de patogenii de pe samanta si cei proveniti din sol. Este cel mai bun fungicid pentru tratarea semintelor de porumb.

Nu este fitotoxic si are proprietati repelente fata de iepuri si cerbi : folosind o supensie de Tiuram 70, in doza de 400 g/l litru apa, prin pensularea tulpinii pomilor sau doza de 150 g/l litru apa, prin stropire, se asigura protectia fata de aceste animale.

Tiradin 70 PLUS se recomanda la tratarea semintelor dupa cum urmeaza: porumb 3,5 kg/tona, sfecla 8 kg/tona, grau 1,5-2 kg/tona, secara 1,5-2 kg/tona, mazare 6 kg/tona, fasole si soia 4 kg/tona, linte, bob, naut, trifoi, lupin 4 kg/tona, floarea-soarelui, in 3 kg/tona, pepeni 6 kg/tona, varza 6-8 kg/tona, cartof 2,5 kg /tona etc.

Produsul Tiuram 75 PU este recomandat in concentratie de 0,2% pentru combaterea alternariozei cartofului (Alternaria solarii) si a antracnozei fasolei (Colletotrichum lindemutliianum), iar in concentratie de 0,3-0,4o/o pentru combaterea rapanului pomilor (Venturia spp.) a moniliozelor (Monilinia spp.) a basicarii frunzelor de piersic (Taphrina deformans), a ciuruirii frunzelor de cais si piersic (Stigmina carpophila) etc.

Efecte ecotoxicologice. Produsul este slab toxic pentru mamifere (DL₅₀ oral pentru sobolani este de 865 mg/kg, iar pentru iepuri de 210 mg/kg). Este toxic pentru pesti. Nu este toxic pentru albine. Se descompune in mediul inconjurator in timp de 1-6 luni. Prin degradare se formeaza tetrameliltiourea (periculoasa), monosulfura de etilen tiuram si sulf. Sub actiunea microorganismelor din sol se descompune in aceleasi substante. In solurile nisipoase, perioada de injumatatire este de 7 zile, iar in cele cu compost de circa o zi. Poate patrunde si in plante. In solul tratat, numarul bacteriilor creste, stimuland uneori activitatea de nitrificare si franand pe cea de denitrificare. Inhiba uneori speciile de Rhizobium. Este toxic fata de ciupercile entomopatogene Nu este toxic pentru Anthocoridae (zoofagi), Coccinelliade (pradatori), este putin toxic pentru Phytoseidae (acarieni pradatori), este foarte toxic pentru Trichogramma, pentru diverse himenoptere influenta produsului este diferentiata.

Tiuramul are toxicitate medie pentru om. Se poate absorbi prin piele si are unele proprietati cumulative. Irita caile respiratorii. Daca se bea alcool, ingerarea de TMTD duce la otraviri grave. Timpul de pauza este de 10 zile.

Este conditionat in amestec cu numeroase alte fungicide, dupa cum, urmeaza : tiofanat metil maneto, zineb, benomil, carbendazim etc. sau cu insecticide (lindan, izofenifos, dimetoat etc).

Caroben T si Vitavax 200 (TMTD + carboxina) se recomanda la tratarea semintelor de orz, in doza de 2,5 kg/tona, pentru combaterea taciunelui zburator (Ustilago nuda) si a altor patogeni ce se transmit prin samanta sau provin din sol.

Ziram (dimetilditiocarbamat de zinc) este un fungicid vechi cu actiune de contact, care se fabrica si in tara noastra sub numele de Ziradin 75 PU.

Fungicidul se mai fabrica in amestec cu oxiclorura de cupru (Cu-prozir), tiofanat metil (Metozir) sau sulf si tiofanat metil (Metozir S).

Substanta activa are o culoare alba si se prezinta sub forma de pulbere, este slab solubila in apa (65 mg/litru), solubila in cloroform si alti solventi.

Are actiune fungicida si repelenta fata de iepuri, cerbi si pasari. Actioneaza in special fata de ciupercile din clasa Ascomycetes, dar nu si fata de Erysiphaceae, si de cele din grupul Deuteromycetes.

Ziradin 75 PU este avizat pentru utilizare in tara noastra in urmatoarele cazuri : mana tomatelor (Phytophthora infestans) in concentratie de 0,3%, basicarea frunzelor de piersic (Taphrina deformans) in concentratie de 0,3%, ciuruirea frunzelor de cais si piersic (Stigmina carpophila) in concentratie de 0,3%, rapanul marului (Venturia inaequalis), 0,3%, rapanul parului (Venturia pirina) -0,3%, monilioza samburoaselor (Monilinia laxa) -0,3%, patarea alba a frunzelor de par (Mycosphaerella sentina) -0,3% etc. Timpul de pauza este de 10 zile. Nu este fitotoxic la dozele recomandate, dar pe piersic pot aparea unele necroze.

Efecte ecotoxicologice. Ziramul are o toxicitate diferentiata fata de mamifere. Este toxic fata de iepuri si cobai (DL₅₀ oral -100-200 mg/kg), are o toxicitate medie pentru soareci (DL₅₀ oral - 337 mg/kg) si slab toxic pentru sobolani (DL₅₀ oral -1 400 mg/kg). Nu este toxic pentru albine, este moderat toxic pentru pesti si repe-lent pentru pasari. Inhiba intr-o anumita masura procesele de denitrificare din sol.

Pentru om produsul nu este toxic, dar produsul de degradare , tetrametiltiourea, este periculos. De aceea, nu sunt permise reziduuri ale acestui fungicid in produsele agricole.

II. Derivatii benzenului. In trecut a avut un rol important hexaclor ciclobenzenul (HCB), care se folosea la tratarea semintelor de grau pentru combaterea malurii pitice, si pentaclornitrobenzenul (PCNB), care se utiliza la tratarea solului, a tuberculilor de cartof etc.

III. Derivatii fenolului. Acest grup de fungicide a fost aplicat pe scara larga si in tara noastra ; Karathane (dinocap) se folosea in combaterea fainarilor, binapacrilul (Acricid) si dinoctonul in combaterea acarienilor fitofagi si ai fainarilor. In ultimii ani, din cauza unor restrictii de toxicologie, au fost treptat abandonate.

IV. Fenilureice. Pencicuron (Monceren cu 12,5% s-a.) este un fungicid de contact, netoxic pentru om (DL₅₀ oral pentru sobolani are valori de peste 5 000 mg/kg). Este foarte activ fata de Rhizoctonia solani si este recomandat pentru tratarea tuberculilor de cartof.

V. Chinone. Acest grup foarte vechi de fungicide a revenit in utilizari datorita produsului Delan 75 WP pe baza de ditianona, care se aplica in combaterea rapanului marului. Este recomandat in sistemele de protectie integrata datorita selectivitatii bune fata de zoofagi.

VI. Dicarboximide. Ftalimidele au avut si au inca o utilizare mare in protectia plantelor fata de boli Faltanul si captafolul au, in unele tari, restrictii de folosire, dar datele existente se pare ca nu justifica astfel de masuri.

Captanul este un fungicid de contact cu spectru larg de actiune. Compusul pur este de culoare alba, cristalin, practic nevolatil, cu un miros slab, solubil in solventi organici sub 10%, putin solubil in apa (0,5 mg/litru). Produsul tehnic este de culoare galbuie sau cenusie si cu miros caracteristic.

Pentru a fi utilizat in practica este pregatit sub forma de pulberi de prafuit (5-10%), pulberi de tratarea semintelor (60-75% s.a.) si pulberi umectabile (50-85o/_o s.a.). In tara noastra se fabrica sub forma de pulbere umectabila cu 50% s.a. -Captadin 50 PU.

Spectrul de actiune este foarte larg, dar nu este eficace fata de Erysiphaceae si este destul de slab fata, de rugini. Are o actiune de cicatrizare a ranilor plantelor provocate de grindina. In cazul rapanului are si o actiune curativa daca este aplicat la 24-36 ore dupa producerea infectiilor. In tara noastra este avizat un produs in amestec 41 % sulf + 19% captan, denumit Captasulf PU si un altul cu 15% trimorfamid + 40% captan, denumit Captamorf PU.

Este recomandat la tratarea semintelor de legume in doza de 4 g/kg.

Se mai pregatesc in alte tari produse in amestec, cum sunt : Topas C 50 WP, care se aplica in concentratie de 0,1%, Tridal CT ce se aplica in concentratie de0,075%, Systhane C, ce se aplica in concentratie de 0,1%.

Efecte ecotoxicologice. Produsul poate fi fitotoxic pentru unele varietati de mar si semintele de salata. Dozele prea mari sunt fitotoxice pentru semintele de telina si tomate. In sol, produsul se descompune in cateva luni. Influenteaza puternic microorganismele saprofite de pe suprafata frunzelor de mar, dar durata actiunii este scurta. Pe frunzele de sfecla influentele sunt mai reduse.

In sol, nu se constata o influenta asupra activitatii bacteriilor.

Produsul are o selectivitate ridicata pentru zoofagi .

Produsul este netoxic pentru om (DL₅₀ pentru sobolani este de 9 000-12 500 mg/kg). Este iritant pentru ochi si nas. Timpul de pauza este de 15-20 zile si numai la vita de vie este de 40 zile, din cauza faptului ca poate influenta fermentatia.

VII. Amine si amide. Acest grup de substante are o mare importanta economica, multe dintre acestea fiind produse sistemice.

Carboxina este cunoscuta ca produs comercial sub numele de Vitavax 75 sau in amestecuri :Vitavax 200 (cu TMTD), Quinolate V-4x (cu oxichinolinat de cupru). In tara noastra, s-a experimentat un produs romanesc - Caroben T (cu TMTD), fungicid care rezolva problema grea a combaterii infectiilor interne a semintelor de orz cu Ustilago nuda (taciunele zburator). Dozele de aplicare sunt : 2,5 kg/tona samanta de grau si 3 kg/tona de orz pentru Vitavax 200 FF.

Ridomil plus 48 este un fungicid pe baza de amestec de oxiclorura de cupru cu 40%cupru metalic si 8% metalaxil. Acest fungicid in amestec actioneaza prin contact, la suprafata frunzelor asupra patogenilor datorita cuprului si sistemic, in interiorul plantei, datorita metalaxilului.

Produsul este avizat pentru stropiri in combaterea manei cartofului (Phytophthora infestans) si a manei vitei de vie (Plasmopara viticola) in doza de 2,5 kg/ha. Timpii de pauza sunt de 21 zile si, respectiv, 28 zile. Tratamentele se aplica la inceputul perioadei de vegetatie, ultimele aplicandu-se cu produse cuprice de contact.

VIII. Diazine. Dintre aceste, substante o importanta practica mare au pirimidinele : bupirimat (Nimrod), etirimol (Milgo), dimetirimol (Milcurb), pirazofos (Afugan), fenarimol (Rubigan), nuarimol (Trimidal).

Tridal CT contine un amestec de captan 72,6% si nuarimol 2,4%. In acest fel, prin aceasta combinatie se imbina actiunea sistemica si nivelul foarte ridicat al actiunii biologice a nuarimolului cu actiunea de contact a captanului.

Produsul este avizat in tara noastra pentru combaterea concomitenta a rapanului marului (Venturia inaequalis) si a fainarii (Podosphera leucotricha) in concentratie de 0,075%, adica 1,5 kg/ha.

IX. Sulfamide si derivati cu sulf. Aceste substante au avut o importanta mare in perioada in care nu se descoperisera benzimidazolii si dicarboximidele active fata de Botrytis cinerea. Diclofluanida (Euparen) si Tolilfluanida (Euparen M) sunt active fata de acest patogen si fata de multe altele, dar persistenta reziduurilor acestora este mare.

X. Guanidine. Acest grup de fungicide are utilizari reduse.

XI. Heterocicli cu sulf. Numarul de fungicide din acest grup este redus. Etridazolul are utilizari in combaterea bolilor produse de specii de Phytophthora si Pythium.

Dazomet . Substanta are actiune fungicida, insecticida, erbicida si mai ales nematocida.

Substanta pura este alba, cristalina si inodora. Este slab solubila in apa (0,12-%), dar solubila in solventi organici. In tara noastra se fabrica Dazomet 90 PP si se conditioneaza ca pulbere de prafuit cu 90% s.a. in alte tari se pregateste si sub forma de, granule cu 98% substanta activa (Basamid) sau concentrat emulsionabil.

Dazomet 90 PP este avizat in doza de 600 kg/ha pentru dezinfectarea solului din sere. Pe langa nematode, sunt distruse si numeroase ciuperci fitopatogene : Pythium deburyanum, Phytophthora parasitica, Peronospora sp., Didymella sp., Verticillium dahliae, Fusarium spp., Rhizoctonla solani etc. Actiunea produsului este buna la temperaturi de peste +8C si optima la temperaturi intre 18 si 25C. Daca temperatura din sol, la adancimea de 10 cm, trece de 20C, timpul de pauza pana la plantarea rasadului este de circa 1-2 saptamani, dar daca temperatura solului este 10-15C, timpul de pauza se prelungeste la 5 saptamani. Din aceasta cauza, inainte de plantare, trebuie efectuata proba cu salata sau creson pentru stabilirea eventualei fitotoxicitati.

Pentru dezinfectarea amestecului de pamant pentru rasaduri se foloseste doza de 0,35 kg/m³. In conditii de camp, pentru combaterea rizomaniei sfeclei se aplica doza de 300 kg/ha.

Efecte ecotoxicologice. Dazometul este un biocid extrem de puternic, care distruge aproape toate speciile din sol. Actiunea este insa de scurta durata si ulterior solul se repopuleaza treptat. Are actiune moderat toxica pentru mamifere si toxica pentru pesti.

Fata de om are o toxicitate medie (DL₅₀ oral pentru sobolani este de 520 mg/kg) se degradeaza si formeaza metilizotiocianat, care este iritant pentru ochi, piele si mucoase.

XII. Diversi heterocicli. Acest grup de fungicide tinde sa devina predominant in combaterea principalelor boli ale plantelor, cu exceptia celor de tip mana si a altor cateva.

Oxichinolinatul de cupru este un fungicid de contact, care se utilizeaza singur sau in amestec cu carboxina si alte fungicide sau insecticide pentru tratarea semintelor. Produsele Chinodin 15 (romanesc) si Quinolate 15 semances se utilizeaza ca inlocuitori ai produselor organo-mercurice (foarte toxice - Criptodin), pentru combaterea malurii graului (Tilletia caries si T. foetida), in doza de 2 kg/tona, al putregaiului alb al florii soarelui (Sclerotinia sclerotiorum), in doza de 3 kg/tona si pentru complexul de boli de pe samanta si din sol (Pythium,, Rhizoctonia, Aplianomyces, Fusarium, Phoma betae etc.) la sfecla de zahar, in doza de 5,5 kg/tona etc.

Pentru inlocuirea produsului FB-7 (clorura de etil-mercur 1% + lindan 40%) s-a elaborat produsul Chinodintox (oxichinolinat de cupru 15% + lindan 40%), care se aplica in doza de 2,5 kg/tona de seminte. Tirametox 90 PTS si Supercarb T PU - 3 kg/t de cereale pentru combaterea malurii si a gandacului ghebos (Zabrus tenebrioides).

Din acest grup, o importanta mare o au triazolii.

Triadimefon este un fungicid cu substanta activa cristalina, incolora, cu anumita volatilitate. Este solubil in apa (0,026 g/100 ml), solubli in ciclohexanona, isopropanol etc. Are actiune sistemica puternica, absorbindu-se atat radicular, cat si foliar.

Este conditionat ca pulbere umectabila cu 5 si 25% s.a., sub numele de Bayleton, sub forma de concentrat emulsionabil, denumit Bayleton 250 EC, ca si in amestecuri cu captafol, propineb si carben-dazim.

Efecte ecotoxioologice. Produsul este mediu toxic pentru mamifere, netoxic pentru pesti si pasari, ca si pentru albine

Pentru om, fungicidul este mijlociu toxic (DL₅₀ oral pentru sobolani este de 750-

1200 mg/kg, iar cel cutaneu de peste 5 000 mg/kg).

Sub numele de Bayfidan, aceasta substanta este utilizata in stropiri in pomicultura, cereale paioase etc. Sub numele de Baytan, produsul este utilizat la tratarea semintelor. Sub denumirea de Baytan U este recomandat in doza de 2 kg/tona samanta de orz pentru combaterea patogenilor Ustilago nuda, Helminthosporium sp., Typhula incarnata.

Diniconazol este un fungicid sistemic cu actiune preventiva si curativa, inhibitor al sintezei ergosterolului. Este cunoscut sub numele de Sumi 8 (S-33084). Este avizat in Romania ca Sumi 8-2 WP-lKg/t pentru combaterea malurii graului, Sumi 8-2 Fl-1 l/t pentru combaterea taciunelui zburator al orzului, Sumi 8-12,5 WP in conc. de 0,015% pentru combaterea rapanului.

Dintre alti triazoli, pot fi amintiti ca deosebit de utili : propiconazol (Tilt 250 EC), penconazol (Topas 100), flutriafol (Impact), ciproconazol (Alto 100), diniconazol (Sumi D-12 WP).

XIII. Triazinele -amilazin (Dyrene).

XIV. Derivatii alifatici diversi au o importanta redusa.

XV. Monoetil fosfiti metalici.

Fosetil de aluminiu sau ofosit (trimetilfosfonat de aluminiu).

Produsul este cunoscut sub denumirea comerciala de Aliette si ca amestecuri cu folpet (Mikal) sau mancozeb.

Produsul Aliette 80 se utilizeaza in combaterea manei hameiului (Pseudoperonospora humidi), in concentratie de 0,2%, a manei castravetilor (Pseudoperonospora cubensis) -0,2/c, a manei cepei (Peronospora destructor)- 0,3o/₀ etc. Produsul Mikal este recomandat, de asemenea, in doza de 3 kg/ha pentru combaterea manei vitei de vie. Produsul romanesc Alfonat 70 PU se aplica in doza de 3 kg/ha in combaterea acelorasi boli.

XVI. Organometalice. Aceste fungicide (Brestan, Du Ter, Criptodin) sunt treptat parasite din cauza toxicitatii lor ridicate.

XVII. Oxazilidinonele sunt reprezentate prin fungicidul Sandofan, pe baza de oxadixil. Produsul Sandofan C (oxadixil 10% + 40% cupru metalic, sub forma de oxiclorura de cupru) este recomandat, in doza de 2,0 kg/ha, in combaterea manei cartofului, si in doza de 2,5 kg/ha pentru mana tomatelor, cepei, castravetilor, vitei de vie etc.

Extracte vegetale cu actiune fungicida. O serie de plante din flora spontana sau cultivata contin substante cu actiune fungicida, in anumite conditii putand fi utile in fitopatologie. Solutiile acestor extracte nu au insa o compozitie constanta, iar stabilitatea lor este redusa, din care cauza ele nu se aplica pe scara larga.

In experientele din tara noastra, extractele de tanin obtinute in conditii de oxidare usoara, au avut o actiune biologica fata de VMT (Baicu si colab., 1976).

Actiune antivirala fata de virusul mozaicului castravetilor (Cucumber mosaic virus) manifesta Capsicum frutescens, Cucumis sativus, Datura stramoninm s.a. Fata de virusul mozaicului X al cartofului (Potato virus X) au actiune speciile : Capsicum frutescens, Chenopodium album, Pelargonium hortorum, Vicia faba etc.

In literatura (Grainge si Ahmed, 1988) se cunosc numeroase alte date privind influenta diferitelor extracte vegetale asupra virusurilor, bacteriilor si ciupercilor fitopatogene. De exemplu, fata de Erwinia carotovora sunt active extractele din : Allium cernuum, Allium sativum, Berberis thunbergii, Convolvulus arvensis, Pteridium aquilinum etc. ; fata de Xanthomonas campestris pv. phaseoli, sunt citate ca active extracte din speciile : Aster macrophyllus, Nymphuea odorata, Quercus grandulifera etc.

Extractele apoase sau in diferiti solventi organici, provenite din diferite plante de cultura, pot avea actiune fungicida.

Extractele de lecitina, ce se obtin din soia, sunt foarte eficace fata de patogenul Sphaerotheca fuliginea, ce produce fainarea castravetilor.

Multe dintre plantele din flora altor tari s-au dovedit, prin extractele lor, active fata de diferiti patogeni si boli, dupa cum urmeaza :

Piper nigrum are o actiune puternica fata de speciile de ciuperci din genurile : Sclerotinia, Sclerotium, Botrytis;

Pongomia glabra are actiune fata de speciile de : Fusarium, Drechslera, Erysiphe, Ustilago;

Psidium acutangulatum, din S.U.A., a demonstrat o buna actiune bactericida si fungicida ;

Artabotrys hexapetalis, din Hawai, are actiune fungicida si bactericida.

Fata de ciuperca Alternaria solani, sunt active extractele din : Avena sativa, Chenopodium album, Rosa chinensis, Vida faba etc. ; fata de ciuperca Botrytis cinerea sunt active extractele de : Amarantus hybridus, Borago officinalis, Campanula trachelium, Ligustrum vulgare, Medicago sativa etc. ; in literatura se gasesc nenumarate exemple de specii de plante superioare active fata de diferite specii de patogeni micotici (Drechslera, Fusarium, Monilinia, Puccinia, Rhizoctonia, Ustilago, Venturia etc). Plantele, ale caror extracte vegetale sunt active fata de diferiti patogeni, pot constitui o sursa de noi produse si preparate pentru protectia plantelor fata de boli.

6. PROGNOZA SI AVERTIZAREA

Dezvoltarea patogenilor si a atacului de boli este un proces care se desfasoara sub influenta factorilor naturali si, in special, a conditiilor meteorologice. Intr-un anumit biotop, cu o anumita cultura agricola, se creaza o serie de conditii, care pot fi cunoscute si pe baza carora se pot face previziuni privind atacul unor patogeni.

Daca aceasta previziune se efectueaza cu 1-2 ani inainte, aceasta este o prognoza de lunga durata. In acest scop se folosesc metode ecologice, biologice si chiar fiziologice. Datele se prelucreaza statistic pe mai multi ani si sunt prezentate sub forma de harti de prognoza. Aceste harti au la baza in principal arealul patogenilor, frecventa si intensitatea atacului in anii precedenti.

Prognoza de scurta durata se realizeaza prin metode speciale, in functie de conditiile din biotop si de cultura agricola. Previziunea atacului se face pe o durata de pana la cateva luni inainte. In acest scop, se folosesc mai ales prognozele meteorologice, bonitarea epidemiologica etc.

Prognozele intocmite din timp permit sa se stabileasca suprafetele ce se vor trata, cantitatile de fungicide chimice sau biologice, necesarul de masini si aparate, personalul necesar, aprovizionarea etc.

Avertizarea aplicarii mijloacelor de combatere a bolilor este o lucrare, pe baza careia se indica perioada in zile, in care trebuie executate operatiunile de combatere pentru a frana evolutia bolilor.

In principal, avertizarea se emite pentru aplicarea de stropiri cu fungicide in perioada de vegetatie. In acest scop, se urmaresc datele meteorologice si, in special, temperatura, precipitatiile (ploaie, roua), durata umectarii frunzelor si umiditatea relativa a aerului.

Datele fenologice se culeg de pe principalele soiuri ale culturii din zona respectiva, in functie de fazele biologice cheie ale plantelor.

Datele privind biologia patogenului au o importanta deosebita, deoarece acestea sunt cele care, in final, ne permit sa decidem asupra perioadei de stropire.

Aceste date se insumeaza in tabele si sub forma unui grafic de avertizare.

Frecventa tratamentelor este in legatura cu durata de actiune a fungicidelor. De exemplu, la utilizarea fungicidelor Dithane M-45 sau Turdacupral 50 PU se tine seama de faptul ca durata lor de protectie sigura fata de mana cartofului este de 7-8 zile. Daca folosim Ridomil plus 48, durata de actiune este de 12 -14 zile si, ca urmare, perioada viitoare de aplicare a stropirilor trebuie apreciata in corelatie cu aceasta.

Un alt element care trebuie luat in considerare il constituie nivelul de rezistenta la boli al soiurilor si hibrizilor cultivati.

Mecanizarea si automatizarea avertizarii. Procesele laborioase de culegere a datelor au fost treptat mecanizate si automatizate. Aparatele cele mai importante sunt cele care se refera la durata umectarii frunzelor. Pentru aprecierea cantitatii de roua este cunoscut drosograful Zislavsky. De asemenea, se utilizeaza captatoare de spori, aparate pentru determinarea curbei de zbor a ascosporilor, lame pentru numarat sporii etc.

Un progres insemnat la marcat realizarea mildiografului RC (Rafaila, 1962), a radiomildiografului RC (Rafaila si Paulian, 1969), aparate care permit, in mod automat, stabilirea perioadei de avertizare a stropirilor cu fungicide impotriva manei vitei de vie. Se cunosc si alte aparate, cum sunt cele ale lui Divorex si Richter-Hanser-Mann, pentru rapanul marului. Mai recent, au fost construite si alte aparate, cum este de exemplu Agro Data, realizat de societatea Adeon Telemetry din Romania.

Modelarea matematica a relatiilor interspecifice din agrocenoza. Aceasta directie de lucru a permis sa se elaboreze modele matematice pentru prognozorea epidemiilor si a momentelor de tratare. De exemplu, se cunosc modelele : EPISIM - pentru ruginile cerealelor (Zadoks si Rijsdijk, 1972), EPIMUL - pentru epidemii pe soiuri multilineale (Kampmejs si Zadoks, 1979), EPIPRE -pentru complexul de boli ale graului si pentru afidele graului (Rabbinge si Rijsdijk, 1983) si SYMPHYT - pentru mana cartofului etc. Aceste modele permit, cu ajutorul calculatorului, simularea diferitelor situatii si, pe baza datelor concrete culese din camp, sa se prevada destul de precis datele tratamentelor.

O reusita deosebita o constituie modelul matematic pentru rapan, elaborat in Olanda, cu ajutorul caruia se pot reduce cu 50-75% numarul de tratamente la mar (Van der Scheer, 1990). In perspectiva aceste aparate vor dota reteaua noastra de statii de prognoza si avertizare.

7. CARANTINA FITOSANITARA

Intensificarea comertului cu seminte, material saditor si, in general, cu produse agricole, ca si turismul au favorizat o raspandire mare a patogenilor, daunatorilor si buruienilor. In secolul trecut si in acest secol au patruns in tara si patogenii : Plasmopara viticola, Phytophthora infestans, Synchitrium endobioticum etc., care au impus tratamente sau lucrari speciale de prevenire si combatere.

Circulatia produselor agricole, chiar in interiorul tarii noastre, a favorizat extinderea arealului unor specii de patogeni, cum sunt : Tilletia controversa, Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens etc.

Pentru a preveni raspandirea acestor boli introduse in tara, s-a instituit regimul de carantina fitosanitara interna si externa.

Prin carantina se intelege un sistem de masuri administrative, organizatorice si tehnice, aplicate pentru a preveni sau reduce riscul patrunderii unor noi organisme daunatoare in culturile agricole si in silvicultura tarii noastre. In cazul in care se descopera primele focare, se iau masuri severe de localizare si de lichidare a acestor focare.

Lista patogenilor si a buruienilor mai importante de carantina este prezentata in continuare :

Patogeni de carantina (Lista A₂)

II Agenti fitopatogeni

Ciuperci

1. Ceratocystis fimbriata Ellis Halsted f. sp. platani Walter

2. Cochliobolus carbonum R. R. Nelson

3. Cohliobolus heterostrophus (Drechsl.) Dreehsl.

4. Chryphonectria parasitica (Murril) Barr

Didymella ligulicola (K. F. Baker, Dimock L. H. Davis) von Arx

6. Hypoxylon mammatum (Wahlenberg) J. Miller

7. Melampsora medusae Thumen

8. Mycosphaerella dearnessi M. E. Bar

9. Mycosphaerella linicola Naumov

10. Phialophora cinereacens (Wollenweber) van Beyma

11. Phytophthora fragariae Hickman var. fragariae Wilcox Duncan

12. Phytophthora fragariae Hickman var. rubi Wilcox Duncan

13. Phytophthora megasperma Drecsler f. sp. glycines Kuan Erwin

14. Puccinia horiana P. Hennings

1 Puccinia pelargonii-zonalis Doidge

16. Stenocarpella macrospora (Earle) Sutton

17. Stenocarpella maydis (Berkeley) Sutton

18. Synchytrium endobioticum (Schilbersky) Percival

19. Uromyces transversalis (Thumen) Winter

20. Verticillium_x spp.

21. Rosellinia necatrix (Hart) Beri.

22. Phoma lingam (Tode) Desm.

Bacterii

1. Clavibacter michiganensis (Smith) Davis et al subop. insidiossus (Mc. Culloch) Davis et al.

2. Clavibacter michiganensis (Smith) Davis et al subsp. sepedonicus (Spiecker-mann Kotthott) Davis et al.

* 3. Curtobacterium flaccumfaciens pv. flaccumfaciens (Hedges) Collins Jones

* 4. Erwinia amylovora (Burrill) Winslow et al. Erwinia slewarti (Smith) Dye

* 6. Erwinia chrysanthemi Burkholder et al.

7. Pseudomonas caryophylli (Burkholder) Starr Burkholder

8. Pseudomonas solanacearum (Smith) Smith

9. Pseudomonas syringae Van Hali pv. persicae (Prunier et al.) Young et al. 10. Xanthomonas campestris (Pammel) DoWson pv. corylina (Miller et al.) Dye

* 11. Xanlhomonas campestris (Pammel) Dowson pv. hyadnthi (Wakker) Dye

* 12. Xanthomonas campestris (Panimel) Dnwson pv. juglandis (Pierce) Dye

13. Xanthomonas campestris pv. translucens (Jones, Johnson et Rcddy) Dye

*14. Xanthomonas fragariae Kennedy King

1 Xanthomonas populi (Ridc) Rido Ride

16. Xylophilus ampelinus (Panagopoulos) Willems et al.

Virusuri si viroizi

* 1. Arabis rnosaic nepovirus

* 2. Barley stripe mosaic hordeivirus

3. Beet leaf curs rhabdovirus

4 Cherry necrotic rusty mottle disease

Chrysanthemum stunt viroid

* 6. Plum pox potyvirux

7. Tomate ringspot nepovirus

8. Tomato spotted wilt virus

* patogeni existenti in Romania

Carantina fitosanitara interna este organizata pentru a preintampina raspandirea organismelor daunatoare de carantina sau a altor specii periculoase in interiorul tarii prin depistarea lor la timp, localizarea si lichidarea focarelor.

Carantina fitosanitara externa reprezinta totalitatea masurilor legislative, organizatorice si tehnice prin care se evita intrarea organismelor daunatoare pe teritoriul tarii noastre si, in cazul in care ajung totusi in unele zone, se organizeaza localizarea si lichidarea focarelor.

Carantina externa incepe o data cu stabilirea clauzelor fitosanitare ale contractului de vanzare-cumparare pentru diferite produse si se continua pe perioada transportului prin punctele vamale de frontiera (cai ferate, sosele, porturi, aeroporturi, posta etc).

Masurile de carantina fitosanitara externa se completeaza, de fapt, cu cele de carantina interna.

Carantina fitosanitara este exercitata de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei prin Inspectoratul de stat pentru carantina fitosanitara, care, la randul lor, au in subordine inspectorate teritoriale si vamale de carantina fitosanitara.

Principalele activitati din acest domeniu se refera la : controlul fitosanitar al produselor vegetale ce se importa, exporta sau se transporta prin Romania ; controlul fitosanitar al culturilor si produselor agricole destinate exportului ; controlul fitosanitar al produselor ce se transporta si care sunt supuse regimului de carantina fitosanitara ; controlul fitosanitar al pepinierelor pomicole, viticole si dendrologice, al loturilor semincere, al materialului pentru altoi si portaltoi etc.

In aceste cazuri se intocmesc documente oficiale de carantina si, in cazul in care se depisteaza patogeni de carantina, se iau masuri de prevenire a raspandirii lor.

In tara noastra, in cadrul Ministerului Agriculturii si Alimentatiei functioneaza Directia pentru protectia plantelor si carantina fitosanitara. LCCF(Laboratorul Central de Carantina Fitosanitara) dirijeaza activitatea de prognoza si avertizare prin inspectoratele judetene de protectia plantelor, cu statii de prognoza si avertizare pe intreg teritoriul tarii.

8. COMBATEREA INTEGRATA A BOLILOR

Evolutia protectiei plantelor in ultimele decenii a dus la elaborarea si aplicarea in practica a conceptului de lupta (protectie) integrata.

Prin protectie integrata se intelege imbinarea armonioasa a diferitelor metode de lupta cu organismele daunatoare (biologice, chimice, agrofitotehnice si fizice), aplicarea lor in contextul agrocenozei culturii si numai atunci cand se justifica din punct de vedere economic.

Protectia integrata a aparut ca urmare a dificultatilor create de protectia pur chimica a culturilor agricole si a transferului unor concepte ecologice in domeniul protectiei plantelor.

Protectia integrata fata de boli nu difera principial fata de cea cu daunatorii.

Principiile de baza ale elaborarii sistemelor de protectie integrata sunt urmatoarele (Baicu, 1986) :

1. Unitatea pe care se aplica sistemul de protectie integrata o constituie agroecosistemul culturii. Aceasta inseamna ca totalitatea masurilor de protectie se refera la cultura pe care se aplica. Totusi, pentru multi patogeni polifagi si altii, chiar specializati, trebuie luata in considerare rotatia si asolamentul.

2. Speciile daunatoare culturilor agricole nu sunt eliminate, ci sunt mentinute la un nivel scazut, la care nu se produc pierderi de recolta. Conceptul de eradicare, de lichidare a patogenilor a fost putin aplicat in fitopatologie. In cadrul protectiei integrate se pune numai problema mentinerii atacului la un nivel scazut, la care nu se inregistreaza pierderi de recolta.

3. Utilizarea factorilor naturali trebuie sa creasca pentru a limita nivelul atacului de patogeni.

4. Tehnologiile moderne ale culturilor agricole pot produce efecte neasteptate si negative.

Sistemele de protectie integrata (SPI) se bazeaza pe imbinarea armonioasa a diferitelor metode de combatere.

6. Sistemele de protectie integrata trebuie sa contina mijloace specifice pentru reglarea tratamentelor (prognoza si avertizare, praguri economice de daunare/PED/ etc).

7. Sistemele de protectie integrata trebuie sa respecte cerintele tehnologiilor moderne (procesele tehnologice, controlul, conducerea lucrarilor etc).

8. Sistemele de protectie integrata trebuie sa respecte cerintele toxicologice, energetice, economice si de protectia mediului inconjurator.

9. Sistemele de protectie integrata trebuie inserate in tehnologia de cultura.

10. Elaborarea sistemelor de protectie integrata trebuie bazata pe o abordare interdisciplinara si pe modelarea matematica.

Realizarea acestor principii in cadrul sistemelor de protectie integrata permite reducerea consumului de substante chimice, cresterea ponderii produselor biologice si a altor metode nepoluante de lupta cu organismele daunatoare.

O importanta deosebita prezinta criteriile dupa care se aplica lucrarile de prevenire si combatere. Aceste criterii au evoluat de la aplicarea in functie de simpla prezenta a simptomelor de atac, pana la modelarea matematica a proceselor epidemiologice si stabilirea cu ajutorul calculatorului a necesitatii si a momentului optim de aplicare a lucrarilor de prevenire si combatere.

Din punct de vedere al protectiei integrate o importanta deosebita are pragul economic de daunare (PED).

Prin prag economic de daunare se intelege nivelul de atac al patogenilor care duce la pierderi de recolta egale cu costul tratamentelor. El reprezinta, de fapt, nivelul de atac la care trebuie aplicat tratamentul. Dat fiind oscilatiile de pret, precum si faptul ca in mod practic in camp nu se poate identifica o pierdere mai mica de 3%, s-a propus ca pentru culturile care se valorifica la preturi mai mici, sa se accepte ca PED 5% pierdere de recolta si pentru culturile a caror recolta se valorifica la preturi ridicate, PED sa fie de 3% pierderi de recolta.

Formula de stabilirea PED (CHIANG, 1982) este urmatoarea :

_PED= Cp.Cg.R.Rs.Rf.Kse [1+Cr/Pr]

Rc.Pr.P.E.S

in care :

Cp reprezinta cheltuieli de protectia plantelor/ha ;

Cr cheltuieli pentru strangerea recoltei suplimen-

tare/ha ;

Cg cheltuieli generale;

R rentabilitatea in % ;

Rc recolta planificata (reala) q/ha ;

Pr pretul/q ;

P pierderea de recolta calculata la atacul minim

in % sau pentru un daunator ;

E eficacitatea biologica in %;

Rs rezistenta soiurilor % ;

Rf rezistenta fiziologica in%;

S supravietuirea stadiului de daunare a daunatorului, %;

Kse coeficientul de urmari social-ecologice ca urmare a aplicarii pesticidelor.

Aceasta formula are un caracter mai mult teoretic si ea poate fi simplificata, asa cum a propus Zaharenko si colab. (1986). Introducerea PED si a metodelor de stabilire a acestuia constituie o posibilitate majora de a reduce volumul de tratamente, prin renuntarea la stropiri, prafuiri etc. pe parcelele si in solele in care nu s-a atins PED.

Pentru stabilirea PED este insa necesar un volum mare de lucrari de sondaje, numaratori, observatii etc, ceea ce este mult mai dificil decat in cazul protectiei pur chimice.

Selectivitatea pesticidelor pentru diferite organisme utile in protectia integrata. Problemele de selectivitate sunt deosebit de importante pentru realizarea sistemelor de protectie integrata (SPI). In cadrul principiilor de protectie integrata, imbinarea metodelor chimice cu cele biologice se bazeaza in principal pe fenomenul de selectivitate.

Prin selectivitatea masurilor de protectia plantelor si in special a pesticidelor se intelege actiunea toxica (de combatere) a organismelor daunatoare si lipsa de actiune sau actiunea slaba fata de cele utile. De fapt, nu numai pesticidele trebuie caracterizate din punct de vedere al selectivitatii, ci si alte metode de protectie a plantelor.

In tabelul 9 sunt prezentate nivelele de selectivitate ale diferitelor masuri de protectie.

Tabelul 9

Clasificarea masurilor de combatere in functie de selectivitate

Foarte selective Soiurile rezistente

Micoparaziti specifici

Microorganisme antagoniste specifice

Antisporulanti

Mediu selective Microorganisme antagoniste cu spectru

larg de actiune

Antagonisti cu spectru larg de actiune

Fungicide

Neselective    Fumiganti de sol

Metode agrofitotehnice :

-lucrarile solului ;

-irigare ;

-drenare ;

-fertilizare etc.

Dupa cum se constata din tabel, chiar unele metode agrofitotehnice sunt, de fapt, neselective, dar frecvent actiunea lor este redusa atat asupra organismelor daunatoare, cat si asupra celor utile.

Selectivitatea este un fenomen, care cunoscut bine, poate fi deosebit de util in protectia integrata.

In continuare, prezentam cateva principii ale selectivitatii (Baicu, 1991) :

1. Selectivitatea este un fenomen care depinde de natura substantei active. In sortimentul actual de produse pentru protectia plantelor, putine produse au o actiune monotoxica, adica sunt eficace numai fata de un patogen sau un daunator. De fapt, este vorba mai ales de o actiune ingusta, cum este cazul fungicidului hexaclorbenzen, activ fata de speciile de Tilletia, a fungicidului dimetrimol, activ fata de Erysiphe cichoraceurum si Sphaerotheca juliginea, a butrizolului, activ fata de Puccnia recondita f.sp. tritici, a toclofosului, activ fata de Rhizoctonia solani, etc.

Substantele cu spectru mediu de actiune sunt cele mai utilizate, deoarece acopera mai multi patogeni, dar, in acelasi timp, sunt mai putin selective. Dintre acestea, pot fi mentionate : carboxina, maneb, zineb, propineb, procloraz, captan, triadimefon, penconazol, propicona-zol, metalaxil, oxadixil, oxiclorura de cupru, ciproconazol etc.

Substantele cu spectru extrem de larg de actiune, cum sunt metamul de sodiu, dazometul si formalina, au utilizari restranse.

Dintre aceste trei clase de substante, primele doua clase care se refera la spectrul de actiune sunt indicate in SPI. Aceasta este, de fapt, selectivitatea fiziologica.

2. Selectivitatea depinde de doza si trebuie apreciata in functie de doza eficace de combatere. In laborator se poate determina DL₅₀ pentru fiecare micoparazit, antagonist si DL₅₀ pentru patogen. Raportul dintre aceste doua valori poarta numele de coeficient (indice) de selectivitate, care, de fapt, exprima de cate ori este mai toxic produsul fata de patogen, comparativ cu antagonistul. Daca DL₅₀ al micoparazitului sau antagonistului se apropie de concentratia de utilizare in camp, fungicidul poate fi considerat ca putin periculos. Aceste notiuni pot fi extinse si la valorile DL₅₀ ale fungicidului, stabilite pentru diferiti zoofagi.

3. Selectivitatea depinde de formulare si de metoda de aplicare a pesticidului. Acest tip de selectivitate mai poarta numele de selectivitate tehnologica. Contactul fungicidului cu organismele utile din agrocenoza este mai mare, deoarece, in loc ca substanta sa vina in contact numai cu patogenul, este aplicata pe foliaj, sol sau samanta. In acest fel, agrodisponibilitatea (partea din doza care distruge efectiv patogenii) este extrem de scazuta. Restul dozei ajunge pe sol, plante si alte organisme, ceea ce produce cunoscutele fenomene de poluare si, in plus, duce la o actiune ridicata asupra organismelor utile.

Din acest punct de vedere, al agrodisponibilitatii si implicit al selectivitatii, metodele de tratare pot fi clasificate astfel : injectarea in plante > tratarea semintelor > aplicarea de granule fungicide pe rand > aplicarea de granule generalizat > diferite tipuri de stropiri > prafuirea > aerosoli si gazare > tratarea solului. Deci, tratarea prin injectare este cea mai selectiva, iar tratarea solului este cea mai putin selectiva.

Corespunzator metodelor de tratare, formele de conditionare se manifesta in acelasi mod. Produsele de tratat samanta sunt mult mai selective decat aerosolii.

4. Selectivitatea depinde de organismul asupra caruia actioneaza pesticidul, de stadiul sau de dezvoltare si de comportarea sa. Actiunea fungicidelor asupra antagonistilor si micoparazitilor, ca si asupra entomo-patogenilor, difera in functie de specie. Astfel, de exemplu, micoparazitul Trichoderma viride este o specie care rezista mult mai bine la actiunea fungicidelor, comparativ cu hiperparazitul Coniothyrium minitans sau cu entomopatogenul Verticillium lecanii.

Pe de alta parte, sporii pot fi mult mai sensibili sau mai rezistenti decat miceliul ciupercilor. De exemplu, mancozebul 0,16% s.a. este foarte toxic pentru sporii de Trichoderma viride si netoxic pentru miceliu; dinocapul 0,0375% s.a. nu este toxic pentru spori, in schimb este destul de toxic pentru miceliul aceleiasi ciuperci.

Fata de zoofagi exista, de asemenea, diferente intre specii.

Selectivitatea depinde de diferentele intre stadiile de dezvoltare ale organismelor daunatoare si utile. Intre patogeni, pe de o parte, si antagonisti si micoparaziti, pe de alta parte, exista unele diferente in dezvoltare, care ar putea fi exploatate. De exemplu, intre sporii si miceliul de Fusarium de pe boabele de grau si Trichoderma viride din sol exista diferente ; tratarea semintelor de grau duce la distrugerea patogenului Fusarium roseum si actioneaza putin asupra dezvoltarii miceliene a antagonistului Trichoderma viride din sol.

Mult mai importante si mai cunoscute sunt diferentele dintre ciclurile de dezvoltare ale daunatorilor si cele ale zoofagilor. Fungicidele ce se aplica primavara devreme pentru combaterea basicarii frunzelor de piersic (Taphrina deformans), practic, nu actioneaza asupra principalilor zoofagi, deoarece acestia nu au inceput inca sa apara dupa iarna.

6. Selectivitatea depinde de caracteristicile agrocenozei si de tehnologiile de cultura. Zoofagii, micoparazitii, antagonistii etc. dintr-o cultura pot fi diferiti in functie de aceasta, iar aceeasi substanta aplicata pentru tratamente poate fi mai mult sau mai putin selectiva.

Intre agrocenoza graului si marului, de exemplu, sunt diferente sensibile, de unde si influenta diferita a substantelor de tratare (tiofa-

nat metil).

7. Rezistenta zoofagilor, micoparazitilor, antagonistilor etc. la pesticide poate fi considerata un caz de selectivitate dobandita. Multi zoofagi, micoparaziti sau antagonisti se pot adapta la fungicide si, deci, rezista la tratamentele aplicate in cultura. De exemplu, s-au obtinut izolate rezistente de Trichoderma viride la TMTD, care se pot integra cu tratamentele efectuate cu acest fungicid (SESAN si BAICU, 1989).

In conditii de camp, insa, selectivitatea se manifesta dupa mai multe principii si aproape niciodata dupa unul singur.